Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

15.7.05

Scrisoare de la un cititor




East side story- din capitalismul romanesc

Am un prieten...In 1995, la 28 de ani, ajunsese un fel de ''cineva''.
Pozitie de sef la nivel local intr-un oarecare lant ierarhic national,salariu si indemnizatie pe masura, aproape 100 de oameni in subordine si mai si gestiona o gramada de resurse materiale.Controlul de la autoritatea centrala era suficient de lax incat sa-si fi putut face o casa in vreo 2-3 luni cu cheltuieli simbolice..
Ei bine, nu si-a facut casa si nici nu s-a multumit sa duca pe mai departe un trai decent si fara griji pana la pensie...

Intr-o buna zi din vara lui '95 i s-a pus pata aia neagra...Cu 4 sticle de coniac Metaxa in traista, a luat drumul catre autoritatea centrala de care apartinea..
Si a aranjat sa fie dat in somaj..Greu..aia nu voiau sa-i dea papucii pentru ca prietenul meu isi facea foarte bine treaba..Era si un inginer bun si era si un bun organizator..

Enfin, ca proaspat somer a primit 6 salarii compensatorii...Din banii aia si-a luat o instalatie de sudura cu flacara oxiacetilenica ( de aia cu carbid )..
Si-a angajat un om si a contractat prima lucrare..Sa schimbe toata instalatia de incalzire a unui bloc..Lucra si el si alaturea cu muncitorul pe care il angajase..
Intr-o seara, in timp ce prietenul meu - imbracat intr-o salopeta rapanoasa - suda la niste tevi in fata blocului aceluia, pe acolo au trecut cativa fosti muncitori carora le fusese sef..Isi terminasera serviciul si veneau de la o bere indreptandu-se catre casele lor..Unul dintre ei i-a zis, pe cand ceilalti zambeau pe sub mustata : ''Rau ati ajuns dom' director'' :)

Prietenul meu a mai avut in anul acela niste lucrari mici de amenajari interioare..
In anul urmator, pentru ca nu avea capital si nici acces la credite, si-a vandut mobila din sufragerie..Mobila veche, mostenire de familie..Cu banii aia si-a mai luat niste scule..Si a mai supravietuit inca un an.

Anul urmator a fost un an greu pt. constructii...Prietenul meu s-a reprofilat..Intr-un sat la 30 de km de oras, a inchiriat un grajd din vremea CAP-ului, fara ferestre si cu acoperisul gaurit, a luat niste utilaje vechi pe datorie si a inceput sa faca mobila..A supravietuit el si cu inca 3 angajati, pana in toamna anului urmator, nu mai mult...

Iarna aceea a trimis oamenii in somaj si el a lucrat ca sofer la o firma de distributie.

Apoi, in primavara a vandut atelierul de tamplarie ( practic oamenii si numele care si-l facuse, vadul, ca spatiul era inchiriat si utilajele erau niste junghiuri ).
Cu banii de pe atelierul de tamplarie ( nu prea multi ) s-a apucat de comert cu metraje de tesaturi..A cumparat si a vandut o vreme prin toata tara..cu profit destul de bun...

Dar visul lui era sa continue sa construiasca..
Apoi s-a lasat de tesaturi si si-a deschis un magazin de instalatii..A mers bine o perioada, pana cand aproape toti locuitorii orasului meu s-au decuplat de la sistemul centralizat si si-au montat centrale termice.Apoi vanzarile au scazut dar prietenul meu avea deja destui bani ca sa cumpere niste masini si sa porneasca in paralel din nou cu constructiile...A pornit incet-incet..A lucrat 2 ani de zile fara profit..Toti banii mergeau pe salariile oamenilor..E tare greu sa gasesti si sa pastrezi meseriasi buni si seriosi..Trebe sa-i platesti foarte bine, altfel pleaca in Israel sau in Irlanda sau in Spania..

Apoi, pe masura ce firmele de pe aici au inceput sa se capitalizeze, au inceput si investitiile mai mari..

Prietenul meu isi facuse un nume, avea muncitori buni si a inceput sa prinda si el lucrari din ce in ce mai mari..Hale industriale, reprezentante, magazine,sedii de firma si alte asemenea..

In toti acesti ani prietenul meu n-a avut acces la lucrari finantate din bani publici..

Au fost luni si ani intregi in care prietenul meu a trait mult mai prost si cu bani sensibil mai putini decat cei pe care-i platea oamenilor lui...
Au fost momente cand prietenul meu cuprins de disperare a vrut sa lase totul balta si sa emigreze..Dar a inceput o lupta aici si dac-ar fi plecat ar fi insemnat ca a pierdut-o..

Au fost vremuri cand de doua ori pe luna prietenul meu, palid si tras la fata, facea vizite la toti prietenii sai pentru a se imprumuta de bani ca sa plateasca salariile..il imprumutau care cat puteau..Unul 50, altul 200 sau 1000 de dolari..
Si prietenii sai il ajutau si asteptau pana cand incasa plata lucrarilor..
Aproape 4 ani de zile prietenul meu a stat cu sufrageria goala..N-a investit NIMIC in casa, nici macar nu si-a luat mobila noua.Avea in sufragerie doar doua scaune si o masuta..Unde stateam cu prietenul meu la o cafea si la multe, multe tigari..
Astazi prietenul asta are 18 angajati - meseriasi de prima mana - pe care-i plateste suficient de bine incat sa nu fie tentati sa lucreze afara din tara..
Si de la inceputul anului si pana acum are angajate lucrari de aproape 2 milioane de euro..Si inca altele pe tzeava pustii..Si niciuna cu statul..
Cam asta-i pe foarte scurt povestea unui prieten de-al meu..
Dar mai am si alti prieteni..Un prieten care....Si altul care...Si o prietena care a inceput cu niste cuttere si niste cartoane..si care astazi...Si altiii si altii..
Toti prietenii mei care au dorit o slujba mai buna au emigrat...Unii au slujbe bune pe-acolo pe unde sunt risipiti, altii vor avea peste putina vreme...
Prietenii mei care n-au vrut sa fie buni slujbasi intr-o slujba buna ci au vrut sa construiasca ei insisi ceva, au ramas sa se bata..
Unii par ca biruiesc, altii vor birui in anii ce vin..

Pacuraras



Da click aici ca sa vezi totul!

Un comentariu:

Anonim spunea...

excelenta poveste, inspira indiferent de geografie...

Google
 

Postări populare