Esecul referendumului privind Constitutia Europeana din Franta si Olanda a afectat serios procesul integrarii europene. Se pare ca nimeni nu s-a asteptat la un astfel de rezultat, astfel incat celelalte tari UE sunt oarecum debusolate.
Deosebit de importante au fost rezultatele referendumului din Franta. De fapt, votul francezilor a fost o adevarata optiune istorica, un act fundamental al unei democratii adevarate, cand poporul participa cu adevarat la definirea propriei sorti. In ultimul timp, asemenea evenimente au loc tot mai rar, pe masura ce democratia devine o procedura tot mai formala, iar alegerile un spectacol si un show-biz.
Ceea ce s-a intamplat in Franta reclama o analiza dintre cele mai serioase, iar consecintele acestei decizii vor influenta nu doar asupra Europei in general, dar si asupra noului echilibru de forte la scara planetara. Aceasta decizie va afecta inclusiv Rusia.
Integrarea europeana reprezinta un proces geopolitic, rezultat a doi vectori destul de diferiti. Iar confruntarea tot mai mare dintre acesti vectori a fost factorul care a generat actuala criza europeana. Problema este ca, in prima etapa - anii '60 - '70, procesul integrarii europene a fost pregatit exclusiv in cadrul strategiei antlantismului - sub egida SUA si in interesele NATO.
Era vorba de consolidarea lumii occidentale in fata "amenintarii sovietice". A fost etapa unui plan strategic in spiritul logicii duale a "razboiului rece" - atlantismul capitalist impotriva euroasiatismului socialist. Inertia acestei versiuni NATO a europenismului exista si astazi. Acest fenomen poate fi denumit euroatlantism. In acest proces, un rol primordial revine, ca intotdeauna, Statelor Unite si aliatului lor apropiat de pe Batranul Continent, Marea Britanie, precum si proaspat intratelor (nu fara presiuni din partea SUA), a tarilor Europei rasaritene si regiunii baltice. Euroatlantismul prefigureaza extinderea ulterioara a NATO spre Est si urmeaza linia traditionala geolopoliticii "razboiului rece", lipsita insa de incarcatura ideologica.
Euroatlantismul insista pe primirea in NATO si UE a fostelor republici sovietice, acum "portocalii" - Ucraina, Georgia, Moldova. Militeaza pentru intrarea Turciei, exercita presiuni asupra Moscovei in privinta "drepturilor omului" si Ceceniei, urmareste atent si ingaduitor tendintele separatiste din Caucazul de Nord si Povoljie. Euratlantistii conteaza pe ideologia liberala, chemata sa apropie economia europeana si sistemul social-politic de cel american.
Respins de francezi si olandezi, proiectul Constitutiei Europene a fost elaborat de euroatlantisti si reflecta prioritatile lor majore - egalitate in drepturi pentru toate tarile, orientarea spre accelerarea includerii in UE a tarilor CSI si a Turciei. Dupa colapsul URSS, in integrarea europeana, s-a observat alt vector, intruchipat in doi giganti ai Europei - Franta si Germania. Aceste doua tari, cu economii si industrii dintre cele mai evoluate, cu profunde tendinte sociale (antiliberale). In jurul axei Paris - Berlin, pe parcursul integrarii europene, a inceput, treptat, sa se formeze a doua alternativa - identitatea, nucleul "altei Europe". Acest fenomen poate fi denumit eurocontinentalism. Esenta eurocontinentalismului rezida in faptul ca Europa unificata este gandita nu ca satelit al SUA si nu ca parte a lumii occidentale in plina globalizare vertiginoasa, cu un sistem unic de valori, dar ca subiect geopolitic si istoric independent cu propria lui ordine de zi, cu interesele si specifiul cultural, social si economic.
Eurocontinentalismul refuza logica "razboiului rece" si anti-eurasiatismului, mai ales ca motivele ideologice au ramas in istorie. In opinia eurocontinentalistilor "comunitatea de valori" intre Europa si SUA inseamna astazi tot mai putin, iar diferenta de interese in Orientul Mijlociu si in Eurasia este, la randul ei, tot mai evidenta.
In mod cu totul neasteptat, dupa colosalele sale ultime esecuri pe frontul geopolitic in spatiul post-sovietic, Mosccova a mai primit o sansa. Lovitura data de francezi euroatlantismului este deosebit de avantajoasa pentru Rusia. De acum inainte, sansa rapidei integrari in UE a opozantilor "portocalii" din CSI a picat, euroatlantismul a slabit si, prin urmare, s-au consolidat pozitiile Rusiei. Nu mai ramane decat ca Moscova sa foloseasca corect si eficient esecul adversarilor.
Comentariu de Aleksandr Dughin, din Rossiiskaia Gazeta si preluat de Ziua din 17/06/2005.
Ce ar avea acest domn Dughin in gand ca fiind imperativele Rusiei la acest moment de timp? Mai ales cand afirma urmatoarele:
"In mod cu totul neasteptat, dupa colosalele sale ultime esecuri pe frontul geopolitic in spatiul post-sovietic, Moscova a mai primit o sansa. Lovitura data de francezi euroatlantismului este deosebit de avantajoasa pentru Rusia. De acum inainte, sansa rapidei integrari in UE a opozantilor "portocalii" din CSI a picat, euroatlantismul a slabit si, prin urmare, s-au consolidat pozitiile Rusiei. Nu mai ramane decat ca Moscova sa foloseasca corect si eficient esecul adversarilor."
Se observa ca Dughin inca structureaza situatia in termenii unei relatii cu participanti 'adversariali'. Mai mult, singurul lucru care s-a schimbat din 1991 incoace, data la care Razboiul Rece s-ar fi terminat odata cu URSS-ul, pare a fi atomizarea celor doua blocuri antagonice si schimbarea centrului de gravitatie al unor entitati (statale) astfel atomizate.
Sa deducem de aici ca rusii vor ajuta tendintele eurocentrice franco-germane de care se vorbeste din ce in ce mai mult (vezi mai vechile si recent reiteratele declaratii in acest sens ale d-lui de Villepin)? In alte cuvinte, caderea proiectului de constitutie ii va aduce pe cei doi mari europeni mai aproape de Rusia? Ce poate face Rusia sa impiedice schimbarea electorala pro-americana de care se tot vorbeste la Paris/Berlin (Sarkozy/Merkel)?
Urmatoarele cateva zile ne vor da o idee despre ce Europa vom avea si venirea britanicilor la carma Uniunii va fi un moment de mare incercare. Bugetul european este neclar si contencios, iar constituirea unui miez european in jurul Frantei si Germaniei este o posibilitate. Urmatoarele 6 luni vor fi cruciale pentru viitorul Uniunii si nu e clar ce rol poate juca Rusia...
Da click aici ca sa vezi totul!
6 comentarii:
De la: lucid din Bucuresti
trist dar adevarat
Daca iar penibilii politicieni vest europeni repeta aliantele din anii 30 batandu-se pe favorurile rusilor (acum petrol si gaze) dand la "schimb" mana libera lui Putin in est ne asteapta zile grele. Vrand-nevrand estul e fortat sa joace cartea imperialista americana, deci din lacul dominatiei rusesti in putzul carnii de tun pentru interesele petrolistilor texani in Asia Centrala. Ce porcarie!
De la: Shadow din Franta
Re: trist dar adevarat pt lucid
Ai cumva impresia ca politicienii respectivi si-au recunoscut "greselile" si fata de lipsa de decizie in fata germaniei naziste cat si in fata cresterii "in putere" a rusiei? Nope. Doar au "castigat" razboiul. Numai interesul dicteaza. Cum sursele de energie pt ei se imputineaza sa nu te mire "apropierea". In plus mana libera lui putin ii da si SUA tot functie de "interese" iar noi sunt "dependenti" si asta e adevarata porcarie de combustibilul rus. Nu putem sa ne luam tara in spate sa ne mutam mai incolo.
Deci si "f..." si cu "banii luati" ramanem ca asta e "realpolitikul" zonei tampite in care ne aflam.
De la: roy (...@hotmail.com)
Re: trist dar adevarat
Am scris deja de cateva ori la subiectul asta: Problema Romaniei este cat se poate de clara:
1. Romania din nenorocire este situata langa un mare imperiu si intotdeauna va fi o posibila tzinta din partea lui. Atata timp cat Rusia va ramane un imperiu comunist, Romania va fi in primejdie.
2. De la Europeni Romania nu poate sa se astepte la absolut nimic din punct de vedere militar. Cel mult la prezentare de condoleantze. Cei 60 de mii de soldatzi din "marile" fortze de interventzie pe care Europa ar vrea sa le creeze sant un moft caraghios, care s-ar incurca printre cizmele rusesti.
3. In cazul unui viitor razboi mondial, Romania poate sa spere practic doar la ajutor american (adica interventzie directa a trupelor americane pe teritoriul Romaniei), insa nu e clar daca Americanii ar fi gata sa faca asta. Romania trebuie sa fie atractiva pentru americani, sa fie un factor de interes pentru ei. Dar ce poate sa ofere Romania astazi?
Despre Europeni si Uniunea Sovietica (cum au cochetat Vest Europenii cu imperiul Comunist) recomand interviul lui Vladimir Bukovski: http://tiuk.reea.net/4/85.html
De la: basarab (...@yahoo.com)
Nu mai ramane decat ca Moscova sa foloseasca corect si eficient esecul adversarilor.
VISURI TATAIE.
Rusia = nimic fara armament nuclear.
PEROMANESTE
Re: Nu mai ramane decat ca Moscova sa foloseasca corect si eficient esecul adversarilor.
> Rusia = nimic fara armament nuclear.
Rusia inca are acele arme totusi si tocmai au dat o replica la versiunea noua a razbouilui stelelor al americanilor (ramane de vazut daca au si resursele).
Au resurse naturale destule pentru a momi Europa de vest la tzeava lor. Deja ii joaca pe chinezi si japonezi cu un proiect de tzeava din estul Rusiei care nu se stie unde se va termina (si chinezii si japonezii vor sa se termine tzeava in dreptul lor).
Au populatie si scoli bune inca.
Au tehnologie militara pe care cand/daca o vand la chinezi mai strica balanta chinezo-americana.
Nu m-as grabi sa le cand Kol Nidre-ul rusilor ;-)
De la: srk
Europa si SUA
Nu cred ca un succes al constitutiei UE ar fi bucurat SUA. O Europa liberala (economic) nu este in avantajul SUA pentru ca poate deveni al 3-lea pol mondial (pe langa SUA si Asia). Spre marea fericire a americanilor Europa a fost pusa sa-si spuna prin vot ce parerea are despre globalizare si. evident, omul mediu a zis nu. La fel ar fi zis si americanii dar nu prea i-a intrebat nimeni. Pana la urma exportul de job-uri spre Europa de Est va continua cu sau fara accordul populatiei din "vechea Europa". Ceea ce se intampla acum este temporizarea liberalizarii economice in UE si o prelungirea a absentei Europei politice de pe tabla de sah a petrolului caspic.
In alta ordine de idei, de ce Ziua ne tot inunda cu analize ploitice venite din stepa rusa? Rusia nu mai este decat o palida umbra a ceea ce a fost URSS si parerea ei nu prea mai conteaza. Poate doar cu Transnistria sa ne mai intereseze. Cred ca o parere pe luna este maximumul acceptabil. Mai interesant ar fi China (de ce nu "China la Zi"?).
PEROMANESTE
Re: Europa si SUA
poate pentru ca Ziua n-are traducatori din chineza ;-)
> In alta ordine de idei, de ce Ziua ne tot inunda cu analize ploitice
> venite din stepa rusa? Rusia nu mai este decat o palida umbra a ceea
> ce a fost URSS si parerea ei nu prea mai conteaza. Poate doar cu
> Transnistria sa ne mai intereseze. Cred ca o parere pe luna este
> maximumul acceptabil. Mai interesant ar fi China (de ce nu
> "China la Zi"?).
SRK, daca-mi permiti, cred ca e o eroare de apreciere in comentariul tau. Oricat ti s-ar parea Rusia de 'neinsemnata', maieul (rusesc) e mai aproape de corp decat haina (americana). Fara a-i supara pe americani, macar in conditiile in care 80% din nevoile energetice romanesti sunt satisfacut de Rusia ar trebui sa ne gandim la o relatie neantagonica romano-rusa. Ce zici?
De la: traktorist din SMT
Re: Europa si SUA
Fara a-i supara pe
> americani, macar in conditiile in care 80% din nevoile energetice
> romanesti sunt satisfacut de Rusia ar trebui sa ne gandim la o
> relatie neantagonica romano-rusa. Ce zici?
>
Rusia devine pt Lume asa cum a fost arabia saudita acum doua decenii. Rezervele Rusiei sint imense. Azi cine are petrol, titaniu, aur, are lumea la picioare.
Voi nu ati vazut ca rusia e Mare ? Uitati-va pe harta ! Rusia are teritorii cit iuropa unde nu a calcat picior de om.
De la: srk
Re: Europa si SUA
La 2005-06-17 04:08:25, PEROMANESTE a scris:
> poate pentru ca Ziua n-are traducatori din chineza ;-)
>
>
> > In alta ordine de idei, de ce Ziua ne tot inunda cu analize ploitice
> > venite din stepa rusa? Rusia nu mai este decat o palida umbra a ceea
> > ce a fost URSS si parerea ei nu prea mai conteaza. Poate doar cu
> > Transnistria sa ne mai intereseze. Cred ca o parere pe luna este
> > maximumul acceptabil. Mai interesant ar fi China (de ce nu
> > "China la Zi"?).
>
>
> SRK, daca-mi permiti, cred ca e o eroare de apreciere in comentariul
> tau. Oricat ti s-ar parea Rusia de 'neinsemnata', maieul (rusesc) e
> mai aproape de corp decat haina (americana). Fara a-i supara pe
> americani, macar in conditiile in care 80% din nevoile energetice
> romanesti sunt satisfacut de Rusia ar trebui sa ne gandim la o
> relatie neantagonica romano-rusa. Ce zici?
>
Nu sunt specialist dar eu vad ca politica externa SUA din ultimii 15 ani este ghidata in principal de nevoia de surse energetice. Stim ce s-a intamplat in Balcani si mai apoi in Orientul apropiat. Vorbim de tari care sunt fie pe un traseu de transport sau sunt producatoare de petrol. "Sahul" din zona marii Caspice si marii Neagre se incadreaza in aceeasi logica. Asa cum merg lucrurile acum pare ca va trebui sa ne caciulim mai degraba pe malurile Potomac-ului decat la Kremlin pentru un strop de benzina. Rusia a pierdut razboiul tehnologic (cel putin pentru moment). Nu este si cazul Chinei, chit ca este condusa de comunisti reformati. Pentru noi insa, "tara eminamente agrara", influenta Rusiei in Moldova conteaza. Daca am fi mai prieteni cu ei ne-ar ajuta? Nu stiu.
De la: Scorilo
Re: Europa si SUA
La 2005-06-17 04:08:25, PEROMANESTE a scris:
> Fara a-i supara pe
> americani, macar in conditiile in care 89% din nevoile energetice
> romanesti sunt satisfacut de Rusia ar trebui sa ne gandim la o
> relatie neantagonica romano-rusa. Ce zici?
>
Mai degraba ar trebui sa ne gandim - chiar si suparandu-i pe altii, (americani sau nu, rusi sau nu) la diversificarea surselor de unde ne obtinem petrolul, gazele, electricitatea, etc.
Parerea mea...
PEROMANESTE
Re: Europa si SUA / SRK & Scorilo
> Nu sunt specialist dar eu vad ca politica externa SUA din ultimii 15
> ani este ghidata in principal de nevoia de surse energetice. Stim ce
> s-a intamplat in Balcani si mai apoi in Orientul apropiat. Vorbim de
> tari care sunt fie pe un traseu de transport sau sunt producatoare de
> petrol. "Sahul" din zona marii Caspice si marii Neagre se
> incadreaza in aceeasi logica. Asa cum merg lucrurile acum pare ca va
> trebui sa ne caciulim mai degraba pe malurile Potomac-ului decat la
> Kremlin pentru un strop de benzina. Rusia a pierdut razboiul
> tehnologic (cel putin pentru moment). Nu este si cazul Chinei, chit
> ca este condusa de comunisti reformati. Pentru noi insa, "tara
> eminamente agrara", influenta Rusiei in Moldova conteaza. Daca
> am fi mai prieteni cu ei ne-ar ajuta? Nu stiu.
SRK, am mai spus-o aici, se pare ca SUA controleaza destul de bine Marea Neagra din gurile Bosforului si nimeni nu vrea sa transporte gaze/petrol prin conducte ce ar tranzita Romania. Ajutorul romano-bulgar de la Marea Neagra, cred, este mai degraba un mod de a-i tine pe turci/germani onesti deocamdata; viitorul va spune mai multe. De asemenea, retine ca ideea nu-i neaparat de prietenie romano-rusa (caci nimeni nu ar crede in asa ceva) ci de a nu fi antagonici cu ei. Asta inseamna ca poti sa fii politic(os) si ferm in relatiile acestea. Faci referire la China. Centrul de gravitate al politicii externe americane se va muta mai devreme sau mai tarziu in Pacific (tocmai pentru a avea grija de China). Atunci fostele republici sovietice din vestul Chinei (care mai au si petrol) vor fi in voga--relatie deja inceputa prin construirea de baze impotriva talibanilor afgani (deocamdata).
> Fara a-i supara pe
> americani, macar in conditiile in care 80% din nevoile energetice
> romanesti sunt satisfacut de Rusia ar trebui sa ne gandim la o
> relatie neantagonica romano-rusa. Ce zici?
>
Mai degraba ar trebui sa ne gandim - chiar si suparandu-i pe altii, (americani sau nu, rusi sau nu) la diversificarea surselor de unde ne obtinem petrolul, gazele, electricitatea, etc.
Bravo domnule pentru prescriptie! Mai trebuie vazut ce si cum. Cernavoda inca trebuie sa mai produca pana va deveni rentabila. Deschiderea altor reactoare acolo poate fi o optiune (ff scumpa la inceput). Avem suficiente petroliere si capacitate de rafinare la Marea Neagra? Ce ne facem dupa aceea cu gazul metan? Mai toata lumea in EUropa il cumpara din Rusia si banuiesc ca infrastructura de transport si distributie este orientata catre Moscova. In momentul in care guvenrul roman cedeaza distributia gazului francezilor si germanilor, putem sa ne gandim la ce inseamna asta.
De la: srk
Re: Europa si SUA
La 2005-06-17 07:31:17, traktorist a scris:
> Fara a-i supara pe
> > americani, macar in conditiile in care 80% din nevoile energetice
> > romanesti sunt satisfacut de Rusia ar trebui sa ne gandim la o
> > relatie neantagonica romano-rusa. Ce zici?
> >
> Rusia devine pt Lume asa cum a
> fost arabia saudita acum doua decenii. Rezervele Rusiei
> sint imense. Azi cine are petrol, titaniu, aur, are lumea
> la picioare.
> Voi nu ati vazut ca rusia e Mare ? Uitati-va pe harta
> ! Rusia are teritorii cit iuropa unde nu a calcat
> picior de om.
>
Stim cu totii ca Rusia este si intinsa si bogata in resurse naturale. Problema ei este in primul rand manageriala. Deocamdata ea sta prost si cu tehnologia si cu economia (ca sa nu zic cu mentalitatea unei societati moderne). Noii imbogatiti de tip medievalo-saudit nu dovedesc faptul ca este o tara dezvoltata (cu clasa mijlocie) care merita atentia pe care i-o da ziarul Ziua. In ritmul in care merg lucrurile poate sa-si piarda si din teritorii (scenariu Iugoslav) si sa devina si colonie economica. Ramane de vazut.
PEROMANESTE
Re: Europa si SUA
cu petrolul la peste $50/baril, rusii isi pot permite binemersi sa fie zapacitzi...
De la: roy
Re: Europa si SUA
Ce spui bre? Rusia nu mai e o putere? Nenicule, daca stranuta deodata, la voi se vijeleste.
Sa-tzi aduc aminte, cand rusii au dat ultimatum Romaniei sa evacueze Basarabia, in 3 zile Romania a scos 600 de mii de soldatzi. Iar astazi Rusii sant mult mai puternici decat atunci.
De la: srk
Re: Europa si SUA
La 2005-06-17 18:55:42, roy a scris:
> Ce spui bre? Rusia nu mai e o putere? Nenicule, daca stranuta deodata,
> la voi se vijeleste.
>
Daca Rusia stranuta nu poate starni "la noi" decat rasul sau mila. Asta pentru ca "la noi" inseamna SUA. Dar nici in Romania n-ar trebui sa produca o reactie mult prea diferita atata timp cat stranutul nu este indreptat spre R. Moldova. In ultimii ani Romania a pupat fundurile care trebuie (mai mult sau mai putin).
> Sa-tzi aduc aminte, cand rusii au dat ultimatum Romaniei sa evacueze
> Basarabia, in 3 zile Romania a scos 600 de mii de soldatzi. Iar
> astazi Rusii sant mult mai puternici decat atunci.
Ehehe.. ce vremuri cand infigea Ivan steagletul rosu pe Reichstag! Dar sa ne uitam pe un calendar sau la data de la calculator. Acum tara s-a facut bucati, explodeaza bombele prin statii ca la carnaval, si nu poate stapani nici macar un petic din pamanul ei cum e Cecenia, ba se mai si retrage din Georgia. Tot ce a reusit este sa-si mai pastreze firme de petrol&gaze.
PS Parca Churchill a zis: "Stalin a facut 2 mari greseli: A aratat Europa rusilor si a aratat rusilor Europa"
De la: roy
Re: Europa si SUA
Tu nu prea stii ce se intampla in Rusia.
Desi bugetul lor militar este foarte mic comparativ cu al americanilor, el creste an de an cu cca 10-15%. Rusii pregatesc o optziune militara, asta e clar.
Rusii trebuie sa fie luatzi in consideratzie, in proportziile militare intre ei si Romania sau intre ei si Europa nu s-au schimbat multe lucruri. Fara USA in spatele lor, Europenii ar fi amenintzatzi ca si in timpul razboiului rece.
Uite tata cum devine
Rusia prevede o criza in Ucraina
Directorul Fundatiei pentru Politici Eficiente, Gleb Pavlovski, un apropiat la Palatului Kremlinului, prezice o noua criza politica in Ucraina, "inca din aceasta toamna", a anuntat politologul la o conferinta de presa, citata de agentia Utro. In opinia sa, la o asemenea evolutie a evenimentelor va conduce "politica economica nebuna promovata de guvernul ucrainean".
Prabusirea Ucrainei
Referindu-se la confrutarea politica din Ucraina in ajunul alegerilor parlamentare, programate pentru martie anul viitor, Pavlovski a declarat ca, "daca la acestea se vor confrunta partidul est-vest cu partidul vestului si centrului, asta va insemna prabusirea Ucrainei". "Nimeni nu doreste asa ceva", a subliniat Pavlovski.
Apreciind actiunile actualei opozitii ucrainene, in frunte cu fostul prim ministru, Viktor Ianukovici, politologul a aratat ca "opozitia a ramas in urma, ea intarzie strategic". Este acea opozitie, a continuat analistul, "care trebuie sa se concentreze nu asupra unei personalitati, ci in jurul unui program", dar un astfel de program inca nu se intrezareste.
Criza va evolua
Directorul Institutului pentru Studii Politice, Serghei Markov, este si el de acord in privinta posibilitatii ca starea de criza din interiorul actualei elite politice a Ucrainei sa se amplifice. "Catre toamna, gradul disputelor politice din interiorul coalitiei la guvernare ar putea urca pana la nivelul unui conflict deschis. Coalitia la putere nu este uniforma, iar Viktor Iuscenko este slab. Apoi, cat se poate vorbi despre lupta impotriva coruptiei, cand, in realitate, are loc o reprimare a oponentilor politici? Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru va arunca in aer stabilitatea politica. Pana la alegerile parlamentare, criza va evolua cu siguranta", a declarat Serghei Markov, pentru Utro.
Relaxare a pietei si critici
In ceea ce priveste politica economica a actualilor guvernanti de la Kiev, aceasta se dezvolta in mod eficient, spune politologul. "Chiar daca se constata o usoara incetinire a ritmului de crestere, economia merge mai departe, nu s-a oprit, iar cabinetul adopta acum masuri de majorare a veniturilor populatiei, demers care va ajuta, in acelasi timp, la o relaxare a pietei interne", a estimat Markov.
Revenind la criza politica, el este de parere ca, pe langa factorii de ordin intern, ea va fi amplificata inclusiv de criticile venite din partea Uniunii Europene. "Am vazut ca astfel de critici s-au auzit tot mai intens la adresa Georgiei - toata lumea pare sa fie inteles ca, sub Saakasvili, democratia este considerabil mai mica decat pe timpul lui Sevardnadze. Cred ca, pe masura ce nemultumirea fata de atitudinea conducerii de la Tbilisi va spori, tot mai multe suspiciuni vor aparea si in ceea ce priveste Ucraina", a afirmat Markov.
Divergente mari
Vorbind despre tandemul Iuscenko - Timosenko, Markov este de parere ca, deocamdata intre presedinte si premier nu exista disensiuni de principiu, dar ele pot aparea. in schimb, spune el, "se constata mari divergente intre echipele celor doi demnitari. in momentul actual, Iuscenko si Timosenko sunt legati de interese comune, amandoi dorind sa obtina o majoritate in parlament", a explicat interlocutorul publicatiei electronice Utro. "Iar problemele dintre ei pot aparea in legatura cu rezultatul alegerilor parlamentare, cand va deveni absolut evident ca Timosenko se poate descurca si cu alti aliati decat Iuscenko. in acest caz, la putere va veni alta coalitie, unde unul dintre ei - fie actualul presedinte, fie actual premier - ar putea sa nu fie reprezentati. Cineva va fi scos pe tusa".
Agentia "Rusia la zi"
ZIUA - DOSARE - Sambata, 18 iunie 2005
Geopolitica si petrolul caspic
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan si rivalitatea marilor puteri in Asia Centrala
La sfarsitul lunii mai 2005, la Baku a avut loc un eveniment crucial pentru inceputul secolului XXI: inaugurarea giganticului oleoduct american Baku-Tbilisi-Ceyhan, a carui constructie politica a inceput cu mai bine de zece ani in urma. Evenimentul exceptional - cu urmari dintre cele mai importante pe plan geopolitic - a trecut - si nu intamplator - aproape neobservat in mass-media. Motivul acestei bizare discretii nu trebuie prea mult cautat: s-a incercat sa nu se conexeze cumva constructia si, mai ales, intrarea in functiune a giganticului oleoduct, de prezenta militara a SUA in spatiul Asiei Centrale si Caucazului (odinioara zone de influenta ale URSS) si de brusca "efervescenta politica" pro-americana din regiune (vezi "revolutia trandafirului" din Georgia).
Oleoductul BTC (Baku-Tbilisi-Ceyhan) va schimba in mare masura harta politica si economica a regiunii. Cel mai lung oleoduct din lume - masoara nu mai putin de 1779 km - a costat 4 miliarde de dolari. El va transporta petrolul de la sud de Baku - prin Georgia si unele din cele mai muntoase regiuni ale Caucazului - pana in portul Ceyhan (Turcia) de unde petrolierele il vor distribui in toata lumea. Marea problema nu a fost insa cea "inginereasca", ci una pur "politica": oleoductul BTC evita cu grija teritoriile si sistemele petroliere ale Rusiei si Iranului, fiind in acelasi timp, cea mai scurta si mai economica ruta din Asia Centrala pana la Marea Caspica.
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan reprezinta un "obiectiv" economic de lunga durata al Washingtonului, in conditiile in care resursele de energie din Peninsula Arabiei si Orientul Mijlociu se vor diminua rapid, potrivit specialistilor, in jurul anilor 2010-2015. De la inceputul anilor '90, Statele Unite au utilizat cu perseverenta exceptionala oportunitate legata de disparitia URSS (1991) pentru a-si instaura hegemonia in regiunea extrem de bogata in resurse petroliere din Asia Centrala, din jurul Marii Caspice. Oleoductul BTC a creat insa un deceniu de intrigi politice in intreaga zona, Washingtonul incercand (mai intai sub Clinton, apoi sub Bush) sa-si asigure o pozitie dominanta in regiune, in dauna Moscovei.
Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan a trezit din "somnolenta geopolitica" Asia Centrala si Caucazul
La inaugurarea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan (cunoscut mai simplu sub acronimul BTC) au participat secretarul american pentru Energie, Samuel Bodman - care a citit o scrisoare a presedintelui Bush - presedintii celor trei state implicate in proiect (Azerbaidjan, Georgia si Turcia) precum si presedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev. Anterior ceremoniei BTC, Nazarbaiev a semnat o declaratie prin care tara sa se obliga sa transporte la Baku, la randul sau, o parte din petrolul Marii Caspice. O declaratie care a provocat tensiuni la Moscova.
Directorul executiv al companiei "British Petroleum" (BP) - Lord Browne - a fost, la randul sau, prezent la ceremonie. BP detine 30,1% in cadrul consortiului BTC. Restul se imparte intre compania de stat din Azerbaidjan SOCAR - 25%, concernul american UNOCAL - 8,9%, "Statoil" din Norvegia - 8,71%, "Petroleum" din Turcia - 6,53%, alaturi de alte corporatii americane, japoneze, italiene, si franceze care detin procente neglijabile.
Oleoductul - care strabate Azerbaidjanul, Georgia si Turcia - a determinat schimbari politice majore in zona. Practic, a trezit din "somnolenta geopolitica" una dintre regiunile cele mai bogate in resurse energetice din intreaga lume. In 2003, Administratia Bush si organizatiile non-guvernamentale americane ("Freedom House", "National Endowment for Democracy" etc) l-au sustinut pe Mihail Saakasvili in tentativa de a-l rasturna de la putere in Georgia pe Eduard Sevarnadze, favorizand instaurarea unui guvern pro-american la Tbilisi.
Presedintele Saakasvili a tinut sa remarce in discursul sau ca finalizarea oleoductului BTC reprezinta o "victorie geopolitica" pentru statele din jurul Marii Caspice. Afirmatia sa se refera, desigur, la tarile din regiune aliate Statelor Unite, emancipate de sub tutela Moscovei. Emancipare care nu s-ar fi putut produce fara sprijinul Washingtonului. Noul regim de la Tbilisi este unul dintre principalii beneficiari. In aprilie 2005, Statele Unite au semnat o intelegere in baza careia Washingtonul va acorda un ajutor de 110 milioane de dolari Georgiei. La inceputul lunii mai, presedintele Bush a inclus Georgia in turneul sau est-european, laudand la Tbilisi "revolutia trandafirului", si numindu-l pe Saakasvili "un luptator pentru libertate".
In scrisoarea citita de secretarul american pentru Energie, Samuel Bodman presedintele Bush numeste constructia oleoductului BTC drept "o realizare monumentala", adaugand: "Acest oleoduct poate determina o crestere economica a intregii zone, si va asigura baza pentru o societate prospera si dreapta, a tarilor care promoveaza libertatea". Trebuie subliniat insa ca oleoductul BTC asigura, pe de alta parte, o subordonare totala a fostelor republici sovietice din Asia Centrala fata de interesele americane.
Democratie, sau profit?
Si Presedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a tinut sa multumeasca Administratiei Bush cu ocazia inaugurarii oleoductului BTC: "Realizarea acestui proiect nu ar fi fost posibila fara sustinerea constanta si implicarea SUA". Aliev se referea la faptul ca Statele Unite au preferat ca oleoductul sa treaca prin Azerbaidjan, in defavoarea Armeniei, care putea oferi o ruta alternativa spre Turcia. Pentru Washington, insa, recunostinta lui Ilham Aliev este destul de stanjenitoare. Ea demonstreaza ca "promovarea democratiei" in regiune nu reprezinta principala preocupare a responsabililor americani. Fiindca regimul dictatorial si corupt de la Baku nu este un partener de afaceri tocmai recomandabil pentru "campionii libertatii".
Primul presedinte azer, Gaidar Aliev, a fost un "stalinist" pana in maduva oaselor, care a condus Azerbaidjanul in cel mai pur stil comunist intre 1969 si 1991, iar din 1991 a inlocuit "dictatura Partidului Comunist" cu "dictatura personala". Dupa moartea lui Gaidar Aliev - conform unui scenariu comun in republicile ex-sovietice - puterea a fost preluata de fiul acestuia, Ilham Aliev - un playboy notoriu, "rege" al cazinourilor dar si vice-presedite la SOCAR, compania petroliera a statului azer, care detine 25% din actiunile BTC.
Potrivit unui studiu al lui "Transparecy International" privind coruptia pe glob (incepand cu cel mai putin corupt stat) Azerbaidjanul ocupa pozitia 140 din 146 de state. Adica, numai alte sase tari il depasesc in materie de coruptie!
La 21 mai 2005, politia azera a intervenit in forta impotriva unei demonstratii a opozitiei. Manifestantii cereau amendamente la legea electorala din Azerbaidjan - care favorizase clanul Aliev - crearea unui post de radio independent si anchetarea asasinarii ziaristului Elmar Guseinov, un critic al regimului Aliev. Impuscat de "necunoscuti" la inceputul lunii martie 2005, pe cand isi parasea locuinta.
Administratia Bush a "inchis ochii" in fata tuturor acestor abuzuri. Asa cum se face ca nu stie ca nici la Tbilisi situatia nu este chiar roz. Un raport al organizatiei "Human Rights Watch", din luna aprilie 2005, arata ca "drepturile omului" nu stau prea bine nici in Georgia lui Saakasvili, pe care Bush o considera "bastion al libertatii". Noul regim de la Tbilisi continua - dupa cum arata raportul HRW - tortura pe scara larga, si smulgerea marturisirilor prin utilizarea tehnicilor de forta. "Unele din legile noi intaresc practicile politiei, acuzata de violarea drepturilor omului, tortura si tratamente neadecvate impotriva detinutilor", avertizeaza raportul "HRW".
Conducta petroliera are conditia unui "stat in stat" in toate cele trei tari pe care le strabate
Administrarea giganticului oleoduct Baku-Tbilisi-Ceyhan este asigurata de o intelegere - "Inter-Governamental Agreement" - semnata de tarile participante la constructie. Aceasta intelegere ofera beneficiarilor BTC privilegii extraordinare. Altfel spus, oleoductul are un statut special, de "stat in stat", in Azerbaidjan, Georgia si Turcia. Statutul privilegiat permite BTC sa eludeaza legislatiile nationale care i-ar putea diminua cifra de afaceri. Ceea ce este, pe termen lung, extrem de primejdios.
Organizatiile pentru protectia mediului au fost primele care au tras un semnal de alarma in acest sens. Hannas Ellis, de la "Friends of the Earth", a declarat: "Este revoltator faptul ca bani publici, furnizati de institutii ca Banca Mondiala, au fost utilizati pentru acest proiect sub forma de "ajuto". Oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan creeaza probleme imense pentru populatiile si regiunile pe care pretinde ca le ajuta."
Aceste probleme au fost identificate intr-o serie de documente date publicitatii de "CEE Bankwatch Network", organizatia britanica "Friends of the Earth", "Green Alternative" din Georgia, "Les Ami de la Terre" din Franta si "Centrul National de Ecologie" din Georgia. Intr-un raport publicat cu doar cateva zile inainte de inaugurarea oleoductului, se subliniaza imensele riscuri pentru mediul inconjurator pe care acesta le prezinta. Riscuri care nu au fost nici macar evaluate cu seriozitate. In goana dupa profit, autoritatile nationale n-au ezitat sa sacrifice parcuri nationale sau situri protejate, considerate de mare valoare naturala sau istorica.
Fermierii, al caror teren a fost confiscat pentru constructia oleoductului, n-au primit compensatii corespunzatoare. "Asia Times" relata: "Potrivit informatiilor care circula la Baku, omul care conduce efectiv Azerbaidjanul la ora actuala, este David Woodward, presedintele lui "British Petroleum". Un adevarat "vicerege", un fel de "atlas" viu al interventiilor BP din ultimii 30 de ani, din Scotia pana la Abu Dhabi, si din Alaska pana in Serbia. Woodward si BP se incapataneaza sa prezinte BTC drept cel mai "curat" si mai sigur oleoduct construit vreodata. Taranii georgieni si organizatiile internationale pentru protectia mediului sunt insa de cu totul alta parere."
"Securitatea oleoductului": prilej pentru instalarea de noi baze americane in Asia Centrala si Caucaz
Pentru cele trei state traversate de oleoductul BTC, veniturile pe care le vor obtine din tranzitarea petrolului sunt o adevarata mana cereasca. Castigurile sunt atat de atractive incat guvernantii din Azerbaidjan, Georgia si Turcia au acceptat fara sa cracneasca sa acorde privilegii exceptionale administratiei "coridorului energetic".
Proiectat sa atinga, pana in 2008, o capacitate de 8 milioane de barili pe zi, oleoductul BTC va aduce un important influx de capital unor tari extrem de sarace. Astfel, Azerbaidjanul - o republica ex-sovietica saraca - va castiga 29 de miliarde de dolari pe an, numai de pe urma oleoductului BTC. Georgia - o tara mica si lipsita de resurse naturale - va obtine anual 600 de milioane de dolari prin exploatarea oleoductului de catre companiile straine. Iar Turcia va castiga, datorita oleoductului BTC, 1,5 miliarde de dolari pe an.
Desi in Azerbaidjan si Georgia nivelul de trai este scazut (710, respectiv 730 dolari - anual pe cap de locuitor), veniturile considerabile realizate de pe urma oleoductului nu se vor duce catre ameliorarea standardului de viata. Se estimeaza ca doar vreo 30 de milioane de dolari vor fi investiti in domeniul "comunitatii si mediului".
Pentru Washington, oleoductul BTC este doar un element al unui plan mult mai ambitios. Ratiunile economice sunt dublate de un interes strategic, militar. Administratia Bush are acum ocazia sa-si sporeasca prezenta militara in Asia Centrala si Caucaz, motivand necesitatea asigurarii "securitatii oleoductului". In detrimentul Rusiei si Chinei, care isi vad amenintate interesele.
Sub pretextul "razboiului impotriva terorismului" Statele Unite si-au implantat deja baze militare in Tadjikistan si Uzbekistan. Acum, pretextand "securitatea oleoductului", Statele Unite se vor implanta cu trupe in Georgia si Azerbaidjan, inlocuind astfel defuncta URSS in zona.
Modelul bazei americane "Bondsteel" din Kosovo va fi implementat si in spatiul Asiei Centrale
Asigurarea "securitatii oleoductului" va urma modelul "Bondsteel" din Kosovo, care asigura securitatea oleoductului "AMBO". Baza militara americana "Bondsteel", din provoncia Kosovo, constituie cea mai mare locatie americana din strainatate, construita dupa razboiul din Vietnam.
Oleoductul "AMBO" ("Albania Macedonia Bulgaria Oil") a fost inaugurat tot in 2005, cu putin inaintea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC). Oleoductul "AMBO" a necesitat investitii de 1,3 miliarde de dolari. El se intinde intre portul Burgas, strabate Bulgaria, Macedonia si Albania, pana in portul Vlora de la Marea Adriatica, unde este incarcat de petroliere. Construirea AMBO - prin Bulgaria, Macedonia si Albania - a tensionat insa relatiile dintre Statele Unite si Turcia.
Pentru a asigura securitatea viitorului "coridor de energie" - oleoductul AMBO, din cadrul lui "Trans-Balkan Oil" - in iunie 1999 US Army a achizitionat 1000 de pogoane (acri) de teren in sud-estul provinciei Kosovo, la granita cu Macedonia, in apropierea localitatii Uresevici. In circa trei luni a fost ridicata aici o imensa baza militara americana. Baza are trei cartiere de locuinte, o biserica, o biblioteca si dispune de unul dintre cele mai moderne spitale militare. In 2002, aici se aflau stocate 55 de elicoptere "Balck Hawk" si "Apache" de atac. Conform unor informatii, la "Bondsteel" se va transfera, in curand, baza militara americana de la Aviano din Italia. Baza "high-tech", "Bodsteel" are 25 km de drumuri, si peste 300 de cladiri. Pe langa baza "Bondsteel", Statele Unite au mai construit cateva baze mai mici, langa Calea Presevo, dar si langa Coridorul 8 european finantat de UE, prilej de noi tensiuni.
Lucrarile de constructie ale uriasei baze americane "Bondsteel" au fost incredintate firmei "Brown&Root Services", o subsidiara a concernului "Halliburton Oil". Colonelul Robert L. McClure scria in revista de inginerie "Bulletin": "1.000 de fosti militari americani selectionati de "Brown&Root" , impreuna cu 7.000 de localnici albanezi, si 1.000 de ingineri militari au lucrat de la inceputul lui iulie pana in octombrie 1999, 24 de ore pe zi, in schimburi, sapte zile pe saptamana, pentru a termina baza "Bondsteel".
Trebuie sa precizam ca regiunea albaneza din jurul bazei are un somaj extrem de ridicat, si un nivel de trai printre cele mai scazute din Europa. "Brown&Root" a platit pe cei 7.000 de localnici albanezi cu un salariu care oscila intre 1 dolar pana la 3 dolari pe ora. Cu alte cuvinte, un albanez putea ajunge la 24 de dolari pe zi, 820 de dolari pe luna, o cifra fabuloasa pentru albanezii din Kosovo.
Modelul bazei americane "Bondsteel", care apara securitatea "AMBO", se va aplica in fostele republici sovietice, pentru a asigura securitatea oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC).
Multi comentatori sunt de parere ca SUA au bombardat Iugoslavia in primavara lui 1999, mai ales, pentru a putea construi aici o baza gigant genul "Bondsteel".
"Washington Post" scria, in 1999: "Cu un Orient Mijlociu tot mai fragil, trebuie sa construim baze in Balcani, pentru a ne asigura petrolul de la Marea Caspica".
"Este clar acum ca axa Est-Vest va combina cele doua oleoducte, unind Marea Caspica de Marea Adriatica, Asia Centrala de Europa", concluziona cotidianul italian "Sole 24 Ore".
Este interesant de remarcat ca "axa oleoductelor" americane evita, in mod surprinzator, Romania. O tara cu mari posibilitati de prelucrare a petrolului, cu portul Constanta II, cu Combinatul "Petromidia" si Canalul Dunare-Marea Neagra. Si cu posiblitatea conexiunii unui oleoduct mult mai ieftin prin Pancevo si Croatia.
SUA va infiinta la Baku "Politia Caspica", pentru a proteja oleoductul BTC
Primele speculatii cu privire la intentia Statelor Unite de a infiinta baze militare in Azerbaidjan au aparut in luna aprilie 2005. Imediat dupa vizita secretarului Apararii, Donald Rumsfeld, la Baku. La inceputul anului, generalul James Jones - comandantul fortelor americane din Europa - declarase ca Statele Unite sunt interesate in formarea unei "politii caspice", pentru a proteja oleoductul BTC. Informatia a fost detaliata, in aprilie 2005, de publicatia "Wall Street Journal", care dezvaluia ca Washingtonul este dispus sa investeasca circa 100 de milioane de dolari pentru a crea "politia caspica", si pentru construirea unui centru de comanda la Baku.
Deocamdata, temandu-se de reactia dura a Rusiei, guvernul azer evita sa dea un raspuns ferm ofertei americane. Ostilitatea cu care Moscova priveste instalarea militara americana in fostele republici sovietice - pe care le considera in sfera sa imediata de influenta - a fost reafirmata de Mihail Marghelov, seful Comisiei de afaceri externe din Duma. "Rusia se va opune intotdeauna la prezenta oricarei forte militare straine in tarile din cadrul CSI", a declarat Marghelov.
Un alt parlamentar rus, Konstantin Kosakov, a denuntat ambitiile Washingtonului in zona: "Este evident ca acest proiect (oleoductul BTC) are mai mult ratiuni politice decat economice, fiind menit sa creeze o alternativa la transferul energetic din Caspica spre Vest, ocolind Rusia si alte state ca Iranul".
Se estimeaza ca Bazinul Caspic detine 8 la suta din rezerele mondiale de petrol si gaze naturale. Un nou oleoduct, urmand aceeasi ruta ca BTC, va fi gata in 2006. Un acord in acest sens a fost semnat in martie 2005 intre Azerbaidjan si Kazahstan. Noul oleoduct va exploata resursele Kazahstanului, si va transporta petrolul kazah la Baku, de unde acesta va intra pe oleoductul BTC.
Vladimir ALEXE
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=15384&data=2005-06-18
"The West Doesn't Have to Love Us"
Russian President Vladimir Putin's chief strategist, Vladislav Surkov, is said to be the second-most powerful man. The architect of "controlled democracy," Surkov spoke with SPIEGEL about Russian-style, top-down democracy, the Khodorkovsky verdict and fears of a Ukrainian-style revolution in Russia.
SPIEGEL: Mr. Surkov, in a recent survey of the Russian elite, you were named the country's second-most powerful man -- behind President Vladimir Putin, but well ahead of your immediate superior in the Kremlin and ahead of Russian Prime Minister Mikhail Fradkov. Do you feel honored by this?
Surkov: I don't attach too much importance to it. It's probably not entirely true.
SPIEGEL: But it does mean that people see you -- a member of the administration -- as having more power than the head of state. The arrest and conviction of oil billionaire Mikhail Khodorkovsky has been attributed to your influence along with that from other members of the Kremlin administration.
Surkov: Those are just rumors. For personal reasons, I find it difficult to take a position on this case. I was on Khodorkovsky's payroll myself for ten years. I'm biased because I respect him, which is one reason I prefer not to comment. Besides, the verdict is still under appeal.
SPIEGEL: The case has also been heavily criticized among some in the president's circle. Who really has the say in the Kremlin administration? The notorious St. Petersburg intelligence agents or the more moderate wing?
Surkov: Of course we have differing views, sometimes moving in diametrically opposed directions, and of course there are differences of opinions. But according to the constitution, the president of the Russian Federation sets the guidelines for actual policy. We are just a tool.
SPIEGEL: In a landmark statement, President Putin called the collapse of the Soviet Union the biggest geopolitical catastrophe of the twentieth century.
Surkov: There are various assessments of the events of 1991 in our society. Some see them as the hopeful emergence of democracy and civil society. Others see 1991 as a tragic year. Personally, however, I believe that renunciation of the Soviet Union was an expression of the free will of the Russian people. I still remember my own feelings at the time very well. I felt an enormous sense of relief, as if a huge leech had dropped from my back. But on the other hand, it is said that in our enthusiasm for democracy, we were blinded to the problems headed our way. Many were terribly disappointed at the way things turned out and are now saying Russia made the wrong decision. It's a dramatic conflict between opposing viewpoints.
SPIEGEL: What happened differently than expected?
Surkov: When the Soviet Union was dissolved, most of us didn't even have the feeling that the country was falling apart. We thought we would continue with our lives as in the past, but as good neighbors. Of course, we also believed that the West loved us and would help us, and that we'd be living like the Europeans in ten years. But everything turned out to be more complicated.
SPIEGEL: Because the West didn't love you after all?
Surkov: No. The West doesn't have to love us. In fact, we should ask ourselves more often why people are so suspicious of us. After all, the West isn't a charity organization. How have we been perceived for centuries? As a huge, warlike realm ruled by despots -- first by the czars and then Bolsheviks. Why should anyone have loved us? If we want to be accepted, we have to do something in return. And it's an art that we have yet to master.
SPIEGEL: How far has Putin's Russia come on this path?
SPIEGEL: The people have attained a new sense of soberness. The romantic days are gone. We no longer have the feeling of being surrounded by enemies, but rather by competitors. We have achieved too little when it comes to modernizing our society, and we must look to the West for the technological and intellectual solutions necessary to do so. The idea that we should suddenly be able to produce something, now that we're on our own, is erroneous. We must learn from others.
SPIEGEL: The ruling party, United Russia, in which you play a decisive role, doesn't make an especially dynamic impression intellectually. You yourself portrayed it as something like an elite prep school, when you said: "The rulers form a party so that it will later provide new rulers."
Surkov: I didn't found this party myself; many were involved. But I do work closely with the party. For years, we fought the ghost of the Soviet Communist Party and political party membership was called into question in the public consciousness. It was the right attitude at the time, but not anymore. This is why the president supports the United Russia Party. Just like (German) Chancellor (Gerhard) Schroeder works with the SPD (German Social Democratic Party).
SPIEGEL: The SPD is more fractious and less obedient.
Surkov: You're absolutely right. We are still in the transitional phase. The role of the party should become more important in the country.
SPIEGEL: The role of the party -- or that of the parties?
Surkov: That of the parties. Ultimately they should be capable of producing candidates for the office of president and for the government. Naturally, we are not satisfied with the current state of development. The parties are still works in progress. The main problem is that many support the United Russia Party without even agreeing with its ideology -- or even having an ideology of their own.
SPIEGEL: That's the logical outcome of establishing a party from the top down.
Surkov: We're not exactly talking about an ineffective bureaucratic structure. We also have well-known personalities, ranging from representatives of the liberal right wing to nationalists who support us. The fact that this party is nevertheless able to speak as one voice when it comes to fundamental questions of Russian policy is a positive thing.
SPIEGEL: The word among members of the Duma is that you use text messaging to exert your influence before important votes.
Surkov: That's a lie.
SPIEGEL: In any case, the Kremlin party still seems to be lacking a clear direction along the political spectrum. Where does it stand?
Surkov: We consider it to be on the conservative end of the spectrum, and we are trying to strengthen this position. The left wing already has plenty of supporters; three of the four parties in the parliament are patriotic leftists. From that perspective, United Russia represents both liberal and conservative values, in a uniquely Russian sense.
SPIEGEL: What does conservative mean under a president who is nostalgic for the Soviet era?
Surkov: Soviet-era nostalgia has strong support among the people. But not among the elite and, in my opinion, not with the president. We are not interested in keeping remnants of the communist era alive, but we do believe in preserving what's been accomplished in the past decade and a half. Admittedly, it's not much, but that's all the more reason to preserve it. Our two peoples have one unfortunate element in common: We wrote the darkest chapters in twentieth-century history -- you Germans in your way, we in ours.
SPIEGEL: Rumor has it that you are currently involved in forming another party that will be loyal to the Kremlin, but this time a liberal party.
Surkov: There is no such project. Parties can't be artificially assembled at the Kremlin.
SPIEGEL: But the Kremlin can certainly be supportive as they develop?
Surkov: Yes, of course, and there isn't anything wrong with that. The instability of our multiparty system is one of our greatest defects. The current balance of power in the parliament makes it difficult to imagine a trouble-free transfer of power. Just look at the Communists or the Rodina Party nationalists. With all due respect, I cannot imagine what would happen to the country if they came to power.
SPIEGEL: So it is, then, preferable to have a two-party system controlled by the Kremlin?
Surkov: We cannot decide for the people how many parties the country needs -- whether we have two or seven, that isn't the decisive issue. More importantly, their caliber must be such that a potential changeover of power would not result in irreversible changes in course.
SPIEGEL: You have already made the uncontrolled creation of a party even more difficult with the recent introduction of a 7 percent hurdle for elections to the Duma.
Surkov: We assume that setting a higher hurdle will encourage parties to combine their energies.
SPIEGEL: This doesn't exactly sound like you are allowing a great deal of latitude in the civil society you and President Putin have often invoked. At the same time, you frequently complain about the dearth of independent experts in the government bureaucracy.
Surkov: Our average bureaucrat has an archaic understanding of the technology of power. He imagines it as a vertical line with a telephone at the top and a telephone at the bottom, and that's how the country is governed.
SPIEGEL: You yourself once said that a superior's request is to be interpreted as an order.
Surkov: That's my personal quirk. Generally speaking, our problem is that the political leadership needs to motivate the bureaucrats more.
SPIEGEL: To provide for future party cadres, you founded the new youth organization Nashi, or Ours -- a group the president of the Russian upper house of parliament has compared with Mao's Red Guard. Does modern Russia truly need 50,000 young supporters of the system who march through Moscow chanting anti-fascist slogans?
Surkov: We almost completely lost the youth of the nineties. They had little interest in politics, and perhaps that was even a good thing. But now we are seeing a growing desire among young people to become involved in politics -- and this is something we must address.
SPIEGEL: A group of young nationalist-Bolsheviks, who recently occupied the ministry of health and blocked a gate to the Kremlin, ended up with five-year prison sentences.
Surkov: The judiciary is responsible for sentences and acquittals. But one thing is certain: Young people represent a danger that cannot be underestimated. Terrorism is rampant in Russia. There were 250 terrorist attacks last year alone. If chauvinistic, pro-fascist forces were now to provoke a wave of Islamic extremism, the integrity of our multinational state would truly be in jeopardy.
SPIEGEL: Despite the government's claims to the contrary, Chechnya is still consumed by violence. And the crisis is increasingly spreading to neighboring republics in the northern Caucasus region, especially Dagestan.
Surkov: There is no longer outright war, but terrorist attacks continue unabated. Our position is this: We must retain the northern Caucasus as part of the Russian Federation. And we refuse to negotiate with the murderers of our children. We must do a better job of improving social conditions in the region -- employment, education, youth programs. In Chechnya, 70 percent of the employable population is officially jobless. This figure may be exaggerated, but it's still a catastrophe.
SPIEGEL: Who is taking advantage of the poor conditions in the region?
Surkov: Radical Islamic groups, both local and foreign. Of course, they wouldn't be having such an easy time of it down there if we hadn't made so many mistakes. Laws are meaningless there. What counts is the power of clans, and the region remains ethnically and culturally isolated from the rest of Russia.
Surkov: You yourself have your roots in the northern Caucasus.
Surkov: Yes, my father is Chechen, and I spent the first five years of my live in Chechnya. As someone who grew up there, I say: The Chechen Republic must remain part of Russia. Everything else is negotiable.
SPIEGEL: Chechnya isn't the only danger threatening Russia from the south. How do you defend yourself against the revolutionary virus that could jump over into Russia from Georgia, Kyrgyzstan and Ukraine?
Surkov: Those were not revolutions. The revolutions in those countries took place in the nineties, as in Russia, and they brought about fundamental changes in social structures. Since then, they have had market economies, multiparty systems, free elections and freedom of the press.
SPIEGEL: Then let's call them uprisings against the ruling system. Does this worry you?
Surkov: There will be no uprisings here. We realize, of course, that these events have made an impression on many local politicians in Russia -- and on various foreign non-governmental organizations that would like to see the scenario repeated in Russia. We understand this. By now there are even technologies for overthrowing governments and schools where one can learn the trade, so to speak.
SPIEGEL: Is the number of rebels in Russia on the rise?
Surkov: For now, they are on rather unsure footing. There will undoubtedly be attempts to overthrow the government. But they will fail.
SPIEGEL: Mr. Surkov, thank you for speaking with us.
Vladislav Surkov is the Deputy Director of the Kremlin administration, and acts as Russian President Vladimir Putin's right-hand man. As a strategist of "guided democracy," he controls both chambers of parliament as well as the pro-government parties and youth organizations. He also supervises the constitutional courts and Russia's provincial governors. Surkov, 40, worked as a senior executive for now-convicted oil billionaire Mikhail Khodorkovsky and deputy director of a semi-national television station before moving to the Kremlin in 1998, when Boris Yeltsin was still the Russian president.
THE INTERVIEW WAS CONDUCTED BY EDITORS UWE KLUSSMANN AND WALTER MAYR IN SURKOV'S MOSCOW OFFICE.
Vladislav Surkov
Vladislav Surkov is deputy head of the Russian presidential administration, and acts as Russian President Vladimir Putin's right-hand man. As a strategist of "controlled democracy," he controls both chambers of parliament as well as the pro-government parties and youth organizations. He also supervises the constitutional courts and Russia's provincial governors. Surkov, 40, worked as a senior executive for now-convicted oil billionaire Mikhail Khodorkovsky and was the deputy director of a partially state-owned television station before moving to the Kremlin in 1998, when Boris Yeltsin was still the Russian president.
ZIUA - EXTERNE - Marti, 21 iunie 2005
Tolkaci: Rusia, puterea din zona Marii Negre
Ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, ES Alexandr Tolkaci, intr-un interviu-fluviu, ia la bani marunti politicile Rusiei si Romaniei, ca si cele regionale si internationale.
- In ultimul an, Moscova a fost vizitata de doi importanti lideri de la Bucuresti - Adrian Nastase, pe atunci premier al Romaniei, si Traian Basescu, presedintele tarii. Ambii s-au intalnit cu presedintele Vladimir Putin, iar in declaratiile comune s-a exprimat dorinta de a dezvolta relatiile bilaterale. Ce s-a intamplat dupa aceste vizite? Ca reprezentant al Federatiei Ruse in Romania, ati constatat o mai mare deschidere? Ati primit semnale, politice si economice, ca Romania ar fi cu adevarat interesata de cooperarea cu Federatia Rusa?
- Relatiile dintre Rusia si Romania au radacini istorice adanci, prin urmare, contactele dintre conducatorii celor doua tari sunt necesare in mod obiectiv. In deceniul trecut, intensitatea intalnirilor ruso-romane la nivelul cel mai inalt si inalt nu s-a remarcat, din pacate, printr-un dinamism deosebit. Ne bucura faptul ca in prezent s-a reusit indreptarea acestei situatii si intalnirile regulate dintre conducatorii tarilor noastre dau dovada de existenta a unor relatii interstatale normale.
In anii care au trecut, datorita eforturilor lor, ambele parti au adus o contributie considerabila la realizarea acestor schimbari favorabile. Un moment important il constituie continuitatea pe care a demonstrat-o noua conducere romaneasca. Stabilirea contactelor de lucru cu presedintele Rusiei, Vladimir Putin, si presedintele guvernului, Mihail Fradkov, a fost principalul rezultat al vizitei la Moscova a presedintelui Romaniei, Traian Basescu, efectuate in luna februarie a.c. Au avut loc prezentarea pozitiilor privind cel mai larg cerc de probleme, precum dezvoltarea legaturilor economice, contracararea comuna a noilor provocari si riscuri, problemele securitatii europene, colaborarea regionala, extinderea legaturilor in sfera culturii si invatamantului. A fost confirmata disponibilitatea reciproca pentru dezvoltarea activa a colaborarii, mentinerea si extinderea dialogului cointeresat si bazat pe respect reciproc asupra problemelor politicii mondiale si regionale care reprezinta interes pentru tarile noastre. Urmare si dezvoltare apreciabila a acestor contacte a devenit participarea sefului statului roman la sarbatorirea la Moscova a celei de-a 60-a aniversari a Victoriei in Marele Razboi pentru Apararea Patriei.
Colaborarea economica se dezvolta dinamic. Creste comertul bilateral: in 2004, volumul schimburilor de marfuri a crescut cu 13% si a depasit suma de 2,3 miliarde de dolari. In primul trimestru al anului in curs, acest indicator a ajuns deja la 727 de milioane de dolari. Investitorii rusi lucreaza cu succes in Romania, creste interesul cercurilor de afaceri pentru extinderea, diversificarea si cautarea unor noi forme de legaturi economice, se stabilesc legaturi intre unitatile administrativ-teritoriale ale Federatiei Ruse si judetele Romaniei, se intreprind eforturi pentru dinamizarea colaborarii dintre colectivele stiintifice si artistice si a schimburile cu studenti.
Intr-un cuvant, in ultimii ani au fost creata o baza buna si exista toate premisele pentru a asigura dezvoltarea stabila a colaborarii dintre Rusia si Romania in anii care urmeaza. Sunt convins ca dinamizarea legaturilor economice va fi stimulata si de noua sesiune a Comisiei interguvernamentale de colaborare economica si tehnico-stiintifica care va avea loc la Bucuresti, in luna iulie. Cred ca ne asteapta o munca indelungata si laborioasa in materie de dezvoltare a dialogului, de intarire a intelegerii reciproce si a increderii, de creare a sistemului dezvoltat de colaborare in diferite ramuri si la diferite niveluri.
Parteneriat cu Rusia in regiunea Marii Negre
- Inca de la inceput, presedintele Traian Basescu si-a afirmat hotararea de a crea o axa Washington - Londra - Bucuresti. Eventual, prelungita pana la Chisinau. Cum a perceput Moscova aceasta declaratie si actiunile care au urmat din partea diplomatiei romanesti?
- Definirea directiilor prioritare de politica externa si a partenerilor strategici este dreptul suveran al fiecarei tari. Romania a optat in favoarea integrarii europene si euroatlantice, rezolva probleme dificile legate de intrarea in UE. In ce masura un parteneriat privilegiat cu SUA si Marea Britanie se incadreaza in rezolvarea acestor si altor probleme cu care se confrunta Romania - va arata viitorul. S-a conturat si intentia Bucurestiului de a promova o politica mai activa pe directia estica, privitor la regiunea Marii Negre. In opinia mea, in acest caz ar fi logic de asteptat un parteneriat prioritar cu aceia care sunt interesati in cea mai mare masura de intarirea stabilitatii in aceasta zona, de perfectionarea democratiei si de dezvoltare economica, cu statele acestei regiuni, inclusiv Rusia.
- Romania este singura dintre tarile importante ale fostului lagar socialist care nu a fost vizitata niciodata de un presedinte al Rusiei. Vladimir Putin a fost invitat in repetate randuri la Bucuresti. Totusi, inca nu se intrevede nici o perspectiva a unei asemenea vizite. Exista vreun substrat al repetatelor tergiversari? Sau Romania nu mai prezinta nici un fel de interes pentru Rusia?
- Presedintele Vladimir Putin a acceptat invitatia de a vizita Romania si, fara indoiala, aceasta vizita va avea loc. O vizita la cel mai inalt nivel nu se face doar de dragul vizitei in sine. Trebuie sa aiba un substantial continut calitativ si sa aduca un rezultat practic. De aceea, nu este vorba despre nici o "tergiversare".
In aceasta luna, la Sankt Petersburg s-au intalnit copresedintii comisiei interguvernamentale, domnii George Copos si Leonid Reiman, in vederea sesiunii comisiei din iulie, iar pana la sfarsitul anului vor mai avea loc cateva intalniri la nivel de ministri, inclusiv vizita la Moscova a ministrului de Externe roman, Mihai Razvan Ungureanu. Toate acestea vor deveni parte integranta a pregatirilor pentru intalnirea la cel mai inalt nivel.
"Este normal ca statul sa ia masuri pentru a-si asigura securitatea militara"
- Anul trecut, ministrul rus al Apararii, Serghei Ivanov, spunea, chiar in Statele Unite: "Occidentul trebuie sa aleaga: pace sau un nou Razboi Rece". De atunci, s-au intamplat multe lucruri: revolutia portocalie din Ucraina, tulburarile din Kirghizia si, mai nou, Uzbekistan, reactivarea GUUAM, indepartarea de la putere a liderului Adjariei, Aslan Abasidze... Ce parere aveti, a fost un mod prin care Occidentul si-a exprimat optiunea?
- Este cu totul firesc ca orice stat sa aiba interesele sale in conformitate cu care el se straduieste sa-si intareasca influenta intr-o regiune sau alta. Este important sa fie asigurate predictibilitatea, transparenta, incadrarea in dreptul international a acelor metode cu ajutorul carora partenerii nostri de pe arena internationala isi promoveaza interesele. Atunci va fi mai usoara ajungerea la un acord in cazul aparitiei unor contradictii.
In ceea ce priveste evenimentele din tarile CSI, Rusia le respecta acestor tari dreptul suveran de a-si aleaga propria oranduire interna si politica externa si nu intentioneaza sa pretinda la o dominatie nemarginita in spatiul CSI. Dar, in acelasi timp, este putin probabil ca noi vom aproba pretentiile cuiva de a hotari de unul singur soarta popoarelor din aceasta regiune. Rusia are in acest spatiu interesele ei pe deplin legitime - acestea sunt si legaturi economice si probleme umanitare, inclusiv situatia zecilor de milioane de cetateni ai ei si intretinerea stabilitatii si contracararea terorismului si altor riscuri noi. De secole intregi am trait intr-un singur stat si avem multe lucruri comune.
Sigur ca nici o societate nu sta pe loc, schimbari in spatiul fostei URSS se petrec, dar daca din ele vor rezulta ampla destabilizare economica si politica, cresterea influentei fortelor politice extremiste, extinderea activitatii organizatiilor teroriste este indoielnic ca toate acestea vor servi intereselor cuiva. Cred ca Rusia este indreptatita sa astepte ca aceia care intentioneaza sa-si faca mai activa politica in aceasta regiune sa inteleaga si sa tina cont de aceste circumstante.
- Oficialii de la Moscova au facut multe declaratii privind faptul ca Rusia dispune de arme care o fac invulnerabila la un atac extern. Cum pot fi interpretate aceste afirmatii?
- Pentru a va lamuri adresati-va, va rog, acelor oficialitati la care va referiti. Noi traim intr-o lume complexa si este normal ca statul sa ia masuri pentru a-si asigura securitatea militara.
Pentru Moscova, problema condamnarii pactului Ribbentrop-Molotov este inchisa
- In ultima vreme se fac auzite voci, inclusiv si in Romania, ca Rusia trebuie sa condamne pactul Ribbentrop-Molotov. Ce ati putea spuneti in aceasta privinta? Ce efect ar avea condamnarea acestui pact pentru Romania? Dar pentru Rusia?
- Rusia si-a exprimat deja de repetate randuri pozitia cu privire la pactului Molotov-Ribbentrop astfel incat exista toate motivele sa se considere ca la nivel de stat aceasta problema este inchisa. Cu atat mai mult, cu cat revenirea la examinarea acestui document nu poate sa aiba nici o consecinta practica nici pentru Rusia, nici pentru Romania. Situatia din Europa de Est de-a lungul deceniilor trecute s-a schimbat de cateva ori si la ora actuala este determinata de cu totul alte realitati politice si de alte documente internationale.
In ceea ce priveste istoria, ar fi incorect ca pactul sa fie examinat in mod izolat de contextul general al perioadei de atunci, foarte complexe, de evenimentele care au precedat izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Evaluarea lor adecvata presupune luarea in considerare a normelor de relatii internationale care au existat in aceea vreme. Prin urmare, pactul Ribbentrop-Molotov si protocoalele secrete sovieto-germane la acesta nu pot fi examinate separat de, sa zicem, Acordul de la Munchen (1938) care le-a precedat si care a dezlegat mainile hitleristilor in a dezmembra Cehoslovacia si a contribuit la dezlantuirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si celelalte evenimente similare. In particular, daca este sa vorbim despre consecintele pactului Ribbentrop-Molotov pentru Romania ar fi incorect sa trecem sub tacere si participarea romaneasca la agresiunea Germaniei hitleriste impotriva URSS.
In istorie exista multe momente grele, tragice care si pana in zilele noastre raman foarte sensibile pentru opinia publica din tarile noastre. A le studia profund si fara idei preconcepute este sarcina istoricilor, insa e putin probabil ca incercarile de a transforma aceste subiecte in subiecte ale politicii contemporane ar putea fi utile.
- Sa discutam si chestiunea privind necesitatea condamnarii pactului Ribbentrop-Molotov, reiterata in ultima vreme. Rusia si Romania au condamnat in comun acest pact in documentul oficial bilateral...
- Da, condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov, alaturi de condamnarea participarii Romaniei la razboiul antisovietic de partea Germaniei fasciste este cuprinsa in textul Declaratiei comune semnate de ministrii de externe ai Federatiei Ruse si Romaniei la 3 iulie 2003 la Moscova, document adiacent la Tratatul politic de baza dintre cele doua tari, semnat tot atunci. Dar eu intotdeauna fac acelasi apel: haideti sa ne uitam in viitor, sa traim in ziua de azi, haideti sa lasam istoria istoricilor. Congresul Deputatilor Poporului URSS din 24 decembrie 1989 a condamnat atat pactul Ribbentrop-Molotov, cat si protocolul secret la el. Gata In ceea ce priveste statul nostru, aceasta problema este inchisa si oricate insinuari pe aceasta tema si oriunde ar aparea, pentru noi aceasta chestiune este inchisa.
"Sa speram ca nu vom aluneca spre un nou Razboi Rece"
- Cunoscutul folosof, sociolog si politolog Aleksandr Zinoviev sustine ca "Razboiul Rece" nu s-a terminat, in orice caz, din partea Occidentului. Sunteti de acord cu aceasta afirmatie?
- Perioada care in istoria recenta a fost numita "Razboiul Rece" s-a carecterizat prin bipolaritatea lumii, lupta ideologica, divizarea Europei intre cele doua blocuri. Evident ca toate acestea au devenit demult un apanaj al trecutului. In prezent, suntem martori oculari ai formarii unei lumi multipolare care are de a face cu noi amenintari pentru securitate, precum terorismul international, proliferarea armelor de distrugere in masa si cresterea criminalitatii transnationale. Rusia participa activ la contracararea acestor riscuri. Cu toate acestea, noi suntem partizani de principiu ai actiunilor bazate pe normele dreptului international si convenite in cadrul organizatiilor internationale recunoscute de toti.
Este adevarat, au loc si procese care ar putea sa sugereze ideea ca ramasite ale "Razboiului Rece" mai persista. Cineva isi manifesta dorinta de a rezolva problemele contracararii noilor provocari pe calea actiunilor de forta, care nu au fost convenite cu ceilalti membri ai comunitatii internationale si care se realizeaza in afara cadrului Consiliului de Securitate al ONU si a celorlalte structuri raspunzatoare pentru securitatea internationala. Rusia nu impartaseste asemenea abordari, fapt care genereaza uneori anumite diferende. Cu toate acestea, noi suntem convinsi ca interesele fundamentale de mentinere a securitatii in lumea contemporana sunt impartasite de toate statele importante si de aceea exista toate motivele sa speram ca, in pofida complexitatii si a caracterului contradictoriu al proceselor in curs, nu vom aluneca totusi spre un nou "Razboi Rece".
CSI, "ingropata" prea devreme
- Ce se intampla in spatiul post-sovietic? Cum caracterizati revolutii asa-zise "colorate"? Unii prezic apropiata moarte a CSI. Credeti ca se va intampla asa ceva?
- Atat in Rusia, cat si in Romania se stie foarte bine cat de complex si contradictoriu este procesul de tranzitie si ce probleme dificile trebuie rezolvate. Si inca mostenirea istorica care se trage din vremurile pre-sovietice nu este simpla si difera de la o parte a spatiului CSI la alta. De aceea, conflictele acute, izbucnirile de instabilitate nu trebuie sa ne surprinda. Rusia porneste de la premisa ca problemele spatiului post-sovietic trebuie sa fie abordate cu prudenta, cu intelegerea situatiei din fiecare tara concreta, fara sa incerci sa impui tuturor standartele unice de oranduire sociala. Fostele republici sovietice sunt pentru noi parteneri cu drepturi egale si nu avem intentia sa le dictam prin ce mijloace ele trebuie sa-si rezolve problemele interne. Este treaba popoarelor din tarile lor cum sa-si recladeasca viata, ba cu ajutorul revolutiei, ba conform legii si constitutiei, in cadrul institutelor democratice. Principalul lucru este doar ca oamenii sa traiasca mai bine.
Alta problema este ca intreaga masa a legaturilor dintre tarile si popoarele fostei URSS este imensa. Ea cuprinde toate sferele vietii socitatii si in general se pastreaza in pofida tuturor peripetiilor politice din perioada post-sovietica. Aceasta si este fundamentul CSI, dar, dupa cum arata experienta din ultimii ani, unul destul de sigur. Este adevarat ca activitatea CSI se desfasoara nu fara probleme. Exista motive pentru a fi aduse reprosuri acestei organizatii in privinta eficientei ei. Si pronosticurile referitoare la destramarea viitoare a Comunitatii nu apar pentru prima data, insa ele nu s-au adeverit. Rusia porneste de la premisa ca CSI are viitor si impreuna cu partenerii sai lucreaza asupra valorificarii mai eficiente a potentialului existent. De exemplu, se elaboreaza proiecte comune destul de promitatoare in sfera energeticii si transporturilor, a exploatarii resurselor naturale, a reconstructiei tehnice si modernizarii, a productiei industriale in comun, mai ales in domenii de inalta tehnologie. S-au obtinut rezultatele in coordonarea combaterii criminalitatii. In viitorul apropiat se vor discuta masurile care trebuie luate in vederea dezvoltarii integrarii in sfera umaitara.
- Presa rusa si multi analisti politici de la moscova considera ca Rusia si-a pierdut pozitiile din spatiul ex-sovietic. Sunteti de acord cu aceasta viziune?
- Partial, am raspuns deja la aceasta intrebare. Repet, interdependenta in interiorul CSI se bazeaza pe faptul ca popoarele statelor care fac parte din ea au trait de secole intregi in aceeasi tara, sunt legate de firele de rubedenie, de limba, de impletirea culturilor si traditiilor, de interpatrunderea economiilor, de contacte interumane, implicand milioane de oameni. Toate acestea constituie o mare rezerva de rezistenta. Se pot aduce exemple graitoare din sfera economica. In anul 2004, volumul de schimburi comerciale al Rusiei cu tarile CSI a crescut cu 40%. Tendinta de dezvoltare stabila a colaborarii economice este pe deplin valabila si pentru tarile unde in ultima vreme au avut loc revolutii asa-zis "colorate". Creste in mod dinamic comertul, se adanceste intrepatrunderea financiar-economica dintre Rusia si Ucraina. Prezenta economica a Rusiei in Georgia nu a fost niciodata atat de consistenta ca la ora actuala.
Este cu totul firesc ca noile state independente cauta si alte directii de legaturi externe care ar completa-o pe cea rusa. Rusia a facut totul pentru a ajuta la formarea statalitatii partenerilor din CSI. Le respectam suveranitatea, dreptul legitim de a dezvolta relatii cu orice state si structuri multilaterale, de a-si construi viitorul. In sfarsit, in conditiile lumii contemporane nu se mai poate pune problema: "ori cu noi, ori cu ei". Rusia nu contrapune proiectele proprii de colaborare dorintei tarilor Comunitatii sa se apropie de Europa sau de celelalte regiuni ale lumii. Apropo, legislatia care se elaboreaza in cadrul Spatiului Economic Unic a tinut cont din start de standardele si principiile Uniunii Europene. Rusia isi da seama pe deplin ca ea nu dispune de dreptul ei vesnic de a juca rolul de lider in spatiul post-sovietic. Noi ne aparam pozitiile noastre in tarile CSI care au radacini istorice, conlucrand activ cu partenerii nostri, oferindu-le variante competitive si eficiente de rezolvare a problemelor economice, umanitare si a celor din sfera securitatii.
Procesele de integrare continua
- Care este situatia cu Uniunea Rusia-Belarus? Dar cu Spatiul Economic Unic?
- In cadrul Statului Unional, Rusia si Belorusia promoveaza cu succes procesul de integrare care cuprinde toate sferele relatiilor interstatale, inclusiv cea social-economica, cea umanitara, cea de politica externa, cea militara si tehnico-militara. In contextul formarii Spatiului Economic Unic se apropie in continuare mecanismele economice, se realizeaza armonizarea legislatiilor bugetare si vamale, se fac pregatiri de trecere la folosirea valutei unice. Continua activitatea asupra realizarii unor programe economice integrationiste. Infaptuirea lor ne-a adus deja infiintarea a peste 400.000 de locuri de munca de pe teritoriul celor doua state, producerea a sute de sortimente de produse noi. Sunt asigurate conditii similare pentru cetatenii rusi in Belorusia si pentru cetatenii belorusi in Rusia in cazul angajarii de forta de munca, al obtinerii de diplome de studii sau al inregistrarii la locul de domiciliu. Se solutioneaza probleme de asigurare a drepturilor egale in sfera sanatatii, in asigurare de pensii si in sfera fiscalitatii. Se realizeaza coordonarea politicii militare si a actiunilor celor doua tari pe arena internationala. In general, se poate spune ca, desi nu toate masurile integrationiste au fost indeplinite in termenele stabilite initial, integrarea ruso-belorusa isi pastreaza in mod convingator dinamica poztitiva, consolidand si dezvoltand nivelul inalt de colaborare atins.
Se procedeaza activ pentru infiintarea Spatiului Economic Unic (EEP) al Rusiei, Ucrainei, Belorusiei si Kazahstanului. Sunt pregatite in jur de 30 de acorduri (din totalul de 90), necesare crearii zonei libere de comert si a uniunii vamale, ridicarii barierelor in domenii concrete de activitate economica. Chiar din etapa sa incipienta, procesul de infiintare a EEP influenteaza favorabil asupra legaturilor economice dintre participantii sai: in ultimii doi ani, volumul comertului Rusiei cu Ucraina, Belorusia si Kazahstan a crescut de 1,5-2 ori.
Bineinteles, participarea la deplina valoare a Ucrainei la procesul de integrare ar corespunde intereselor tuturor tarilor participante la acesta. Insa in documentele principale ale EEP este stipulat principiul de integrare cu diferite nivele si diferite viteze care ar putea fi aplicat in cazul adoptarii de catre Kievul a altor decizii. Fiecare dintre state-participante poate sa aleaga independent la ce actiuni integrationiste si in ce masura sa participe.
Apropierea Romaniei de Republica Moldova - un proces obiectiv
- Care este pozitia Federatiei Ruse cu privire la proiectul consolidarii democratiei in bazinul Marii Negre promovat de Romania?
- Rusia este puterea din zona Marii Negre si, fara indoiala, este interesata in consolidarea stabilitatii si securitatii din regiune, in buna vecinitate si colaborarea reciproc avantajoasa cu tarile riverane. Pana in ziua de astazi avem o experienta insemnata de cooperare in cadrul structurilor infiintate de tarile din bazinul Marii Negre, OCEMN si "BlackSeaFor". Tara noastra lucreaza in directia dezvoltarii colaborarii dintre tarile din zona Marii Negre in domenii precum energetica, transportul, telecomunicatiile, lichidarea consecintelor situatiilor exceptionale. Rusia joaca un rol important in mentinerea stabilitatii regionale, dispune de experienta unica in materie de reglementare a conflictelor. Cu participarea noastra activa se elaboreaza schite de actiuni comune ale statelor regiunii indreptate spre intarirea securitatii in bazinul Marii Negre, contracararea terorismului si altor amenintari. Fireste, mecanismele colaborarii regionale internationale in zona Marii Negre au nevoie de a fi dezvoltate si perfectionate, sa fie sporita eficienta lor. Si discutarea acestor probleme cu partenerii nostri romani si alti parteneri din regiune este un proces normal. Cu toate acestea, este important sa se manifeste o abordare prudenta si echilibrata, sa se tina seama de interesele tuturor statelor riverane, sa nu se transforme problemele regiunii intr-un pretext pentru o lupta politica. Astfel, am putea cu totii sa furnizam regiunii stabilitate, democratie si prosperitate. Statele regiunii au destula experienta si destul potential pentru a atinge aceste scopuri cu forte proprii.
- Care este pozitia Rusiei fata de propunerea extinderii componentei echipei de negociatori privind reglementarea problemei transnistrene?
- Rusia se pronunta pentru reglementarea pasnica, politica a problemei transnistrene. Eforturile noastre sunt indreptate spre a ajuta partile in gasirea unei solutii reciproc acceptabile pe calea negocierilor, fara presiuni si fara recurgere la forta din ambele parti. Rusia si Ucraina sunt copresedintii formatului pentalateral, asigurand procesul de negociere la care participa ambele parti aflate in conflict si OSCE. Negocierile avanseaza anevoios, dar avem un mecanism de conlucrare bine pus la punct, precum si initiative, documente si idei utile cu privire la desfasurarea in continuare a reglementarii, inclusiv propunerile prezentate recent de Ucraina. Potrivit opiniei partii ruse, pentru realizarea unui dialog constructiv si a unui progres in cautarea solutionarii problemelor existente este important ca sa fie valorificat tot bagajul apreciabil de abordari comune si de intelegeri la care s-a ajuns inainte.
Este departe de a fi sigur ca modificarea componentei echipei de mediatori va accelera gasirea deznodamantului, cu atat mai mult, cu cat una dintre partile aflate in conflict este impotriva acestei modificari. Ceea ce inseamna ca procesul de negociere ar putea fi destabilizat pentru mult timp si sansele de a gasi o solutie pasnica intr-un viitor relativ apropiat s-ar reduce brusc. Suntem deschisi pentru discutarea problemei transnistrene si suntem disponibili sa analizam propunerile care contribuie la rezolvarea ei, insa chestiunea privind schimbarea radicala a mecanismului de reglementare trebuie abordata cu mare prudenta.
- Chiar daca si-a pierdut un "U" din denumire, fostul GUUAM, acum GUAM se dovedeste foarte bataios. Mai ales prin declaratiile liderului gruzin, Mihail Saakasvili. Romania a fost si ea reprezentata la ultimul summit GUAM, de la Chisinau, spre deosebire de Polonia, care a refuzat participarea. Ccum interpretati acest lucru? Este ingrijorata Rusia de apropierea dintre Romania si Republica Moldova, mai ales in contextul unei organizatii care, dupa cum se spune la Moscova, este indreptata impotriva Rusiei?
- Romania este un stat suveran si independent. Ea este indreptatita sa aleaga singura actiunile si organizatiile la a caror activitate ar vrea sa ia parte.
In ceea ce priveste apropierea dintre Romania si Republica Moldova, in opinia mea, aceasta este un proces obiectiv. Este vorba despre doua popoare apropiate care au aceleasi radacini istorice, culturale si traditii etc. Rusia nu poate decat sa salute eliminarea barierelor in calea apropierii tarilor si popoarelor ceea ce duce la stabilitate, intarirea securitatii si predictibilitatii in relatii. Bineinteles, totul trebuie sa fie transparent si sa nu afecteze interesele tertelor tari.
"Noi recunoastem Romania in granitele in care ea exista"
- Anul trecut, exprimati ingrijorarea Rusiei in privinta amplasarii unor baze militare americane in Romania. Un timp, ideea a parut abandonata, dar acum se vorbeste intens despre ea. Ce efect va avea acest lucru asupra relatiilor bilaterale? Cum puteti comenta faptul ca Bulgaria, tara apropiata de Rusia, chiar daca nu geografic, va avea pe teritoriul ei patru asemenea baze militare?
- Amplasarea bazelor in Romania si Bulgaria, indiferent de motivatiile pe care le dau SUA, inseamna si apropierea infrastructurii lor militare de granitele Rusiei. De aceea, este pe deplin firesc ca noi sa urmarim atent situatia, inclusiv in contactele noastre discrete cu partea americana, pentru a trage concluziile corespunzatoare in vederea planificarii politicii noastre in domeniul de aparare si securitate.
Sigur ca aceasta nu inseamna ca bazele ar putea deveni un motiv pentru reducerea, de catre Rusia, a relatiilor cu Romania sau Bulgaria. Dimpotriva, chiar am vrea sa speram ca datorita relatiilor bune cu Bucurestiul, datorita parteneriatului cu SUA va fi asigurata transparenta si predictibilitatea, pentru noi, a activitatii militare americane de pe teritoriul romanesc.
- La Moscova, periodic, apar comentarii politice privind noua ordine mondiala. Recent, a aparut un articol semnat de cunoscutul analist politic Vitali Tretiakov care imparte, practic, Uniunea Europeana in doua. Inainte a aparut, tot sub semnatura lui Tretiakov, un material privind noua ordine mondiala. Ambele, insa, au la baza teoria lui Aleksandr Dughin. Or, pe harta lui Dughin, Transilvania nu face parte din Romania... Cum si-ar putea explica Romania insistenta cu care apar la Moscova aceste teorii? Pentru ca este vorba despre politologi renumiti in intreaga lume...
- In primul rand, am un respect deosebit pentre Vitali Tretiakov. Eu il simpatizez, el are multe idei interesante cu privire la situatia prezenta sau directii de viitor. Dar traim intr-o vreme interesanta, cand orice politolog, orice analist politic poate sa scrie orice gandeste. Insa toate acestea nu reprezinta pozitia oficiala a Rusiei. In al doilea rand, nu sunt de acod ca Tretiakov isi bazeaza pozitiile pe teoria lui Dughin. Tretiakov are un orizont foarte larg de cunostinte si el are idei proprii, baza proprie. Este foarte popular in tara noastra. De aceea, in ceea ce priveste Transilvania, este un lucru ridicol. Conform Tratatului de la Trianon, Transilvania a intrat in componenta Romaniei. Cel de-al doilea razboi s-a terminat, au fost confirmate granitele Romaniei, inclusiv Transilvania. Sub Tratatul de pace de la Paris, din 1947, sta si semnatura Uniunii Sovietice - noi recunoastem Romania in granitele in care ea exista. In 1975 a avut loc la Helsinki si Conferinta pentru Colaborare si Securitate in Europa (la ora actuala, OSCE) - vom sarbatori in curand cea de-a 30-a aniversare - au fost confirmate integritatea teritoriala si inviolabilitatea granitelor de pe continent. Pentru noi, pentru Federatia Rusa, aici nu exista nici o problema. Noi dezvoltam relatii prietenesti cu Romania in garnitele ei, care includ si Transilvania. Iarasi, sunt niste probleme istorice. Acum, Romania intra in Uniunea Europeana - sunt sigur ca ea va fi membru al UE. In cadrul sistemului european integrat, nu este important unde se afla un anume teritoriu, pentru ca este vorba de integrare. Cu mari greutati se desfasoara activitatea elaborarii si votarii Constitutiei Europene. Dar se creeaza un superstat sui-generis, un stat integrat, in care probleme teritoriale, nationale nici n-ar trebuie sa existe. Principalul lucru este economia, comunicarea libera, calatoriile libere, schimbul de oameni, de tehnologii, de informatii... De aceea, consider ca intoarcerea in istorie este cel mai rau lucru. In istorie putem gasi foarte multe probleme. Sapi putin mai adanc si apar o sumedenie de probleme. Cum, de exemplu, se nastea Europa moderna? In razboaie groaznice si sangeroase. Si, in principiu, toate acestea au fost relativ recente. Inca la inceputul secolului trecut s-a destramat Imperiul Austro-Ungar, au aparut state noi. Uneori, opunem democratia din Federatia Ruse celei europene. Dar este ridicol. Pentru ca, chiar relativ recent, Spania, un stat democratic, a avut un regim dictatorial. Si era nu demult. Dar despre aceasta, toata lumea a uitat. Femeile din Franta au primit drept de vot abia dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Portugalia lui Salazar s-a eliberat de regimul dictatorial abia in urma cu 30 de ani. De aceea, haideti sa nu ne concentram asupra istoriei. Dar in ceea ce priveste diferitele puncte de vedere cu privire la viitorul lumii, toate aceste opinii au dreptul la existenta si viata va arata unde ajungem. In Rusia, in afara de Tretiakov, respectat de mine, exista foarte multi politologi. Daca urmareati televiziunea rusa, in fiecare seara ati putea sa aveti placerea de a urmari dezbateri asupra celor diferite subiecte. Si in dispute, poate, se naste adevarul.
"Scopurile principale de dezvoltare a Rusiei si Romaniei coincid in multe privinte"
- Cum ati comenta recentul mesaj anual al presedintelui Vladimir Putin?
- Dupa cum, evident, stiti, mesajul anual al sefului statului este dreptul lui constitutional de a face cunoscut pentru parlament, guvern si opinia publica din tara viziunea lui asupra starii de lucru si directiilor principale de dezvoltare a Federatiei Ruse, prioritatilor ei de politica interna si externa.
In acest context, actualul mesaj prezidential este o marturie a faptului ca Rusia a finalizat o etapa istorica importanta. O perioada dificila, dramatica, marcata de pierderi si incercari grele, care a succedat prabusirii sistemului vechi, s-a incheiat. Tara a intrat in zona de stabilitate si dezvoltare stabila. Refacerea puterii de stat eficiente, asigurarea integritatii teritoriale au permis sa se treaca la rezolvarea unor sarcini pe termen lung de cladire a noii Rusii, la construirea statului si societatii democratice, libere si drepte. Aceasta politica corespunde traditiei multiseculare si aspiratiilor europene ale tarii noastre. Drept prelungire fireasca si logica a politicii ei exterme este impotranta contributie a Rusiei la intarirea stabilitatii si dezvoltarea colaborarii in spatiul euroasiatic, participarea ei activa la procesele integrationiste de pe continentul european.
In opinia mea, scopurile principale de dezvoltare a Rusiei si Romaniei coincid in multe privinte. Inseamna ca exista toate motivele pentru certitudinea ca noi vom putea sa ne pastram si sa intarim relatiile bazate pe respect reciproc si incredere, sa dezvoltam in mod dinamic colaborarea noastra spre binele popoarelor ambelor tari.
"Toate nisele sunt deja ocupate"
- Daca tot vorbim de colaborare, de curand v-ati intalnit cu ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, care spunea ca Romania are potentialul sa exporte cartofi in Rusia si ca acest contract va fi incheiat. In afara de cartofi, ce alte produse ar putea fi exportate in Rusia?
- In primul rand, nu este problema mea, eu nu ma ocup de chestiuni concrete legate de livrarile de ?artofi, porumb sau carne de pasare. Cu domnul ministru am discutat probleme generale. Intr-adevar, in Romania exista o mare ingrijorare legata de problema exporturilor in Rusia - imi pare bine ca ministrul Flutur a manifestet initiativa si m-a invitat pentru o discutie la aceasta tema pentru ca, intr-adevar, candva, pe piata noastra, produsele agricole romanesti au fost prezente in volum mare. Si nu este vina noastra ca acestea au disparut. Romanii au plecat singuri. Se pune problema: cum ar putea ei sa se intoarca? Dar este foarte greu I-am spus acest lucru domnului ministru: toate nisele sunt deja ocupate, sunt ocupate de acele tari care s-au miscat mai rapid si s-au intors pe piata ruseasca. Este vorba in primul rand de Polonia, Ungaria, Cehia, a caror productie agricola este o prezenta activa pe piata ruseasca. Si, bineinteles, acum, o asemenea intoarcere este un lucru complicat. Dar la 7-8 iulie la Bucuresti are loc sedinta comisiei mixte interguvernamentale ruso-romane, in cadrul careia exista un grup de lucru pentru problemele agricole si ei trebuie sa caute variante. Dar este vorba numai de asistenta care poate fi acordata. In mod real, oamenii de afaceri sunt aceia care ar trebuie sa se ocupe de aceasta, ei trebuie sa mearga la Moscova, ei trebuie sa caute pietele. Avem piete colosale. Cumparam cartofi din Belorusia si Polonia, in principal. Sunt niste piete bine asezate si este greu sa schimbi ceva in aceasta privinta. Dar trebuie depuse eforturi. Aflandu-te in birou, aici, la Bucuresti, sau la Suceava este dificil sa realizezi ceva, trebuie sa mergi la Moscova, trebuie participat si la expozitiile care se tin acolo. La noi, anual se organizeaza cateva expozitii, targuri de produse agricole unde poti sa-ti prezinti oferta. In Romania exista cartofi multi si frumosi, dar este important ca sa existe un raport bun calitate-pret, care este definitoriu. Dar in ceea ce priveste transportul, cartofii din Belorusia sunt mai ieftini... Uneori se spune ca statul poate sa faca ceva: Rusia lucreaza in conditii de piata. Ea se pregateste sa intre in Organizatia Mondiala a Comertului, care se bazeaza exclusiv pe principii de piata. Iar in conditii de piata, trebuie sa stii sa faci comert.
"Este problema Romaniei"
- Spuneati ca relatiile dintre Romania si Rusia s-au dezvoltat in continuare. Anul trecut, imediat dupa vizita premierului Nastase la Moscova, s-a anuntat ca Distrigaz nu va fi vandut Gazprom-ului. Or, la conferinta de presa comuna a celor doi premieri s-a subliniat destul de clar ca exista anumite interese economice ale Rusiei in Romania, printre care si Distrigaz. Cum se incadreaza acest mic amanunt - la doua zile dupa vizita se anunta ca nu Gazprom-ul cumpara - in dezvoltarea relatiilor dintre cele doua tari? Pentru ca aceeasi lista, cu domeniile care reprezinta interes pentru Rusia, a fost prezentata si presedintelui Basescu la intalnirea cu presedintele Putin...
- Privatizarea segmetelor din economia romaneasca este problema Romaniei. Au avut loc licitatii pentru privatizarea Distrigaz-Sud si Distrigaz-Nord, pe care compania germana E.On Ruhrgas si, respectiv, compania franceza de stat Gaz de France le-au castigat. Gazprom a oferit conditiile sale care, se pare, n-au safisfacut partea romana, dar este problema Romaniei.
- Nici intreprinderea de alumina de la Oradea, ALOR, care apartine companiei ruse "Russki Aluminii" nu s-a redeschis, desi si ea a figurat pe lista de la vizita presedintelui Iliescu, vizita premierului Nastase, pana la vizita presedintelui Basescu...
- Sa stiti ca ,in urma schimbarii conditiilor economice de pe piata de aluminiu, "Russki Aluminii" a plecat si, dupa cat am inteles, aceasta intreprindere este vanduta companiei elvetiene "Marco Group"...
- ... despre care se spune ca este ruseasca, a aparut in presa romana...
- Pentru noi nu este o firma ruseasca, o asemenea firma nu exista in Federatia Rusa. De altfel, la ora actuala, piata mondiala este foarte internationalizata. Puteti intalni intreprinzatori rusi in SUA, oameni care au afaceri acolo si asa mai departe. Insa pentru "Russki Aluminii" acest proiect nu mai reprezenta interes, desi trebuie remarcat faptul ca aceasta fabrica exporta alumina in Federatia Rusia la o suma de 40 de milioane dolari anual.
- In ultimul an, firmele din Federatia Rusa n-au mai cumparat obiective mari in Romania, desi interes a existat...
- Repet ca toate intreprinderile se vand totusi pe baza de licitatie. Inseamna ca ofertele capitalului rus poate ca nu au fost interesante pentru partea romana. Desi trebuie sa subliniez ca business-ul rusesc are interes pentru Romania, dar in conditiile obiective de piata, invinge piata.
"Exista un mare interes pentru Rusia"
- Ce parere aveti despre prezenta tematicii ruse in mass-media romana? S-a schimbat ceva comparativ cu acum un an?
- Rusia este prezenta permanent pe piata informationala a Romaniei. Aici s-a manifestat si se manifesta interes pentru situatia politica interna din tara noastra si pentru politica ei externa. Si vedem zilnic, practic, in toate ziarele, in mass media electronica, numeroase materiale despre Rusia. Acest lucru este dovada ca exista mare interes, dar si a rolului important pe care tara noastra il joaca pe arena internationala. Nu cred ca s-au produs niste schimbari cantitative in aceasta privinta. Problematica rusa se reflecta ca si inainte.
- Trebuie sa intelegem, deci, ca unii dintre ziaristii romani au ramas la acelasi "primitivism de caverna" in perceptia realitatilor Rusiei, pe care l-ati sesizat in interviul acordat anul trecut agentiei "Rusia la zi"?
- Acum dumneavoastra ati spus-o Sa stiti ca totusi exista o gama imens de larga a punctelor de vedere si, bineinteles, oamenii sunt pregatiti in mod diferit, uneori se simte ca ziaristii, pur si simplu, nu se orienteaza in situatie, unii dintre ei sunt fixati pe niste tipare depasite, inca din vremurile socialiste, din vremurile Uniunii Sovietice si nu sunt in stare sa le depaseasca, din pacate. Dar este o realitate obiectiva si ei, de asemenea, au dreptul de a-si exprima parerile de care noi, fireste, tinem cont in munca noastra. Dar, pe de alta parte, in Romania sunt destui politologi remarcabili, multi ziaristi excelenti, profunzi care se straduiesc sa prezinte in mod cel mai obiectiv estimarile si abordarile lor vizavi de politica externa a Rusiei. In ceea ce priveste materialele negative despre Rusia, presa romaneasca, de obicei, le preia exclusiv din presa rusa, ceea ce dovedeste inca o data caracterul absolut democratic din tara noastra in privinta mass media.
- Materialul scris de Excelenta Voastra si publicat de cotidianul "Ziua" a nascut largi controverse in Romania. De ce credeti ca s-a intamplat acest lucru? Considerati ca este vorba despre un curent larg raspandit in masa poporului roman?
- N-as spune ca articolele mele publicate in ziarul respectat de mine, "Ziua", au starnit "discutii largi". Au luat cuvantul (si nu pentru prima data), de fapt, persoane deja cunoscute care inca traiesc in secolul trecut. Au dreptul deplin sa-si exprime pozitiile. Si eu le respect parerile, desi acestea mi se par a fi "ziua de alaltaieri".
Cred insa ca nu trebuie sa te "fixezi" pe chestiuni istorice. Ele trebuie studiate, trase concluzii din ele, dar nu trebuie astazi sa permitem istoriei sa ne "traga de maneca" inapoi. Este un lucru fara de perspectiva in momentul in care noi cladim o noua ordine mondiala, o noua Europa, o Europa fara linii de demarcatie in care toate popoarele, inclusiv cele care traiesc in Rusia si in Romania, vor avea o viata prospera, se vor bucura de toate realizarile progresului, sa comunice liber, intr-un cuvant, sa traiasca fericit. Ele au meritat-o.
"Ialta-2", o initiativa de conjunctura
- Cu ceva timp in urma, in legatura cu cea de-a 60-a aniversare a Victoriei asupra Germaniei fasciste, in presa romaneasca se discuta ideea organizarii unei conferinte internationale numite "Ialta-2". De ce credeti ca politologii de seama, ziaristi de calibru de care ati vorbit adineauri, nu prea au sustinut aceasta initiativa?
- Va multumesc pentru intrebare care, de fapt, contine si raspunsul. Inseamna ca asa este initiativa, nu are baze reale. Este o initiativa de conjunctura, ca un fluture efemer, nu este ceva serios. Au avut loc conferinta de la Ialta, cea de la Potsdam, au fost discutate cele mai importante probleme. La aceste conferinte au participat nu numai Rusia, dar si Statele Unite, Marea Britanie, adica puterile invingatoare, si s-au luat decizii cele mai serioase. Or, acum, n-as vrea sa folosesc niste expresii nediplomatice, dar aceasta idee este una fara continut.
- Dar, personal, ce parere aveti despre ideea organizarii Ialtei-2?
- Dupa parerea mea, merita reflectat asupra oportunitatii si consecintelor posibile ale atacurilor frecvente azi asupra rezultatelor Celui de-al Doilea Razboi Mondial consfintite de conferintele de la Potsdam si de la Ialta. In realitate, acolo puterile invingatoare, URSS, SUA si Marea Britanie, nu imparteau Europa infranta. Ele au pus bazele pentru reconstructia continentului care au asigurat europenilor aproape cea mai durabila perioada istorica de pace. Au fost conturate principii de baza ale politicii generale privind ordinea postbelica a lumii. Nu trebuie uitat ca a fost creat un mecanism global de asigurare a pacii si a securitatii internationale, Organizatia Natiunilor Unite. Statutul ONU a devenit fundament al dreptului international recunoscut de toti, un cod de baza al comportamentului pentru state si organisme internationale.
In acest context, asocierea ideii mentionate de dumneavoastra cu Conferinta de la Ialta din 1945 se prezinta destul de artificiala - nici scara problemelor in discutie, nici componenta statelor-participante, nici regiunea ale carei probleme se propun a fi discutate nu coincid in nici un fel.
In ceea ce priveste cooperarea in solutionarea problemelor internationale care exista in regiunea Marii Negre, Rusia conlucreaza in mod constructiv cu partenerii sai pe aceasta directie. Autorii georgieni ai initiativei de Ialta-2 au avut ocazia sa se convinga de aceasta chiar recent, cand, prin eforturile diplomatice ale ambelor tari s-a reusit ajungerea la acordul privind conditiile retragerii trupelor ruse din Georgia.
"Diplomatii romani sunt bine instruiti"
- Excelenta, sunteti diplomat de cariera si ati ocupat o functie importanta in cadrul MAE rus. Ce sfaturi ati da diplomatilor romani pentru normalizarea relatiilor cu Rusia?
- Sa stiti i-am admirat intotdeauna pe specialistii care lucreaza la MAE al Romaniei. Si nu sunt cuvinte de complezenta, va rog sa ma credeti. Ca regula, diplomatii romani sunt bine instruiti, cu larg orizont intelectual, cunoasc cateva limbi straine. Uitati-va macar la pleiada de ministri de Externe ai Romania din ultimii 15 ani. Sunt oameni merituosi, care se bucura de larg prestigiu international. N-am ce sa ii sfatuiesc, ei stiu singuri cum trebuie construite relatiile cu Rusia spre binele ambelor state.
- De curand, s-a schimbat ambasadorul Romaniei la Moscova. V-ati intalnit cu noul ambasador?
- Nu. Am relatii excelente cu ambasadorul Ilie, cu ambasadorul Prunariu, insa pe cel nou nu-l cunosc. In primul rand, el inca n-a plecat la Moscova, nu-l cunosc deocamdata. In orice caz, lucrand aici, am supravietuit deja la doi ambasadori romani de la Moscova...
- Ce sanse credeti ca are noul ambasador sa imbunatateasca relatiile cu Federatia Rusa in contextul acesta mondial destul de complicat? Ce ar trebui sa faca?
- Sigur ca este foarte complicat sa pui toata responsabilitate pe umerile unui singur om, ambasadorul. Foarte multe lucruri sunt determinate de politica conducerii tarii, in primul rand. In cazul de fata, politica externa a Romaniei este determinata de presedintele Basescu, de Ministerul de Externe al Romaniei, dar, pe plan personal, principalul lucru pe care as putea sa-l sfatuiesc pe domnul Donca este sa procedeze activ in stabilirea contactelor in toate structurile puterii din Federatia Rusa. Nu este un lucru simplu, cu atat mai mult, cu cat domnia sa nu vorbeste limba rusa, dar, cu toate acestea, este un diplomat foarte experimentat, a lucrat indelung, inclusiv in calitate de ambasador, si cred ca aceasta experienta il va ajuta.
Dreptul presedintelui
- De ce credeti ca domnul Prunariu, Erou al Uniunii Sovietice, nu a reusit sa faca un pas vizibil inainte in relatiile dintre Romania si Federatia Rusa?
- Dar ce trebuie socotit drept un pas vizibil? Sa stiti ca, in perioada in care domnul Prunariu a lucrat la Moscova, a avut loc vizita fostului prim-ministru, domnul Nastase, la Moscova si intalnirea lui cu presedintele Vladimir Putin. Recent, a avut loc vizita de lucru a presedintelui Basescu si intalnirea lui cu presedintele Putin, prelungita mai mult de doua ore, in cadrul careia au fost abordate foarte multe probleme. Se dezvolta relatiile economice. Este o problema sensibila, dar au crescut chiar exporturile romanesti, se dezvolta legaturile culturale. Este un merit considerabil si al lui.
- Este adevarat, atunci cum si-ar putea explica romanii, poporul roman inlocuirea domnului Prunariu dupa ce a reusit sa aranjeze aceste vizite, Nastase, Basescu...
- Eu nu fac parte din poporul roman, mi-e foarte greu sa ma pun la locul publicului roman, dar, in general, desemnarea ambasadorilor este o prerogativa a presedintelui tarii si orice presedinte, desemnand sau destituind un ambasador, isi ia deciziile pornind de la anumite motive politice. Aceasta decizie este dreptul suveran al Romaniei, in cazul de fata, a presedintelui tarii in ceea ce priveste schimbarea ambasadorilor.
- Daca tot vorbim despre presedintele Basescu, a fost de curand la receptia organizata de Ambasada Federatiei Ruse si s-a intretinut cu dumneavoastra. Aceste discutii au ramas necunoscute pentru publicul larg. Ne-ati putea sa ne spuneti despre ce ati vorbit?
- In primul rand, vreau sa-mi exprim multimirile profunde pentru faptul ca domnia sa, un om foarte ocupat, a gasit timp pentru a vizita ambasada cu ocazia receptiei solemne dedicate Zilei Rusiei. Este un gest important, pe care il pretuim foarte mult. Cu atat mai mult, cu cat presedintele Basescu, dupa cat tin minte, intr-o jumatate de an de activitate a sa in aceasta functie, a onorat cu prezenta doar receptia dedicata zilei de nastere a Reginei Marii Britanii. In ceea ce priveste discutia noastra, a fost vorba despre relatiile noastre bilaterale, de anumite aspecte ale acestora, de probleme economice, dar stiti, nu cred ca discutiile dintre ambasadori si presedinti ar trebui neaparat sa fie cunoscute de public.
"Nu sunt general-guvernator, sunt ambasador"
- Totusi, ce ar trebui sa faca Romania - revenim la aceasta intrebare - pentru ca relatiile bilaterale sa mearga bine. Ce sfaturi ati da noii puteri de la Bucuresti, care, cel putin aici, pentru ca ea singura s-a legitimat asa, este considerata "portocalie"?
- Sa stiti ca, spre deosebire de unii colegi ai mei, nu ma consider mentor pentru conducerea Romaniei, nu sunt general-guvernator, sunt ambasador. Si cred ca conducerea dumneavoastra poate sa hotarasca singura ce politica externa trebuie sa promoveze, cum sa construiasca relatiile cu Federatia Rusa. Dupa cat eu vad - acest lucru s-a manifestat in timpul vizitei presedintelui Basescu la Moscova - conducerea romana este deschisa pentru cea mai energica dezvoltare a relatiilor noastre. Partea rusa este intotdeauna pregatita pentru aceasta. Noi suntem dispusi sa ajungem in relatiile cu Romania la fel de departe cat este dispusa sa ajunga ea insasi. Pentru noi nu exista limite.
In alta ordine de idei, eu comunic cu placere cu presa romana si, in pofida unor materiale negative de aici, vad ca aveti o presa democratica si libera si cu aceasta presa este intotdeauna interesant sa comunici. Sarcina mea principala este de a face cunoscut punctul de vedere al Fedratiei Ruse privind atat problemele ei interne, cat si politica ei externa. Cred ca, in acest sens, am relatii bune cu presa romana. In orice caz, vad ca aici, datorita agentiei "Rusia la zi", in particular, si chiar in multe privinte tocmai datorita agentiei dumneavoastra, Rusia este prezenta activ. Va multumesc.
- Va multumim si noi, Excelenta, pentru interviu si pentru aprecieri. (Agentia "Rusia la zi" - 19 iunie 2005)
Interviu realizat de Agentia Rusia la Zi (extrase).
Intertitlurile apartin redactiei.
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=15602&data=2005-06-21
nevoia de a verifica:)
Trimiteți un comentariu