Sorin Cucerai

În România, există o specie insuportabilă a dreptei, care te face să-ți dorești ca dreapta să nu ajungă niciodată la putere (deși e la putere de cel puțin 15 ani, în toate partidele). Pe adepții ei îi recunoști cu ușurință după următoarele caracteristici:

- repetarea non-stop a mantrei „dacă angajatorilor le merge bine, le merge bine și angajaților”;
- anticomunism visceral de tip sud-american, cuplat cu ideea că tot ce nu e ca ei e bolșevism curat;
- un filoamericanism plagiat după tezele Războiului Rece;
- reacție aiuritoare la auzul cuvântului „redistribuție”: de regulă fac atacuri de panică/ de inimă și spume la gură;
- repetarea non-stop a mantrei „pe proprietatea mea fac ce vreau”;
- credința că oamenii de afaceri sunt „buni și cinstiți”, oameni care „au reușit prin efort propriu”;
- credința că totul trebuie privatizat, ca să devină „proprietatea mea”, unde „fac ce vreau” fiindcă „sunt bun și cinstit prin efort propriu”;
- repetarea în toate felurile posibile a îndemnului „blame the poor”;
- credința că există o conspirație a „corectitudinii politice” pusă la cale de către niște misterioși și extrem de puternici adepți ai „marxismului cultural”; de aici și ideea lor că sunt „rebeli” care luptă împotriva unui mainstream imaginar.


(Pentru cei care citesc/ înțeleg mai greu: aici nu vorbesc de dreapta în general, ci de o specie a dreptei.)

În oglindă, există și o specie a stângii care te ajută să înțelegi de ce mulți oameni fug, în România, de eticheta de „om de stânga”. Adepții speciei ăsteia se remarcă mai ales prin:

- încercarea de a justifica ideologic crimele regimului comunist și în general comunismul în ansamblul lui (aici nu mă refer la discuțiile legate de îmbunătățirile sociale produse de regimul comunist ci, încă o dată, la justificarea ideologică a crimelor fostului regim și a încălcărilor masive a drepturilor omului);
- disprețul față de anticomunism în orice variantă a lui (cumva ca o consecință a celor de mai sus);
- repetiția ad nauseam a tezelor luptei de clasă;
- apărarea lui Ion Iliescu ca „lider de stânga” și criticarea lui doar în ceea ce privește „derapajele de dreapta” - de unde și refuzul de a-l considera pe Ion Iliescu vinovat de crime împotriva umanității;
- interpretarea idiot-ideologică a Revoluției din 1989 și a Golaniadei din 1990.

Ar fi bine dacă Dumnezeu ar exista și ne-ar putea feri de aceste două specii ale prostiei vehemente, dar, din nefericire, fie Dumnezeu nu există, fie, dacă există, n-are chef să ne apere frown emoticon.

Alex Nicolin: Critic Atac + In Linie Dreapta = Cancer

Fatma Yilmaz Astea-s bune de memorat! 

Alecs Sepultura: http://www.invectiva.ro/lady.../rebeliunea-neo-liberala-ii



Rebeliunea neo – liberală -II-
Diferența între Rebeliunea legionară din 1941 și actuala rebeliune neo-liberală fascistoidă constă în faptul că, în...
INVECTIVA.RO

Alex Nicolin: Bine, eu tot n-am inteles ce e ala marxism cultural, desi am fost acuzat de unii pana la saturatie ca l-as practica. Cea mai apropiata aplicare in cultura a marxismului mi se pare proletcultimsul stalinist, unde absolut toata creatia culturala trebuia sa fie subordonata "luptei de clasa". Care mi se pare chicios pana la ingretosare.


Irina Ghinea: Oamenii de felul asta sunt nocivi pentru ca ei nu cauta rezolvarea cea mai buna a unei probleme, ci se incapataneaza sa apere neaparat o ideologie, chiar daca ea poate nu se potriveste in momentul de fata in tara noastra. Si aia de stanga, si aia de drepata.

Caton Musceleanu: or fi existand in aceiasi cantitate si daia zic ca ....poate nu avem nevoie de Dumnezeu in ecuatie :)) Mai ales ca si pe unu si pe altul ii cam doare in basca de Dumnezeu :))

Nelu Cruceru: Sorin Cucerai, abia ai trecut examenul la Stefan Gheorghiu !

Tudor Ionut: dada, corect punctat!

Alex Nicolin: Si mai e si a 3-a specie, care e mai toxica decat amandoua: habotnicul ortodox putinist conspirationist care tuna si fulgera atat impotriva tolerantei occidentale, cat si a "neoliberalismului" si "globalizarii". Vine la pachet si cu alte credinte cum ar fi anti-vaccinismul si dacopatia, si cu nostalgii legionare 

Sorin Cucerai: o, ai dreptate, specia asta e și mai dementă 

Adrian Dumitru: atat la drepta, cat shi la stanga mai exista o trasatura (comuna): eurofilia non-critica shi neinformata, par pure paresse, par pure melancholie.

Ovidiu Hurduzeu: Excelent. Am dat share.
Poate ar mai trebui adaugat prostia infinita si/sau interesul poarta fesul. Noi nu avem "social critics" gen Christopher Lasch (la stanga) sau un Paul Gottfried (la dreapta), avem doar "slujbasi intelectuali" care vorbesc dupa cum e linia trasata "de sus"

Dan Pachiţu: Dar care ideologie aplicată ( de putere istorică ) nu a lăsat loc nefericitelor crime ( mai ales, a celor nevăzute) ? Și cât de des am neglijat echilibrul, în defavoarea păcii sociale?

George Visan: Mai pune la stanga apetenta crescuta pentru utopii politice - de la comunism la democratia directa.

Florian Liviu: Orice regim își justifică ideologic crimele, că doar n-o fi prost să și le asume penal. De exemplu, americanii își justifică crimele din Afganistan prin ideologia luptei împotriva terorismului.


Cristina Petrescu: Dumnezeu ne-a dat minte ca să ne apărăm singuri (și unii pe alții) de prostie, dar unii asta aleg. Riscul libertății, ce să-i faci.

Da click aici ca sa vezi totul!

Dezvăluiri: unde duce mafia retrocedărilor de la ANRP!

Scandalul retrocedărilor în care sunt implicate nume importante din lumea politică şi a justiţiei nu a ajuns încă la apogeu. Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei publică pe site-ul propriu un articol în care arată cum această „caracatiţă” ajunge foarte sus, în cercuri selecte ale puterii.
Redăm în întegime articolul de pe amj.ro

„Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei a atras atenția în numeroase rânduri cu privire la acapararea Fondului Proprietatea (FP) de către așa-zisele fonduri de investiții străine al căror interes este dat de faptul că aproximativ 20% din societățile energetice din România au făcut parte din portofoliul Fondului la constituirea acestuia.
În esența, am arătat că Fondul Poprietatea a fost înființat pentru despăgubirea proprietarilor desposedati abuziv de regimul comunist prin HG 1481/2005 data de Guvernul Tăriceanu, Președinte fiind Traian Băsescu. Capitalul acestuia a fost constituit prin aportarea a 20% din toate companiile energetice și de transport unde Statul Român era acționar (OMV Petrom, Romgaz Medias, Hidroelectrica, Transelectrica, Transgaz și toate societățile de transport, distribuție și furnizare de electricitate, etc.).
Practic, cine controlează Fondul Proprietatea controlează toate aceste companii, cele mai multe de importantă strategică pentru România.
De aceea, în cadrul HG 1481/2005 Guvernul a stipulat că, indiferent ce participație are un acționar (câte acțiuni deține), votul în Adunarea generală a acționarilor va fi plafonat pentru deținerile mai mari de 1% din capital. În acest fel, acționarii minoritari, pentru care a fost creat FP, erau protejați împotriva unor eventuale preluări adverse care ar fi dus la lichidarea fondului. În plus, modificarea actului constitutiv al FP nu se poate face decât cu aprobare prealabilă, prin Hotărâre de Guvern, cât timp Statul este acționar, normă care este în vigoare și la acest moment. După listarea la Bursa de Valori București din decembrie 2010, Fondul trebuind să se supună dispozițiilor legale de transparența privind piață de capital, au apărut că la FP, pe lângă acționarii legitimi, interpuși ai fondului „vultur” de investiții Elliot, având o participare semnificativă.
Dat fiind că până la acel moment cesiunea acțiunilor Fondului fusese o perioadă interzisă tocmai pentru evitarea speculațiilor de până la listare, prezența și ponderea lui Elliot în acționariat au fost o surpriză. Cu toată interdicția legală sancționată cu nulitatea absolută, chiar și în această perioadă au fost făcute transferuri de acțiuni FP la prețuri foarte mici, la o fracțiune din valoarea nominală la care erau emise. O data cu listarea la BVB, admninistrarea Fondului Poprietatea a fost preluată de o societate de administrare a investițiilor a€“ Franklin Templeton Investment Management a€“ specializată în piețe emergente și de frontieră.
Cu toate că în 2011 Tribunalul București, apoi Curtea de Apel București, au anulat hotărârile AGA de numire a lui Franklin Templeton că administrator unic, tandemul Franklin Templeton – Elliot au continuat să conducă Fondul, Elliot mărindu-și cota de participare până la un nivel care să îi permită controlul.
Împreună, cele două societăți au pus la punct o strategie, pe termen mediu, de lichidare a Fondului, prin transferul activelor acestuia către vehicule ale Elliot și către alte societăți din grupul Franklin Templeton.
Dacă legal, că urmare a deciziei Tribunalului București, Franklin Templeton ar fi trebuit să fie înlăturat de la Fond de către instituțiile de control și supraveghere ale pieței de capital, cu complicitatea CNVM (între timp devenită ASF) și beneficiind de sprijinul lui Mark Gitenstein (fost ambasador al SUA) și a lui Traian Băsescu, Franklin Templeton a continuat să „€œadministreze” de facto Fondul Proprietatea, orice sesizări împotriva acestuia rămânând fără ecou.
În prezent, protecția de care s-au bucurat Elliot și Franklin Templeton pare să nu mai fie la fel de eficientă.
Întâi, urmare a mai multor scandaluri de corupție, „€œlobistul” Mark Gitenstein, și-a terminat brusc mandatul de ambasador al SUA și a devenit a -“ surpriză!-€“ membru în Comitetului reprezentanților Fondului Proprietatea. Traian Băsescu și-a terminat și el al doilea mandat de Președinte și, din apărătorul Justiției și al valorilor democratice, a devenit subiect al scandalurilor de corupție în care sunt implicați oamenii săi de încredere. Într-un ritm amețitor, cavalerii mesei de la Cotroceni se demonstrează a fi cei mai corupți oameni din România. Iar dintre toate, cel mai mare scandal, nedevoalat decât în parte societății civile, este dosarul ANRP.
Povestea ANRP este relativ simplă: (modul de operare fiind importat de pe timpul când Traian Băsescu era Primar al Bucureștiului, iar Elena Udrea era președintele Comisiei juridice de la PMB)
Dorin Cocoș și alții au cumpărat de la cei care așteptau de ani buni să le fie emise decizii de despăgubiri de ANRP (persoane deposedate de regimul comunist) drepturi litigioase, drepturi care au fost apoi supraevaluate de prieteni experți, expertize care au fost mai apoi aprobate în regim de urgență de prietenii din Comisiile ANRP, iar apoi au fost emise deciziile prin care erau acordate acțiuni la Fondul Proprietatea.
Până aici totul este clar și a făcut obiectul Raportului Curții de Conturi (care bineînțeles, cu toate că a fost întocmit acum doi ani a€“ aprilie 2013 a€“ a rămas fără urmări până după alegerile din 2014) în care s-a concluzionat că bugetul de stat al României a fost prejudiciat cu 1.26 miliarde RON, echivalentul a 13.447.329.134 acțiuni emise. Raportul Curții de Conturi este confirmat de rechizitoriile întocmite de DNA.
Din acestea reiese că sunt vinovați de acte de corupție oamenii din camarila lui Traian Băsescu: Elena Udrea, Dorin Cocoș, Alin Cocoș, Horia Georgescu, Alină Bica și alții. Însă de aici încolo, se așterne tăcerea. Dar, Dorin Cocoș nu primea bani de la ANRP.
ANRP nu acordă bani.
ANRP dădea acțiuni. Acțiuni la Fondul Proprietatea. Dacă nu putea să transforme Decizia ANRP în bani, Dorin Cocoș obținea doar o hârtie fără valoare. Și alții obținuseră de-astea înaintea lui, și ajungeau să dea Statul Român în judecată la CEDO pentru că despăgubirea nu era efectivă, Fondul Proprietății nefiind funcțional.
Fiind un bun patriot, Dorin Cocoș nu a dat Statul Român în judecată. Probabil și pentru că avea deja un cumpărător care îl aștepta să vina cu decizia. La momentul listării Fondului Proprietatea, a apărut că acționar Elliot cu toate că nu fusese deposedat de ceva pe timpul comuniștilor iar valoarea pachetului sau de acțiuni nu putea fi dobândit decât din imensele pachete la care face referire Curtea de Conturi că ar fi fost acordate de ANRP în mod nelegal.
Într-un interviu din 25 aprilie 2015 Președintele ANRP, domnul Baeşu, relatează mecanismul folosit de „€œbaietii destepti” ca Dorin Cocoș și arată direct la Fondul Proprietatea. Acolo s-au dus acțiunile. De acolo s-au primit banii. Dorin Cocoș și camarila aveau cumpărătorul acțiunilor pregătit.
În funcție de prețul pe care acesta îl negocia, se realiza expertiza. Toată lumea era mulțumită: Dorin Cocoș obținea cât dorea, iar Elliot obținea numărul de acțiuni care îi permitea să controleze Fondul Proprietatea. Pentru aceasta, imediat după preluarea administrării FP de către Franklin Templeton, actul constitutiv a fost modificat cu eliminarea plafonării dreptului de vot.
Iar la acesta AGA din noiembrie 2011, Statul, reprezentat de Ministerul de Finanțe, ale cărui drepturi de vot nu erau limitate de actul constitutiv și care, teoretic avea interes să își păstreze avantajul dat de lege, a votat în favoarea eliminării acestei restricții.
Hotărâre de Guvern prin care să se aprobe o astfel de schimbare, nu a fost. Dar ce mai contează?
Până cum, dosarul DNA privind corupția de la ANRP s-a oprit la Dorin Cocoș & co. Încă este interdicție la Fondul Proprietatea. Sau nu? Or fi primit SRI și DNA liber la cercetări? Se pare că așa cred Franklin Templeton și Elliot, deoarece se grăbesc să listeze Fondul Proprietatea la Bursa din Londra, pentru că tranzacțiile să nu mai poate fi urmărite de ai noștri! Ci doar de ai lor!
Lichidarea trebuie să se facă în liniște și în mod definitiv. Și să nu uităm: Situația de la Fondul Proprietatea nu putea să se mențină decât cu complicitatea Justiției!
Au existat zeci de dosare în care hotarile AGA ale FP prin care erau înstrăinate activele acestora la subpret au fost contestate la Tribunalul București și la Curtea de Apel București. Cele două instanțe au stabilit însă că doar un acționar majoritar, cum este Elliot, poate să conteste hotărârile de Adunare generală, pentru că doar un acționar semnificativ poate fi interesat direct de mersul societății, spre deosebire de acționarii minoritari al căror interes nu este suficient de serios pentru a putea cere anularea unei hotărâri AGA pentru nerespectarea unor dispoziții imperative ale legii, sancționate cu nulitatea absolută!
AMJ a sesizat în mai multe rânduri instituțiile publice în legătură cu neregulile de la Fondul Proprietatea, că și despre intenția de lichidare a acestuia, cu prejudiciarea acționarilor minoritari. Traian Băsescu și camarila acestuia însă au protejat pe Franklin Templeton și pe Elliot, dându-le asigurări că pot să-și desfășoare operațiunile în liniște. CNVM care ar fi trebuit să reacționeze la toate aceste nelegalități, a băgat capul în pământ și s-a făcut că nu vede. Când a fost nevoie, a sărit chiar în ajutorul conducerii FP deoarece ordinele erau că nimeni să nu se atingă de această. Chiar au modificat regulamente pentru că acestea să se muleze cerințelor lui Elliot.
Modificările de act constitutiv au fost aprobate pe bandă rulantă cu toate că lipsea Hotărârea de guvern de aprobare. Nici faptul că hotărârea AGA de numire a lui Franklin Templeton că administrator fusese anulată nu a fost un impediment, Mircea Ursache, vicepreședintele ASF considerând că este suficient că Franklin Templeton este înregistrat la Registrul comerțului, nemaifiind nevoie de o numire a să și de către Adunarea generală a acționarilor.
În același timp, ANI, condusă de actualul arestat preventiv Horia Georgescu, sesizată de AMJ cu lipsă declarațiilor de interese și avere pe care Gregorz Maciej Konieczny și Mark Gitenstein ar fi trebuit să le dea răspundea că, aceste prevederi legale, nu ar fi aplicabile Fondului Proprietatea.
Dosarul de corupție ANRP arată că protecția de care s-au bucurat Franklin Templeton și Elliot are o explicație: Traian Băsescu și camarila aveau o afacere foarte bănoasă de protejat a€“ acțiunile obținute de la ANRP și descărcate mai apoi către fondurile Elliot.
Aceștia din urmă își cumpărau astfel protecția politică și puțeau să își vadă mai departe în liniște de lichidarea Fondului Proprietatea. Iar la instanțe, a fost mai simplu. Acolo, dacă-i ordin, cu plăcere!
Așteptăm cu interes că DNA să-și extindă cercetările în dosarul ANRP și să cheme la audieri și grupul infracțional organizat care s-a creat în legătură cu această afacere, urmărind traseul banilor. După cum se poate vedea, corupția duce foarte sus”.

Autorul: Tudor Matei

Da click aici ca sa vezi totul!

Planul secret al lui Iohannis, devoalat de un text scris de Tatiana Bran

Ion Spânu

Plecarea fără motiv de la Cotroceni a purtătorului de cuvînt Tatiana Bran mi-a trezit de la început suspiciuni, tocmai mie, care scrisesem despre cît de nepotrivită a fost numirea sa în această funcţie! Am bănuit că în plecarea doamnei Bran este ceva pe care însuşi preşedintele îl ascunde şi am aşteptat prima ei ieşire în public.

Şi, iată, această ieşire s-a produs. Un text absolut banal, publicat pe Facebook şi preluat de toată presa, deşi împănat cu un pleonasm spectaculos, m-a făcut să cred că suspiciunile aveau o bază reală, ceea ce mă determină să afirm că plecarea Tatianei Bran de la Cotroceni face parte dintr-un plan cu bătaie lungă. Aşa se explică această demisie surprinzătoare, fără ca vreuna dintre părţi să precizeze vreo nemulţumire faţă de cealaltă.

Planul pare să aibă legătură cu faptul că, în ultima vreme, nu se mai discută despre „guvernul lui Iohannis”, care ar fi trebuit să se nască prin căderea „guvernului Ponta”. De asemenea, preşedintele pare să fi înţeles că nici Alina Gorghiu, nici Vasile Blaga nu au capacitatea de a convinge alţi parlamentari să treacă în tabăra PNL, aşa încît alegerile din 2016 par să fie singura soluţie pentru a schimba alianţa de guvernare.

Se pare însă că prestaţia jalnică a PNL ca partid de opoziţie l-a determinat pe Klaus Iohannis să se întoarcă la masa electorală care i-a adus victoria anul trecut, o masă formată din cele aproape trei milioane de oameni prezenţi în plus în turul doi, pusă în mişcare de valul teribil de forţă venit din diaspora prin Internet! Pe cine se bazează Iohannis în punerea în aplicare a acestui plan, aflăm chiar din textul postat de Tatiana Bran.

O carte despre alegerile din noiembrie 2014. De regulă, plecarea unui purtător de cuvînt de la Cotroceni înseamnă ruptura definitivă cu instituţia, altfel demisia lui nu-şi are rostul. Ei, bine, la numai cîteva zile după demisie, Tatiana Bran revine cu acest text surprinzător postat pe Facebook-ul său: „Aseară am fost la maratonul cărților de la Humanitas Cișmigiu și am citit un fragment din noua carte a lui Iohannis, care o să apară la editura Curtea Veche... Trecătorii prin librărieascultau ce le citeam eu despre seara de 16 noiembrie 2014 și înnoirea speranțelor”. Se pare că Tatiana Bran nu a plecat de adevăratelea de la Cotroceni, din moment ce tocmai ea a fost desemnată să citească în public din această a doua carte a lui Iohannis, nefiind o actriţă care să recite un text după însuşirea unei tehnici de lectură! Mai degrabă, misiunea Tatianei Bran a fost aceea de a anunţa această apariţie editorială din afara funcţiei oficiale, de undeva dintre oamenii neînregimentaţi în PNL, adică din acel surplus de electorat care a decis în turul doi victoria lui Klaus Iohannis!

De altfel, surprinde însăşi apariţia ACUM a cărţii scrise de preşedinte, la numai cîteva luni de la alegeri. Să scrii o carte cu un subiect atît de precis necesită timp, or, Iohannis nu cred că a beneficiat de aşa ceva în această perioadă în care s-a tot vorbit de strategia înlăturării de la putere a PSD de către PNL, dorinţă afişată pînă de curînd chiar de către preşedinte. În acest timp, Iohannis avea de gestionat probleme extrem de importante de politică externă în contextul evenimentelor din zonă, precum şi numeroasele tensiuni din viaţa politică internă (arestări spectaculoase, votul din Parlament solicitat de DNA, apariţia unor legi controversate). Iohannis nu e la Rahova să scrie în linişte cărţi, ca George Copos, ci conduce o ţară! Astfel de volume se scriu după terminarea mandatului de preşedinte, nu la începutul lui!

Şi atunci, de ce riscă Iohannis să publice ACUM această carte, că doar nu e de profesie scriitor, să nu se poată abţine de la scris. Ne lămureşte Tatiana Bran, care ne spune că a citit oamenilor „despre seara de 16 noiembrie 2014 și înnoirea speranțelor”, deci despre victoria lui Iohannis. Cine crede că în carte este vorba despre rolul activiştilor PNL şi PDL, despre efortul organizaţiilor din teritoriu ale acestor partide, despre mobilizarea oamenilor la mitingurile din ţară sau despre armata de lideri ale celor două formaţiuni în victoria răsunătoare din noiembrie 2014 – se înşeală! Iohannis îşi prezintă victoria ca şi cum ar fi fost un candidat independent!

Puntea lui Iohannis – „o straşnică societate civilă”. În prima postare, imediat după pasajul citat, Tatian Bran scrie brusc: „O prietenă mi-a spus la final că trăim simultan în trei Românii: una a televizorului, una a politicienilor și una a realității de fiecare zi. Între ele, nu prea există punți de trecere. Deci, trebuie construite!”. Nu e o scăpare de sub condei a subiectului (lectura din noua carte a preşedintelui), ci introducerea unui plan paralel ce conţine un alt cod de lectură! Trecem peste pleonasmul „punţi de trecere” (în indoeuropeană, rădăcina din care vine cuvîntul „punte” înseamnă chiar „trecere”) şi semnalăm separarea celor trei Românii şi necesitatea unei „punţi” între ele, lucru deloc întîmplător, după cum vom vedea în cea de-a doua postare a Tatianei Bran.

La numai cîteva ore după postarea textului de mai sus, Tatiana Bran revine pe Facebook şi ne lămureşte ce e cu „puntea” dintre cele trei Românii:

„Cea mai statornică punte între România televizorului, România politicienilor și România vieții de fiecare zi ar fi o strașnică societate civilă. Adică o societate formată din civili, oameni de pe stradă, cetățeni anonimi cărora le pasă de bunul mers al cetății și nu un club mai mult sau mai puțin elitist și nici un grup de oameni care citesc aceleași cărți sau se înscriu în același partid sau finanțează același ONG. Mai curând, o mare de lume solidară, ca aceea care a stat la cozi în noiembrie 2014 să votezeși s-a întors apoi acasă, la treburile de fiecare zi, cu sentimentul că a spus ce avea de spus. După spunere, aceeași lume ar fi de așteptat să se implice din nou în treburile care o privesc și să ducă la capăt ceea ce a început să construiasca stând la coadă ore în șir”.

Tatiana Bran ne spune cît se poate de explicit care este „puntea lui Iohannis”: „o societate formată din civili, oameni de pe stradă, cetățeni anonimi... și nu un club mai mult sau mai puțin elitist și nici un grup de oameni care citesc aceleași cărți sau se înscriu în același partid sau finanțează același ONG”! Deci, nu oamenii înscrişi într-un partid, ci oamenii aceia care au votat cu Iohannis fără să facă parte din PNL! Liberalilor ar trebui să le curgă un şuvoi rece pe şira spinării la citirea atentă a acestui mesaj, căci preşedintele preferă să sprijine anul viitor altceva decît un partid, mai exact o formaţiune născută din acea „mare de lume solidară, ca aceea care a stat la cozi în noiembrie 2014 să voteze și s-a întors apoi acasă, la treburile de fiecare zi”, căci, aşa cum transmite Tatiana Bran, „aceeași lume ar fi de așteptat să se implice din nou în treburile care o privesc și să ducă la capăt ceea ce a început să construiasca stând la coadă ore în șir”!

Este bine cunoscută reacţia unora de după alegerile din noiembrie anul trecut, cînd s-a anunţat formarea mai multor partide de tip Facebook: unul pe la Cluj, altul anunţat de Monica Macovei, altul de Robert Turcescu, altul de Lucian Mândruţă. N-au reuşit mare lucru, însă Iohannis pare a fi extrem de interesat să le grupeze sub aura sa proprie, să constituie acea „straşnică societate civilă”, cum scrie Tatiana Bran, la care ar putea adera şi elita intelectuală a lui Traian Băsescu, rămasă acum fără stăpîn, atît de dornică să revină în spaţiul public!

Liiceanu, Pleşu, Cărtărescu n-au putut să vină alături de un Iohannis înconjurat de PNL, căci erau împiedicaţi de prăpastia deschisă în timpul aşa-zisei „lovituri de stat” din 2012, însă, într-o nouă construcţie, ei ar putea redeveni oameni de bază, mai ales că, la alegerile de anul trecut, după ce Monica Macovei a ieşit din cursă, ei s-au arătat susţinători ai lui Iohannis, fără să fie alături de liberali sau pedelişti! De altfel, între cele două tururi, în revista „22”, chiar Gabriel Liiceanu a publicat un amplu interviu cu Klaus Iohannis, care era expresia susţinerii sale în turul doi.

De asemenea, Monica Macovei s-a arătat foarte mulţumită că Iohannis ar fi preluat din programul ei mesajul luptei împotriva corupţiei şi nu trebuie trecută prea uşor cu vederea atitudinea radicală de acum a lui Klaus Iohannis care cere Parlamentului, după modelul Macovei, renunţarea la orice filtru care să întîrzie acţiunile DNA! Nu trebuie uitat nici faptul că alături de Iohannis, în calitate de consilier personal, se află Mihai Răzvan Ungureanu, un alt opozant PNL, şi el susţinător al ideii de „lovitură de stat” dată de USL în 2012!

Nu trebuie uitat nici faptul că însăşi Tatiana Niculescu Bran este soţia lui Mirel Bran, cel înscris de noi în „Condicuţa cu agenţi”, omul care înfiera în articolele sale din „Le Monde” acţiunea PNL din 2012 din timpul aceleiaşi „lovituri de stat”! Amîndoi au fost clienţii ICR din vremea lui Patapievici, fiind trimişi la New York în acţiuni care nu aveau alt scop decît înregimentarea lor în acea structură care s-a pus preş la picioarele lui Băsescu şi care acum pare dispusă să-l slujească pe Klaus Iohannis, cu condiţia ca, în jurul său, rolul PNL să nu mai fie promordial.

Cu alte cuvinte, se conturează un nou scenariu născut în creuzetul de la Cotroceni, unul care să-l separe pe Iohannis de PNL, devenit o adevărată povară neconstituţională prin obligativitatea desprinderii preşedintelui de orice formaţiune politică.

Din postura de purtător de cuvînt al Preşedinţiei, Tatiana Bran nu putea să se implice într-o astfel de construcţie, aşa încît, deşi demisă oficial, ea poate, din civilie, să transmită mult mai bine mesajele către acea „straşnică societate civilă”, în jurul căreia să graviteze nemulţumiţii de toate partidele, toţi adversarii lui Traian Băsescu şi toţi adversarii lui Victor Ponta! Hiba cea mai mare a acestui proiect o reprezintă eterogenitatea componentelor sale, dar şi compromiterea „elitei intelectuale” prin acea slugărnicie practicată ani de zile faţă de Traian Băsescu. Totuşi, Liiceanu, Pleşu, Monica Macovei, Mihai Răzvan Ungureanu, oricîte ape ale Iordanului i-ar spăla, rămîn în ochii oamenilor ca băsişti, ceea ce vulnerabilizează orice construcţie care să-i includă. Însă forţa lor mediatică şi miljloacele de care dispun ar putea, totuşi, să conteze.

Dacă va reuşi, totuşi, să ducă la împlinire acest plan anti-sistem, Iohannis va împuşca doi iepuri: va ieşi de sub presiunea noului PNL, care-i include şi pe penalii din PDL-ul băsescian, şi va recapacita electoratul care l-a făcut preşedinte şi care s-a cam simţit părăsit atunci cînd Iohannis vorbea despre „guvernul meu liberal”! Într-un fel, PNL, chiar dacă ar înghiţi în sec, ar fi obligat să-l susţină pe Iohannis, chiar dacă nu din poziţia de vioară întîi!

Dacă va eşua, atunci se va alege doar cu un fel de PMP care va fi pulverizat de marile partide existente acum pe eşichierul politic şi domnia sa va rămîne izolat la Cotroceni, prizonier al unui Guvern politic şi mai puternic (ce va ţine cont din ce în ce mai puţin de programul preşedintelui) şi al unui Parlament care-i va putea domoli oricînd vocea prin ameninţarea cu suspendarea.

Oricum, textul scris de Tatiana Bran după ce a lecturat în public fragmente din noua carte a prolificului scriitor Klaus Iohannis aruncă deja pe piaţă acest scenariu cu doar un an înaintea alegerilor parlamentare. Lunile următoare sînt decisive pentru ca acest proiect de acum să devină fie un succes răsunător al lui Iohannis în faţa partidelor politice, fie o nouă victorie – decisivă – a structurilor politice. În acest timp, dacă nu vom avea surprize de la DNA, Victor Ponta poate să stea liniştit şi, pînă la anul, să-şi continue precampania electorală.

ION SPÂNU

Da click aici ca sa vezi totul!