 |
| VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI! |
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Republican presidential front-runner Donald Trump visited the editorial board of The Washington Post on Mar. 21. Here is audio of the ful...
-
Autor: D.I.A.. Toti oamenii de casa ai lui Adrian Nastase s-au adunat sa sarbatoreasca botezul fiicei multimiliardarului Adrian Petrache Pen...
-
La batranete neimplinita pe masura aspiratiilor incercam cumva sa recuperam timpul nefructificat? Punem pe piata ideilor teorii foarte specu...
-
Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Atentate, vizite şi simboluri criptice de Ion Maldarescu Inceput de an împroşcat cu sânge. ...
-
În timpul documentării serialului „Prin cenuşa industriei", dedicat distrugerii unor fabrici de renume ale României comuniste, am au...
-
Victor a avut amabilitatea de a ne trimite spre publicare urmatorul text: Ani de zile m-am tot întrebat care este în folclorul nostru locul ...
-
Dmitry Orlov este un rus care traieste de cateva zeci de ani in SUA. Mai nou, el scrie despre experienta sa americana, mai ales din perspec...
-
Stereotipurile negative despre romani nu au aparut o data cu mass-media de sfarsit de secol XX. Sunt mult mai vechi. Un prim caz este cel al...
-
Data fiind istoria plina de "semnalizez la stanga si o iau la dreapta" a romanilor de la formarea statului te poti intreba care va... -
Penitenciarul din Aiud. O sală mai degrabă austeră. O masă lungă, cîteva scaune şi fotolii. Este introdus Nicu Ceauşescu. Pare nesigur. I s-...
Un comentariu:
Aşa scria pe un banner în Piaţa Universităţii. Am fost atât de tulburată! Cine să fi născut asta? Studenţii? E trist, e dramatic, e poetic!
Ieşirea în strada începutului de an 2012 e tragică. E ca-n mărturisirea lui Dostoievski: "Am văzut lucruri îngrozitoare, răniţi cărora li se tăia piciorul la operaţie, fără anestezie, însă nimic nu mi s-a părut mai îngrozitor decât ochii unui copil bătut pe nedrept". Pentru mine, oamenii curajoşi care au ieşit în stradă sunt "un copil bătut pe nedrept". Popoare migratoare, cutremure, turci, ruşi, ocupaţii, foamete, trădări, înşelăciuni, războaie au făcut sufletul acestui popor "să mocnească cu junghitura frântă" şi mai e şi marea noastră toleranţă. La noi, oricine vine îl primim cu bucurie şi-i dăm tot ce avem, chiar şi petrolul, aurul şi pădurile.
Dumnezeu ne-a dat de toate şi de ce oare credem că ele n-au sfârşit? Spunea Eminescu: "Un popor e ca şi un copil şi, ca oricare fiinţă organică, nu poate înainta decât din sine însăşi. Blândeţea covârşitoare a poporului românesc dovedeşte că-n trecut el a trăit economiceşte mulţumit şi că a avut tot ce-i trebuia. Şi cine va merge pe firul istoriei va vedea că orice revoluţie, răscoală, răzmeriţă are cauze economice". Cauze economice, cauze economice, Doamne!
"Munţii noştri aur poartă,/ Noi cerşim din poartă-n poartă."
Era o glumă în care Dumnezeu scoate din traista Lui şi munţi, şi ape, şi climă temperată, şi păduri, şi ape minerale (ştiţi ce bogăţie de izvoare fermecate avem noi românii!), şi petrol, şi aur şi ne dă... mamă! S-avem! Şi Sfântul Petru îl întreabă mirat: Ce faci, Doamne? La ăştia le dai de toate?
Şi Dumnezeu răspunde: Le dau de toate, dar ce istorie şi ce caracter le dau nu mă întrebi?
Suntem la început de an. Eu spun că l-am început bine. Pentru că, tot cu Dumnezeu, e şi altă parabolă: Se spune că într-un sat bogat era un fecior frumos, cinstit şi deştept, dar cel mai sărac. Dumnezeu, înduioşat, îi pune o oală cu galbeni pe un pod pe care flăcăul îl trecea în fiecare zi. Şi-n ziua de luni, ducându-se la câmp, flăcăul îşi spune: Ia să văd, oare pot trece cu ochii închişi pe podeţ?
Anul 2012 a început bine. Nu trecem cu ochii închişi pe podeţ.
Trebuie să ne reinventăm. Dacă vrei să supravieţuieşti, trebuie să te reinventezi. Şi să respecţi legea. A fi liber înseamnă să te supui doar legii, spune Albert Camus.
Sunt şi răul şi durerea o ispăşire. Poate că răul nepedepsit se răzbună.
Am mers după ce am terminat spectacolele în Piaţa Universităţii şi, de fiecare dată, am plecat răvăşită şi tristă şi mă gândesc la Caragiale. Cât de trist era şi spun ca şi el: "Fie-i dată-n omenire parte cât mai frumoasă neamului românesc". Dumnezeu să ne aibă în sfânta lui pază.
Trimiteți un comentariu