Războiul politic generat de suspendarea lui Traian Băsescu evoluează halucinant. Dezvăluirile nebune se rostogolesc din oră în oră. Ce profețește suspendatul la portiță se întîmplă peste o oră sau peste o zi. Apar vinovați și stenograme de convorbiri telefonice de tip ras-tuns-freza (probează în trei fraze tot ce acuză T. Băsescu!), acuzațiile șocante sunt lansate de te miri unde, urmăririle penale vizează pe te miri cine, plouă cu mandate de ascultare, de percheziție și cu chemări la Parchet. E mai limpede decît moartea că lucrurile nu vin nici de la Sfîntul Duh, nici de la hazard, nici de la actuala putere. În același timp, este la fel de limpede că Traian Băsescu împreună cu echipa sa de amatori entuziaști din garajul de pe strada Comănița, cu Bogdan Oprea, amărîtul de fost purtător de cuvînt al Elenei Udrea, cu Sebastian Lăzăroiu, cu Cotoi-Voinescu și cu bîjbîitul de Traian Ungureanu, nu pot mișca un asemenea mecanism infernal. Mai este cineva care lucrează în spatele lor. Cine să fie și de unde o asemenea forță? De unde vin puterea și deșteptăciunea suspendatului Băsescu? De săptămîni de zile am început o investigație jurnalistică discretă. Toate drumurile duc în aceeași direcție: Serviciile secrete ale statului român. Ele continuă să-l servească pe fostul președinte. Unele chiar mai intens decît înainte. Iar între cei mai zeloși se numără Florian Coldea și Silviu Predoiu. Din aproape în aproape, am izbutit să conturăm imaginea acestui centru suplimentar de putere ce operează în aceste zile în spatele lui Traian Băsescu. Două dintre sursele noastre ne-au confirmat același lucru. În interiorul SRI a fost constituită o celulă de criză. În orele premergătoare suspendării, Traian Băsescu s-a întîlnit cu generalul maior Florian Coldea și cu generalul de patru stele de la SIE, Silviu Predoiu și au stabilit modalitățile de lucru. Toți ofițerii au fost rechemați ca și în situație de alarmă. La funcționarea acestei celule de criză contribuie și Laura Codruța Kovesi. Si ea a primit sarcină de la Traian Băsescu "să pună la dispoziția domnilor generali resursele specifice ale instituției". Și, astfel, la Serviciul Român de Informații a fost constituită o celulă de criză condusă de prim- adjunctul directorului SRI, generalul maior Florian Coldea, general cu trei stele, umflat de Traian Băsescu după demisia lui Radu Timofte din fruntea SRI și după marele dosar "Răpirea jurnaliștilor români în Irak". Am întrebat și noi cine face parte din această celulă de criză și cum operează ea? Iată cîteva amănunte: -În afară de primul adjunct al dirctorului, activitatea este condusă de doamna general Elena Istode, șef al Departamentului Securității Economice și de doamna general de brigadă Emilia Cristina-Posaștiuc (vă rog să dictați pe litere ca să nu-i pocim numele! – n.r.). Dînsa este șefa Centrului de Monitorizare Media. Oficial se numește CSD, adică Centrul pentru Surse Deschise. Amîndouă doamnele au fost avansate în grad de Traian Băsescu în luna martie. Erau două colonelese extrem de devotate. -Există și un centru de supraveghere media? - Mamă, mamă, ce centru! E mult mai mult decît monitorizare, domnule! E penetrare, infiltrare, manipulare! -Si ce face celula de criză? -Celula de criză instituită de generalul Coldea împarte cetățenii României în buni, cei de partea lui Traian Băsescu, și în răi, toți cei care au contribuit în orice fel la demiterea acestuia sau se manifestă împotriva președintelui suspendat. -Ei și? -Categoria "băieților răi" are parte de o minuțioasă investigare și fișare personală. Se scormonește trecutul și prezentul celor care sunt etichetați vehement anti-Băsescu, unii sunt trecuți pe liste speciale de potențiali atentatori, alții primesc "eticheta VIP", adică de agenți de legătură cu puteri străine. Și sunt ascultați, urmăriți, monitorizați. Stau cu lunile pe lista dușmanilor Constituției. -Si ce face celula de criză cu "datele" obținute? -Livrează zilnic materie primă pentru aparițiile publice ale suspendatului și, concomitent, alimentează agenții acoperiți din mass-media cu material de denigrare, intoxicare, dezinformare și derutare, nu numai opiniei publice interne și internaționale, ci, mai cu seamă, cu țintă către autoritățile legitime ale statului român și către instituții ale Uniunii Europene. -Ajung și pînă acolo? -N-ați văzut? Mamă-mamă! -Directorul SRI George Maior știe de celula de criză? -Știu că a dat dispoziție să nu activăm în acest sens. În mod normal, ar trebui să bănuiască. S-ar putea chiar să știe ceva. -Cum vă explicați această situație? -Traian Băsescu s-a făcut negru de furie în timpul acelor zile nebune din Parlament, cînd au fost schimbați președinții celor două Camere și a fost decisă suspendarea. De ce n-au aflat din timp, de ce nu l-au informat, de ce nu au făcut ceva să-l prevină și să-l apere că el este șef de stat ales!? Sunt convins că se tem de întoarcerea lui Traian Băsescu și de aceea lucrează din greu. N-au mamă, n-au tată! Vor să-i dovedească faptul că nu i-au înșelat încrederea! -Ce spun ceilalți ofițeri despre situația de acum? -Să nu care cumva să vă imaginați că au aceeași atitudine ca și doamnele generălese care conduc celula de criză. Unii tac, alții înjură, alții se fac că plouă. Și unii încep să vorbească. Realizează că este o situație a unei persoane care amenință statul și stabilitatea României. Mulți își dau seama că lucrurile au luat-o razna! (Sursă anonimă) Precedentele generalului Florian Coldea în materie de poliție politică Numărul referințelor legate de activitatea de poliție politică a generalului Florian Coldea este deja semnificativ. Toate consemnează două lucruri. Devotamentul față de Traian Băsescu și lipsa de scrupule în acțiunile sale. Acestea conturează deja portretul funcționarului slugarnic, de tipul securistului habotnic de altădată, capabil de orice abuz pentru a executa ordinele superiorului. Misterios, plin de morgă, devotat orbește stăpînului, lipsit de orizont intelectual și de capacitate de comunicare, de discernămînt și de spirit critic, dar și de sentimente pentru cauze nobile, generalul maior Florian Coldea a devenit imaginea ofițerului superior supus orbește, loial pînă la abuz în apărarea celui care l-a promovat în funcție și grad. Cariera sa profesională este legată de mandatul lui Traian Băsescu. Și viitorul său. Relația sa deosebită cu Laura Codruța Kovesi a scăpat deja presei. Ofițerii din SRI îl consideră pe generalul Coldea capabil de orice. "Este în stare să îngroape orice și pe oricine", spunea cineva care l-a cunoscut mai bine. Prim adjunctul directorului SRI Florian Coldea s-a lansat în slujba lui Traian Băsescu în timpul dosarului "Răpirea jurnaliștilor" din Irak: "În perioada răpirii celor trei jurnaliști români în Irak (2005), numele lui a fost vehiculat de presa centrală ca fiind unul dintre cei care conduceau operațiunile de recuperare a acestora, alături de generalul SIE Adrian Isac [1]. Potrivit informațiilor furnizate de presă, el s-a deplasat în timpul crizei la Ambasada României din Bagdad și a supervizat transportul și perioada de diebriefing la care au fost supuși jurnaliștii români la vila SRI-ului. De asemenea, a asistat și la audierea jurnaliștilor de către comisia de anchetă irakiană condusă de generalul Raad și locotenent-colonelul Moaed, deplasată la București imediat după eliberare. [2] După cum declara mai târziu, "într-adevăr, este adevărat, Serviciul Român de Informații a avut o implicare în ceea ce înseamnă operațiunea de salvare. Pe un anumit segment de acțiune am reprezentat instituția, ca specialist în cadrul SRI, mai precis, în cadrul Inspectoratului pentru prevenirea și combaterea terorismului, iar cu privire la interferența acțiunii serviciilor, a SRI, conform atribuțiilor noastre, nu am avut suprapuneri, cel puțin, atât cât eu am fost acolo, nu am fost toată perioada, cu o acțiune a așa-zisului doctor Yassin" [3].(Wikipedia) Primul semn de poliție politică a fost semnalat în scandalul notiței despre judecătorii de la Curtea Constituținală: "După avizul negativ al Curţii Constituţionale la propunerea de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, preşedintele PSD, Mircea Geoană, a susţinut că şeful statului a cerut date de la SRI referitoare la judecătorii Curţii, liderul social-democrat spunând că aceştia au fost şantajaţi. Mircea Geoană a prezentat două note scrise de prim-adjunctul directorului SRI, Florian Coldea, despre situaţia dosarelor a trei judecători, Aspazia Cojocaru, Nicolae Cochinescu şi Ion Predescu". (BBCromanien.com) Hîrtia de pe biroul lui Florian Coldea trimisă presei de Mircea Geoană a generat și o anchetă parlamentară: "Florian Coldea a făcut aceste afirmații la finalul audierilor din Comisia SRI, unde a fost chemat de urgență împreună cu directorul SRI, George Maior. Coldea a pretins că, după ce presa ar fi publicat articole conform cărora Serviciul ar șantaja judecători ai Curții Constituționale, SRI a dispus "verificări interne" și au fost făcute "notițe de birou", care, la rândul lor, au apărut în presă. El a precizat că "alegațiile" respective din presă se refereau la faptul că SRI "ar verifica sau ar șantaja" anumiți membri ai Curții Constituționale. "Alegațiile de presă s-au făcut începând cu luna a patra, în diferite publicații", a spus Coldea. Explicația sa a continuat: "S-au făcut asemenea verificări. Au fost făcute niște notițe de birou, care au ajuns, într-o formă care nu s-a putut stabili în mass-media". Adjunctul șefului SRI a mai spus că "notițele de birou" erau neclasificate. Potrivit lui Coldea, dosarele de Securitate aflate în arhivele SRI au fost predate CNSAS, "conform celor prezentate în aceste notițe de birou". ("România Liberă", 19 aprilie, 2007) Profilul de ofițer dur, fără scrupule a fost semnalat și în scandalul Valer Marian: "Acum, pentru că s-a legat de SRI, o să-i rupem gâtul lui Valer Marian". Consider că o asemenea afirmaţie la adresa unui parlamentar, a unui membru al puterii legiuitoare, ales al poporului şi reprezentant al naţiunii, constituie un atentat grav la adresa democraţiei şi a statului de drept, circumscriindu-se poliţiei politice pe care o practică tot mai frecvent SRI şi statului poliţienesc ce prinde iar contur în România. Menţionez că am prezentat toate aceste aspecte în cadrul unei declaraţii de presă susţinută în faţa sediului SRI din Satu Mare în data de 07 mai a.c., iar în data de 12 mai a.c. am prezentat la Senat o declaraţie politică intitulată "SRI reînvie practicile Securităţii". (Valer Marian către Comisia de supraveghere a activității SRI) Înclinațiile către poliția politică au fost semnalate și în urmărirea Noricăi Nicolai: "Grupul de Investigații Politice (GIP) a publicat, în septembrie 2007, două documente oficiale, primul referitor la urmărirea de către SRI a senatorului liberal Norica Nicolai, iar celălalt, ștampilat, vizat și semnat de Coldea, având următorul conținut: "Domnule Director, Vă prezentăm un material referitor la intenția Partidului Național Liberal de a coagula un "pol de dreapta liberal" în Republica Moldova, precum și reacții după recenta declarație a președintelui Traian Băsescu referitoare la "aderarea Republicii Moldova la UE". (Mediafax, preluat de HotNews, la 23 martie 2012) Nu mai rămîne decît să tragem o concluzie. Celula de criză care funcționează la Serviciul Român de Informații și felul în care lucrează și acordă sprijin suspendatului Traian Băsescu încalcă legea SRI, Constituția României, Legea partidelor politice și liberul acces al cetățeanului la informațiile de interes public. Despre libertatea presei, ce să mai vorbim! Pentru stoparea acestor activități este necesară o investigație a unei comisii parlamentare (alta decît cea de Control a activității SRI, aceasta fiind deja penetrată și ea în mare parte!) și de o intervenție publică a președintelui în exercițiu Crin Antonescu. Dacă nu chiar de o analiză specială în CSAT! Și de o decizie de stopare imediată a practicilor invocate mai sus! Scurtul popas al echipei de emisari americani are importanța ei deosebită în economia situației politice tensionate de la București. Întîlnirile organizate de ambasadă puteau trimite încă înainte de desfășurarea propriu-zisă la turnura discuțiilor, inclusiv la concluziile finale care vor ajunge la Washington. Trimișii secretarului de stat au fost serviți cu întîlniri atent selecționate. Poporul român a fost reprezentat doar de partea băsistă a baricadei politice. Emisarii americani au ascultat mai mult părerile unor "băsiști" (reprezentanți de asociații specializate în cules scamele de pe tricourile lui Traian Băsescu și, mai ales, în furnizat argumente sau probe pentru diverse afirmații trăsnite ale președintelui suspendat). Pentru oameni cu greutate din partea societății civile, ai opoziției, ai presei sau ai mediului academic n-a prea fost timp. Cu alte cuvinte, pentru "cele 5 milioane de votanți" înregistrați la Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu au vorbit doar Crin Antonescu și Victor Ponta (abia întors de la Olimpiadă). Adică părți implicate și interesate! Veți spune, cum 5 milioane de votanți, cînd rezultatele Referendumului au arătat 8,5 milioane de români prezenți la vot din care 7,4 au votat pentru da. Adică pentru "adio Băsescu!"? Explicația este destul de simplă. Din diverse surse destul de credibile, am aflat că în cîteva discuții și împrejurări ale zilei de luni, membrii delegației americane au pomenit de mai multe ori cifra de 5 milioane de voturi pentru destituirea lui Traian Băsescu. Nicidecum 8,5 milioane de participanți sau 7,4 milioane de voturi pentru destituire. Unde să fi dispărut opțiunea a două milioane și jumătate de români? Cum de s-au pierdut pe drumul de la Ambasadă pînă la garajul din strada Comănița și, mai departe, spre celelalte întîlniri? Cifra de cinci milioane nu putea fi furnizată decît de Traian Băsescu sau de diplomații ambasadei americane de la București. Sau de o parte, sau de cealaltă! Și după ce ne gîndim mai bine și corelăm diverse informații publice cu altele discrete și neoficiale, chiar de ambele părți. Adică și de Traian Băsescu, și de diplomații americani acreditați la București. De ce? Pentru că luni, Philip Gordon a menționat nu știu unde (eu am citit pe Realitatea TV ) că există "acuzații credibile de vot ilegal". De unde putea știi Philip Gordon de așa ceva? De la Traian Băsescu sau de la ambasadorul Gitenstein! Doar nu i-o fi suflat Laura Codruța Kovesy! În același timp, simultan cu desfășurarea discuțiilor, Parchetul a continuat în mare grabă copierea sau ridicarea de documente, de liste electorale, permanente sau nepermanente, iar asociațiile românilor din străinătate (păstorite sau infiltrate de serviciile românești) și-au dres vocea în reafirmarea cererilor de includere a celor plecați pe listele de vot. Iar experții în confruntarea textelor copiate protestau de zor în Piața Victoriei. Parcă ne-am fi aflat în fața unei veritabile orchestre dirijate de un mare meseriaș! România este o țară europeaană medie, dar extrem de mică în materie de secrete, zvonuri și informații. Luni seara, pe la miezul nopții, era extrem de clar că se derulează un nou plan de salvare a lui Traian Băsescu. Acela de a băga cu mare viteză buldozerele și buldogii Parchetului în listele de votanți și peste numărul celor care au votat la Referendum ca din această operațiune în forță să rezulte scăderea la numai 5 milioane a voturilor cu "da" pentru destituirea lui Traian Băsescu. Cel mult 5,1 milioane de cetățeni pentru "debarcare", în așa fel încît cei care au votat alungarea marinarului să fie mai puțini decît cei care l-au votat în decembrie 2009. Cu alte cuvinte, circulă vestea că, în elanul lor de ultimă oră, procurorii ar lucra la coafarea Listelor și a rezultatului Referendumului, ca și cum autoritățile române ar fi umflat (adică au furat) 2,4-2,5 milioane de voturi din susținerea lui Traian Băsescu. Ingenios și cu mare tupeu, nu-i așa? Și începe să facă sens! Adică să se lege și să explice mai multe lucruri. Și comportamentul CCR, și cel al Parchetului, și cel al serviciilor secrete, chiar și pozițiile Comisiei Europene sau ale oficialilor americani. Asta ca să nu mai vorbim de tupeul declarațiilor lui Traian Băsescu sau ale Monicăi Macovei. (chiar dacă unora li se pare că această cucoană vorbește, ea nu execută decît mișcări de pion. Trimiterile sale la "războiul civil" de la o emisiune tv nu este decît o modalitate de a bătători calea Parchetului General. Adică de încadrare a comportamentului unor anti-băsiști în prevederile Legii 51/1991. Adică Legea siguranței naționale în baza căreia sunt ascultați și urmăriți toți "inconfortabilii" regimului Băsescu). Ce să înțelegem din această nevinovată greșeală cu 5 milioane? Că americanii, ca și Comisia Europeană, sunt deja setați pe varianta Băsescu. Războiul comunicării din chiar primele zile ale blitzkrieg-ului de la București a fost pierdut din timpul desfășurării sale. Cu ajutorul serviciilor secrete, al părților interesate și al uimitoarei capacități de a organiza diversiuni a întregii echipe a PDL. Cel puțin pînă luni seara tîrziu era clar că americanii pleacă acasă cu concluziile cu care au venit din brifing-urile de la birou sau din presa americană și internațională. Cei care au participat la întîlniri, chiar băsiști de vază, au înțeles destul de repede că americanii vorbesc doar limba lui Traian Băsescu. Și că sunt pe aceeași poziție cu Comisia Europeană (SUA susțin celel 11 puncte ale CE la adresa României). Mai mult, după pomenirea celor 5 milioane de voturi, suntem obligați să presupunem că partenerii noștri strategici sunt implicați (sau măcar au binecuvîntat planul micșorării numărului de voturi pentru destituirea președintelui, pînă sub limita numărului celor care l-au votat). Ce am putea să mai înțelegem din această vizită scurtă, plină de semnale și mesaje implicite, efectuată mai degrabă pentru aparența unei documentări la fața locului? Cel puțin după felul în care s-a desfășurat lucurile și s-au purtat discuțiile, putem să deducem și să facem unele speculații. Unu. Că SUA și Uniunea Europeană sunt mult prea preocupate de ce se întîmplă în Siria și Orientul Mijlociu. Și că nu au "chef" de neclarități într-o țară care este totuși un important capăt de pod spre cele două focare potențiale. Asta explică simplificarea forțată a situației de la București. Evident, nu putem ignora chinuita comunicare externă gestionată (sau mai corect spus ignorată) de leaderii USL. Doi. Calendarul ales pentru contracararea regimului Băsescu a fost unul nefavorabil. Situația din Orientul Mijlociu nu-l recomanda cîtuși de puțin. În acelaşi timp, rapiditatea şi abordarea în plină vară au ajutat eficacitatea mişcărilor şi au grăbit ieşirea la suprafaţă a abuzurilor şi comportamentului regimului Băsescu. Cu încetinitorul, echipa lui Traian Băsescu s-ar fi organizat! La mare viteză, şi Traian Băsescu, și PDL, și CCR, şi Parchetul General, şi Serviciile secrete, chiar şi presa băsistă au comis greşeli grosolane și excese cu ghiotura, ajutînd mulți nehotărîți să-și schimbe argumentația cu care își consolidau judecățile. Trei. Ies la iveală greșeli de strategie. USL-ul a traversat perioada de opoziție fără să găsească o cale de comunicare cu leaderii americani și să devină interlocutori valabili pentru Washington. Patru. Reprezentanții USL, inspirați mai mult de mass-media, au minimalizat pozițiile ambasadorului Gitenstein, considerîndu-le gafe, excese, bîlbe sau interese personale.A bia acum au confirmarea că ambasadorul SUA la București în toate declarațiile sale partizane, inclusiv în cele privitoare la comandanții de la Parchet (Kovesy și Morar), exprima poziții și interese ale Casei Albe. Adică susținerea lui Traian Băsescu. În loc de final. Mecanismul statului democratic balcanic intrat în NATO începe să funcționeze la ordin. Ce înseamnă asta? Că lucrurile sunt hotărîte deja? Adică pierdute? Că votul celor 7,4 milioane (cifră uriașă pentru România!) poate fi forfecat cu procurorii pînă la a deveni confortabil pentru Traian Băsescu? Totul depinde numai de actuala putere executivă și de votanții pentru destituirea lui Traian Băsescu, de felul în care izbutesc să transmită mesaje în țară și în străinătate,l a guverne, mass-media, ambasade și asociații profesionale, de felul în care vor menține vie flacăra libertății și de cum își apără votul și protestează împotriva abuzurilor regimului Băsescu. Adică de poporul român. Oricît ar fi Casa Albă de interesată de menținrea lui Traian Băsescu pînă în 2014 (mai ales din cauza situațiilor din Siria și Iran), democrația americană are destule resurse pentru a se poziționa corect față de un șef de stat abuziv, totalitar și neobișnuit de inventiv pentru un om cu mintea la el acasă. Tândăleam zâmbitor printre rafturile cu marfă expusă după reguli şi ochi de vânzător, prin acelaşi supermarket prin care trec aproape în fiecare zi. Uneori am sentimentul că aş putea să întind mâna şi să aleg ceva fără să privesc, aşa cum un academician îşi alege cărţile din biblioteca aflată în spatele său. Întinde mâna şi ia fără să privească şi alege cartea pe care o caută. - Nu folosiţi făina asta de Dobrogea la pachet de 2 kilograme ? E trei nula, merge şi la gătit şi la prăjituri. Mie îmi iese din ea o piţa de minune! Lângă mine se afla o doamnă niţel trecută de 55 de ani, cu ochelari mai vechi, ca de pensionar, nemachiată, necoafată, îmbrăcată într-o rochie obişnuită şi încălţată cu o pereche de sandale romane de piele, dintre cele pe care le târăsc doamnele prin oraş atunci când pleacă la cumpărături. Erau mai vechi, chiar binişor scâlciate, semnul dumurilor lungi şi dese pe asfaltul fierbinte al oraşului. N-am apucat să o studiez cu adevărat că i-am simţit mâna pe braţ şi o discretă invitaţie spre cotitura raftului. Când ne-am oprit, era deja pe vârfuri şi îmi şoptea: - Vă roagă să nu-i mai spuneţi "sursa"! Nu-i place! (M-am gândit repede câţi turnători îşi zic sursă, câţi maimuţoi din politică folosesc acest cuvânt pentru a lansa informaţii pe care tot ei le folosesc, câţi români o dau anonimă pentru a nu avea necazuri). - Totul este în ordine, doamnă? Este bine? - Da cum să nu! Vă salută şi vă roagă dacă tot îl pomeniţi să-i ziceţi Gât Curat! Ca trăznetul mi-a venit în minte Deep Trhroat din Afacerea Watergate. Şi am zâmbit din nou, bucuros că am un semn de la el cu mult mai devereme decât m-aş fi aşteptat. Prezenţa sa într-o maşină de pe stradă sau undeva departe prin provincie îmi provoca un sentiment de încredere, de linişte, de om care ştie ceva în plus. - Folosiţi făina asta că este spornică, domnule Nistorescu! Şi cu o mână a scos din buzunarul rochiei un plic alb, l-a lipit de punga de 2 kilograme cu făină Dobrogea şi le-a pus împtreună în coşul meu de plastic aproape gol. A dat să plece dar s-a oprit şi, din jumătate întors, mi-a mai zis: - A spus să nu uitaţi de profesia dumneavoastră! Eu, adică Ardeleanul şi serviciile secrete! Suna ca într-un banc. Mie îmi plac propoziţiile clare, scurte, răspicate, la obiect, nu vorbitul acesta în dodii, cu denumiri pe dos pentru fiecare lucru, cu aluzii, cu coduri, cu a propos-uri. Cum adică să nu uit de profesia mea?! Păi n-o încasez în fiecare zi pentru cum o fac, nu mă înjură destui ca să nu uit, nu mă ameninţă atîţia, nu rîd ca proştii? Nici făină nu pot să cumpăr fără să nu mă întîlnesc cu ea! Doamna dispăruse după primul raft. Ca omul civilizat, m-am făcut că plouă şi că nu mă mai interesează unde se duce. Abia după ce am făcut doi paşi am zărit-o cum trece de casele de marcaj şi cum iese pe uşa marelui magazin. Care va să zică să nu-l mai jignesc cu Sursă şi să nu uit de meseria mea?! De ce l-o fi deranjat atât de mult că i-am zis sursă? Jurnalistic vorbind, asta şi era. O sursă. Citeam în refuzul său de a purta acest nume comun de turnător un anume sentiment de protest, de revoltă şi chiar un pic de mândrie. Nu era unul din grămadă, nu turna, ci îşi asuma în felul său o decizie. La acelaşi lucru mă trimitea şi porecla pe care mi-o sugera. Gât curat. De ce? Cu siguranţă că şi el ştia destule despre Watergate, despre Gîtlej Adânc, cum l-au poreclit Bob Woodward şi Carl Bernstein pe directorul adjunct al FBI, Mark Felt. Coincidenţă sau nu, situaţia era hazoasă. Bătea şi el spre un Mark Felt deşi cred nu este nici un soi de adjunct. În schimb, îmi povestise o sumedenie de lucruri despre abuzurile nebune ale lui Florian Coldea, şi el "Deputy director of SRI". Am plătit, am pus conţinutul coşului într-o pungă, am urcat în maşină şi am luat-o pe străzi, în traficul cuminte al amiezii de vară, cu gîndul aiurea, cu un sentiment ciudat, tradus în palpitaţii, emoţie, bucurie şi nelinişte. Cînd am ajuns la Casa Presei Libere mi-a revenit în minte atenţionarea sa transmisă prin doamna în sandale, abia topită şi ea în căldura amiezii. - Să nu uitaţi de profesia Dumneavoastră! Ardelean şi nimic mai mult! La sfârşitul întâlnirii noastre (aici ofiţerii SRI se întreabă unde, cu cine, când, de pe ce număr de telefon, la ce oră etc.) vorbise puţin despre oamenii din presă. - O nenorocire! Au băgat oameni peste tot. La televiziunile de ştiri, la jurnale, la ziare, la unele radiouri. Acoperiţi sau colaboratori. Sunt locuri în care două-trei, chiar patru servicii au informatori, acoperiţi, turnători şi oameni plătiţi într-o redacţie. Uitaţi-vă la Jurnalul Naţional. Ştiu ce urmează să apară, blochează, ştiu ce face Marius Tucă, ştiu toate mişcările. Cum vă explicaţi că televiziunile, ca la un semn, dau aceleaşi lucruri? Şi multe dintre ele, aceeaşi intoxicare în aceelaşi fel şi nimeni nu pune un semn de îndoială, o întrebare. E ca la ordin. Se vede comanda unică! Presa română infiltrată de agenţi, de acoperiţi, de turnători ai tuturor servicilor de informaţii din România. Ăsta era mesajul şi acesta era apropos-ul, inclusiv cel privitor la redacţia Jurnalul Naţional. Am oprit într-o parcare, am tras punga de plastic cu făina Dobrogea de pe scaunul din spate al maşinii şi am desfăcut plicul. Iată ce se afla înăuntru. Şi hotărăsc să public aceste trei pagini aşa cum le-am primit, cu ştersăturile de rigoare şi fără nici un fel de comentariu. O fac cu sentimentul datoriei şi cu convingerea că prevederile Legii 51/1991 privind siguranţa naţională mă apără. La articolul 3 al legii sunt prevăzute ameninţările la adresa siguranţei naţionale, iar la articolul 4, lucrurile ce nu pot fi considerate ameninţări. Adică cele care arată "restrângerea sau interzicerea dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politc, religios ori de altă natură, garantate prin Constituţie. Mai mult ca niciodată avem nevoie de prevederile Constituţiei, cele care garantează libertatea presei. Aşa cum se arată la articolul 4, nu ne aflăm în faţa unei ameninţări la siguranţa naţională, ci a unor practici ilegale, nedemocratice, de tip totalitar, periculoase pentru toată presa din România. Observaţi pe prima pagină a documentului, în stânga sus, semnătura şi stampila primului adjunct al directorului SRI, generalul maior Florian Coldea, pupila, omul de încredere, agentul şi sluga devotată a lui Traian Băsescu, persoana care coordonează celula de criză din SRI. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu