Europa: Mon amour vs. Schadenfreude

Mai intai votul francez, urmat de cel olandez, si iata ca euro-imaginatia populara se da in vileag cu o tensiune tipica vreunui eveniment milenar. Prin simpla analiza a vocilor din popoare, se pare ca lucrurile sunt complicate fiindca ne uitam la:

1. politica europeana;
2. finantele europene;
3. economia europeana;
4. "visul" european;

...ca si cum ne-am da cu parerea despre o farfurie de spaghetti.

• Se incearca de catre elite armonizarea/integrarea politicii europene prin aceasta constitutie si se vede (cu surprindere?) ca rezistenta populara este neasteptat de mare din directii la fel de neasteptate. S-a mers putin cam repede, iar in cazul unui esec al adoptarii contitutiei vom avea cel mai probabil de-a face cu o uniune 'nedemocratica' in trepte. Alternativa ar fi dezintegrarea cacofonica a unei Uniuni largite care are nevoie de unanimitatea voturilor celor 25+2 state. Dintre cauzele respingerii constitutiei la vot popular putem sa ne gandim la a) dimensiunea acesteia (elitele politice de la Bruxelles par ca au vrut sa captureze in paginile ei toate 'realizarile' lor birocratice, vezi referiri la nivelul pescuitului comunitar); b) consolidarea birocratica a Bruxellesului, considerata deja excesiva (tari ca Olanda sau cele scandinave ar conta teoretic mai putin decat Polonia sau Romania). Curios este ca francezii au votat tot impotriva considerand ca aceasta constitutie ar fi inlesnit ambitiile universale (ale clasei politice) franceze.
  
• Prin adoptarea euro, s-a incercat din nou integrarea monetara la nivel european, fapt care a are consecinte nedorite deja pentru economii atat de diferite ca acelea ale Germaniei si Italiei. Faptul ca Italia este aproape de soarta Argentinei, iar Germania si Franta au ignorat in cativa ani consecutivi pactul de stabilitate sunt indicatii incipiente ale crizelor ce vor urma.
• Nu ca as fi in pozitia respectiva, insa as recomanda eurocratilor sa se uite mai serios la punctul nr. 3 de mai sus. Daca vesticii ar avea onestitatea necesara sa-si administreze lor insile tratamentele cu care-i tot "opreseaza" pe romani ar fi un bun inceput. Sa va dau un exemplu care vine din cele 7 scrisori pentru Romania: acolo se spune de bulgari ca mai au inca de deschis piata la servicii (noi am facut-o de mult lasand serviciile europene sa inlocuiasca monopolurile 'naturale' ale statului). Pai despre servicii si deschiderea pietelor nationale la servicii trans-europene mai vorbea ca de un deziderat european si recenta agenda lui Barrosso--deci ceea ce i se cere Bulgariei si Romania s-a achitat deja inca nu-i realitate in vest. Mai mult de atat, franco-germanii au torpilat povestea cu piata europeana de servicii pana la desfigurarea acesteia.

Din Ziua, iata rezumatul scrisorilor in discutie:

"Celelalte patru domenii cu probleme sunt: impozitarea, achizitiile publice, proprietatea intelectuala si agricultura, unde se constata intarzieri atat in ce priveste sistemul de plati computerizat pentru subventiile europene, cat si in aplicarea legislatiei fito-sanitare.

Bulgaria ar putea si ea primi scrisori de avertizare in cinci domenii: justitie si afaceri interne, agricultura, mediul inconjurator, concurenta si libera circulatie a serviciilor. Pentru comparatie, in valul de extindere anterior, opt din cele zece candidate au primit scrisori de avertizare cu un an inaintea aderarii, cele mai multe - sapte - fiind adresate Poloniei."

• Daca pe lumea asta micimana (dpdv al principiilor) a politicienilor din vest ar mai fi oameni de calibrul lui Adenauer, De Gaulle (sau chiar Mitterand si Kohl) poate ca sansele-i de succes la integrare ar fi reale. Altfel, sa tot scoata marote cu imigranti si fomisti, este sinucigas pana la urma. Macar americanii, o societate care nu-i obsedata de egalitate cat de libertate, nu da iluzii nimanui si se ajunge in acele cazuri cand 'diplomati' de aiurea conduc taxiuri sau aduc pizza la domiciliu. Europenii tot pun egalitatea in fata, insa nu stiu cum se face ca, de exemplu, franzujii se vor (orwellian) mai egali decat altii. Pentru cei care gasesc acest ultim paragraf greu de urmarit in contextul initial, trebuie sa spun ca discutia s-a deplasat la "visul" european: acel set de aspiratii si asteptari pe care fiecare individ cu eticheta "european" le are si vrea sa-i fie satisfacute. Pe scurt, visurile europenilor nu numai ca sunt diferite, sunt antagonice. Si daca economia (citeste bunastarea) nu poate 'modifica' aceste visuri, incepem sa avem reactii tipice angoasei si stressului. Aceste reactii, ilustrate copios si uneori chiar umoristic si in sectiunea de comentarii a acestui posting, se inscriu in intervalul:

Europa: Mon amour! vs. Schadenfreude

Da click aici ca sa vezi totul peromaneste!