Cum s-a ajuns aici? Iata schita planului Mugurel Isarescu

ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul BNR, de Banca Federală • În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România • În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești • Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est

O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbeşte despre privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale. Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei americane.

Traducerea integrală a scrisorii:

“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre. Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est necesită abordări diferite.

În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuie să dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar.

În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România. În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite.

Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancară din România. Prefer abordarea secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.

Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă. Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România. Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este văzută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică. Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale. Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a fost mult dezbătută de economiștii români și a beneficiat de sfatul FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru că introduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:

Pentru conturile curente:

Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut).

Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și

Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi

Pentru licitațiile de schimburi străine:

Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rareSă evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupțiaSă limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.

Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/07/12/inceputul-neoliberalismului-romania-scrisoare-isarescu-fed/ )


____________________________________________________________________

Simona Fica despre aurul Romaniei

Aurul Romaniei este scos ilegal din tara. Primul transport, a 20 de tone de lingouri de aur cu destinatia Germania, s-a facut in ziua de 25 martie 2002. De atunci, Mugur Isarescu continua nestingherit jaful de la BNR. Ne-am putea gandi ca Guvernatorul Bancii Nationale este de buna credinta si ca depune in banci straine diferite cantitati de lingouri pentru a se obtine dobinda (asa afirma el!). Dar ce ne facem ca, in vreme ce am aflat de iesirea aurului din tara, nu mai exista nici o evidenta a repatrierii sale?

generic cialis

buy cheap cialis without a prescription

cialis dosage

buy viagra jelly online

Asa cum Aeroportul Otopeni are o evidenta riguroasa a scoaterii aurului, de ce nu se gaseste nici o hartie cu privire la revenirea lui in Romania? Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca nimeni nu stie care este destinatia sutelor de milioane de dolari care se incaseaza anual ca dobinzi pentru aceste documente.


Banuielile noastre s-au transformat in certitudini in momentul in care am primit un document, eliberat la 19 decembrie 2001 de firma HCS Transporturi Speciale, care spune asa: „Catre Aeroportul International Otopeni - Director General. Conform Contractului de prestari servicii nr. 6.284/13. 05.1999 si Actului – aditional nr. 15.264/ din 18.XII.2000, vor insoti transportul de valori si vor patrunde pe pista aeroportului - prin Poarta 1, in ziua de 20.XII.2001, la cursa KLM 1360, pentru ora 12,30, ora la care se vor prezenta la cargo KLM toate documentele de expediere a valorilor ridicate de la S.C «Aurul» Baia Mare – domnii Panait Ion si Pecingine Niculae, cu autoblindata B-36-HCS”. Evident, conducerea aeroportului a aprobat cererea, precum si insotirea transportului de aur de catre paza aerogarii.

In aprilie 1999 s-a scos din Romania, tot la solicitarea lui Isarescu, alta cantitate de aur. Mai exact, 325 kg lingouri din exploatarea din Maramures, imbarcate intr-un avion de catre firma romano-australiana „Esmeralda”. Dupa numai citeva luni, sarlatanii de la firma „Esmeralda” aveau sa provoace, prin nepriceperea si lacomia lor, dezastrul ecologic cunoscut, care a prejudiciat grav imaginea Romaniei in lume.
Revenim la transportul de aur din 19.XII.2001, in care nu mai apare firma „Esmeralda”, ci este bagata la inaintare S.C. HCS Transporturi Speciale. Aceasta este patronata de un personaj extrem de dubios, pe nume Heinrich Schorsch, care confera si initialele firmei. Personajul este un colaborator apropiat al lui Mugur Isarescu si, de-a lungul timpului, Serviciul Roman de Informatii a furnizat numeroase dovezi despre activitatile sale de tip mafiot. Firma HCS reprezinta firma internationala „Handels Kontor Schorsch GM – S.A. Simeral” din Germania, cu care Banca Nationala a Romaniei a incheiat, in data de 18.XII.1991, un contract-cadru pentru livrarea de mijloace de transport valori si materiale pentru fabricat monede metalice, utilaje de tiparit bancnote si inscrisuri de valoare, masini de numerotat si impachetat bancnoate si monede metalice, piese de schimb, aparatura electronica etc. Cu toate ca Banca Nationala a Romaniei avea oferte din partea a 6 firme din SUA, Germania, Canada si din alte tari pentru achizitionarea de mijloace de transport de diferite tipuri si capacitati - s-a preferat firma HCS din Germania, care nu a prezentat nici o oferta si, fara sa existe o comanda scrisa, au fost achizitionate in anul 1991 prin aceasta firma 20 de masini, cu o valoare de 1,1 milioane de dolari. De asemenea, prin Adresa nr. 8/505/23.05. 1991, eliberata de Directia tezaur si operatiuni de casa din Banca Nationala a Romaniei, s-au cumparat – tot prin firma intermediara HCS! - inca 6 autoturisme blindate de tip GMC, cu capacitate de 3,5 tone fiecare, in valoare totala de 973.800 marci germane. Din pacate, mijloacele de transport achizitionate nu corespund citusi de putin conditiilor de transport valori, in sensul ca au 3 usi de intrare in tezaur, in loc de una singura, iar cabina soferului are usa spre tezaurul din autoduba. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca usile nu sint prevazute cu doua incuietori diferite si nu dispun de sistem de alarma, ceea ce denota ca, din constructie, aceste mijloace de transport au fost concepute pentru alte destinatii. Totodata, masinile importate pe sume atit de mari de cuplul Isarescu-Schorsch consuma o cantitate de carburanti cu mult mai mare decit mijloacele de transport fabricate in tara. Intrebare: cite tone de aur au scos pina acum din Romania mafiotii de la „Esmeralda” si de ce beneficiaza de aprobari legale din partea Bancii Nationale a Romaniei, a Directiei Generale a Vamilor, a Politiei de Frontiera, a autoritatilor aeroportuare?

Am intrat in posesia a nu mai putin de 18 astfel de documente, care atesta scoaterea din Romania cu o frecventa aproape zilnica a valutei.

• Documentul nr. 1: Banca Comerciala a Romaniei solicita in ziua de 10 decembrie 2001 accesul pe pista pentru un „transport de valori bancare la Zürich, cu Compania Swiss Air”. Semneaza director Marin Treapad si sef de serviciu Viorica Frangeti.
• Documentul nr. 2: Banc Post solicita accesul pe pista pentru „un transport de valori bancare la Zürich cu zborul SR 463, in ziua de 10 decembrie 2001”.
• Documentul nr. 3: Banca Comerciala Romana scoate iar valuta spre Zürich, chiar a doua zi, in 11 decembrie 2001.
• Documentul nr. 4: Banca Comerciala Romana scoate valuta tot spre Zürich, la 3 ianuarie 2002. Observati ca nici nu se terminasera sarbatorile de iarna. Ce graba mare pe ei!
• Documentul nr. 5: Banca Romana pentru Dezvoltare scoate si ea valuta din tara, la 4 ianuarie 2002, tot catre Elvetia, cu cursa SR 463.
• Documentul nr. 6: Banca Romana pentru Dezvoltare mai scoate valuta si in 8 ianuarie 2002, tot spre Elvetia si tot cu cursa SR 463. A se remarca faptul ca directorul bancii, Ilie Gheorghe, nu-si asuma raspunderea. Semneaza de fiecare data altcineva pentru el.
• Documentul nr. 7: Banca Comerciala Romana scoate din nou valuta, la 14 ianuarie 2002, tot catre Zürich.
• Documentul nr. 8: Banca Comerciala Romana nu mai pridideste cu scoaterea valutei, schimba compania Swiss Air cu Compania Cross Air, dar nu-si schimba naravurile si mai efectueaza un transport, la 29 ianuarie 2002.
• Documentul nr. 9: Banca Romana pentru Dezvoltare scoate din nou valuta din tara, la 29 ianuarie 2002, tot catre Elvetia, iar directorul Ilie Gheorghe se ascunde din nou, lasind pe altcineva sa-si asume raspunderea.
• Documentul nr. 10: Aceeasi Banca Romana pentru Dezvoltare efectueaza din nou un transport de valuta spre Elvetia in ziua de 1 februarie 2002, iar directorul Ilie Gheorghe tot nu semneaza adresa, ceea ce arata ca-si da si el seama de ilegalitatile respective.
• Documentul nr. 11: Banca Comerciala Romana scoate valuta din nou, la 11 februarie 2002, tot catre Elvetia.
• Documentul nr. 12: Banca Comerciala Romana da in clocot si efectueaza un alt transport, dupa numai doua zile, mai exact la 13 februarie 2002, tot catre Elvetia.
• Documentul nr. 13: Apar si Raiffeisen Bank si Banca Agricola, care scot si ele valuta, tot in 13 februarie 2002, dar nu spre Zürich, ci spre Viena.
• Documentul nr. 14: Banca Comerciala Romana scoate valuta din nou, pe banda rulanta, in 18 februarie 2002, tot catre Zürich.
• Documentul nr. 15: Reapare la orizont Banca Romana pentru Dezvoltare, care, la 19 februarie 2002, mai efectueaza un transport catre Elvetia.
• Documentul nr. 16: Printr-o adresa catre generalul Dan Gheorghe, director general adjunct al Aeroportului Otopeni, Banca Comerciala Romana cere sprijinul pentru efectuarea unui nou transport, dupa numai o zi, in 20 februarie 2002, tot catre Elvetia.  
• Documentul 17: Cu o frecventa iesita din comun, aceeasi BCR scoate valuta din Romania si in 21 februarie 2002, tot catre Elvetia, si tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.
• Documentul 18: Banca Comerciala Romana mai efectueaza un transport la 12 martie 2002, tot catre Elvetia, si tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.

Asa sa se poata explica dezastrul financiar-bancar in care se afla Romania? Exploziv-News solicita, oficial, Curtii de Conturi a Romaniei, declansarea unei anchete la singe la toate aceste banci si la Aeroportul International Otopeni. Nici o justificare sau explicatie nu se sustine. Frecventa transporturilor de valuta este prea mare pentru a nu da de gindit ca totul face parte dintr-un plan diabolic de jefuire si decapitalizare a Romaniei.