Daniel Daianu, President of the European Development Platform (EDP), originally uploaded by FriendsofEurope.
DANIEL DAIANU
Neapartenenţa la zona euro se dovedeşte un beneficiu în circumstanţele crizei actuale. Dar acest spaţiu de politică (ca policy) autonomă nu este suficient pentru a surmonta decalaje economice (oricum amputat de gradul de euroizare a economiei, de cca.60%). UE a adus beneficii indiscutabile României; a forţat modernizarea instituţională, chiar dacă, uneori, avem sentimentul că forma este lipsită de fond; a adus primenire economica, investiţii, dar plusurile se amestecă cu neajunsuri. Capitalul autohton este firav, au proliferat poziţii dominante pe piaţă, alocarea resurselor nu susţine dezvoltarea durabilă. Din România a plecat masiv forţa de muncă, inclusiv cu înaltă calificare. Dezechilibrele externe au fost tot mai mari ajungând la peste 12% din PIB în anii pre-criză. Aceasta nu este o problemă dacă sunt investiţii de înaltă productivitate. Dar nu a fost aşa şi vulnerabilităţi majore au apărut. Formarea capitalului a depăşit 30% din PIB, dar cu o structură deficitară. Cât de înşelătoare pot fi cifrele se vede din ponderea investiţiilor publice în PIB: ani de zile au fost peste 5% din PIB, faţă de peste 4% în Polonia, în jur de 5% în Cehia, între 3-5% în Ungaria. Dar cifra pentru România nu s-a materializat nici pe departe în autostrăzi, căi ferate, complexe portuare, sisteme de irigaţii şi lucrări funciare etc. Modelul de creştere economică s-a dovedit fragil. Este nevoie de o reorientare în politica economică.
Trebuie să stimulăm economisirea internă. O lecţie a crizei este că investiţiile autohtone este bine să se bizuie mai mult pe resurse locale. Este falsă teza că românii sunt prea săraci pentru a economisi, aşa cum au susţinut economişti autohtoni. Politica publică din România nu a încurajat economisirea internă; măsurile luate, inclusiv cota unică, au stimulat mai degrabă consumul. Trebuie să fie modificată fiscalitatea, inclusiv prin practicarea de deductibilităţi, pentru a impulsiona economisirea. Atragerea de investiţii străine din zone non-UE are sens. Pot fi mărite considerabil redevenţele din exploatarea resurselor naturale (petrol, gaze, aur, argint, cupru, ape minerale, etc). Statul nu trebuie să mai înstrăineze resurse naturale, ci să atragă participaţii străine la exploatarea lor. Ce s-a făcut cu Petrom a fost o mare greşeală. Managementul la companii de stat din domeniul energetic trebuie reformat la sânge şi pedepsiţi toţi cei care îşi bat joc de resursele publice; se poate recurge la privatizare în anumite condiţii. Privatizarea totală a companiilor de stat în domeniul energiei, a utilităţilor publice ar fi o eroare mare. Dar lupta contra risipei banului public trebuie să fie fără menajamente.
Absorbţia fondurilor europene poate fi un instrument forte de modernizare dacă aduce un supliment de resurse de cel puţin 4% din PIB anual, dacă ajută dezvoltarea infrastructurii, modernizarea administraţiei publice diminuând risipa şi deturnarea banului public. Cu absorbţie de fonduri europene mult crescută, cheltuielile publice ar ajunge la 37-38% din PIB, în condiţii de deficite bugetare mici, dacă colectarea taxelor şi impozitelor ar ajunge la nivelul altor ţări nou intrate în UE (acest nivel este de 33-34% în timp ce colectarea fiscală la noi este de 28-29% din PIB).
Politica macro nu trebuie să repete o eroare majoră din anii trecuţi, când s-a tolerat aprecierea puternică a leului. Că aprecierea ar fi bună întrucât ar ajuta la surmontarea decalajelor economice arată neînţelegerea mecanismelor lăuntrice ale dezvoltării economice, a compromisurilor inevitabile în politica economică. Aprecierea leului a stimulat consumul excesiv şi o alocare defectuoasă (speculativă) a resurselor.
Este bine să avem o prezenţă întărită a capitalului autohton în sectorul bancar. CEC, Eximbank pot câştiga teren; CEC să fie capitalizat mai bine în scopul amintit. Să încercăm crearea unei bănci pentru dezvoltare, de tipul KfWA din Germania; fondurile europene pot ajuta la constituirea unei asemenea bănci. BERD şi alte instituţii internaţionale ar trebui să sprijine România în acest scop, reparând din greşelile trecutului. Trebuie descurajată creditarea în valută (de-euroizare). Astfel s-ar mări spaţiul de manevră pentru o politică monetară şi de curs puse în slujba dezvoltării economice. {i facilităţi fiscale pot fi practicate în domenii de vârf, mai ales dacă resursele bugetului public permit. Fiscalizarea agriculturii şi o colectare mai bună ar aduce resurse suplimentare importante bugetului public. Nu trebuie subestimat un posibil efect de evicţiune (prin colectare fiscală mărită); statul poate compensa aceasta prin mai multe bunuri publice de valoare şi evitarea risipei banului public. Să căutam să reînnodăm legăturile comerciale cu ţări din afara UE; avem nevoie de o ofensivă în acest domeniu.
Agricultura poate fi o veritabilă mină de aur având în vedere suprafaţa şi calitatea pământului cultivabil de la noi, riscurile ecologice şi criza alimentară în lume. Dar statul trebuie să aibă o politică adecvată; el trebuie să se implice direct în formarea unei logistici/infrastructuri în domeniul colectării şi depozitării producţiei, în încurajarea industriei alimentare (inclusiv prin utilizarea de fonduri UE).
Trebuie să oprim deteriorarea calităţii învăţământului, educaţiei. Trebuie găsit filonul care pune accent pe matematică, fizică, bilogie, inginerie. Acest efort trebuie combinat cu cel de valorificare a competenţelor existente în centrele universitare mari; există resurse importante pentru devoltarea de “mănunchiuri” de activităţi în domenii de vârf. Numai cu absolvenţi de MBA, avocaţi, filologi nu se obtine dezvoltare economică.
Trebuie să se înţeleagă importanţa cimentului social, a coeziunii sociale în construcţia actului de guvernare. A fi la dreapta spectrului politic nu justifică lipsa de empatie cu suferinţele oamenilor, mai ales în vremuri grele. Respectul faţă de cetăţean, compasiunea sunt esenţiale pentru a proteja contractul social într-un stat democratic, pentru a nu expulza circuitele solidarităţii din angrenajul societăţii. Nici nu poţi cere sacrificii cetăţenilor dacă ai un limbaj dublu: una zici şi alta faci (prin clientelism politic şi corupţie). Aceste trăsături ale guvernării responsabile s-au erodat, poate, şi din cauza unei filozofii politice care consideră demantelarea “statului asistenţial” ca fiind impusă de criză. Se confundă excrescenţe şi excese ale statului contemporan, nevoia acută pentru a-l reforma, cu dimensiunea sa socială, inevitabilă. A te întoarce la capitalismului secolului XIX este o aberaţie, în opinia mea. Un stil de guvernare responsabil şi transparent ar ajuta reforma statului, lupta contra risipei şi deturnării banului public.
În cadrul instituţiilor UE trebuie să promovăm idei care să ţină cont de realitate, nu de catehism; “piaţa unică“ nu exclude politici publice, la nivel naţional şi la nivel UE. Aşa cum unele ţări recurg la stratageme (inclusiv derogări/waivers) pentru a-şi proteja sectoare (de pildă piaţa muncii) România trebuie să urmărească (împreună cu alte ţări, fiindcă alianţele contează) politici care ajută la surmontarea decalajelor economice.
Criza a redus probabil potenţialul de creştere economică durabilă al României cu câteva procente, la 2,5- 3% (de la 5-5,5%). Cu împlinirea unor deziderate precum cele expuse mai sus (inclusiv absorbţie de fonduri europene) am putea reveni la un potenţial de creştere de peste 4% anual; nu este o rată impresionantă, dar ea poate reduce decalaje importante înăuntrul UE.
PEROMANESTE: In linii mari, se stie ce trebuie. Ar mai fi si cateva resurse umane disponibile sa conceapa alternative la nivel inalt. Unde cred ca deja obstacolul devine din ce in ce mai greu de surmontat este cu resursele umane de la baza. Ce economie li se mai potriveste celor mai multi? Fiind in Europa si avand o moneda puternica, 'onor' Isarescu, ne ia si abilitatea de a fi competitivi la linia de asamblare. Ministrii MONSANTO ne dau in vant potentialul agricol. Ce altceva?
Un comentariu:
inguidatRomânia este puternic euroizată, ceea ce obligă politica monetară să se comporte ca într-un consiliu monetar, iar stabilirea orizontului de aderare la zona euro pentru 2015 face inconsistentă orice încercare de revenire la moneda naţională, apreciază profesorul de economie Daniel Dăianu.
"Politica monetară la noi este foarte restricţionată pentru că avem grad mare de euroizare, iar dacă fixezi perspectiva de aderare aşa de apropiată n-ai cum să lupţi cu euroizarea. Pentru că oricine va spune de ce nu am continua să dăm credite în euro, oricum sunt mai ieftine. Există şi o problemă de consistenţă logică. Va fi foarte greu pentru BNR să lupte cu euroizarea", a spus Dăianu, la o dezbatere privind economia românească organizată de Comisia Europeană, potrivit Mediafax.
Dăianu consideră că România funcţionează în prezent ca un consiliu monetar, adică banca centrală menţine cursul de schimb într-un interval strâmt de variaţie.
"Mai mult funcţionăm ca un consiliul monetar şi se va adăuga şi pactul de fiscalitate ca o nouă restricţie. Trebuie să reflectăm mai mult asupra acestor chestiuni", a spus Dăianu.
“La noi se sifonează banul public”
Fostul ministru al Finanţelor a criticat în termeni duri modul de utilizare a banilor publici, arătând că Românian a cheltuit pe investiţii mai mult decât Polonia sau Cehia, ca procent din PIB, cu o medie de peste 5% anual, dar rezultatele par să indice o alocare de numai 1-2%.
"La noi se risipeşte, chiar se fură, se sifonează banul, ca şi cum s-ar duce în risipă, nu se vede (...) Noi nu pentru că nu am absorbit fonduri europene nu avem infrastructură ci pentru că ne-am bătut joc de fondurile publice", a adăugat Dăianu.
Analistul economic arată însă că în ciuda pericolelor potenţiale privind efecete negative din absorbţie, România este "condamnată" să atragă fonduri UE, întrucât lipseşte chiar infrastructura de bază, ceea ce face ca proiectele să aibă o eficienţă prin sine.
"Că trebuie să fim atenţi să nu repetăm experienţa Italiei şi Portugaliei, sunt de acord, dar să nu acredităm ideea că nu ar trebui să utilizăm fonduri europene", a continuat Dăianu.
Când vine vorba de privatizare, Dăianu uită de ineficienţa statului şi de "sifonarea banilor" şi pledează pentru prudenţă şi protejarea resurselor naturale, inclusiv a agriculturii, domeniu în care crede că statul ar trebui să se implice în dezvoltarea infrastructurii.
"E bine să privatizezi când poţi să îmbunătăţeşti managementul. (...) România nu va trebui să-şi înstrăineze resursele naturale, trebuie să ai redevenţe înalte. România nu-şi mai permite să trateze cu uşurinţă aşa ceva. Statul român trebuie să rămână cu aşii în mână", a adăugat Dăianu.
Trimiteți un comentariu