Ponta a făcut două gafe care i-au întors pe liderii UE împotriva luiDoar un punct de vedere sau mai mult?

22 decembrie 1989, originally uploaded by Romulus Cristea.

Via Flickr:
In sediul Comitetului Central-Romulus Cristea(centru); Ioan Toma (stanga extrem); Alin Teodorescu (primul rand); George Grosu (cu ochelari); 22 decembrie 1989





Şeful IMAS, Alin Teodorescu la Romania Libera cu SABINA FATI

Sociologul Alin Teodorescu, 61 de ani, fost ministru şi şef al cancelariei premierului Adrian Năstase, care a lucrat în perioada de preaderare cu reprezentanţii Uniunii Europene şi cunoaşte mecanismele de la Bruxelles, crede că premierul Victor Ponta nu are prea mari şanse să-şi reabiliteze imaginea în faţa cancelariilor occidentale.

Greşeala ma­joră pe care a făcut-o când a participat fără mandat la Consiliul European din iunie ar putea duce la invalidarea tuturor hotărârilor luate atunci de liderii UE, iar gestul său nu va fi uitat de liderii occidentali, spune Alin Teodorescu, şeful Institutului de Marketing şi Sondaje, IMAS, argumentând, pe de altă parte, că toate criticile formulate de capitalele vestice nu au afectat prea mult simpatiile românilor faţă de USL. „Victor Ponta este văzut la Bruxelles ca o persoană care are o problemă de integritate. Din această cauză, punctul 6 din lista lui Barroso este să facă din integritate o prioritate politică", mai precizează Teodorescu, explicând că acest lucru se referă la faptul că premierul român „se angajează să respecte regulile UE". În acelaşi timp, sociologul susţine că Traian Băsescu nu mai poate recupera simpatia publică, fiindcă „s-a sinucis politic pe 6 mai 2010, când a ieşit la televizor şi le-a spus românilor că le taie salariile şi pensile".



După două luni de blocaj economic şi administrativ, plus eşecul debarcării lui Traian Băsescu, vă aşteptaţi să apară probleme în amiciţia dintre PSD şi PNL?

A.T.: Nu. Sistemul de partide din România a ajuns în situaţia de 3+1, adică trei partide relativ egale, 25-30 la sută fiecare, şi UDMR. În aceste condiţii, nu se poate face majoritate în absenţa unei coaliţii din două partide. E puţin probabil ca în perioada următoare vreunul din aceste partide să obţină majoritatea absolută. Dacă USL s-ar rupe, cel puţin unul din cele două partide ar pierde guvernarea.

O dată cu revenirea lui Traian Băsescu la putere nu e sigur că USL va primi guvernarea.

A.T.: USL va obţine în mod sigur peste 50 la sută din mandate în noiembrie 2012.

Totuşi, potrivit unor sondaje, USL s-ar afla pe un trend descrescător şi ar fi pierdut în aceste două luni de criză politică mai mult de 10 procente.

A.T.: A pierdut Victor Ponta la încredere 10 la sută, dar la intenţia de vot USL a rămas la 60 la sută.

Acesta e scorul pe care îl dă IMAS? Alte cercetări aflate în posesia partidelor sugerează că USL ar fi votată de 50 la sută din electorat, dacă ar avea loc alegeri duminica viitoare.

A.T.: Ştiu şi eu un sondaj comandat de Vadim Tudor în care PRM are 110 la sută.

Vreţi să spuneţi că USL nu a pierdut deloc în această criză pe care a declanşat-o?

A.T.: Nu.

Cine ar trebui să-şi asume eşecul demiterii preşedintelui?

A.T.: E o situaţie clasică în care toţi combatanţii au ieşit înfrânţi: USL nu a reuşit să aducă la vot 9,2 milioane de persoane, iar lui Traian Băsescu i-a ieşit boicotul, dar rezultatele sunt copleşitoare împotriva lui.

Revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni cu 7 şapte milioane şi jumătate de români împotriva lui îl va pune în dificultate?

A.T.: În nici un fel. Odată instalat la Cotroceni, preşedintele nu depinde de opinia publică, ci de instituţiile politice, de Parlament şi de guvern.

Dar ca personaj politic jucător?

A.T.: Ca personaj politic s-a sinucis pe 6 mai 2010, când a ieşit la televizor şi le-a spus românilor că le taie salariile şi pensiile, cu o satisfacţie pe care oamenii au interpretat-o astfel: voi ne-aţi adus în criză şi acum tot noi trebui să plătim.

„Satisfacţia" o adăugaţi dvs.

A.T.: Aşa a citit publicul. Eu nici n-am văzut această declaraţie.

Aveţi cercetări din care rezultă că în acest fel au interpretat românii ieşirea lui Traian Băsescu?

A.T.: Sigur că da. Există multe cercetări, fiindcă acel moment a fost unul crucial în istoria politică a României după 1989, în care un om cu un sprijin popular inimaginabil pierde acel sprijin într-o lună de zile din cauza faptului că-i acuză pe propriii lui susţinători şi îi face vinovaţi de ceea ce s-a întâmplat în economia românească.

Totuşi, Traian Băsescu n-ar fi fost pedepsit de români dacă nu venea USL la putere.

A.T.: Preluarea puterii de către USL a venit în urma unui şir inexplicabil de greşeli ale lui Traian Băsescu: acuzele gratuite la adresa Regelui Mihai, cearta cu Raed Arafat, luarea puterii de la şeful partidului de guvernământ şi aducerea în fruntea Executivului a unui om din afara sistemului politic, susţinut de o instituţie puternică. Traian Băsescu a făcut aceeaşi greşeală pe care a făcut-o cu ani în urmă Emil Constantinescu atunci când l-a pus premier pe Mugur Isărescu, sprijinit de BNR.

Mihai Răzvan Ungureanu era o figură proaspătă, care putea să relanseze PDL. Cel puţin aceasta a fost logica lui Traian Băsescu atunci când a renunţat la Emil Boc.

A.T.: Efectul a fost invers. Mesajul către deputaţii şi senatorii PDL, către activul politic al partidului a fost ruinător: ni s-a luat puterea. Iar acest lucru s-a întâmplat chiar înaintea alegerilor locale, de aceea PDL a fost înfrânt urât la alegerile locale, mult mai urât decât dacă Boc ar fi rămas premier.

Vreţi să spuneţi că PDL a pierdut alegerile locale din cauza lui Traian Băsescu?

A.T.: Da. Faptul că l-a adus pe Mihai Răzvan Ungureanu a fragilizat coaliţia condusă de PDL. Democrat-liberalii au fost primii care au început să plece către coaliţia care se anunţa învingătoare la alegerile generale. Lui Traian Băsescu i s-a spus că se va întâmpla aşa ceva, dar nu a ţinut cont.

Adică Traian Băsescu a avut pe masă această analiză în care se anticipa tot scenariul negativ care s-a întâmplat?

A.T.: Sigur. În plus, spre deosebire de Mugur Isărescu, lansat în funcţia de premier cu o susţinere publică de 40 la sută, Ungureanu avea doar 25 la sută. E cel mai mic credit pe care l-a avut un premier în istoria postdecembristă.

Cine i-a făcut analiza referitoare la eşecurile de după schimbarea lui Emil Boc?

A.T.: Nu ştiu.

Era prevăzută şi suspen­darea?

A.T.: Această situaţie a apărut după alegerile locale. USL s-a consolidat foarte mult, până şi UNPR a reuşit să ia un fotoliu de preşedinte de consiliu judeţean, ceea ce, dacă ar fi rămas cu PDL, nu s-ar fi întâmplat.

Suspendarea lui Traian Băsescu nu a fost declanşată din cauză că USL a devenit mai puternică, ci mai degrabă fiindcă liberalii - şi mai ales Crin Antonescu - au făcut presiuni în acest sens.

A.T.: Aş zice că totul a început la Consiliul European de la sfârşitul lunii iunie. E un celebru articol al lui Stalin din 1930 care a declaşat crima numită cooperativizare - „Ameţeala de pe urma succeselor", titlu care poate fi folosit şi pentru descrierea evoluţiei liderilor USL. Ei au vrut neapărat ca Victor Ponta să fie reprezentantul României la Consiliul European din iunie 2012. Ponta a primit de la Parlament o ţidulă fără valoare juridică, iar ajuns acolo şi-a dat seama ce se întâmplă, l-a sunat pe Traian Băsescu şi i-a cerut mandat, dar preşedintele nu i l-a dat. Ce s-a întâmplat după aceea a fost grav, fiindcă premierul român a participat la Consiliul European fără să aibă mandat, ceea ce ar fi putut duce la invalidarea tuturor deciziilor luate de cei 27 de lideri ai statelor UE. Au fost decizii extrem de importante şi toate ar fi putut fi invalidate din cauza prezenţei unui om care nu avea mandat să participe. Potrivit regulilor, deciziile Consiliului European se iau în unanimitate. Nimeni nu a zis nimic, fiindcă nimeni nu vroia să inaugureze o criză structurală, dar preşedintele Barroso a primit sarcină de la ceilalţi lideri occidentali să nu se mai întâmple aşa ceva.

De aici a început antipatia liderilor europeni faţă de Victor Ponta?

A.T.: Premierul român a mai făcut o greşeală incredibilă: a acceptat lista de obligaţii pe care i-a făcut-o preşedintele Comisiei Europene, deşi în relaţiile noastre cu Parlamentul European şi Comisia „to do list"-urile se făceau în România şi erau doar avizate de partenerii de la Bruxelles. Adică era un angajament al Bucureştiului, cum au fost, de pildă, moratoriul privind adopţiile internaţionale sau încheierea negocierilor de aderare. Aceasta a fost a doua eroare a lui Victor Ponta şi al doilea test la care a căzut.

Mai are şanse să-şi refacă imaginea în EU?

A.T.: Victor Ponta este văzut la Bruxelles ca o persoană care are o problemă de integritate. Din această cauză, punctul 6 din lista lui Barroso este să facă din integritate o prioritate politică. Nu este vorba despre plagiat, care rămâne o problemă internă a românilor, ci despre faptul că Victor Ponta se angajează să respecte regulile UE. Era normal ca liderii europeni să-l sprijine făţiş pe Traian Băsescu după derapajele lui Ponta în capitala europeană. Totuşi, nu cred că în campania pentru referendum ar fi avut vreun efect susţinerea occidentală pe care preşedintele suspendat a avut-o.

De ce?

A.T.: Pentru că publicul românesc se hotărâse din 6 mai 2010. UE ne-a dat un semnal politic formidabil, iar americanii au înţeles, la rândul lor, că oricine putea contesta Consiliul European din iunie 2012 şi ar fi putut anula nişte decizii politice foarte serioase.

La Bucureşti, Victor Ponta pare să fi înţeles o parte din mesaj. Crin Antonescu nu a înţeles nimic.

După cum cunoaşteţi partidul, credeţi că Victor Ponta ar putea avea probleme în PSD după eşecul demiterii lui Traian Băsescu?

A.T.: E într-adevăr un eşec al organizării de partid. În mod normal, imediat după rezultatele referendumului, PSD ar fi trebuit să facă o analiză şi să schimbe şapte-opt şefi care au avut rezultate foarte slabe. Un congres de etapă ar fi fost foarte util.

Există simpatizanţi USL care să fi abandonat această alianţă după criticile masive pe care Victor Ponta şi Crin Antonescu le-au primit din Occident?

A.T.: Victor Ponta a pierdut 10 procente numai pe seama acestor critici. Românii sunt foarte sensibili la umilinţa pe care o simţi când eşti desconsiderat de străini.

Dar de ce doar Victor Ponta a pierdut? De ce nu şi Crin Antonescu?

A.T.: Pentru că liderul PSD a fost văzut ca organizator al suspendării preşedintelui şi al referendumului. Antonescu este văzut doar ca beneficiar al acestor mişcări.

După cele aproape două luni petrecute la Cotroceni, Crin Antonescu şi-a consolidat poziţia sau şi-a fragilizat-o?

A.T.: Vom vedea în sondaje, eu cred că a pierdut din susţinători, pentru că nu s-a comportat ca un preşedinte şi nu a demonstrat că are o viziune: nu a căutat soluţii pentru problemele existente, ci a adăugat probleme la cele existente. Şi Băsescu a fost creator de probleme, dar a avut şase-şapte ani cea mai mare încredere publică.

Îşi poate reface o parte din capitalul de încredere dacă revine?

A.T.: Nu. Traian Băsescu a avut o şansă formidabilă: să fii preşedintele unei ţări, care a trecut prin momente grele în ultimii 50 de ani, chiar atunci când devine membră NATO şi UE. Să ai toate condiţiile: sprijin public, sprijin internaţional, să ai parte de o perioadă fastă din punct de vedere economic şi să ajungi să fii înjurat pe stradă...

S-a întâmplat din cauza crizei economice?

A.T.: Nu mai poate redeveni popular. Şi-a irosit şansa istorică pe care a avut-o. Eu aşa cred. A avut o platformă istorică pe care a ratat-o.

Această platformă istorică şi-a creat-o singur?

A.T.: Parţial. Un politician care s-a autodistrus.

Credeţi că plagiatul lui Victor Ponta i-a dat un ascendent lui Crin Antonescu?

A.T.: Plagiatul premierului e o mare problemă: o problemă a românilor, o problemă reală care se va răzbuna fără greş, dacă Victor Ponta nu o rezolvă.

Cum poate să o rezolve?

A.T.: Nu ştiu. Dar, dacă nu o rezolvă, riscă să fie considerat un om fără integritate, un hoţ.

Vedeţi posibil un pact de neagresiune între USL şi Traian Băsescu?

A.T.: Traian Băsescu este un tactician care trăieşte din situaţii conflictuale. Până acum a ieşit mai bine sau mai rău din toate situaţiile neplăcute. Societatea modernă este conflictuală, de ce-ar fi nevoie de un pact de neagresiune?

Pentru o coabitare mai uşoară.

A.T.: Coabitarea este prevăzută în Constituţie, nu e vorba despre persoane, ci despre instituţii.

PSD a evoluat sau a involuat în ultimii ani?

A.T.: PSD a fost un partid de cadre, adică de specialişti ai guvernării la nivel local şi central. Acum, la conducerea PSD sunt grupuri de interese, nu mai sunt cadre.

Era mai bine înainte?

A.T.: Eu mă simţeam mai bine în sistemul vechi, pentru că acum, când pârghiile partidului sunt împărţite între grupuri de interese, trebuie neapărat să faci parte dintr-un grup. Ca­drele au funcţionat bine în perioadele Iliescu, Năstase şi parţial sub Geoană şi erau în general tehnocraţi, profesionişti ai guvernării, ai analizei politice, ai prognozei economice.

Şi acum unde sunt?

A.T.: S-au retras, după ce au fost marginalizaţi. Când vorbeşti cu ei, te sperii, fiindcă ei ştiu exact consecinţele acţiunilor sau nonacţiunilor din această perioadă.

Se înţelege că PSD s-a democratizat prin deprofesionalizare?

A.T.: Ce formulă... Reforma adevărată în partid s-a făcut în 2005, dar a început în vara lui 2004, prin alegerile interne care au avut loc atunci. Tot atunci, Biroul Permanent a fost înlocuit cu un Birou Tehnic de Coordonare.

De ce s-au făcut astfel de mişcări?

A.T.: Aveam sondaje care ne arătau că Theodor Stolojan trecuse în faţa PSD, după alegerile locale din iunie 2004. S-a făcut un program pe trei direcţii: schimbarea tipului de campanie pentru Adrian Năstase - a dispărut din mass-media şi a stat în case de la ţară cu WC-ul în curte. A venit de acolo transfigurat, nu-i venea să creadă cum trăiau unii oameni. A fost adus cu picioarele pe pământ.

De ce n-au apărut aceste amănunte?

A.T.: Pentru că erau pentru dânsul, să vadă cum se trăieşte în România. A doua direcţie a fost introducerea alegerilor interne în partid. În septembrie 2004, când s-au încheiat alegerile interne PSD, era din nou în faţă, iar Năstase îl depăşise deja pe Stolojan. A treia direcţie a fost schimbarea programului de guvernare. M-am dus cu tot acest dosar la Bruxelles şi a fost pentru singura dată când transformările interne dintr-un partid erau menţionate în Raportul de ţară din 2004 ca progrese semnificative în
aderare.

Erau şi multe critici.

A.T.: Da, şi noi ştiam că aveau multe să ne spună. Iar noi eram mai critici decât CE sau PE. Ştiam destule despre România ca să ne dăm seama ce este de făcut.

Mai sunteţi în PSD?

A.T.: M-am autosuspendat.