cu asa prieteni, nu avem nevoie de dusmani

extras dintr-un interviu cu americanul Watts

Românii n-au avut lobby peste Ocean
Anul trecut aţi lansat un volum intitulat "With Friends like These. The
Soviet Bloc's Clandestine War Against Romania". Cum aţi ajuns aşadar să
scrieţi despre ceea ce dvs. numiţi "războiul clandestin" din blocul
sovietic?
În primul rând am ajuns la cartea aceasta lucrând la alte două cărţi. Am fost în 2002 şi am lucrat pe probleme de reformă în serviciile de informaţii româneşti, după comunism. Un  volum numai al meu şi un al doilea redactat cu specialiştii de la SRI şi SIE. Am intrat în cartea aceasta cam 6 luni de cercetare când am ajuns la concluzia că de fapt întrebările nu pot primi un răspuns pe linia asta. Problema a fost relaţia între membrii Pactului de la Varşovia. Am ţinut minte ceva ce am învăţat foarte repede la sfârşitul anilor '70 şi am concentrat în anii '80. Oricând ceva bun a fost spus despre România sau despre români, aşa, oficial, a fost contestat imediat de nişte specialişti în zona Europei de est, în special de specialişti pe Polonia sau Ungaria, care atunci au avut această reputaţie ca fiind disidenţi. Şi s-a făcut imediat opoziţie mediatică, de genul "nu este chiar aşa", "este inexact", "ei nu
au spus asta". Dar dacă ceva bun a fost spus despre ce a făcut Kádár, Gomułka sau Jaruzelski, nu a fost vreo contestare. Din această cauză, a devenit controversat orice s-ar spune bun despre România. Orice lucru despre România a fost un obiect de discuţie. Şi a fost bazat pe informaţii vechi. Mai ales în perioada în care a fost izolată, despre România se putea spune orice. Şi nimeni nu a controlat. Sunt convins că ştii ceva despre comportamentul birocratic. Dacă ceva este controversat, oamenii nu intră acolo. Din cauză că ei nu ştiu exact despre ce este vorba. Din cauza aceasta credibilitatea informaţiilor despre România a devenit foarte îndoielnică. Asta s-a întâmplat şi cu investitorii străini după 1989.
Şi a mai fost ceva. Unele ţări ex-comuniste au primit sprijin, în special, prin organizaţiile de emigranţi din Statele Unite. Acolo trăia o mare
populaţie poloneză, 9 milioane, şi exista şi populaţie maghiară, mi se
pare, cam 2 milioane. Din România, doar 300.000. Deosebirea e mare. Şi
cei din România au venit mult mai târziu. Ceilalţi au plecat mult mai
devreme. Lipsa de lobby de care a fost acuzat foarte des Guvernul
României, se datorează, de fapt, lipsei de oameni de acolo. Şi după
1990 s-a întâmplat la fel. Ion Iliescu a fost stigmatizat ca un fost
comunist, în aproape toată presa din Occident şi din România. În acelaşi
timp, preşedintele Ungariei, Mátyás Szürös a fost un comunist care a
avut  o legătură mult mai lungă cu Uniunea Sovietică, chiar a lucrat la
Departamentul Internaţional, unde a colaborat direct cu KGB şi cu
serviciile de informaţii. Tot timpul. Şi el a fost un "reformist".  Şi
aici a fost o nebunie totală. România a fost singura care a ajuns cu
acest calificativ, că este condusă de un fost comunist. Şi aici a fost o
cauză pentru lipsa de credibilitate.