peromaneste™: Andrei Cornea vs. Reactiunea (newtoniana)

Tirania populară Andrei Cornea	Intelepciunea populara semi-anonimi
Puterea care batjocoreşte legea, încercând să modifice premisele unei consultări după ce aceasta s-a încheiat, e deja o tiranie sau visează la o tiranie, indiferent de acoperirea cu votul poporului. Prezentul conflict politic şi legal actualizează o veche dispută, existentă cel puţin de la începutul secolului al XIX-lea, dacă nu de la sfârşitul celui anterior: aceea dintre regimul „popular“ sau „democratic“ şi regimul liberal, republican sau constituţional. Pentru liberalii clasici, precum „părinţii fondatori“ ai SUA ori Benjamin Constant, John Stuart Mill, Alexis de Tocqueville, dar şi, mai târziu, I.C Brătianu, absolutismul regilor era deja un fapt revolut, iar marea primejdie devenise tirania populară, a democraţilor. Această formă de tiranie se instala prin referendumuri de consacrare a unei decizii deja luate de către putere, iar demagogi iscusiţi, precum Napoleon al III-lea sau Al. I. Cuza, la noi, au ştiut să profite din plin de acest procedeu de legitimare „populară“. Inspiraţi de exemplele antice – ale democraţiei directe şi totale, îndreptăţit criticată de Tucidide sau Aristotel –, vechii liberali au construit cu prudenţă şi moderaţie ceea ce noi numim „statul de drept“, a cărui supremaţie au afirmat-o răspicat împotriva pretenţiilor iacobine şi mai târziu socialiste: democraţia, ca să nu devină tiranie populară, trebuie să fie limitată de Constituţie, legi şi garanţii ale libertăţilor civice, economice şi politice. Din păcate, în secolul XX, temerile lor s-au adeverit în numeroase cazuri: demagogi precum Hitler sau Mussolini au ajuns la putere susţinuţi de mase, în al doilea caz, iar în cazul primului, prin alegeri şi manevre parlamentare, finalizate prin referendumuri. Majorităţi relative (dacă nu absolute) au stat mereu în spatele unor regimuri semifasciste sau social-fasciste, precum regimul Peron din Argentina. „Democraţi“ şi „populari“ şi-au spus toţi conducătorii autoritari: de la cei din regimurile comuniste („democraţiile populare“) până la cei din regimurile islamice; dar observaţi cât de puţine regimuri au îndrăznit să se numească pe sine „liberale“. Iar recursul la referendumuri de consacrare n-a fost deloc o raritate: de la Napoleon al III-lea la Hitler şi Carol al II-lea, „tirania populară“ a ştiut bine să-şi legitimeze loviturile de stat prin „consultări populare“ pe care apoi le câştiga sistematic cu scoruri masive. Iată de ce argumentul USL că are în spate majoritatea parlamentului şi 7 milioane de alegători care au spus „da“ demiterii lui Traian Băsescu nu ar trebui să impresioneze pe nimeni şi cel mai puţin pe judecătorii Curţii Constituţionale, cât şi pe adevăraţii liberali (în măsura în care aceştia ar vrea să se demarce de paiaţele lui Crin Antonescu). Nu contest că USL are „poporul“ (sau o parte majoritară a lui) în spate. Nu contest că ceilalţi sunt, deocamdată, în minoritate. Dar dacă vrem să ne ferim de o tiranie populară (manipulată de altminteri de o oligarhie restrânsă), trebuie să cercetăm un singur lucru: respectă aceşti oameni politici domnia legii şi statul de drept? Răspunsul este, hotărât, nu. Au organizat un referendum pentru demiterea preşedintelui. L-au organizat pentru că au vrut, când au vrut şi fără să-i oblige nimeni. Trecem peste faptul că nu au găsit niciun element constituţional valabil. Trecem peste fraudele masive de la vot (urna mobilă, votul multiplu etc.). Ştiau care este numărul de alegători de pe liste. Acesta era numărul oficial, prezentat de MAI, existent şi la alegerile locale din iunie. În raport cu acest număr, nu cu altul, nu au obţinut participarea necesară. Prin urmare, referendumul este invalid. Asta e tot. Orice discuţie legată de „ţara reală“, de „listele actualizate“, de „erate“ ale CCR, de „mini-recensăminte“, de „morţii care ar trebui scoşi de pe liste“, de votul românilor din străinătate e inutilă şi absurdă, pentru că ea are loc după încheierea referendumului. Puteau să facă aproape orice, dar cu condiţia să o facă înainte. Curtea Constituţională, intimidată şi divizată politic, a comis o imensă greşeală, admiţând să amâne decizia. Faptul că un ministru de Interne îşi asuma cele 18 milioane de alegători, iar unul al Administraţiei publice nu, fără să ofere o altă cifră, era suficient pentru invalidare. Prin urmare, ne pierdem în detalii şi dăm celor care au acaparat statul de drept o anumită legitimitate, acceptând să mai discutăm despre acest subiect. Argumentul că „ţara reală“ a votat majoritar împotriva lui Băsescu nu e decât o justificare pentru veleităţi autoritariste. Legea nu ştie de majorităţi şi de minorităţi, dacă e nesocotită. Iar puterea care batjocoreşte legea, încercând să modifice premisele unei consultări după ce aceasta s-a încheiat, e deja o tiranie sau visează la o tiranie, indiferent de acoperirea cu votul poporului. Pe vremuri, comuniştii acuzau ţările libere că sunt nişte „democraţii formale“. Era, de fapt, un elogiu involuntar: în acele ţări legea şi justiţia contau, spre deosebire de ţările comuniste, care nu-şi respectau nici măcar propriile legi şi constituţii. Or, asta dorim şi noi, liberalii autentici, să devenim: o democraţie „formală“, şi nu una „populară“; voim un stat unde actele oficiale nu sunt modificate arbitrar şi post factum, aşa cum îi convine puterii de moment, indiferent dacă aceasta invocă „poporul“ sau chiar îl are, vremelnic, proptit în spate.	ilustru anonim Maestre, fiţi bun şi arătaţi-ne unde vorbeşte Tocqueville despre “tiranie populară”? Dacă ne ducem la ‘despre democraţie în america’ ţi se spune că americanul face alegeri anuale, ca să-l ţină în priză pe politician, să nu-i scape din mână! Marea problemă este tocmai asta, a scăpării din mână a politicienilor 4, 8, 12 ani, 16 sau 50 cum se întâmplă prin Asia! şi nu doar atât! Modernitatea asta fluidă îi face şi iresponsabili, vorba lui nen-tu Bauman! Şi cum spunea bătrânul Rousseau ,,voinţa popurului este suverană, dar poporul poate greşi”! Dumneata eşti umanist, dar gândeşti ca un inginer de mecanică! În mod firesc ar fi să faci referendum la orice colţ de stradă, nu asta e problema, ci altele, adică două: una, că e scump, doar elveţienii şi-o pot permite, doi, că votul trebuie să aibă acoperire, adică omul să ştie consecinţa votului, ceea ce este preţul pe care trebuie să-l plătească democraţia! Alternativa ar fi vorbele lui Lenin, nu le mai spun, că ocup spaţiul! Hitler a ajuns la putere într-un context mult mai complex decât voturile cetăţenilor şi chestiunea este că el s-a legitimat ulterior prin reuşitele militare, după principiul ,,este adevărat ceea ce funcţionează”! Dacă cehii nu ar fi fost trădaţi de britzi şi ar fi reuşit să le administreze o bătaie, atunci mitul lui Hitler s-ar fi prăbuşit şi nu l-aţi mai fi dat exemplu pe-acilea! Dacă l-aţi fi studiat pe Hayek, aţi fi găsit o soluţie acolo, în constituţia libertăţii… anume relaţia dintre democraţie şi tehnocraţie şi chestiunea respectării legilor! Apropo de respectul Constituţiei, nu-mi aduc aminte să fi luat dumneata vreo poziţie critică faţă de propunerile de guverne boc 1, 2, 3, 4 şi Lucian Croitoru, şi ar fi fost atât de simplu să fi citit art. 85 aliniat 1! Întotdeauna mi-au plăcut ‘telectualii care fac multe trimiteri, în care intră john Stuart Mill şi Mussolini, Benjamin Constant şi Hitler, Platon şi Carol al II-lea şi în care Aristotel ar fi stat lângă Basescu, adică alfabetic vorbind. silenzio-stampa nu mai citesc decat titlurile domnului cornea, continutul nu ma mai intereseaza. din titlu am inteles ca se refera la partidul popular. Un "cretin" din "popor" Draga dle AC, hai s-o luam mai de jos un pic; dvs ca "intelectual" banuiesc ca ati fost briliant la scoala si ati participat la diverse competitii gen olimpiada etc. Daca s-a intamplat vreodata sa fiti nemultumit de punctajul primit ce ati facut? Contestatie! Ati facut-o inainte sau dupa concurs? Eu zic ca dupa. Cam asa fuse si acilea. Apoi sa stabilim mai clar despre care "popor" vorbiti (chestia asta cu ghilimele va face o imensa cinste!): cel care a votat contra lui Base, da? Sunt ei toti niste cretini manipulati de USL? Dupa competenta dvs parere se pare ca da. Si totusi va contrazic (mii de scuze pentru indrazneala!): eu sunt un "cretin" care am votat contra lui Base fara ca sa am simpatii USL-iste si am facut asta din simplul motiv ca acest presedinte mizerabil a dus manelismul pe treapta de sus a valorilor, batjocura la rang de speech, si-a facut toanta europarlamentar si amanta (daca o mai putea saracul, dupa atata securism si alcool) ministru. PS Vigilentul dvs admin nu va lasa sa treaca acest mesaj, asa cum a mai facut si cu altele pe care le-am scris p-acilea, dar sper totusi ca il veti citi si poate chiar reflecta putin, desi cred ca la dvs "interesul poarta fesul". In fapt, singurul basist pe care nu-l pot banui de astfel de ganduri meschine este Mircea Cartarescu, dar el are o scuza: naivitatea. GAVRILACHE Mi se pare infiorator, stimate domn, cum sunteti in stare sa deturnati masiv sensurile unui text scris, subliniez, scris, folosind premize false, aducand in discutie afirmatii care nu s-au spus, eludand cu totul ceea ce scrie negru pe alb!Nimeni, dar absolut nimeni, nu a folosit termenul de "cretini" pentru cei care au votat DA la referendum. Problema cu contestatia este o dovada absoluta de lipsa de logica : nu cel care a dat lucrarea, nemultumit, aici, a facut contestatie ci cel care a facut subiectele! Ca sa va dovediti cu varf si indesat lipsa de noblete (bun simt?), aduceti in discutie, ca argumente, barfe ordinare culese de prin WC-urile publice (vezi chestiunea cu amanta presedintelui!!!). In schimb, nici un cuvant despre statul liberal, despre constitutie, legi, reguli, despre puterea care le batjocoreste! Doamne fereste ca urmasii USL-ului la putere sa faca si ei acelasi lucru, sa le plateasca cu aceeasi moneda(ca doar n-or fi vesnici!)! Tare mi-e ca atunci veti aduce, indignat, in discutie, argumentul legii si nu pe cel al poporului suveran care va vota inlaturarea presedintelui Antonescu!

Tirania populară
Andrei Cornea

Intelepciunea populara
semi-anonimi

Puterea care batjocoreşte legea, încercând să modifice premisele unei consultări după ce aceasta s-a încheiat, e deja o tiranie sau visează la o tiranie, indiferent de acoperirea cu votul poporului.
Prezentul conflict politic şi legal actualizează o veche dispută, existentă cel puţin de la începutul secolului al XIX-lea, dacă nu de la sfârşitul celui anterior: aceea dintre regimul „popular“ sau „democratic“ şi regimul liberal, republican sau constituţional. Pentru liberalii clasici, precum „părinţii fondatori“ ai SUA ori Benjamin Constant, John Stuart Mill, Alexis de Tocqueville, dar şi, mai târziu, I.C Brătianu, absolutismul regilor era deja un fapt revolut, iar marea primejdie devenise tirania populară, a democraţilor. Această formă de tiranie se instala prin referendumuri de consacrare a unei decizii deja luate de către putere, iar demagogi iscusiţi, precum Napoleon al III-lea sau Al. I. Cuza, la noi, au ştiut să profite din plin de acest procedeu de legitimare „populară“. Inspiraţi de exemplele antice – ale democraţiei directe şi totale, îndreptăţit criticată de Tucidide sau Aristotel –, vechii liberali au construit cu prudenţă şi moderaţie ceea ce noi numim „statul de drept“, a cărui supremaţie au afirmat-o răspicat împotriva pretenţiilor iacobine şi mai târziu socialiste: democraţia, ca să nu devină tiranie populară, trebuie să fie limitată de Constituţie, legi şi garanţii ale libertăţilor civice, economice şi politice. Din păcate, în secolul XX, temerile lor s-au adeverit în numeroase cazuri: demagogi precum Hitler sau Mussolini au ajuns la putere susţinuţi de mase, în al doilea caz, iar în cazul primului, prin alegeri şi manevre parlamentare, finalizate prin referendumuri. Majorităţi relative (dacă nu absolute) au stat mereu în spatele unor regimuri semifasciste sau social-fasciste, precum regimul Peron din Argentina. „Democraţi“ şi „populari“ şi-au spus toţi conducătorii autoritari: de la cei din regimurile comuniste („democraţiile populare“) până la cei din regimurile islamice; dar observaţi cât de puţine regimuri au îndrăznit să se numească pe sine „liberale“. Iar recursul la referendumuri de consacrare n-a fost deloc o raritate: de la Napoleon al III-lea la Hitler şi Carol al II-lea, „tirania populară“ a ştiut bine să-şi legitimeze loviturile de stat prin „consultări populare“ pe care apoi le câştiga sistematic cu scoruri masive.
Iată de ce argumentul USL că are în spate majoritatea parlamentului şi 7 milioane de alegători care au spus „da“ demiterii lui Traian Băsescu nu ar trebui să impresioneze pe nimeni şi cel mai puţin pe judecătorii Curţii Constituţionale, cât şi pe adevăraţii liberali (în măsura în care aceştia ar vrea să se demarce de paiaţele lui Crin Antonescu). Nu contest că USL are „poporul“ (sau o parte majoritară a lui) în spate. Nu contest că ceilalţi sunt, deocamdată, în minoritate. Dar dacă vrem să ne ferim de o tiranie populară (manipulată de altminteri de o oligarhie restrânsă), trebuie să cercetăm un singur lucru: respectă aceşti oameni politici domnia legii şi statul de drept? Răspunsul este, hotărât, nu.
Au organizat un referendum pentru demiterea preşedintelui. L-au organizat pentru că au vrut, când au vrut şi fără să-i oblige nimeni. Trecem peste faptul că nu au găsit niciun element constituţional valabil. Trecem peste fraudele masive de la vot (urna mobilă, votul multiplu etc.). Ştiau care este numărul de alegători de pe liste. Acesta era numărul oficial, prezentat de MAI, existent şi la alegerile locale din iunie. În raport cu acest număr, nu cu altul, nu au obţinut participarea necesară. Prin urmare, referendumul este invalid. Asta e tot. Orice discuţie legată de „ţara reală“, de „listele actualizate“, de „erate“ ale CCR, de „mini-recensăminte“, de „morţii care ar trebui scoşi de pe liste“, de votul românilor din străinătate e inutilă şi absurdă, pentru că ea are loc după încheierea referendumului. Puteau să facă aproape orice, dar cu condiţia să o facă înainte. Curtea Constituţională, intimidată şi divizată politic, a comis o imensă greşeală, admiţând să amâne decizia. Faptul că un ministru de Interne îşi asuma cele 18 milioane de alegători, iar unul al Administraţiei publice nu, fără să ofere o altă cifră, era suficient pentru invalidare.
Prin urmare, ne pierdem în detalii şi dăm celor care au acaparat statul de drept o anumită legitimitate, acceptând să mai discutăm despre acest subiect. Argumentul că „ţara reală“ a votat majoritar împotriva lui Băsescu nu e decât o justificare pentru veleităţi autoritariste. Legea nu ştie de majorităţi şi de minorităţi, dacă e nesocotită. Iar puterea care batjocoreşte legea, încercând să modifice premisele unei consultări după ce aceasta s-a încheiat, e deja o tiranie sau visează la o tiranie, indiferent de acoperirea cu votul poporului.
Pe vremuri, comuniştii acuzau ţările libere că sunt nişte „democraţii formale“. Era, de fapt, un elogiu involuntar: în acele ţări legea şi justiţia contau, spre deosebire de ţările comuniste, care nu-şi respectau nici măcar propriile legi şi constituţii. Or, asta dorim şi noi, liberalii autentici, să devenim: o democraţie „formală“, şi nu una „populară“; voim un stat unde actele oficiale nu sunt modificate arbitrar şi post factum, aşa cum îi convine puterii de moment, indiferent dacă aceasta invocă „poporul“ sau chiar îl are, vremelnic, proptit în spate.

ilustru anonim
Maestre, fiţi bun şi arătaţi-ne unde vorbeşte Tocqueville despre “tiranie populară”? Dacă ne ducem la ‘despre democraţie în america’ ţi se spune că americanul face alegeri anuale, ca să-l ţină în priză pe politician, să nu-i scape din mână! Marea problemă este tocmai asta, a scăpării din mână a politicienilor 4, 8, 12 ani, 16 sau 50 cum se întâmplă prin Asia! şi nu doar atât! Modernitatea asta fluidă îi face şi iresponsabili, vorba lui nen-tu Bauman! Şi cum spunea bătrânul Rousseau ,,voinţa popurului este suverană, dar poporul poate greşi”! Dumneata eşti umanist, dar gândeşti ca un inginer de mecanică! În mod firesc ar fi să faci referendum la orice colţ de stradă, nu asta e problema, ci altele, adică două: una, că e scump, doar elveţienii şi-o pot permite, doi, că votul trebuie să aibă acoperire, adică omul să ştie consecinţa votului, ceea ce este preţul pe care trebuie să-l plătească democraţia! Alternativa ar fi vorbele lui Lenin, nu le mai spun, că ocup spaţiul! Hitler a ajuns la putere într-un context mult mai complex decât voturile cetăţenilor şi chestiunea este că el s-a legitimat ulterior prin reuşitele militare, după principiul ,,este adevărat ceea ce funcţionează”! Dacă cehii nu ar fi fost trădaţi de britzi şi ar fi reuşit să le administreze o bătaie, atunci mitul lui Hitler s-ar fi prăbuşit şi nu l-aţi mai fi dat exemplu pe-acilea! Dacă l-aţi fi studiat pe Hayek, aţi fi găsit o soluţie acolo, în constituţia libertăţii… anume relaţia dintre democraţie şi tehnocraţie şi chestiunea respectării legilor! Apropo de respectul Constituţiei, nu-mi aduc aminte să fi luat dumneata vreo poziţie critică faţă de propunerile de guverne boc 1, 2, 3, 4 şi Lucian Croitoru, şi ar fi fost atât de simplu să fi citit art. 85 aliniat 1! Întotdeauna mi-au plăcut ‘telectualii care fac multe trimiteri, în care intră john Stuart Mill şi Mussolini, Benjamin Constant şi Hitler, Platon şi Carol al II-lea şi în care Aristotel ar fi stat lângă Basescu, adică alfabetic vorbind.

silenzio-stampa
nu mai citesc decat titlurile domnului cornea, continutul nu ma mai intereseaza. din titlu am inteles ca se refera la partidul popular.

Un "cretin" din "popor"
Draga dle AC, hai s-o luam mai de jos un pic; dvs ca "intelectual" banuiesc ca ati fost briliant la scoala si ati participat la diverse competitii gen olimpiada etc. Daca s-a intamplat vreodata sa fiti nemultumit de punctajul primit ce ati facut? Contestatie! Ati facut-o inainte sau dupa concurs? Eu zic ca dupa. Cam asa fuse si acilea. Apoi sa stabilim mai clar despre care "popor" vorbiti (chestia asta cu ghilimele va face o imensa cinste!): cel care a votat contra lui Base, da? Sunt ei toti niste cretini manipulati de USL? Dupa competenta dvs parere se pare ca da. Si totusi va contrazic (mii de scuze pentru indrazneala!): eu sunt un "cretin" care am votat contra lui Base fara ca sa am simpatii USL-iste si am facut asta din simplul motiv ca acest presedinte mizerabil a dus manelismul pe treapta de sus a valorilor, batjocura la rang de speech, si-a facut toanta europarlamentar si amanta (daca o mai putea saracul, dupa atata securism si alcool) ministru. PS Vigilentul dvs admin nu va lasa sa treaca acest mesaj, asa cum a mai facut si cu altele pe care le-am scris p-acilea, dar sper totusi ca il veti citi si poate chiar reflecta putin, desi cred ca la dvs "interesul poarta fesul". In fapt, singurul basist pe care nu-l pot banui de astfel de ganduri meschine este Mircea Cartarescu, dar el are o scuza: naivitatea.

GAVRILACHE
Mi se pare infiorator, stimate domn, cum sunteti in stare sa deturnati masiv sensurile unui text scris, subliniez, scris, folosind premize false, aducand in discutie afirmatii care nu s-au spus, eludand cu totul ceea ce scrie negru pe alb!Nimeni, dar absolut nimeni, nu a folosit termenul de "cretini" pentru cei care au votat DA la referendum. Problema cu contestatia este o dovada absoluta de lipsa de logica : nu cel care a dat lucrarea, nemultumit, aici, a facut contestatie ci cel care a facut subiectele! Ca sa va dovediti cu varf si indesat lipsa de noblete (bun simt?), aduceti in discutie, ca argumente, barfe ordinare culese de prin WC-urile publice (vezi chestiunea cu amanta presedintelui!!!). In schimb, nici un cuvant despre statul liberal, despre constitutie, legi, reguli, despre puterea care le batjocoreste! Doamne fereste ca urmasii USL-ului la putere sa faca si ei acelasi lucru, sa le plateasca cu aceeasi moneda(ca doar n-or fi vesnici!)! Tare mi-e ca atunci veti aduce, indignat, in discutie, argumentul legii si nu pe cel al poporului suveran care va vota inlaturarea presedintelui Antonescu!

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna la facebook peromaneste