Subiecte etern obsesive sau...a te trage din securist va ajunge la fel cu a avea sange albastru!

Ziarul Ziua ne spune in editia sa din 14 iulie ca "Generalul Plesita, urmarit penal"

Sectia Parchetelor Militare revine in prim plan prin cazul generalului (rez) Nicolae Plesita, asupra caruia s-a inceput urmarirea penala sub acuzatia de infractiuni contra pacii si omenirii. In dosarul nr.187/p/97 instrumentat de gen. Dan Voinea s-a retinut pana la aceasta ora, de catre anchetatori, ca fostul sef al Centrului de Informatii Externe din cadrul Departamentului Securitatii Statului al MI, precum si complici ai acestuia, l-au ajutat pe Ilici Ramirez Sanchez cunoscut sub numele de teroristul "Carlos Sacalul" si Grupul "Separat" pe care acesta il conducea, furnizandu-le tot suportul logistic pentru organizarea si executarea mai multor atentate impotriva anumitor interese si obiective romanesti si nu numai, pe teritoriul Germaniei, Frantei si Elvetiei. Conducerea Ministerului Public a confirmat toate aceste aspecte.

Odiosul mecanism de "lichidare"

Exista probe potrivit carora atentatul cu bomba, din 28 februarie 1981, de la sediul postului de radio "Europa Libera" din München, ar fi fost comandat de catre Nicolae Ceausescu. Fostul dictator viza lichidarea redactorului sef al sectiei romane, Emil Georgescu.

Pe de alta parte, Carlos a fost angajat si cu scopul de a-l asasina pe Ion Mihai Pacepa, care, in 1978, s-a refugiat in SUA. Teroristul a fost racolat la Praga de catre generalul Iulian Vlad, seful fostei Securitati, Tudor Postelnicu, ex-ministru de Interne si Nicolae Plesita. El a primit o casa conspirativa langa Otopeni si un centru de pregatire la Dejani-Vaida Rece. Teroristul a primit, de asemenea, din partea regimului comunist de la Bucuresti milioane de dolari, armament, explozivi, documente militare false si sprijin logistic. Totodata, se cunoaste ca lui Carlos si grupului sau i-au fost puse la dispozitie de regimul Ceausescu si alte baze de instruire, 64 de pasapoarte si 39 de permise de conducere auto false.

Din partea Departamentului de Informatii Externe, cei care au asigurat legatura cu grupul lui Carlos au fost maiorul Sergiu Nica (azi decedat) si superiorul acestuia, gen. Diaconescu. Acestia erau supervizati de Plesita, apoi Iulian Vlad, seful Securitatii, Tudor Postelnicu, ministrul de Interne, si Gisela Vass, adjuncta sefului Sectiei de Relatii Internationale a CC al PCR, cea care tinea legatura cu asa-numitele "organizatii revolutionare din intreaga lume".

Comisiile rogatorii

Cercetarile in dosarul 187 s-au realizat in baza mai multor comisii rogatorii, cu autoritatile judiciare din cele trei tari sus-mentionate. Comisiile rogatorii au privit lamurirea situatiei de fapt in cazul unor atentate din care le evidentiem pe cele mai cunoscute: atentatul din RF Germania impotriva postului "Europa libera" din Munchen; atentatul impotriva cetateanului roman Serban Ion si a sotiei acestuia, Ioana, savarsit la data 23 ianuarie 1982 in Geneva-Elvetia; actiunile represive impotriva unor disidenti romani precum Paul Goma, Monica Lovinescu, redactorul Georgescu de la "Europa Libera" si altii.

In cauza s-a mai dispus fata de generalul Plesita si internarea acestuia pentru efectuarea expertizei psihiatrice, conform prev. art 166 si 117 CP. La dosar urmeaza sa soseasca noi probe materiale de la autoritatile din Franta si vor mai fi audiati cativa martori. Carlos a refuzat sa fie audiat pe aceste cazuri de catre autoritatile straine, dar si de autoritatile romane.

In ceea ce-l priveste pe generalul Plesita, el are la dosar trei declaratii. Din datele pe care le detinem, acesta nu ar fi infirmat legatura directa cu teroristul Carlos Sacalul si complicitatea in planurile de lichidare ale unor personaje declarate de dictatorul Nicolae Ceausescu drept "tradatoare" intrucat fugisera din tara si traiau cu azil in strainatate, dar motiveaza ca a respectat ordinele Cabinetului 1. Numai ca "instigatorul" a fost impuscat la Targoviste. Iar cei care au executat ordinele lui Plesita, acest personaj sinistru care a aparut in ultimii ani pe anumite posturi de televiziune amenintator si indiferent fata de activitatea odioasa pe care a "alimentat-o" cu patima de-a lungul mai multor ani predecembristi, vor fi pusi in curand sub acuzare, daca nu au decedat intre timp.

Adina ANGHELESCU

Iata aici un interviu cu d-l Plesita din revista Lumea in care aflam despre Romania, Securitate, Carlos si chiar mai multe:

Ce a însemnat pentru Romania fuga lui Pacepa? Este un tradator? Trebuie sa ramana condamnat la moarte sau trebuie reabilitat ca erou al luptei anticomuniste? Va ispasi sau va deveni seful comunitatii serviciilor secrete din Romania la sugestia Statelor Unite, cum se vorbeste?
Prapaditul asta a stat deja ca un sobolan 20 de ani. Noi am urmarit oameni care au fost obiectul muncii noastre. Gavrila legionarul si-a abandonat camarazii in Fagaras si a trait în Alba cu sotia unei capetenii legionare. Timp de 20 de ani n-a scos capul, i-a crescut astuia copiii. A avut o pozitie lasa. Dupa 20 de ani, a încercat sa iasa. Am pus mana pe el. L-au adus la Bucuresti. Eram prim-adjunct al ministrului de interne. De la Cercetari Penale, mi s-a spus ca fapta s-a prescris. Mi-am zis ca mai bine sa-l pun la treaba. Pe la mine nu trecea unul sa nu vad la ce ar fi mai util pentru tara ca sa-l folosesc! I-au luat informatiile, angajamentul si într-o saptamana i-au dat drumul. La fel s-a prescris si fapta lui Pacepa.

Nu este o victima a comunismului?
Sa fim seriosi. Nu se-ntoarce, se c... pe el de frica. Urmareste reabilitarea morala! Sobolanul, care m-a curtat atat sa-l bag în gratia cuplului, era seful spionajului tehnic, un segment. I-a stat în cale generalul Doicaru, care era de o tenacitate de rob. A condus 23 de ani Serviciul de Informatii Externe, în timp ce eu am condus numai cinci ani. Doicaru a fost si cu Dej, si cu Ceausescu - epoci diferite, temperamente diferite.

Penetrare la cuplu

Doicaru se dorea ministru de interne. Era la moda rotatia cadrelor. Te trezeai cu un prim-secretar de judet pus pe functie. Unii aveau bun-simt, altii nu-i pricepeau pe specialisti. Unul dintre ei era si Postelnicu.

Intr-un stup, cand matca începe sa anihileze puietul, intervin soldatii si o omoara. Din puietul ramas se alege o noua matca si stupul supravietuieste. S-a procedat la fel cu Ceausescu?
Nu. Te grabesti cu analogia. Doicaru a simtit ca rotatia este neavenita. N-a ajuns, l-a prins rotirea si l-a aruncat la „Turism". Si sobolanul, domnule, a ciulit urechile: gata, e momentu’! Daca Plesita trage tare ca-s baiat de treaba... I-am facut niste intrari. El a însotit-o pe Zoe la Paris. Dupa ce s-a întors de-acolo, distrand-o bine pe Zoia si introducand-o în... viata pariziana, reactia Lenutei: „Ba, eu nu l-am cunoscut pe asta, da’ mi-a spus Zoia si e cu totul altceva!" Adica, nu ca astia care stau pe langa mine. Sobolanul n-a reusit sa ia locul lui Doicaru. Ceausescu a adus pe altcineva acolo si el tragea sfori nebunesti. Incerca sa-i muste pe cei avansati, dar eu stiam ca vor fi eliminati de exigentele profesiei. Pusesera în functie un general de la logistica - o tampenie din partea lui Ceausescu. L-a pus pe altul. La fel. Sobolanul nu mai avea rabdare sa cada astia. Si a continuat cu fusaraia, ca sa mai scoata un ban. Cand a dezertat, i s-au gasit acasa peste 500 de sticle de whisky. Adunase zeci de aparate de fotografiat, televizoare, aparate de radio, casetofoane sofisticate. Scotea bani, dar oferea si daruri la cei din nomenclatura.

Ochelarii fumurii

A adus si niste lucruri folositoare pentru Romania si foarte bine a facut. Dar a si mintit tara si pe sefii lui de cele mai multe ori. Ceausescu a facut trei expozitii la subsolul Comitetului Central cu exponate aduse de cei din afara.

Raportarile false din agricultura se repetau si în serviciile secrete?
Orice firma occidentala dadea mostre pentru reclama si Ceausescu ii chema pe cei de la Industrie, Agricultura, Comert: „Veniti, ma, sa vedeti!..." Numai nomenclatura de varf. Cei de la Comert Exterior mai strambau din nas, ca ei stiau. Sobolanul prezenta exponatele acolo, cu ochelari fumurii pe nas, ca sa semene a spion. I-a luat ochii lui Ceausescu, iar pe ceilalti i-a terminat.
Eram prim-adjunct si voiam sa intru la ministru. Nu aveai loc de sulfarii sobolanului, care veneau cu geamantane mari cu mostre de reclama. Aveam nevoie de aprobarile ministrului si Coman nu putea sa se elibereze de sulfari. „Ba, nu va e rusine? Profitati de asta ca vine de la Tulcea si aduceti toate aiurelile?!" Chiar si sobolanului i-am spus.

Clanta

Voiau sa-l faca pe Pacepa sambelan la Consiliul de Stat. Ceausescu se visa rege. Circula treaba si Pacepa se împauna. Daca nu seful Serviciului de Informatii, atunci sa-l faca sambelan! Rational era sa se astampere cu fusaraiele, dar nu se mai putea opri. In 1978, vara, a venit un TIR din Liban. Ca sa eludeze vama, se folosea de TIR-uri. TIR-ul venea de la Beirut. Dusese berbeci.

Cu doua tevi?
Am dus si asa ceva, dar nu atunci. Din cele 12 miliarde de dolari datorii, aportul valutar al serviciilor de informatii a fost de o treime: 4 miliarde de dolari!
Si venea TIR-ul... gol. A încarcat portelanuri ordinare din Beirut. La Voila, langa Campina, se apucasera astia sa-si faca vile. Eu stau în doua camere, ca vila e de protocol si nu-i a mea toata. Aici sta si Florin Segarceanu, dar Petre Mihai Bacanu nu vede decat „vila generalului". Voiam si eu sa cumpar un teren, dar Ceausescu n-a vrut. Noi ne-am aliniat, insa nomenclaturistii îl blestema si-acum. Pacepa nu si-a facut ca nu l-a lasat Doicaru. Aveau vile subordonatii sobolanului: generalii Sarbu, Moga... Pofteau si clante de usi de pe-afara. Au gasit si bai, closete de portelan la Beirut. Cine s-ar fi agatat de ei la vama? S-au încurcat lucrurile si s-au sesizat cei de la Finante, care au bagat o nota la Ceausescu. Batranul a ordonat o ancheta. Il scosese pe Doicaru deja. Sobolanul a intrat în alerta. Cand a vazut ca i se spulbera sansa de sambelan, nu mai stia ce sa faca.

Berbecele

S-a gandit sa se comporte ca Doicaru care se folosea de Andruta Ceausescu (Nicu), înfipt bine la Cadre, în chip de berbece, ca sa deschida niste usi. „Talharii de la Finante s-au sesizat. Ne omoara pe toti frate-tu! Du-te la el la mare si tromboneste-l!" Ceausescu îi cam luase la ochi si voia sa le ia gatul. Nu dadea aprobari pentru nimic daca era vorba de importuri pe dolari. Nici pentru medicamente. Si astia voiau clante! Nu puteam plati datoriile altfel. L-a trimis pe Andruta la Ceausescu sa bagatelizeze afacerea care ar fi afectat generali si colonei. Presedintele a cedat pentru ca avea obligatii morale fata de Andruta, care s-a interpus in timpul ilegalitatii.

Si în 1989 s-a interpus?
Pe dracu!
L-a convins Andruta, care trebuia sa-i dea apoi telefon de la mare sobolanului sa-i spuna ce-a facut. Sobolanul umbla pe culoarele Ministerului de Interne ca un leu într-o cusca: nu primea telefon. A intrat în panica si s-a decis sa fuga. Andruta, de bucurie, s-a dus si s-a îmbatat cu unii, ca era curtat tare. A uitat de Pacepa! Ma trezesc cu sobolanul la mine. „Ce tot te-nvarti?" „Urmeaza sa plec afara, dar astept o comunicare de la Andruta. Stau pe muchie de cutit ca trebuie sa luam Fokker-ul si am cursa la Viena, dar n-am primit mesajul..." Si adauga: „L-a trimis si pe Danescu asta cu arpacasu’ aici, în loc sa va puna pe dumneavoastra..." „Ba Misule, tu esti tampit! Tu nu stii care sunt regulile? Pot eu sa cer? Si nici nu vreau..." „Rau faceti!" „Ai venit la mine s-aranjezi schema?..." A mai facut o pauza. „Retineti treaba asta: eu am servit cu credinta pana acum!..."
Trebuia sa ma sesizez. Am luat-o ca pe-o discutie obisnuita.

Si-asa suntem pierduti!

Daca ati fi intuit intentia lui?
Il arestam. Adica, nu mai pleca. Eram în tema doar cu avionul. Si-a luat ramas-bun. L-am pupat si „pupa-ma, încurajeaza-ma!" Acum ma-njura, dobitocu’! Aveam eu o expresie favorita, pe care-o aruncam la înghesuiala. L-am vazut pe Pacepa alertat si cum eram bascalios, i-am zis: „Ba, da-te dracului, fii barbat! Si-asa suntem pierduti!" In contextul în care se gasea, expresia a fost sare pe coada pentru Pacepa. A aranjat cu generalul Sarbu si i-a zis ca trebuie sa plece pentru achizitionarea avionului si sa astepte mesajul de la Andruta. A plecat la Viena unde a asteptat mesajul. Sarbu i-a comunicat ca n-a venit mesajul de la Andruta. „Nu mai am vreme. Plec la Bonn". Si s-a dus la Ambasada romana din Bonn. S-a cazat la un hotel unde a mai asteptat înca mesajul. Cum nu l-a primit, a lasat televizorul mergand, s-a dus la ambasada americana, le-a spus alora ca s-a decis sa treaca în lumea libera, sa serveasca democratia... Era o para malaiata in gura lui natafleata.

Conserva sovietica, înghitita de americani?
Ar fi bine, dar nu-i asa. Nici americanii n-au crezut. A cerut sa fie dus într-o baza militara. I s-a pus la dispozitie un avion militar. Sigur stia multe, dar numai un segment din activitatea noastra. Mie, care am plecat de la palmas, mi-au ramas pe pelicula datele. Si el avea informatii. Am preluat corabia în deriva si stiu cel mai bine efectele negative ale plecarii lui. Nu se stia cat i-a ramas în memorie, cu ce documente a plecat.

Gaura

S-a spus ca au fost omorati, deconspirati ofiteri...
Am preluat Directia. „Las’ ca stii tu ce faci", mi-a zis Ceausescu. A fost o situatie dramatica. Starea de spirit era grava. Toti se vedeau amenintati, fie ca aveau acoperire afara, fie ca erau trimisi altcumva. El n-a avut treaba cu clandestinii, deci nu-i cunostea. Tara avea nevoie de informatii externe. Nu mai aveam timp de asteptat si verificat. Am hotarat sa continuam activitatea în conditii speciale, care ma privesc. Am facut o treaba haiduceasca si i-am pacalit pe adversarii nostri. Ne asteptau la orice gaura si ne-am revizuit planurile de actiune si de cautare a informatiilor, mergand pe elementul surpriza. Ne-am redimensionat. Dadeam lovitura si fugeam, pana am verificat cat a deconspirat Pacepa. Uneori, simulam ca dam lovitura. Paralel cu aparatul vechi, am construit alte structuri necunoscute de el. Trebuie privit în întreg. Un anumit numar de generali (nu 13, cum s-a spus), colonei, alte cadre au fost bagati în ancheta pe nedrept. Erau nevinovati si aveam nevoie de ei. Am amenintat ca plec. „Lasati-mi ofiterii, opriti demolarea!"

Comisia lui Prostelnicu

Nu a costat dezertarea lui Pacepa cat ne-a costat demolarea facuta de Ceausescu si echipa constituita de el pentru cercetarea afacerii.

Adica nu ne-au facut rusii sau americanii atata rau cat ne-am facut noi insine...
Da! Da! Dar, ca unul care am preluat aceasta corabie in deriva, ciuruita, mi-am dat seama si cred c-am evaluat mult mai bine decat ei daunele. Repet, ele sunt mult mai mici decat daunele facute de Ceausescu si comisia lui in frunte cu Prostelnicu, generalul Macri si altii care s-au ocupat de aceasta afacere. Dar, va spun cu toata sinceritatea, l-am refacut rapid si mi-am dat seama de forta serviciilor noastre de informatii, chiar in urma unor asemenea cataclisme. Ba mai mult, am spus aparatului - ca sa-l linistesc: bai, natiunea noastra are atata forta, incat poate sa existe si cu noi, si fara noi. Nu-i propaganda, va spun, dar eu aveam nevoie sa fac aceasta declaratie in fata aparatului. Aparatul m-a-nteles si, indiferent de rana care s-a produs, ea s-a vindecat rapid. Si sa stiti, chiar cu costuri mult mai mici fata de ceea ce a apreciat comisia constituita de Ceausescu si despre care se vorbeste si acum - d-alde Pelin, care scrie niste prostii ordinare. Pelin si Pavel. Dobitocii. E un privilegiu ca mai traiesc niste oameni. I-a impiedicat cineva sa stea de vorba cu noi? Cu mine, de exemplu, care am primit sarcina sa redresez situatia de acolo?

Propteaua - sarica pastorului

De unde ati pogorat, domnule general?
Dintr-o familie de pastori, modesta de tot. Din Capu Dealului de la Curtea de Arges. Tata avea doua clase, mama era analfabeta. Aici a fost o interferenta între munteni si transilvaneni. M-am nascut în plina padure. Parintii s-au ocupat cu cresterea vitelor.
Eu n-am avut nici o proptea. Prin fortele mele m-am descurcat. De la cele mai ordinare munci pana la functia de general. N-am avut rude importante, n-am avut neamuri la Maglavit. Nimeni n-a pus umarul pentru mine. „Pe cine are generalul Plesita?", se tot întrebau oamenii mai tarziu. Profesorul Dan Zamfirescu mi-a relatat o parabola: „Stiti cu ce va aseamana intelectualii mei, domnule general? Cu o minge. Cu cat o arunca Ceausescu mai tare de pamant, cu atat sare mai sus..."

Nevoia de mine

Cine-l sfatuia pe Ceausescu sa revina asupra masurilor abuzive?
El însusi. Lui nu-i placeau aranjamentele de culise. Nimeni, în nici o situatie penibila prin care am trecut, nu a intervenit pentru mine. Oricat as fi fost eu de corect, mai era un motiv pentru care revenea: nevoia de mine.

Dar îl avea pe Pacepa...
Nevoia de mine! Cunoscandu-ma bine. Ii cunostea pe toti. Si pe Pacepa. De cate ori eram dat la o parte si aparea o problema grea, fie ca era vorba de familia lui - a fost o împrejurare si de acest fel -, fie ca era vorba de problemele tarii - ca atunci cand a dezertat Pacepa, cand a decapitat toata conducerea Ministerului de Interne si a serviciilor de informatii. Ne-a trimis în toate partile. Eu am fost mutat la comanda Scolii de Securitate din Baneasa.
In 1980, la doi ani si jumatate dupa ce Pacepa a tradat, m-am trezit chemat. „Bai Plesita, eu stiu ca tie-ti place la Baneasa: liniste-liniste, aer-aer, autonomie-autonomie, padure-padure, ba!..." El sesizase ca mie-mi place padurea.

Tiitoare la Secaturi

Am fost primul aghiotant al lui Ceausescu. Cand mergeam cu el, ca sef al Directiei de Securitate si Garda, în zone muntoase, el vedea ca eu traiesc o placere deosebita în padure. Mergeam cu el la boncanitul cerbilor la Secaturi, undeva langa Sovata, unde era un regiment de cavalerie pentru tratamente miraculoase la femei... Ascultam în tiitoare boncanitul. Asfintea soarele. Prin cetina de brad, cadeau razele pe scurta lui si jumatate l-au facut rosu închis. Aveai senzatia ca l-au vopsit tot.

A fost o premonitie atunci?
Nu. El a crezut ca-i arat cerbul. „Unde-i? Unde-i?" „Uitati-va la dumneavoastra!" „Ce-i, ba?" „Uitati-va!" A vazut.
Totusi, era un om sentimental. „Asculta, bai Plesita, cine te-a trimis pe tine în politie?" Avea o parere foarte proasta despre politie, nenorocitul de el...

El, care s-a folosit de serviciile secrete mai bine ca oricine?
Da. A încercat sa se foloseasca. L-am iertat, desi am avut nenumarate discutii pe tema asta. „Cine sa ma trimita? Ati trimis comisiile alea prin judete si m-au pacalit unii". Eu eram activist la tineret. In 1948, o comisie a comitetului central al partidului recruta oameni pentru înlocuirea Sigurantei. „Trebuie si asa sa mergi în armata. Intri aici, stai doi-trei ani si pleci..." Si n-am mai plecat. Imi placea.
M-au facut plutonier major, sublocotenent, locotenent... Am fost trimis de la Arges la Arad si s-a dus dracului promisiunea ca ma întorc în viata civila. Si asa, din grad în grad, din functie în functie, din zona-n zona - de la Arad la Valcea, la Bucuresti, din nou la Pitesti, la Cluj, comandantul de securitate al regiunii: erau cinci judete. Aveam 32 de ani si eram comandantul regiunii. Am lucrat un cincinal. Cam peste tot am lucrat cate un cincinal. M-au adus la Bucuresti.

Se confirma tentatia veche a transhumantei?
Da. La 38 de ani, am ajuns general. I-am explicat lui Ceausescu cum am ajuns în politie. „Tu esti sensibil, Plesita. Trebuia sa fii scriitor". Si el a început activitatea la 11 ani, ca un amarat de ucenic la o cizmarie. Cativa cizmari erau implicati în miscarea comunista si-l foloseau pe post de curier. L-au prins politistii care l-au batut. Este autentic: îl luau din Bucuresti si-l duceau din post în post pana la Scornicesti. Dura o saptamana. Asa era practica jandarmeriei: pentru educatie. Arestari, batai, procese, condamnari, toate i-au creat repulsie fata de politie.

Ati preluat de la aia!

„Nu va deosebiti prin nimic de aia!", se înfuria cateodata. „Nu ne confundati, tovarasu’ secretar general. Este un organ creat de partid dupa 1948". „Ati preluat de la aia!..." L-am iertat pentru ca am înteles chinurile prin care a trecut.

Si n-ati învatat de la „aia"?
Ulterior, am înteles ca aceasta este o treaba care n-a început o data cu Securitatea.

Pe de o parte, exista aceasta continuitate care nu poate fi negata, chiar daca Serviciul de Informatii al lui Eugen Cristescu a trecut printr-o metamorfoza crunta dupa 1944; pe de alta parte, se retine teza verificabila ca Securitatea a fost la început de obedienta sovietica. Lasand la o parte fructul otravit pe care-l ofera Pacepa în „Cartea neagra a Securitatii", cu Saharovski pe post de vioara întai, cat este continuitate, cat este obedienta în Securitatea comunista?
Nu-ti vorbesc din studiate sau din auzite. O spun din interior. Cu toate metamorfozele si chinurile care s-au produs în perioada interbelica, în timpul si dupa razboi, nici un moment nu s-a întrerupt procesul de continuitate. Pacepa e un tampit, un dobitoc.

El spune ca este creatia acestei structuri aduse de NKVD.
Nici aia nu e. Un neavenit, un picat din senin în acest aparat. Avea facultatea de chimie si l-au recrutat. Ulterior, am stabilit ca recrutarea s-a facut la recomandarea unui ilegalist care l-a cunoscut pe ta-su în puscarie. Ta-su a fost tinichigiu ceh. Si el are continuitate. In timpul razboiului, ta-su a fost trimis ca spion de nazisti în Romania. A fost prins de Siguranta si l-au bagat la puscarie. Aici, a cunoscut un ilegalist ungur. Dupa 23 august 1944, s-a lipit de acest ilegalist si i l-a prezentat pe fecior. Ilegalistul nu stia ca ta-su a fost informator. L-a luat pe baiat în grija. Cand a terminat facultatea, l-a recrutat.

E adevarat ca în momentul în care a fugit Securitatea nu stia adevarata biografie a lui Pacepa?
In forma asta - nu. Nu se stia ca ta-su a fost agent.

Ucenicul lui Tocana

Serviciile secrete au mai slujit interesele nationale dupa razboi, mai ales în perioada Dej, cand obedienta fata de sovietici era reala si multi comandanti erau evrei?
Astia, în frunte cu Moruzov, apoi Cristescu, si-au desfasurat activitatea preluand. Eu am învatat meserie de la Ionescu Nicolae, zis Tocana, un comisar care fusese în Siguranta, dar pastrat si dupa 1948, cand s-a înfiintat Securitatea. El a învatat meserie de la sigurantisti si se ocupa de informatii interne. Mi-a oferit o carticica despre activitatea de siguranta de pana în 1944 si dupa. De aici am învatat cum se puncteaza si se recruteaza un informator.

Cum?
Nu se spune... Cum se întocmeste un dosar informativ, cum se face un proces-verbal de perchezitie si de constatare. De aici am învatat.
Dupa 1948, s-au înfiintat scoli. Detaliile le gaseam în arhivele Sigurantei si vedeam cum faceau politistii. Asa s-a învatat meserie. Cat priveste cupola NKVD, despre care vorbeste Cozma Neagu, este si aici un adevar ce se refera la niste centre, mai ales la Bucuresti. Eu am învatat meserie la Arges. Acolo n-am avut nici consilieri, nici KGB-isti, nici agenti din brigada speciala, creata de rusi la noi, arestata ulterior.

Nu sub auspiciile NKVD, cum sustine Pacepa?
Nu-i adevarat.

Cu Pantiusa...
Era un prost. Infiltrati au fost, dar din 1944 pana în 1948 s-a lucrat cu vechiul aparat, care nu exclude structurile de rezistenta autohtone.

Maduva oaselor

Siguranta avea de luptat cu toate provocarile: de la legionari la comunisti, de la agenti sovietici la agenti germani, britanici. Misiune mai grea decat a Securitatii.
Cu tot amestecul Rusiei bolsevice si al Germaniei naziste, Cristescu si Moruzov si-au continuat activitatile în interes national. Unele partide politice i-au împins pe sigurantisti în postura de politie politica. S-au ocupat de legionari pana în maduva oaselor.

Chiar prea în maduva. Nu e ciudat ca i-au reprimat pe legionari mai mult decat pe comunisti?

Nu. Comunistii erau aproape jumatate agentii Sigurantei, dar se urmareau ca problema politica. Ce înseamna sa te ocupi de opinia politica a oamenilor? Este politie politica. Niste neispraviti ca Ticu Dumitrescu, Bacanu, Rosca Stanescu o dau pe nemestecate despre politia politica, devenita cap de acuzare criminala a fostelor servicii de informatii. Eu scriu o carte, un tratat, dupa 42 de ani de serviciu în munca de informatii. Si in legatura cu proiectul de lege al lui Ticu, voiam sa scriu ceva.
Initial, am zis ca trebuie sa scriu separat despre politia politica si despre politia tehnica. Incepand de la Cuza, partidele politice o antrenau în activitati de politie politica.

Nixon sau Reagan aveau politie politica?
N-are nimeni! Am verificat perioada interbelica. Am vrut sa delimitez politia tehnica (de stat) de politia politica. N-am reusit. Este o interferenta permanenta. Exista etape cand ai de-a face cu imixtiuni ale unor partide politice în aparatul de politie. Partidul comunist era sub conducerea Moscovei. Obiectivele erau aceleasi. Pot sa ma ocup de contraspionajul antirusesc, fara sa ma ocup de comunistii zelosi de-aici? Intrand aici, înseamna ca am facut politie politica? Legionarii erau coloana a V-a a Germaniei. Puteam sa nu ma ocup de ei?

Asta era în timpul lui Horia Sima, nu pe vremea lui Corneliu Codreanu.
Ma refer la Sima. Ei erau calul troian al nemtilor. Puteam eu sa nu-i lucrez pe legionari de frica sa nu încalc principiul echidistantei politice?

Se pot transfera aceste preocupari ale serviciilor secrete în perioada Dej-Ceausescu?
Iti spun eu! Auzi, scumpule? Incercand sa folosesc si experienta altora, în tratatul pe care-l lucrez, am dedus ca nu se poate delimita politia politica de politia tehnica. Cu o singura exceptie: in septembrie 1940, cand au venit legionarii la putere. Ei au instituit pe fata politia politica. Si nici aici nu poate fi delimitata. In 1944, avalansa a fost atat de puternica, încat cei din vechea Siguranta si din Serviciul lui Cristescu au trebuit sa se antreneze sub cupola NKVD la tot felul de activitati. De aceea, fiind santajata, fosta Siguranta a savarsit mai multe atrocitati decat Securitatea dupa 1948, sub influenta ocupantului.

Rafuiala

Cu precizarea ca reprimarea legionarilor s-a facut excesiv.
Asa este, dar eu ma refer la toate actiunile. Procesul de la Tamadau, desfiintarea taranistilor si a liberalilor, arestarile masive de dupa 23 august 1944, cine le-a facut? Rusii conduceau la centru, dar Siguranta a actionat peste tot.

Din exces de zel?
De frica! Erau pusi în situatia lui Rosca Stanescu care a fost informator si de frica îsi spala acest pacat în felul lui. Daca e cazul. Daca s-ar integra în structurile de rezistenta, nici nu si-ar face culpa. De teama ca vor fi trasi la raspundere pentru activitatea anticomunista, antisovietica prin prinderea spionilor trimisi de Moscova aici, ca oameni slabi, o mare parte s-au lasat antrenati în activitati în interesul Rusiei si pentru unele persoane din conducere. A început rafuiala cu fostele partide, cu fostii demnitari.
Au apelat la Nicolski, la Pantiusa, care formau o brigada, la persoane care nu erau legate de popor si pe care-i durea în fund daca floarea intelectualitatii romane ia drumul Sighetului. I-au dus pana în 1948.

Arestarile au continuat si dupa 1948, ca decizie a factorului politic, care prevaleaza.
Corect. Tovarasa evreime a intrat în slujba, au venit unguri, ucraineni, rusi care au facut asemenea rafuieli. Asa a fost împuscat si Antonescu. Intr-un fel trece la actiune un ruman si altfel un minoritar pe care nu-l preocupa viitorul natiunii.

Cum poate fi santajat un ofiter de informatii?
Intrebarea e valabila în orice situatie. Trebuie sa facem o disjunctie între felul în care au fost santajati SS-istii si sigurantistii nostri dupa 23 august pentru actiuni daunatoare poporului si modul în care este santajat acum un ofiter de catre un serviciu strain. Din punct de vedere tehnic, al muncii profesionistului, trebuie sa cercetam presiunile rusilor, dar si ale germanilor, britanicilor, americanilor, italienilor. Chestiunea e valabila si pentru tarile occidentale azi. Cand vorbim de structurile de rezistenta ale natiunii, nu se poate discuta decat despre imixtiuni ale politicului în activitatea tehnica, de specialitate a serviciilor de informatii. Aceste imixtiuni depind de conjuncturi care nu au scos serviciile secrete din fagasul lor. De aceea, nu putem vorbi numai despre factori din Est. Unii vor acum sa deschida arhive ce raman secrete 60 de ani în America.

Tezaurul natiunii si gaura cheii

De ce n-am fi de acord cu deschiderea arhivelor Securitatii?
Fiindca treaba nu a început nici la 23 august 1944 si nu s-a terminat nici în 25 decembrie 1989. Ti-o spune un om din interior. Sunt activitati desfasurate de mine în regiunea Cluj, în perioada 1962-1967, a caror actualitate e si azi valabila.

De ce nu ati pledat pana acum aceasta cauza?
E degradant. Vorba lui Maurer: „Ba, nu-i magar ala care f..., e magar cel ce se uita pe gaura cheii..." Nu ne temem sa deschidem arhivele, dar s-o facem selectiv. Din acelasi motiv de continuitate. Este tezaurul natiunii. Sa-ti studieze cineva dosarul daca nu cumva face parte din lista lui Severin? Numai trogloditii care fac pe elitistii pot cere sa transformam în taraba munca de informatii.

In coasta Ursului

Nu v-a iubit deloc domnul Pacepa...
Nu-i adevarat! Am fost prieteni, da-l în p... ma-si!

Ar fi culmea ca plecarea lui Pacepa sa fie opera dumneavoastra...
Nu-i exclus! Stii ca-ti lucreaza mintea? D-aia va iubesc eu pe voi, ziaristii, si va consider cele mai apropiate rude ale mele. Stii de unde-a plecat Pacepa ultima data? Din birou de la mine.

In cartea lui, Pacepa spune ca Alexandru al III-lea a fost ultimul tar omorat de bolsevici, si nu Nicolae. Ce sa credem despre precizia informatiei la un asa general de Securitate?
Asta e. In batalia cu turcii din 1877, tarul Alexandru al III-lea a venit în vizita pe front de ziua lui de nastere. Lingaii lui, ca sa-i faca mare bucurie, au atacat redutele de la Grivita si Plevna absolut nepregatiti.
Noi suntem mai ai dracu’ ca serviciile mari! Ei dispun de resurse si nu-si lustruiesc mintile. Pe noi

Deci, colaborare cu Rusia sau intrarea în NATO?
Colaborare si masuri diversificate pentru apararea tarii in cooperare cu toate statele, indiferent de apartenenta la NATO, dar in nici un caz amenintandu-i pe rusi cu NATO.

In foi de vita

In ce masura Securitatea lui Ceausescu a reusit sa duca o politica nationala de informare, chiar antisovietica?
In toata plenitudinea sa. Nu numai ca Ceausescu a vrut. Minte Pacepa, nu ca n-ar sti. Ca nu se poate masura el cu Caraman, asta-i altceva. Cat timp îmi organizez un serviciu de contraspionaj împotriva Uniunii Sovietice, a prietenilor din Tratatul de la Varsovia, cum mai poti sa-l acuzi pe Ceausescu ca ne-a împins sa fim obedienti fata de rusi? Nu ca ar fi fost el prea hotarat. Dupa ce-am înfiintat acest sector cu rezultate bune, cand i-am prezentat un material, desi era un om fricos, chiar daca nu tremura în fata rusilor, cand a vazut tentaculele noastre spre Est, a zis: „Mai usurel ca daca afla!..." Dar serviciile secrete i-au lucrat în foi de vita chiar daca nu aveau aprobare.

Puteti oferi exemple?
Multe. Mai subtili decat KGB-istii am fost. Am speculat grandomania lor. Protocolul nu te împiedica sa-i lucrezi. Noi am stiut de invadarea Cehoslovaciei. „Am îmbracat camasa mortii", cum spunea Tudor Vladimirescu.

La vorbitor

Pentru nesupunere a platit Ceausescu în 1989?
Problema e mai complexa. A fost revolta populara, de care s-au folosit rusii si maghiarii.

Revolutie, dar cu stire de la politie, spunea nenea Iancu. Ati stiut si l-ati împins pe Ceausescu?
Nu, nu l-am împins. A fost si naiv. Vorbeam de cehi. Lucrandu-i pe rusi, am aflat de iminenta invadare a Cehoslovaciei. Am mers cu Ceausescu la Praga. Daca mai întarziam doua zile, ne prindeau acolo evenimentele si nu mai tinea mitingul! Studierea psihologiei este obligatorie la noi. Am studiat reactia lui Dubcek. „Nu cred!", a spus Dubcek. Si-a luat Ceausescu hartia înapoi, pe care o tradusesem în rusa. N-am vazut un om mai curat si mai cinstit ca Dubcek, dar nici mai pesimist si mai aerian ca el. Peste doua zile, rusii l-au luat si l-au dus la vorbitor. Mi-a fost mila de el. Profesional, mi s-a confirmat parerea si m-am bucurat, nu de rau ce eram. De-atunci am spus: pierde partida!

Cazna

Ce putea face?
Mare branza nu putea, ca era înconjurat, ca în cantecul ala „Radu mamii, Radule". Cica ala-i imnu’ politistului: „Da-te, Radule, legat/Ca sa scapi nevatamat!" Ca si-a lansat un volum de poezii si Radu Mischiu...

El ce grad are?
Cine ?

Radu Mischiu.
Pai da’ ce eu îi tin minte pe toti? Ce ma supui la cazne? Nu-i rau dac-a avut.

Ligheanul cu laturi

Eu raman credincios structurilor de rezistenta. Cu cat avem mai babani ca...

Petre Roman ?
Lasa-l pe Petre Roman. A fost „exilat" pe chestia cu Zoia, care a facut o pasiune pentru el.

Chiar spera sa devina ginere?
Sigur! S-a dus Walter Roman la Ceauseasca. „Ce ne facem, tovarasa?" Ea a fost dura totdeauna si, cum era si semianalfabeta, l-a plesnit. „Ce e, Waltere, ce e?" „Copiii astia... ce le facem?" Si calca evreul în varful picioarelor. „Auzi, Waltere, a-ti da eu fata pentru Petrica ar echivala cu un lighean plin de laturi pe care mi l-ai pune în cap!" Ca sa nu mai aiba replica asta. Nu exagerez. „Suntem satui de o evreica în casa". Avea în vedere pe Adela, sotia lui Gogu Petrescu, fratele Elenei. „Nu ne mai trebuie altul!" „Nu ne ramane atunci decat sa ma sprijiniti sa-i despartim si sa-l trimitem la studii în Franta, sa uite..."

Il iubesc si-l pup!

„Clasa politica" trebuie s-o privim asa cum e. Ne reprezinta, asa cum a caracterizat-o presedintele tarii, pentru care-l iubesc si-l pup. A zis ca-i e scarba de clasa politica.

Face parte din ea.
La toti le curg balele dupa putere cand stau deoparte. Cand sunt proiectati pe orbita, atunci vad ei, pusi la jug, ce e puterea, ce e politica. Si vede si el, saracu’!... In munca mea, m-am edificat asupra multor probleme si mi-am dat seama si ce paine mananca Ceausescu: copilarie n-a avut, tinerete n-a avut, ca a stat prin puscarii, apoi a trecut prin toate functiile. El n-a stiut de ce-a trait.

Nici de ce-a murit n-a stiut.
Aia nu mai zic: cantand „Internationala", saracu’, ca un fanatic, cand îl duceau la zid.
N-are importanta cum, Emil Constantinescu a fost aruncat pe orbita. Eu stiu ce-i sta în spinare: nu stii cum sa mai scapi din angrenaj.
Constantinescu a zis ca-i e scarba. A vizitat Rectoratul cu Kwasnievski: „mare deosebire este între intelectualitatea universitara si clasa politica" pe care o considera murdara si de nimic. A scapat-o iar! Pentru asta-l pup pe barba!

Miros de biserica

Eu i-am iubit pe intelectualii adevarati, începand cu popa din sat. I-am respectat poate datorita obarsiei mele si i-am protejat cand am fost în varf. Aveam senzatia ca sunt niste relicve, ca miros a ceva bisericesc. Ma vedeam la Cluj cu Constantin Daicoviciu. Mergea cu toiagul cu noi la vanatoare. Avea niste expresii romanesti vechi. Si-l întreaba Maxim Berghianu, primul-secretar de la Cluj: „Totusi, de unde va inspirati?" „Din Biblie, domnule, iau expresiile cele mai autentice!". Intelectualii au ramas pentru mine tot ce are natiunea mai bun.

Nationalist si democrat

Inainte de 1989, eu am devenit antipartidist din cauza partidului unic. Sunt nationalist si democrat, doua notiuni care nu sunt incompatibile. Din contra. N-am trecut ca o valiza prin gara. Partidele au devenit anacronice si joaca un rol negativ, indiferent ca ar fi de stanga, de centru sau de dreapta. Nu mai au nici doctrine, iar daca au, nu si le respecta. Le pun într-o oala si pun ligheanul Lenutei deasupra. Partidele au ajuns la declin.

Cu ce le putem înlocui?
Unii ar crede ca vreau dictatura. Lumea se poate conduce si fara partide, domnule. Stii care-i marea confuzie? Intre pluralismul politic si partidismul politic. Pluralismul politic presupune mult mai multe organisme. Partidismul reprezinta o componenta si a devenit dezagreabil. Asta nu înseamna ca vine dictatura. Esenta unei societati democratice pluraliste o reprezinta societatea civila. Sa nu se confunde cu Alianta Civica a Anei Blandiana.

Carlos? Treaba mea!

Cum l-ati cunoscut pe Carlos Sacalul?
Misto, cum te cunosc si pe tine. Uite asa, cum te cunosc. Sacalul a fost agentul nostru, nu noi am fost agentul lui.

Dar s-a spus invers...
Nu! Se spune de catre diletanti si prosti treaba asta.

Deci l-ati cunoscut...
Absolut!

Cand?
Treaba mea! Carlos impreuna cu Arafat, al carui subordonat era, ne-a adus servicii foarte mari. Romania n-a avut acte teroriste pe teritoriul ei. Si ne-am folosit de influenta lui Arafat si a lui Carlos, de informatiile pe care mi le-a furnizat, demontand multe actiuni ale gruparilor haotice, teroriste, din Orient. Noi fiind placa turnanta aici: intre Orient si Occident era Romania. Tranzitul pe aici se facea, draga! Pe-aici treceau toate miscarile serviciilor teroriste din Orient. Noi am reusit sa dezamorsam multe, nu toate, si mai ales pe-alea care vizau teritoriul nostru. Ne mandrim cu asta. Ce vrei mai servicii ca astea? In slujba cui credeti ca eram? A americanilor, care se cred mari, ca si rusii, grandiosi, dar astia le dau gauri cand vor? De teroristi vorbesc. Uite, rusilor le-a fost rapit un general in Cecenia.

In Cecenia nu e terorism...
Ba e. Vsio ravno! Nu e act terorist rapirea unui general? Lasa ca va explic eu cum e cu eliberarea asta nationala.

Ce efecte are asupra Romaniei, a serviciilor secrete, afacerea Sacalul?
Am invatat cum sa-l neutralizam pe Sacal, in fata caruia multi fac pe ei de frica. Eu l-am cunoscut. E un fleac!

Oricum, afacerea Sacalul a bagat groaza in multi prin Occident...
Pai lor le e frica. Nu v-am spus ca ei, cu grandoarea lor, isi inchipuie ca dau lumea peste cap? Si noi fiind, ca potential uman si material, mult mai mici, ne lustruim mintea si dam rezultate mult mai mari decat ei. Asadar, afacerea Sacalul n-a daunat si nu dauneaza Romaniei. Si, pentru ca m-ai intrebat daca l-am cunoscut pe Carlos... Arafat l-a avut ca om de legatura pe Pacepa. El transmitea mesajele lui Ceausescu. El se ocupa de aducerea discreta a lui Arafat si de plecarea lui din Romania dupa ce avea intalniri cu Ceausescu. Am informatii ca Pacepa, cunoscandu-l pe Arafat, l-a cunoscut si pe Carlos. Sacalul era mana dreapta a lui Arafat pentru Europa. Cand a fugit Pacepa, s-a c... pe el nu numai Ceausescu, ci si Arafat. Cunostea prea multe Pacepa despre legaturile lor. Care n-au pus la cale cine stie ce. Noi, in materie de terorism, am facut delimitarea - daca retineti hotararea comitetului politic executiv - intre razboi de eliberare si actiuni teroriste ordinare. In discutiile lor, Ceausescu si Arafat nu puneau ei lumea la cale. Romania n-a pus niciodata lumea la cale. Nu ne-am propus chestiuni expansioniste.

Eu cred ca Romania, pe vremea lui Ceausescu, a pus, intr-un fel, lumea la cale...
Depinde in ce sens. De ce sa puna lumea la cale?

Pentru ca a avut o politica externa luata in seama...
A, aia da! In sens pozitiv, da! Dar nu in scopuri expansioniste, draga! Eu, cand am facut spionaj - si am facut, draga - pe teritoriul Americii, nu am facut-o cu scopul de a ocupa America. Am facut-o in alte scopuri despre care mai putem discuta. Si pot discuta si cu americanii.

Si ei au facut?
Numai daca vrem noi! Dar, sa revin la Arafat si la Ceausescu. Dupa ce a dezertat Pacepa, Arafat ni l-a pus la dispozitie pe Carlos in vederea...

Lichidarii?
Ma rog, intra si lichidarea, dar e un alt termen. Deci, in scopul capturarii lui Pacepa. Noi ne-am propus capturarea. Si intr-adevar, ne-a pus in legatura cu Carlos. Legatura cu el fusese facuta inainte ca eu sa ajung la serviciul de informatii. Din ’78, Ceausescu si Arafat pusesera la cale capturarea, cand eu eram comandantul scolii de la Baneasa. Eu am gasit lucrarea in derulare. Adica se facuse legatura cu Carlos. Ceausescu mi-a atras atentia sa stau de vorba cu el si sa aflu ce are de gand cu sarcina primita. Si am stat de vorba cu Carlos.

Sarsanaua

Unde?
Treaba mea! Aici. In Bucuresti, draga! Nu m-am dus eu la el. Dupa fuga lui Pacepa nici n-am mai fost lasati sa ne ducem afara, de frica sa nu se repete figura.

Cum l-ati implicat pe Carlos in tentativa de capturare a lui Pacepa?
Arafat avea sediul pe-atunci la Tunis si au facut targul pentru prinderea lui Pacepa. Ca mai ajungea viu sau nu pana aici este o alta treaba. Carlos n-a raspuns la-nceput. El avea sediul la Praga, unde a venit colonelul Nica sa-l intercepteze pe baza comunicarii transmise de reprezentantul OEP la Bucuresti.
Nica avea consemn sa nu vorbeasca. Intr-un fel, era bine ca stiau doar Ceausescu, Arafat si Carlos. Eu aveam destule in carca. Eram seful lui Nica si m-a intrebat intr-o zi ce sa faca si daca m-a informat Ceausescu. „Nu mi-a vorbit si nici nu ma intereseaza". „Eu va rog sa ma ascultati!" „Ai dezlegare sa-mi spui?" „Va rog, ca eu nu pot ajunge asa usor la tovarasu’!". „Spune ba, fir-ai al dracu’! Te-ascult." Erau relatii amicale si nu s-a suparat. Mi-a explicat cum l-a gasit pe Carlos la Praga si nu-i daduse nici un rezultat. „Sa mai analizam..." In cele din urma, s-a facut o interceptare. Carlos trecea de la Damasc spre Europa, si cum noi suntem o placa turnanta pentru Orient, am acceptat sa vorbesc cu el. Pasaportul il avea de la sirieni, nu i l-am dat noi. „Ia vorbiti cu ala, a zis Ceausescu intr-o zi. Cat ne mai duce cu vorba?" Probabil, era si o scapare, fiindca mi-a zis-o direct. Asa am primit sarcina sa vorbesc cu Carlos.
Am cautat sa-l inteleg, sa-l patrund. Oricum, aveam informatii si materiale despre el. Era sub control. Ce-mi spune Carlos dupa ce am baut un pahar de vin si ne-am cunoscut mai bine? „Domnule general, mi-au pus astia o sarsana in spinare - se referea la Ceausescu si Arafat - si intrucat ati vorbit cu mine deschis, va spun cinstit: n-am nici o posibilitate pe America pentru capturarea lui Pacepa. Apoi, lucru mai important, e ca noi ne-am reprofilat. Arafat vrea sa ne foloseasca pe noi ca pe niste instrumente. Noi am constituit Internationala a III-a comunista si activitatile noastre se schimba". Va rog sa retineti treaba asta! I-am spus-o si lui Ceausescu. Ne-am incalzit, ne-am imprietenit, ca si el e latin. Ei vizau revolutia islamica mondiala. „Ma iertati, dar dumneavoastra ca si Arafat sunteti depasiti". „De ce, mai Carlos?". „Sunteti stalinisti! Actionati dupa preceptele lui Lenin, dar ele erau depasite de-atunci. Noi am decis sa punem miscarea pe baze noi. Daca centrul revolutiei il reprezenta Moscova, acum s-a mutat in Orient si revolutia e de natura musulmana. Noi avem aici filiala europeana, dar nu mai suntem instrumentele teroriste ale stalinismului. Militam pentru revolutia musulmana comunista".
Mi-a cazut de minune treaba asta, mai ales ca Ceausescu nu credea in aparat si prefera mercenari. M-a ranit. Aveam posibilitati mai mari decat Carlos chiar si in America.

Poate a fost o forma de eschiva a lui Carlos.
A fost corect.

Primise bani de la Ceausescu?
De unde bani, domnule? La comertul exterior avea un cont unde-si depunea banii. Dar nu de la noi. Mai era o chestie de care nu vreau sa vorbesc.
Carlos, care n-a mai vrut sa zboare cu avionul, a plecat cu trenul prin Iugoslavia, apoi la Gaddhafi, in Libia. Am continuat pe linia noastra sa-l capturam pe Pacepa, si n-am reusit. Americanii l-au pus bine la adapost in California, pe o insula.

Inseamna ca ofiterii dumneavoastra au refuzat sa aplice hotararea judecatoreasca?
E altceva pe miriste.

Mossadul si papucii

Si totusi, de ce nu l-ati capturat pe Pacepa?
Mi-a prins de minune explicatia lui Carlos pentru a-i spune lui Ceausescu ca mercenarul nu este in stare sa rezolve problema. Nu am formulat chiar asa: mercenarul. Si i-am adaugat ca trebuie sa fie linistit pentru ca ne vom ocupa noi in continuare si ca atat Pacepa, cat si altii vor plati pentru tradare. Cand, unde, cum, in functie de posibilitati, vom vedea. Mai mult decat atat, i-am mai spus lui Ceausescu o treaba. Eu eram in legatura cu Mozes Rosen. Legatura de lucru si prieteneasca. Am dezvoltat niste relatii exploatand si faptul ca era consateanul sotiei mele. Mozes Rosen mi-a dat o informatie trasnet: ca Mossadul e pe urma teroristilor si teroristii joaca tontoroiul pe placa noastra turnanta. I-am servit si informatia asta lu’ tovarasu’ Ceausescu. Si cand a auzit tovarasu’ Ceausescu, mi-a venit in intampinare: „Dati-i papucii repede lui Carlos, ca Mossadul e pe urma lui". Si, de ce sa nu ma laud, sunt cel care a provocat hotararea comitetului politic executiv privind problema terorismului si pozitia tarii noastre fata de terorism. Am scapat si de mercenar.

„De Gaulle m-a facut Comandor al Legiunii de Onoare"

Atunci de ce nu se intervine in procesul lui Carlos pentru a se spune pozitia Romaniei?
Ce-avem noi cu procesul lui Carlos? Da-mi voie sa fiu vulgar: sa ne pupe-n c... cu toata treaba asta. Cand va fi cazul, vom sti - nu sa ne disculpam - sa explicam toata povestea si sa vada ca sunt niste dobitoci, si francezii, si cei care cred in povestile care s-au tesut in jurul afacerii Carlos. Si daca vrei sa mai stii ceva, cacaciosii de francezi au luat plasa. N-am nimic cu ei, de Gaulle m-a facut Comandor al Legiunii de Onoare. Dar omologii mei, da-mi voie sa-ti spun ca sunt cacaciosi si prosti.
Apoi, e vorba de marea cursa si prada pe care a pus-o la cale sobolanul de Pacepa. Avea si el pe linie tehnico-stiintifica o legatura cu Haiducu Motiu. Si ca sa-si rasplateasca stapanul care l-a gazduit, a aranjat cu Haiducu asta si cu organele franceze racolarea, nici mai mult nici mai putin, a mea, care eram seful serviciului de informatii externe. Pe baza informatiilor pe care le-a dat el francezilor prin americani. Ce-au zis ei: dom’le, hai ca mai punem mana pe un grangure, pe Plesita. Si m-am trezit cu o provocare: cum ca am vrut sa-i omoram pe Virgil Tanase, Goma si altii.

Si nu e adevarat?
Aiurea!

O pasare rara

Cine a batut-o pe Monica Lovinescu?
Era urmarita de SIE, la fel ca Goma, Virgil Tanase, Virgil Ierunca si altii. Nu se stie daca Virgil Tanase era urmarit sau folosit. Maica-sa se ducea cand voia la el. Si inainte, si dupa inscenare. Monica Lovinescu era la biroul Europei Libere din Paris. O urmaream informativ. Ceausescu n-a cerut niciodata sa fie lichidati, dar avea obiceiul sa ceara izolarea, compromiterea. „Ia cotonogiti-o pe-asta ma, ca prea-i a dracului!" Si-atunci Pacepa, care a primit sarcina, a dat cativa dulai la niste negrotei s-o bata. La o gura de metrou, Monica Lovinescu a mancat o cafteala de i-au mers fulgii.
Erau forme extreme, dar sarcina de baza era atragerea emigratiei pe o pozitie loiala Romaniei. Am avut emigranti care au colaborat cu noi, dar nu vreau sa-i pomenesc. Si Goma, si Virgil Tanase au plecat cu sarcini afara si multi altii au venit de-afara sa colaboreze in interesul Romaniei. Se facea astfel lobby pentru economia Romaniei, pentru investitii in tara.
Dupa ce a aranjat un mare tapaj in presa franceza, ma trezesc cu o scrisoare de la francezi. Ce si-au spus ei: daca americanii au pus mana pe o pasare precum Pacepa, hai sa punem si noi mana pe o pasare rara. Si am primit o scrisoare in care mi s-a cerut sa tradez. Imi pun la dispozitie un avion, sa iau cu mine pe cine doresc, voi fi primit cu toate onorurile guvernamentale si asa mai departe. Asta in ’81-’82. Scrisoarea m-a intrigat la culme si m-am dus la Ceausescu pentru a avea o explicatie foarte clara. Eu eram prins pe o functie de ministru, ala era ministru. O fi fost el al Frantei si eu al Romaniei, dar da-mi voie sa ma explic cu ticalosul asta, mai ales ca era si social-democrat, socialist. Ceausescu a zis ca se explica el cu Mitterrand si nu mi-a permis sa dau total in vileag treaba asta. Vreau sa gasesc modalitatea de a se cunoaste aceasta treaba ordinara - pusa la cale de sobolan sau pe baza informatiilor sobolanului - si naivitatea organelor franceze. Oricand ma pot explica cu omologii mei francezi, care mi-au oferit ordinul de Comandor... Mi-au turnat placheta speciala. Deci, eu am niste relatii si de aceasta natura cu statul francez, si atunci e cu atat mai grav. Nu-i iert. N-am nimic cu statul francez, ci cu cei care s-au pretat la aceasta provocare ordinara. Asa a fost cu Carlos, asa s-a sfarsit cu Carlos... Si ar mai fi o chestie rusinoasa, care-i vizeaza pe omologii mei francezi, dar nu o pot spune. N-ar fi moral!

Nu era mai bine sa defectati? Plecati la CIA si acum erati erou anticomunist...
Mi-au scris francezii sa fac asta. „Va zgariati pe ochi ca Pacepa a fugit la voi si de pe teritoriul vostru s-a predat americanilor", le-am spus nemtilor. „De ce nu ati pus voi mana pe el?". „Dar ce, noi avem banii americanilor, domnule general?"
Noi l-am ajutat pe Mitterrand la alegeri: i-am dat 400 000 de dolari pentru campania electorala. Si el, in loc sa aprecieze gestul, ne obstructiona relatiile bilaterale. Eu am vrut sa-i dau personal lui Defferre, ministrul de interne al Frantei, hartia prin care incercau sa ma racoleze. Ceausescu s-a opus si a zis ca-l intreaba el pe Mitterrand. Daca s-a explicat si cand, nu stiu.

Aveti dovezi?
I-am dat originalul lui Ceausescu si n-am pastrat nici o copie, dar pot sustine acest lucru oricand.

„Va zgariati pe ochi!"

Va aflati cumva in ancheta penala pentru angajarea lui Carlos in tentativa de asasinare sau de capturare a lui Pacepa, a lui Goma si a altor disidenti? Ar putea procuratura franceza sa citeze un cetatean roman, fie si ca martor?
In primul rand, nu ma aflu in ancheta, cum afirma Rosca Stanescu sau Cornel Dumitrescu. Francezii, nemtii si elvetienii cerceteaza activitatea lui Carlos dupa ce l-au capturat in Sudan. A mai fost prins un neamt, colaborator de-al lui in „Internationala a III-a", cum a botezat-o. In afara de faptul ca a impuscat cei doi politisti la Paris si pe agentul care-l denuntase, francezii nu stiu altceva si nici nu au dovezi. Carlos nu a facut nici o declaratie in legatura cu Romania. Neamtul e cercetat in legatura cu actiunea de la Europa Libera. Autoritatile de la Berna cauta si ele niste probe impotriva a patru elvetieni care, imediat dupa arestarea lui Carlos, au fost inchisi. Se face un fel de ancheta. Ei, care se considera reprezentantii lumii libere, civilizate, unde se respecta drepturile omului, s-au facut de tot rasul fiindca au arestat niste oameni inainte sa aiba probele necesare si au ajuns la ananghie. In conformitate cu legislatia lor chiar, ei sunt nevoiti sa se justifice de ce i-au arestat. Si atunci au inceput sa umble cu traista-n bat pentru a culege probe de la romani, care au avut legaturi cu Carlos. Au venit mai intai nemtii la Bucuresti si au incercat niste audieri. A fost o intelegere intre procuratura noastra si procuraturile nemtilor, francezilor si elvetienilor. Ca are baza legala sau nu e de discutat. Nemtii, mai scrupulosi, au inteles ca nu pot intinde coarda prea mult.
Am fost chemat la procuratura, la generalul Dan Voinea si am ripostat. Ne cunosteam si m-a abordat amical. „Hai sa-i ajutam..." Au chemat niste baieti de-ai nostri, care ar putea sa stie, si din fosta conducere a Departamentului Securitatii Statului, pe generalul Vlad, l-au audiat si pe Postelnicu, si fiecare a spus ce-a stiut. De exemplu, generalul Vlad, care n-a stiut, n-a spus nimic. „Nu stiu. Probabil Plesita sa stie ceva", a zis Postelnicu. M-am dus. Ca roman, m-a deranjat teribil. I-am luat la rost pentru ca si-au bagat nasul in niste documente. Erau acolo fotografii si referate cu oameni de-ai mei, „clandestini".

De unde le aveau?
De la niste iresponsabili. Era si un raport de-al colonelului Nica. A murit, saracul. Si vanturau hartiile alea. „Stiti, v-am chemat ca martor...". „Ma umiliti ca martor! Noi nu facem taraba cu aceasta munca. Cine v-a pus documentele la dispozitie?" M-am infuriat, am adunat toate hartiile din fata lor si i le-am pus lui Dan Voinea dinainte. „Nu va e rusine? Noi umblam in documentele voastre? Am sa vorbesc cu sefii vostri ca v-ati depasit competentele!". „Stiti, ancheta o facem in comun", balbaiau ai nostri. Elvetienii au inceput sa se justifice ca i-au arestat pe cei patru, ca au ei niste probe, dar daca mai pot obtine altele ar fi si mai bine. „Umblati dupa probe fiindca nu aveti!"
Am refuzat sa port dialog cu nemtii si cu elvetienii in aceste conditii. Cu francezii nu m-am vazut si tare as vrea sa lamuresc chestia cu tentativa de racolare a mea.
Dan Voinea m-a cautat in toamna cand au venit francezii si nu m-au gasit. Eram plecat la Curtea de Arges. „Abia-i astept sa revina!", i-am spus. Urmeaza ca ai nostri sa se duca la elvetieni si la francezi sa-si bage nasul in documentele lor. S-o creada ei, fiindca legislatia lor nu permite asa ceva! Vor sa-l audieze pe unul Serban, fost capitan de securitate, care a tradat ca si Pacepa, condamnat la moarte. S-a actionat asupra lui, dar nu s-a reusit. Incearca sa-l audieze pe Carlos pentru legatura cu Romania.

A consemnat Viorel PATRICHI

Da click aici ca sa vezi totul!