Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

3.3.12

Criza stangii

Debate (58), originally uploaded by europeanvoice.


Adrian Severin spunea la Critic Atac

[...] Criza stangii – care este reala – are la origine nu (sau nu numai) criza capitalismului, ci criza democratiei. Conducerea lumii contemporane (inclusiv rezolvarea complicatelor crize capitaliste) reclama lideri de maxima competenta. Or, asa dupa cum Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa, asa si alegatorii i-au ales pe lideri dupa chipul si asemanarea lor. Alegatorii incompetenti au ales lideri incompetenti. Cei care au vrut sa aiba pentru ca nu au putut sa fie i-au ales pe cei care au vrut sa fie pentru ca nu au putut sa faca.

Democratia, chiar daca nu mai inseamna conducerea de catre popor, presupune egalitatea intre votul celui care stie si votul celui care nu stie. Acest mecanism de selectie a elitei a ajuns sa genereze o stanga populista care a confundat securitatea sociala cu consumerismul.  Astfel, cand vorbim despre criza stangii vorbim de fapt despre criza pseudo stangii consumeriste. Consumerism care sta la originea actualei crize globale.

Daca dreapta pare a fi mai convingatoare este pentru ca solutiile ei, desi proaste, sunt autentice. Solutiile stangii politice (nu solutiile recomandate de ideologia stangii) sunt pseudo-solutii, non-solutii. Cine este de fapt aceasta stanga? Prezidiul Partidului Socialistilor Europeni este ostatecul unei majoritati de aparatcici prafuiti, deopotriva incapabili de viziune si de generozitate.

Liderii partidelor de stanga din statele-natiune europene sunt prizonierii celui mai desantat electoralism. Pe deasupra, atunci cand sunt la putere, nu au nici instrumentele spre a controla guvernarea economica oculta transnationala de tip oligarhic. Partidele stangii din Occidentul european sufera de un acut sovinism al bunastarii care circumscrie si fenomenul “stangii-caviar”. Ele au furnizat Parlamentului European o masa de submediocritati lase, ipocrite si demagoge, formate din cei care nu si-au gasit utilizare pe plan national.

In Europa Centrala si Orientala partidele stangii democrate post-comuniste, sub presiunea neo-liberalismului american imbratisat instinctiv de populatie ca reactie compensatorie fata de dictatura comunismului real, practic au disparut. (Ce mai este astazi stanga in Polonia, Ungaria sau chiar Republica Ceha?) Au supravietuit partidele “stangii pragmatice”, adica dezideologizate (sic!), adica oportuniste. Cu unele exceptii, Grupul Socialist din PE este o adunare de submediocri si de histrioni, isterici cand nu sunt lasi, fanatici cand nu sunt demagogi, dogmatici cand nu sunt ipocriti.

Asta este ceea ce a ales poporul! Pe acest fond dreapta, subordonand subiectivismului politic obiectivitatea pietii, pare mai autentica, mai onesta, mai cinstita, mai clara. Nemultumiti de ceea ce au ales la stanga, alegatorii se intorc astfel catre o dreapta, tocmai cand ideile stangii par a fi invins, intrucat nemaiputand masura competenta, prefera onestitatea ( sau ceea ce pare a fi onestitate). Intr-un utopism al exasperarii masa prefera “revolutia morala” bunei guvernari.

Cum evident, “revolutia morala” nu rezolva problema, frustrarile populare in continua acumulare imping spre anarhism. Faptul nu este fara precedent. Intrebarea este daca anarhismul va duce spre reabilitarea democratiei. Mi-e teama ca mai inainte va duce spre dictatura. Si, de ce nu, spre razboi ca forma de evacuare a surplusului de energie negativa si de limpezire ideologica!

5 comentarii:

peromaneste spunea...

MIA spune:
22 decembrie 2011 la 12:14
>Asta este ceea ce a ales poporul!

De curiozitate : cata relevanta are pentru “poporul votant” din alte parti ale UE decat Romania alegerea parlamentarilor europeni ?
Răspunde
Adrian Severin spune:
23 decembrie 2011 la 7:59
Raspunsul la aceasta intrebare depinde de raspunsurile date altor intrebari si anume: Cat de relevanta este UE in viata cetatenilor? (Mai ales cata vreme liderii nationali nationalizeaza succesele si europenizeaza esecurile.) Cat de relevante sunt institutiile europene in ansamblul lor, pentru realizarea proiectului european? Cat de eficienta si de descifrabila este activitatea PE in cadrul UE? Cat de mult se simt cetatenii statelor membre cetateni ai UE? Cat de mare este conincidenta intre perceptie si realitate? Fara a putea intra in detalii, se poate spune ca, dincolo de unele mici diferente, relevanta alegerii europarlamentarilor este cam aceeasi peste tot in UE. Este limpede ca UE nu reuseste sa aiba apel popular; aceasta in ciuda faptului ca la nivel normativ dar si la acela al investitiilor dedicate coeziunii economice si sociale are, deja, o contributie superioara statelor membre. Spre a depasi acest impas, pana la aparitia unui “demos” european, UE ar avea nevoie de “arhitecti” europeni. Din pacate are, in cel mai bun caz, “arhitecti” nationali.
Răspunde
MIA spune:
23 decembrie 2011 la 11:19
>Este limpede ca UE nu reuseste sa aiba apel popular{…}

“Apel popular” e cumva o calchiere/barbarizare a expresiei engleze “popular appeal” ?

OK – am fost un pic rautacios … ideea de baza ar fi urmatoarea : UE ( in formula actuala ) a fost promovata printr-o strategie de … ocolire a vointei populare, mai degraba prin “jocuri de culise a la Monet” decat prin exprimarea unor dorinte a majoritatii cetatentilor. Ca e bine ca e rau – asta e o discutie separata insa tocmai din aceasta cauza apare si se manifesta aceasta criza destul de serioasa de legitimitate.

In special la nivelul unor institutii precum PE …
Răspunde
florin m. spune:
25 decembrie 2011 la 11:12
“UE ( in formula actuala ) a fost promovata printr-o strategie de … ocolire a vointei populare, mai degraba prin “jocuri de culise a la Monet” decat prin exprimarea unor dorinte a majoritatii cetatentilor.”

Complet de acord. Dar nici “vointa populara” nu este infailibila, altfel raspunsurile ar fi simple. Este tot atata tiranie si arbitrariu intr-o decizie a majoritatii care lezeaza o minoritate, cat si in decizii ale uneia sau alteia minoritati conducatoare care afecteaza majoritatea.

peromaneste spunea...

Ghita Bizonu' spune:
22 decembrie 2011 la 16:34
Adrian Severin

in primul rand daca , chiar, sunteti “acel” Severin tin sa va atrag atentia ca ar fi destul de greu de crezut . Banuiala ca va insusiti un nume va poate aduce atacuri la persoana .

la subiect. Mie mi se pare ca dupa 80 “stanga” a fost acaparata de reprezentantii generatiei 68 , adica mic burjui cu fumuri socialiste care prin egalitate inteleg egalitarism sdi prin libertate libertinaj samd . Care a abandonat muncitorimea si cei asimilabili muncitorimii in favoarea “minoritatilor”, exact in momentul in care “globalizarea” incepea sa tranfere productia.
Si care in anii aia a pierdut si lupta ideologica (eu tin minte lansarea Noii Drepte din Franta … stanga raspuns prost catre mizerbil. Citeam presa franceza) . Cam prea preocupati azi de homosexuali, ecologie , salvati plabeta de oameni , de faptul ca prin Romania se mai vaneaza ursi (dar la ei in tara nu zic nimc despre salvarea. refacerea faunei!) si de orice altceva decat starea de fapt …
In cazul ca sunteti “acel” Severin sunteti cam de aceiasi factura (personal ma declar nationalist . Nu furios cantand Wagner la AK , doar nationalist. Asa ca imi intelegti motivele)

In plus cand a fost PE altceva decat un cimitir al elefantilor si un loc de retragere al celor care nu au confirmat sperantele? Si nu vorbesc doar despre grupul socialist . D’aia va platim .. adica degeaba .
Răspunde
Eugenia P spune:
22 decembrie 2011 la 22:35
@Ghita Bizonu’
Mesajul semnat Adrian Severin in ansamblul sau suprapune cateva straturi ale intepretarii ideilor mainstream ale stangii politice, unul are alura vindicativă a discursului tinut de domnul Severin la acea intalnire celebra, care se termina cu apostrofarea tinerei jurnaliste, daca nu ma insel, de unul din oamenii stafului sau.Dar, asta n-ar fi un indiciu sigur al identitătii persoanei semnatare.Pe de alta parte, tentativa de a inveli dezideologizarea partidelor de stanga in staniolul populismului e marcata de dublul jocului. Al jocului ce gliseaza constat, intre vechea iubire a democraţiei, şi, ceea ce Ranciere numea noua “ura a democratiei” manifestată de numerosi intelectuali, tocmai pentru a masca dispretul lor pentru societatea egalilor in spatele criticii demagogiei si consumismului.Evident, ce politician ar fi de acord cu o politica ce ia nastere chiar si atunci “cand libertatea nu stiu cui se inscrie in cadrele libertatii poporului”? O politica a emanciparii, de care ei nu vor s-auda, nici sa ia seama…..

peromaneste spunea...

Adrian Severin spune:
23 decembrie 2011 la 8:29
Am intervenit in aceasta dezbatere pentru ca tema ma preocupa (si, mai ales, cred ca este importanta), precum si intrucat am avut ragazul catorva zile de vacanta. Cat despre nume, nu obisnuiesc sa ma exprim sub identitati de imprumut. Cu toate riscurile, imi asum si identitatea si opiniile. Pe prima nu o pot schimba. Pe cele din urma sunt gata sa le schimb in functie de argumentele pe care le primesc. Ceea ce ma nedumereste este de ce pe toate aceste forumuri de dezbateri, cei mai multi se exprima sub acoperirea anonimatului. Poate ca societatea noastra nu este atat de libera pe cat o cred eu.
In ceea ce priveste fondul, critica pe care o aduc actualei stangi decadente vine dinpre stanga. Din cate inteleg dvs criticati stanga de principiu, prinvindu-o dinspre dreapta. Cred ca stanga este necesara si poate fi reabilitata. Singura mea teama este ca reabilitarea sa nu necesite traversarea unui alt desert totalitar si sacrificiul unui alt razboi. Dvs credeti, daca inteleg bine, ca stanga nu merita reabilitata intrucat solutia este exclusiv la dreapta. In plus, eu nu socotesc ca stanga ar avea toate raspunsurile si toate meritele. Din confruntarea rationala si pozitiva, civilizata si dedramatizata intre ideile stangii si cele ale dreptei, in fiecare etapa concreta a istoriei si in functie de specificul acesteia, pot rezulta solutiile politice concrete la problemele concrete. Cred de asemenea, ca alternanta intre solutiile dreptei si stangii este necesara. Dezbaterea lor publica are si meritul de a clarifica optiunile alternative dand sens democratiei.
Despre stanga post-comunista ar fi multe de discutat. Din pacate nu am nici spatiul nici timpul. Oricum, protectia minoritatilor nu este un lucru rau. Nu cred, totodata, ca intre ideile stangii si ideia nationala de astazi exista un conflict. Totul este sa definim ce intelegem astazi prin nationalism. Pe scurt, in context european, cred ca noi nu potem fi buni europeni daca nu suntem buni romani si nu putem fi buni romani daca nu suntem buni europeni.
In fine, referitor la Parlamentul European, as spune ca el nu este condamnat sa fie un “cimitir al elefantilor”. Putea fi astfel in perioada in care rolul sau era mai mult simbolic. Astazi puterile sale au crescut considerabil si impactul activitatii sale asupra vietii oamenilor este remarcabil. Tocmai de aceea este atat de dureroasa si periculoasa contradictia dintre componenta sa din perioada in care se limita la a fi simbol si puterile pe care le detine in prezent. In plan imediat aceasta se resimte defavorabil mai ales in ceea ce priveste statele noi membre, care nu au tratat PE doar ca o institutie simbolica.

peromaneste spunea...

Ghita Bizonu' spune:
23 decembrie 2011 la 9:28
dle Severin

societatea nu este asa de libera atunci cand nu ai Pilele Cumnatii si Rudili corespunzatoare. In plus anonimatul iti permite unele mici libertati – de ex sa folosesti un exces de cacofonii cand te dezgusta un subiect. Si daca iti zici Gheorghe, Vasile, Ion faci iute o triere : prostii se vor lega de numele de”sluga”. In plus unii s-ar putea sa dea mesajele fiind la seviciu …
Insa ar tebui sa intelegeti ca personaje de talia dvoastra nu bantuie forumurile prostimii – au bloguri personale …. (si ca sa evite atacurile la persoana motivate politic “din principiu” :huo! Tradatorilor! De ce nu ai fost un Havel?)

Insa la subiect. Nu stiu daca critica mea a 68 istilor vine din stanga sau dreapta , insa este sincera. Si de acord cu oaresce protectie a minoritatilor INSA a nu se abandona majoritatea. Ca asa ajungem la bizareria ca fica unui miliardar cam fascistoid sa capteze voturile – a ce a rams – din muncitorimea franceza. Sau sa lasati deschisa calea unui partid de facatura* social-fascista. Oricum nu se stoe pe cine mai reprezinta stanga asta …

Cat despre PE ramane cum s-a stabilit dintr inceput : degeaba. Un loc de dezbateri inutil . Si ca noii membri au crezut altceva este doar “meritul” prostiei si lipsei lor de informare . Pesemne credeau ca este Sovietul Suprem in varianta parlamentar democratica …

* un alt avantaj al anonimatului ..

Francis Fukuyama elsewhere spunea...

The main trends in left-wing thought in the last two generations have been, frankly, disastrous as either conceptual frameworks or tools for mobilization. Marxism died many years ago, and the few old believers still around are ready for nursing homes. The academic left replaced it with postmodernism, multiculturalism, feminism, critical theory, and a host of other fragmented intellectual trends that are more cultural than economic in focus. Postmodernism begins with a denial of the possibility of any master narrative of history or society, undercutting its own authority as a voice for the majority of citizens who feel betrayed by their elites. Multiculturalism validates the victimhood of virtually every out-group. It is impossible to generate a mass progressive movement on the basis of such a motley coalition: most of the working- and lower-middle-class citizens victimized by the system are culturally conservative and would be embarrassed to be seen in the presence of allies like this.

Whatever the theoretical justifications underlying the left’s agenda, its biggest problem is a lack of credibility. Over the past two generations, the mainstream left has followed a social democratic program that centers on the state provision of a variety of services, such as pensions, health care, and education. That model is now exhausted: welfare states have become big, bureaucratic, and inflexible; they are often captured by the very organizations that administer them, through public-sector unions; and, most important, they are fiscally unsustainable given the aging of populations virtually everywhere in the developed world. Thus, when existing social democratic parties come to power, they no longer aspire to be more than custodians of a welfare state that was created decades ago; none has a new, exciting agenda around which to rally the masses.

Google
 

Postări populare