Un post-scriptum „isteric“

De obicei, peromaneste nu copiaza articolele altora pur si simplu, le comenteaza cel putin. De data asta insa, nu prea e mare lucru de adaugat la unul scris de Octavian Paler. In sfera categoriilor morale, caci acolo manuie domnia sa cuvintele, d-l Paler are o infricosatoare dreptate. Iata despre ce-i vorba:


Un post-scriptum „isteric“

Octavian Paler

---

Am simtit nevoia unui „post-scriptum“ la un articol in care am vrut sa-mi reprosez unele rationamente gresite.

Dimineata

Miza care l-a adus pe Traian Basescu la Cotroceni n-a fost, cred eu, charisma lui, elementara, dar eficienta. N-a fost nici vreo pasiune brusca pentru democrati si liberali. Adevarata miza a fost speranta ca „sistemul ticalosit“ va fi, in sfarsit, lipsit de imunitatea pe care i-o asigura PSD prin oligarhia lui. De aceea, timpul care a trecut de la „iluzia portocalie“, in care am crezut si eu, trebuie judecat prin aceasta prisma.

Si care e bilantul? A slabit, in vreo latura a lui, „sistemul ticalosit“? Dupa parerea mea, raspunsul nu e doar negativ. El demonstreaza ca o deceptie poate fi mai rea decat absenta oricarei iluzii.

Am facut aceste precizari pentru a explica de ce, in decembrie trecut, am votat pentru Traian Basescu, desi d-l Basescu nu reprezinta nici pe departe modelul meu de „barbat de stat“. L-am considerat a fi singurul capabil sa se bata cu „sistemul ticalosit“. Si nu pentru ca Traian Basescu ar fi un personaj neprihanit sau un personaj moral. Mi-am zis ca vorbitorii despre morala, idealistii, visatorii n-au nici o sansa in fata canaliilor pe care se sprijina „sistemul ticalosit“. Unica lor sansa e sa se faca de ras, jucand rolul lui Don Quijote. In schimb, unul ca Traian Basescu isi poate trage reusita tocmai din defectele sale. Dovada ca a fost singurul politician care i-a putut speria pe invartitii din PSD. Nimeni nu i-a facut fata, caci, in luptele cu parul, Basescu nu prea are adversari. In plus, calitatile sale de demagog puteau asigura si o baza democratica parului manuit de el. Ceea ce s-a si intamplat.

Asa gandeam cu o jumatate de an in urma. Azi, nu mai sunt convins ca lucrurile sunt atat de simple. In primul rand, nu cred ca „sistemul ticalosit“ se rezuma la PSD. Tot in „sistemul ticalosit“ se afla si „fitele“ d-lui Voiculescu, si „solutia imorala“ pe care o ofera cand unora, cand altora. Se afla si o parte din democrati (gen Radu Berceanu), chiar daca si-au vopsit fesenismul in portocaliu. Se afla si acei liberali care au doctrina in PNL si buzunarele in PSD. Se afla si racnitori din PRM si „tacuti“, cu agenda proprie, din UDMR. Se afla, practic, toti parvenitii, toti panglicarii, toti lautarii care canta pe la diverse cumetrii politice. In acest „sistem ticalosit“, Curtea Constitutionala, ajunsa de ceva vreme in epicentrul unui imens scandal, ocupa un loc important. Dar in acelasi „sistem ticalosit“ lucreaza, cu un aer feciorelnic, si „optimistii“ de serviciu care ne imputa celor disperati ca nu vedem partea plina a paharului.

Revenind la Basescu, nu cred ca ar fi corect sa-i reprosam lui ca l-am luat in serios ca berbece impotriva „sistemului ticalosit“. El nu s-a socotit, probabil, niciodata un fel de Sfant Gheorghe capabil sa rapuna balaurul coruptiei. S-a servit de o dorinta a noastra si a transformat-o in slogan electoral. Atat. E vina lui ca, in nevoia noastra de mitologii cu „tepe“ in Piata Victoriei, l-am crezut? In fond, ne era binecunoscut proverbul potrivit caruia „corb la corb nu-si scoate ochii“. Pe urma, stim si din istoria traita, nu numai din cartile de istorie, ca puterea e halucinogena. Imbata ca vaporii care o faceau pe Pythia, la Delfi, sa cada in transa. Eu, unul, chiar nu inteleg, acum, de ce se mira unii ca Traian Basescu e incantat de relatiile sale actuale cu serviciile secrete. Ca om „pragmatic“, Basescu stie ca serviciile secrete ii sunt mai utile decat principiile. Ati mai auzit ceva despre lupta cu „sistemul ticalosit“?

P.S. Seara (Aceeasi zi)

Poate, sunt sentimental. Poate, stiu prea bine ce inseamna pentru un taran sa-si vada distrusa toata agoniseala de o viata. Sau, poate, nu sunt in stare, ca Traian Basescu, sa judec in procente moartea si disperarea. Admit oricare dintre aceste posibilitati. Si nu cer nimanui sa fie de acord cu mine. Dar sunt, pur si simplu, uluit ca presedintele tarii mele si-a permis sa considere „isterica“ slabiciunea de a ne arata „prea“ impresionati de urgia inundatiilor. Ei bine, da, ceea ce am vazut la televizor (sate devastate, animale moarte si resturi de case plutind, ca intr-un blestem, peste ape apocaliptice) mi-a dat, recunosc, o stare de „isterie“. Si daca bunul-simt mai are vreun sens la noi, marturisesc ca m-a ingrozit raceala inumana, brutala si cinica a unui om (care, pe deasupra, e si presedintele Romaniei) in stare sa minimalizeze o tragedie nationala din calcule meschine, politicianiste. Mii, zeci de mii (cine le mai stie numarul?) de compatrioti amarati nu mai au decat hainele de pe ei si nefericirea lor. Unii n-au apucat sa-si ingroape mortii, altii isi vad destinele sfaramate. Dar Traian Basescu zice ca suntem „isterici“ daca luam parte, macar, printr-un nod in gat la dramele lor. Nu cred ca exagerez vazand in asta o lipsa de buna cuviinta. Iar, daca exagerez, am scuza „isteriei“. De altfel, in aceasta clipa, nu fac nici o deosebire intre tombola electorala cu care s-a dus Mircea Geoana la niste sinistrati si atitudinea lui Traian Basescu. E, in dubla efigie, imaginea sinistra a unei clase politice „ticalosite“.

(sursa: Cotidianul din 19 iulie 2005)

Da click aici ca sa vezi totul!