Iata ca avem si samanta leadershipului in Piata Universitatii. Incet, incet, vocea multimii crescande se va amplifica si ea intr-un glas pe care puterea de azi sau maine nu-l va putea ignora. Desigur, vei recunoaste in Claudiu Crăciun pe tanarul care nu l-a ascultat pe Traian Basescu sa emigreze sau sa schimbe aurul pe cianuri, tanarul care a scapat condamnarii capitalismului la egoism si prostie, tanarul care ti-e vecinul cu care n-ai vorbit pana acum, tanarul care vei fi fost pana la un moment dat.
Politicienii au o datorie in democratie: Mai binele cetatenilor. Nu mai putem inghiti galusca sacrificiului unidirectional la 22 de ani dupa Ceausescu. Elena Basescu/Udrea, la fel ca bancherii ce se ascund dupa garderobele lor colorate, nu pot a ne mai cere sa ne sacrificam in abstract. Inca-presedintele Basescu ar face mai bine sa-si tina in temperanta fiica, cu extravagantele-i imposibil de justificat, decat sa ne ceara a ne sacrifica. Basescule, nu esti soarta noastra!
"Acesta este un mesaj mai degrabă pentru politicieni decât pentru cetăţeni. Nu sunt aici nici în calitate de lider, nici ca reprezentant, nu există această «funcţie» în piaţa publică. Mă aflu aici ca «povestitor», şi vă aduc câteva poveşti scurte din Piaţa Universităţii. Chiar dacă sunt aici cu voi, inima mea este alături de oamenii din Piaţă, acasă. Unii dintre ei protestează de două săptămâni la rând la minus 15 grade Celsius. Aici, în piaţa publică, este locul în care se află conştiinţa democratică a României. Aşadar, alăturaţi-vă pentru a-i aplauda împreună pe oamenii care au restaurant democraţia în România. Sunt timpuri dificile, în care o ţară nu are încredere în politicienii ei, dar are încredere în cetăţenii ei. Însă ar trebui să aibă încredere în ambele entităţi. Acesta este cel mai important mesaj din Piaţa Universităţii: «Vrem să avem încredere în politicieni/ vrem să avem încredere în democraţie/ vrem să avem încredere în instituţiile publice. Dar nu faceţi să ne fie atât de greu». Am fost martor la un mic miracol în Piaţa Universităţii: oamenii au venit împreună, de la studenţi, activişti, pensionari şi până la oameni care lucrează în companii/corporaţii şi au salarii foarte bune. Toţi au venit împreună şi au scandat împreună. Nu este atât de simplu să spui: «Nu vrem ca Guvernul actual să plece». Bineînţeles că vrem ca Guvernul actual să plece; aceasta este o schimbare imediată şi necesară. Dar totodată avem nevoie de schimbări mai profunde. Nu vrem să-i schimbăm pe deţinătorii puterii actuale şi să ne trezim în anul următor în aceeaşi situaţie. Aşadar, dragi politicieni de la guvernare sau din opoziţie, vă rog, ascultaţi, pentru schimbare: să preţuim acest moment în care politicienii ascultă, iar cetăţenii vorbesc. Dragi politicieni de la guvernare, dialogul nu înseamnă să trimiteţi trupe de ordine care să bată oamenii. Acesta nu este dialog. Aceasta nu este democraţie. Aceasta nu este o situaţie de care să vă aparaţi. Acesta este un lucru de care să vă fie ruşine, vouă şi oamenilor care au hotărât să se întâmple asta. Partide de opoziţie, nu este uşor, poate vă bucuraţi că oamenii au ieşit în stradă, dar poate anul următor vor fi din nou acolo în stradă dacă veţi câştiga alegerile. Vă rog, ascultaţi! Ascultaţi-i! Am fost într-adevăr martor la un mic miracol. Oamenii din toate categoriile au venit împreună şi au găsit ceva care i-a unit, au găsit solidaritate. Nevoia de schimbare, de a avea o voce, i-a adus împreună. Să nu oprim asta! Să vă dau un exemplu legat de suporterii galeriilor de fotbal (ei sunt huliganii, aşa au fost prezentaţi de mass-media). Am descoperit că sunt oameni absolut normali, tineri, cu studii. Am descoperit şi activişti civici şi ecologişti care, dupa ce au stat zile de-a rândul în Piaţă, au început să susţină celelalte grupuri (suporterii susţinându-i pe activişti, pensionarii pe studenţi, şi invers). Toate vocile (şi acest lucru este un excelent exemplu pentru ce s-a întâmplat în Piaţă), toţi oamenii, chiar dacă nu au auzit despre Roşia Montana Gold Corporation, bazată pe cianură şi corupţie, după zile de protest, au început laolaltă să strige că nu vor asta. «Vrem cianură pentru dictatură», scandau ei. Şi acesta nu este decât începutul, pentru că, probabil, Europa de Est are nevoie de o primavară democratică. După 20 de ani, oamenii nu au încredere în democraţie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu vrea să o apere. Poate că după 20 de ani avem nevoie de o primăvară democratică. Şi aceasta va veni! Va veni dacă ei continuă să ignore oamenii, aşa cum s-a întâmplat în Spania, Israel, în SUA. Oamenii din Europa de Est se uită la Bucureşti. Avem prieteni în Serbia, Bulgaria, Ungaria care spun că trebuie să facem împreună un lucru ca acesta. Spun că avem nevoie de schimbare. Aşadar, nu vreau să spun prea multe în continuare. Însă spun asta: timp de două săptămâni la rând sunt acolo, în piaţa publică, alături de oameni pe care nu-i ştiam înainte, chiar şi alături de oameni care nu au case şi trăiesc în stradă. Ei au venit cu toţii acolo şi au protestat alături de noi. Am rămas fără voce de mai multe ori, dar am câştigat în schimb speranţa din noi. Vă mulţumesc!"
Da click aici ca sa vezi totul!
VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste
"Acesta este un mesaj mai degrabă pentru politicieni decât pentru cetăţeni. Nu sunt aici nici în calitate de lider, nici ca reprezentant, nu există această «funcţie» în piaţa publică. Mă aflu aici ca «povestitor», şi vă aduc câteva poveşti scurte din Piaţa Universităţii. Chiar dacă sunt aici cu voi, inima mea este alături de oamenii din Piaţă, acasă. Unii dintre ei protestează de două săptămâni la rând la minus 15 grade Celsius. Aici, în piaţa publică, este locul în care se află conştiinţa democratică a României. Aşadar, alăturaţi-vă pentru a-i aplauda împreună pe oamenii care au restaurant democraţia în România. Sunt timpuri dificile, în care o ţară nu are încredere în politicienii ei, dar are încredere în cetăţenii ei. Însă ar trebui să aibă încredere în ambele entităţi. Acesta este cel mai important mesaj din Piaţa Universităţii: «Vrem să avem încredere în politicieni/ vrem să avem încredere în democraţie/ vrem să avem încredere în instituţiile publice. Dar nu faceţi să ne fie atât de greu». Am fost martor la un mic miracol în Piaţa Universităţii: oamenii au venit împreună, de la studenţi, activişti, pensionari şi până la oameni care lucrează în companii/corporaţii şi au salarii foarte bune. Toţi au venit împreună şi au scandat împreună. Nu este atât de simplu să spui: «Nu vrem ca Guvernul actual să plece». Bineînţeles că vrem ca Guvernul actual să plece; aceasta este o schimbare imediată şi necesară. Dar totodată avem nevoie de schimbări mai profunde. Nu vrem să-i schimbăm pe deţinătorii puterii actuale şi să ne trezim în anul următor în aceeaşi situaţie. Aşadar, dragi politicieni de la guvernare sau din opoziţie, vă rog, ascultaţi, pentru schimbare: să preţuim acest moment în care politicienii ascultă, iar cetăţenii vorbesc. Dragi politicieni de la guvernare, dialogul nu înseamnă să trimiteţi trupe de ordine care să bată oamenii. Acesta nu este dialog. Aceasta nu este democraţie. Aceasta nu este o situaţie de care să vă aparaţi. Acesta este un lucru de care să vă fie ruşine, vouă şi oamenilor care au hotărât să se întâmple asta. Partide de opoziţie, nu este uşor, poate vă bucuraţi că oamenii au ieşit în stradă, dar poate anul următor vor fi din nou acolo în stradă dacă veţi câştiga alegerile. Vă rog, ascultaţi! Ascultaţi-i! Am fost într-adevăr martor la un mic miracol. Oamenii din toate categoriile au venit împreună şi au găsit ceva care i-a unit, au găsit solidaritate. Nevoia de schimbare, de a avea o voce, i-a adus împreună. Să nu oprim asta! Să vă dau un exemplu legat de suporterii galeriilor de fotbal (ei sunt huliganii, aşa au fost prezentaţi de mass-media). Am descoperit că sunt oameni absolut normali, tineri, cu studii. Am descoperit şi activişti civici şi ecologişti care, dupa ce au stat zile de-a rândul în Piaţă, au început să susţină celelalte grupuri (suporterii susţinându-i pe activişti, pensionarii pe studenţi, şi invers). Toate vocile (şi acest lucru este un excelent exemplu pentru ce s-a întâmplat în Piaţă), toţi oamenii, chiar dacă nu au auzit despre Roşia Montana Gold Corporation, bazată pe cianură şi corupţie, după zile de protest, au început laolaltă să strige că nu vor asta. «Vrem cianură pentru dictatură», scandau ei. Şi acesta nu este decât începutul, pentru că, probabil, Europa de Est are nevoie de o primavară democratică. După 20 de ani, oamenii nu au încredere în democraţie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu vrea să o apere. Poate că după 20 de ani avem nevoie de o primăvară democratică. Şi aceasta va veni! Va veni dacă ei continuă să ignore oamenii, aşa cum s-a întâmplat în Spania, Israel, în SUA. Oamenii din Europa de Est se uită la Bucureşti. Avem prieteni în Serbia, Bulgaria, Ungaria care spun că trebuie să facem împreună un lucru ca acesta. Spun că avem nevoie de schimbare. Aşadar, nu vreau să spun prea multe în continuare. Însă spun asta: timp de două săptămâni la rând sunt acolo, în piaţa publică, alături de oameni pe care nu-i ştiam înainte, chiar şi alături de oameni care nu au case şi trăiesc în stradă. Ei au venit cu toţii acolo şi au protestat alături de noi. Am rămas fără voce de mai multe ori, dar am câştigat în schimb speranţa din noi. Vă mulţumesc!"
5 comentarii:
"Aseara in Parlamentul European m-am adresat politicienilor, politicienilor care se află la guvernare şi politicienilor care se află în opoziţie, în egală măsură. Le-am dat un mesaj tuturor...
În seara aceasta vreau să adresez un mesaj cetăţenilor. Cetăţenii care sunt marii absenţi ai tuturor dezbaterilor din România din ultimii 20 de ani. Sunt cei care sunt îndepărtaţi, sunt cei care sunt ignoraţi, sunt cei care preferă să stea acasă să faca politică cu telecomanda, sa-i blameze pe cei care încearcă să ia atitudine.
Democraţia românească are nevoie în primul rând de cetăţeni şi de abia după aceea de politicieni. Trebuie să reinventăm cetăţenia. Şi vreau să vă spun că în Piaţa Universităţii exact acest lucru se întâmplă. Lăsaţi teama la o parte! Veniţi acolo!
Vreau să-i salut pe cei care sunt acolo, zi de zi în Piaţa Universităţii. Chiar şi în seara aceasta au fost oameni care au protestat la minus 17 grade. Şi n-o fac pentru ei, o fac pentru dumneavoastră. O fac pentru a vă da speranţă, o fac pentru crea solidaritate.
Îi salut pe activiştii civici şi ecologişti care sunt în Piaţa Universităţii. Îi salut pe suporterii echipelor de fotbal, îi salut pe pensionari, îi salut pe studenţi.Le mulţumesc că sunt acolo şi că sunt dispuşi să vorbească unii cu alţii, să se înţeleagă şi să se ajute. Acesta este mesajul Pieţei Universităţii.
Şi mai important. Este iarna... dar va veni primăvara. Noi ţinem Piaţa Universităţii vie, dar o ţinem pentru dumneavoastră. Nu vrem să fim o mie de persoane în Piaţă, vrem să fim o sută de mii... Vrem să fim două sute de mii... Vrem să fim trei sute de mii... Oameni paşnici care manifestă pentru o schimbare profundă în societatea românească.
Şi când vom fi o sută de mii de oameni în Piaţă s-ar putea ca politicienii din toate partidele să ne asculte, fie din admiraţie, fie din respect sau poate chiar din teamă".
Fata cea mică a lui Traian Băsescu, Elena Băsescu, a pledat, miercuri, în Parlamentul European, pentru revenirea tinerilor din România la meserii precum tâmplăria. Mai mult, ea a susținut că reducerea șomajului în rândul tinerilor, care a ajuns la o rată de 24% în România, se poate realiza prin reînființarea școlilor profesionale și a liceelor tehnice.
"În urma cu 15 ani existau aproximativ 200 de licee agricole în România, iar astăzi nu mai sunt decât 22. Reducerea numărului lor are loc în condițiile în care în România 35% din populația activă lucrează în agricultură. De aceea, desființarea școlilor de specialitate în ultimii ani reprezintă, după părerea mea, o parte a problemei. Tinerii s-au îndreptat în număr mare către universități, ceea ce a dus la o inflație de diplome, mai ales în domenii ca Drept și Economie. Nu spun că este un lucru rău, dar uneori e nevoie de muncitori ca tâmplari, electricieni, instalatori și nu-i mai poți găsi astăzi în rândul populației tinere. Cred că această situație reprezintă un semnal de alarmă".
Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, a declarat joi că îi înţelege pe cei care îşi strigă nemulţumirea în Piaţa Universităţii, dar pe aceia dintre ei care fac politică în stradă trimişi de PNL sau PSD îi sfătuieşte să treacă la muncă.
"Pentru cei care cu adevărat sunt nemulţumiţi şi şi-au spus nemulţumirea în stradă avem toată înţelegerea şi încercăm să găsim soluţii la problemele lor. Pentru ceilalţi, care fac din asta politică, eu zic că e mai bine să treacă la muncă", a spus Udrea, după o întâlnire cu reprezentanţii Asociaţiei Oraşelor.
Ea a adăugat că, pentru cei care au cu adevărat nemulţumiri, puterea a recunoscut că au fost şi lucruri pe care nu le-a făcut aşa cum s-au aşteptat oamenii.
Pentru aceştia, spune Udrea, "avem toată compansiunea şi am încercat şi încercăm să îndreptăm lucrurile, să găsim soluţii şi, în primul rând, încercăm să fim extrem de deschişi".
Ea a spus că toţi cei aflaţi la conducere îşi doresc să le dea încredere celor din stradă că ştiu pe ce drum se află ţara în acest moment.
"Pentru cei, în schimb, mai puţini, câţiva, care se duc acolo pentru că îi trimite liderul PNL Sector 6 sau liderul PSD sector 4, mesajul meu este că în loc să protesteze în numele PSD şi PNL, mai bine ar încerca să îşi convingă şefii politici să facă ceva util pentru ţara asta. Este loc atât pentru putere, cât şi pentru opoziţie să facă ceva util pentru România în momentele astea. Asta aşteaptă românii. Aşa, să trimitem oameni în Piaţa Universitaţii, partidele politice, care să profite de nemulţumirea reală a celor care au ieşit în stradă şi şi-au spus păsurile, eu cred că este şi incorect, şi populist şi nici nu ajută cu nimic România", a mai spus Udrea.
Începute în urmă cu trei săptămâni, protestele din Piaţa Universităţii s-au stins treptat, doar câteva zeci de persoane fiind dispuse în ultimele zile să asigure continuitatea mişcării, care la un moment dat a strâns peste 1.000 de persoane.
La începutul acestei săptăâmni, Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) a respins proiectul de hotărâre prin care Piaţa Universităţii ar fi căpătat statutul de "agora civică", consilierii PDL fiind cei care s-au opus.
Avem o societate civilă politizată, de doi bani, care nu e în opoziţie
Se ascute bătălia pe plan intern, puterea îşi face şanţuri de apărare, nu vrea să plece (n-are decât să plece „poporul" dacă nu-i convine), nu vrea nimeni să audă de alegeri anticipate, nici Boc, nici Băsescu. În timp ce opoziţia parlamentară se alătură protestatarilor din stradă, intră în grevă în Parlament până la alegeri, adică se retrage din activitatea lui uzuală. Nu contează, spune puterea, noi avem cvorum, Parlamentul va funcţiona fără probleme. Vă daţi seama, avem acum şi protest oficial, parlamentar, organizat (al opoziţiei unite), nu numai protest spontan în stradă (imposibil de perpetuat pe cod portocaliu de ger; a depăşit oricum orice imaginaţie prin continuitate), normal ar fi ca măcar Uniunea Europeană să se sesizeze, în sfârşit şi să ia măsuri că în România democraţia a luat-o razna (nu contează dacă SUA rămân indiferente şi Moş Teacă de la Ambasada SUA poate juca table liniştit cu „Jos Băsescu!" până o să cadă Obama, eventual). Personal, mi-aş fi dorit să se solidarizeze cu protestatarii din Parlament (cu opoziţia unită) sindicatele şi societatea civilă – dar ştiu că n-ai cu cine, şi sindicatele şi societatea civilă sunt compromise, au lideri cumpăraţi pe nimic de actuala putere, sunt şantajate. Altfel, nu avem de ce ne teme: România are piciorul pus în prag, va fi condusă indirect în continuare de FMI-BM şi de Comisia Europeană. Adică, ne va merge la fel de rău (sau nu se va schimba nimic în bine). Avem bani să ţinem 2.000 de „soldaţi" în Afganistan (când s-au retras marile puteri militare de aici)? E în regulă. Nu contează dacă Boc anunţă că din aprilie ar putea să le mai dea 50 de lei, în scârbă, amărâţilor cărora le-a tăiat salariile şi pensiile din iulie 2010. În condiţiile în care preţurile vor creşte şi nu vor scădea TVA şi contribuţia la sănătate... Guvernul Boc-Băsescu a cerut în genunchi aprobare de la FMI să le indexeze românilor salariile şi pensiile cu inflaţia, crezând că aşa le închide gura protestatarilor? Îmi e mie ruşine să aud laudele aduse guvernului Boc-Băsescu de către şeful misiunii FMI, că România a avut o creştere economică de 2,5 la sută în 2011, sugerând că nu înţelege de ce i se cere demisia de către protestatari în stradă sau în Parlament, cu atât mai mult cu cât Uniunea Europeană e bântuită de recesiune. O fi de ajuns pentru FMI că România împrumută în prostie miliarde de euro să plătească salariile şi pensiile cele mai mici din Uniunea Europeană? Că viitoarea guvernare va trebuie să se urce pe pereţi să găsească soluţii să plătească „datoria suverană" adunată la finalul acestui an electoral? România lui Băsescu e pe drumul cel bun, suntem asiguraţi de FMI, iar percepţia populaţiei e greşită, atunci când bifează în sondaje că România e deja în prăpastie. Pentru FMI contează dacă românii trăiesc în majoritate de azi pe mâine, dacă sunt ţinuţi în şah. Frica de ziua de mâine păzeşte bostănăria economiei de piaţă – nu vă place, plecaţi voi, cei nemulţumiţi, unde credeţi că vă e mai bine, că de aceea e libertate, nu le cereţi voi lor, celor de la putere, să plece.
Mă uit cu tristeţe la cei ce se consideră reprezentanţi ai societăţii civile – de la Liiceanu şi Pleşu (îi las la o parte pe mercenarii lui Băsescu, de la Patapievici şi Tismăneanu la T.R. Ungureanu, Baconschi sau Avramescu şi toată liota lingăilor), la GDS-revista „22" sau la cele... 25 de ONG-uri reunite să atragă atenţia asupra lor (dând, mai nou, vina pe opoziţie, că vrea să le cumpere cu bani de la stat de pe gard; o mai mare prostie n-am mai pomenit; până azi din ce au fost finanţate aceste ONG-uri care le dă liderilor maşini de teren şi sedii luxoase?). Aproape toţi au trădat, în frunte cu Mircea Toma. Doar un Cristian Pîrvulescu îşi mai menţine credibil accentele critice la adresa puterii (până şi „România curată", care face mare caz că e independentă, e infestată de clănţăi ai puterii din presa audio-vizuală şi scrisă). Azi, societatea civilă, la deschiderea Agorei Pieţei Universităţii, ar fi putut deveni ceea ce nu e – o apărătoare a intereselor elementare ale românilor de rând. În definitiv, nivelul de trai decent e stipulat în Constituţie, de ce societatea civilă nu face caz de el? Măcar atât, să plângă pe umerii populaţiei sărăcite. Apoi, e curios că derapajele democratice din Parlament (cu cele 14 asumări guvernamentale, cu legi ale austerităţii nedezbătute, care vor trebui retrase după căderea actualei puteri) nu intră în vizorul ei. La ce foloseşte această societate civilă? De ce nici măcar nu se solidarizează azi cu protestul parlamentarilor USL, care anunţă că intră în grevă, aliniat protestelor din stradă? Societatea civilă n-ar trebui să fie în opoziţie? Reprezentanţii societăţii civile sărută papucii actualei puteri, apărând pe postul public de televiziune (post deprofesionalizat, îngenuncheat) să atace opoziţia parlamentară, „care nu e o alternativă". Halal societate civilă, politizată, de doi bani!
Trimiteți un comentariu