Dl George Halarescu mă provoacă să răspund întrebărilor dlui Năstase
Dl. Adrian Năstase, într-un text intitulat "Joe Biden despre falimentul revoluțiilor portocalii în Europa de Est", formulează o serie de întrebări care pot fi rezumate după cum urmează:
- De ce Polonia este vizitată de președintele american iar România de vicepreședinte?
- De ce, dacă România este un partener atât de important, de aproape 2 ani, SUA nu a trimis un nou ambasador în România?
- De ce nu este eliminat sistemul de vize pentru românii care vor să călătorească în SUA, așa cum se întâmplă pentru cele mai multe state europene? Oare “un partener respectat” nu are dreptul la un asemenea tratament?
- De ce în seara de marți nu s-a organizat un dineu la Cotroceni, cu ocazia vizitei, așa cum era obiceiul, dineu la care puteau să participe și liderii politici importanți? A fost mai interesant ca un lider american important să-și petreacă timpul într-o cofetărie din Lipscani, înconjurat de forțele de ordine?
Deși, de regulă, este bine să nu răspunzi la provocări, de această dată o voi face.
La prima întrebare voi începe prin a răspunde cu o alta: De ce după izbucnirea crizei ucrainene președintele american a vizitat Japonia iar Ucraina a fost vizitată de vicepreședinte? Aceste întrebări îmi aduc aminte de faptul că provinciile Imperiului roman erau împărțite în provincii senatoriale - acelea cu valoare administrativă - și provincii imperiale - acelea cu semnificație strategică. Cred că ați înțeles răspunsul. În plus, trecând atât Ucraina cât și România (țara membră a UE și NATO cea mai expusă geo-politic de anexarea Crimeii și marșul Rusiei spre gurile Dunării și Transnistria) în rândul "provinciilor senatoriale" (dl Biden este chiar Președintele Senatului american), adică al partenerilor nestrategici sau, poate mai corect spus, al partenerilor acoperiți de strategia periferică a SUA, Washingtonul transmite lumii mesajul că pe termen scurt, cel puțin, nu intenționează să se angajeze direct și cu mijloace strategice în conflictul dintre Eur-Rusia și Europa, considerând că echilibrul dintre acestea nu este suficient de deteriorat spre a impune intervenția sa.
La următoarele două întrebări se poate da un singur răspuns. România este "respectată" de SUA dar nu ca "partener" ci ca "prestator de servicii" la prețuri promoționale. Inclusiv sau poate mai ales servicii de intelligence. (A nu se confunda cuvântul "intelligence" cu "intelligent".) În aceste condiții, de ce să trimiți oare un ambasador care să ceară și apoi să aștepte a fi primit în audiență de ministrul de externe (căci la Premier sau Președinte ar fi cu mult mai dificil) când orice funcționar diplomatic poate convoca la ambasadă miniștri, procurori, judecători etc. pentru instrucțiuni, când o dorește? Asta dacă instrucțiunile nu se trimit prin mass media.
De ce nu s-a organizat un dineu la Cotroceni? Se știe că asemenea dineuri nu sunt doar ocazii de a mânca sau bea împreună ci sunt mai ales destinate unor conversații subtile și sofisticate cu caracter informal asupra subiectelor celor mai sensibile. Un dineu presupune, deci, existența unei agende comune. Dacă ea lipsește, lipsește și dineul.
Vizita dlui Biden a fost în mod evident destinată a da semnale simbolice. Sub acest aspect a fost o capodoperă coreografică. Petrecându-și prețiosul timp într-o cafenea din cartierul vechi al Bucureștiului, în timp ce la câteva sute de kilometri spre est forțele para-militare pro-ruse și pro-ucrainene se confruntă cu arma în mână, vicepreședintele american a dat mesajul că nu are o agendă urgentă și încărcată de discutat cu liderii români. Ceea ce ar fi surprinzător dacă România ar fi partener strategic. Nu este nimic nefiresc, însă, pentru un prestator de servicii, oricât de respectat ar fi.
Cu titlu general cred că dl Năstase nu are dreptate când afirmă că dând citire discursului scris de consilierii români ai ambasadei americane la București, axat pe denunțarea nivelului înalt al corupției din România și Ucraina și pe nevoia de a intensifica lupta împotriva corupției, vicepreședintele Biden a recunoscut eșecul revoluțiilor portocalii din 2004. După părerea mea în acele așa zise revoluții s-a folosit chiar arma corupției pentru a trece statele în cauză dintr-o obediență geo-politică în alta sau de la o independență anarhică la obediență. Acum, când noua atitudine sfidătoare a Rusiei amenință cu izbucnirea unui nou conflict global, SUA caută aici entități statale care să fie combatante iar nu numai obediente. În acest context corupția nu mai este utilă - ba dimpotrivă - și de aceea trebuie eradicată.
Ceea ce mă miră este că dl Năstase nu a pus o altă întrebare, după părerea mea esențială. De ce a ținut dl Joe Biden să comunice public urbi et orbi (orașului și lumii) că absența dlui Băsescu după expirarea apropiată a mandatului său îi va lipsi. Cred că și acesta a fost un mesaj subtil cu care vicepreședintele american a venit, de astă dată, de la Washington iar nu de la ambasada americană de la București. Potrivit lui, atât dl Băsescu cât și dl Ponta erau invitați să înțeleagă că după viitoarele alegeri prezidențiale America nu mai dorește să audă de numele celui dintâi nici ca șef de partid nici ca șef de guvern dar nici ca inculpat ori șef de baracă. Pur și simplu să lipsească din orice se cheamă actualitate. Un mesaj care America se așteaptă, desigur, să fie atât înțeles cât și executat la București. El definește rolul rezervat României în strategia americană privind această regiune complicată a lumii: furnizor de...liniște.
Prezența vicepreședintelui Biden la București a fost gândită mai mult pentru cei din afara României decât pentru români. Ea a spus implicit că SUA sunt preocupate de ceea ce se întâmplă cu arhitectura de securitate din Estul Europei, că sunt decise să intervină dacă echilibrele geo-strategice de aici se vor rupe, că pentru moment nu cred că europenii au făcut tot ceea ce depinde de ei spre a apăra acele echilibre și că, inclusiv de aceea, nu este încă momentul pentru o acțiune americană directă. În fine a spus că Bucureștiul a fost avertizat să înceteze a mai fi un veșnic focar de scandaluri politice interne iar justiția română să iasă din jocul politic și să nu generze crize politice reprezentând tot atâtea scântei aruncate în vecinătatea butoiului cu pulbere oriental. Posibil ultimul avertisment.
Da click aici ca sa vezi totul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu