Sorin Antohi, marele luminator de minti de la 1990 incoace, pana recent membru al comisiei Basescu-Tismaneanu pentru stabilirea crimelor comunismului romanesc, profesor la Universitatea Central Europeana la Budapeste, recent dovedit informator al Securitatii, ne scrie o scrisoare.
Intelectualii romani, deocamdata fara exceptie, se grabesc sa salute scrisoarea lui Antohi. Vai ce usurare, noroc ca-i baiat destept Antohi asta si scriind o scrisoare asa frumoasa le face acestora viata mai usoara.
Preotul Marchis, tot incercand sa dreaga busuiocul, ajunge sa spuna ca el a turnat numai straini.
Indignatul de servici, directorul de constiinta etc., Gabriel Liiceanu, ii adreseaza o scrisoare mult mai blanda decat aceea adresata dnei Musca si ne reaminteste indruma indignarea catre alti usual suspects.
Domnul Dan Ciachir, tot ca reactie la introducerea la prefatza a ceea ce poate ajunge opusul turnatoriei fetelor bisericesti, face distinctie intre turnatoria a carei sursa ar fi spovedania si turnatoria a carei sursa ar fi o discutie cu un preot.
Hai sa vedem si cateva raspunsuri:
Mortar
[...]ce e de salut gestul lui antohi? pt ca vine dupa 16 ani? ceea ce a facut el nu se numeste marturisire. in unele cercuri deja se stia de toata chestia asta. iar cum dosariada e in plin avant e de crezut ca buba urma sa se sparga in public. DECI, actul lui nu e o marturisire, nici o pocainta. dat fiind contextul in care a fost facut NU ARE NICI O VALOARE MORALA.
- e clar ca asta e o strategie de minimizare a dezastrului. ce a zis: the shit will hit the fan, asa ca mai bine iau o umbrela.
enervanta este DUPLICITATEA CELOR DE LA GDS, SI A 'PRETENARILOR' LUI ANTOHI. FAPTUL CA JUDECA CU MASURI DIFERITE OAMENI CARE AU FOST IN ACELEASI SITUATII SI CARE AU FACUT ACELEASI RAHATURI. PE UNII IN CONDAMNA PE ALTII - PE PRETENARI, OFF COURSE- II ABSOLVA. DECI, CA SA FI ALB TREBUIE SA FI PRIETEN CU CEI DIN GDS CARE TE VOR CURATA DE ORICE RAHAT MORAL.
Costello
Draga_Dumitale:
ce i se poate si trebuie sa i se reproseze dlui Antohi (am vazut ca o faceti el insusi) este tacerea de dupa revolutie, cand, totusi, domnia Sa a vorbit si chiar foarte bine. probabil ca daca nu ar fi existat aceasta Dosariada, nu am avea azi scrisoarea sa. e trist.
pe de alta parte, colaborarea cu Secu trebuie judecata in functie nu doar de asiduitatea cu care cineva a facut turnatorie, ci si de continutul notelor sale informative, ca si de avantajale dinainte si dupa revolutie rezultate ca urmare a legaturii cu Secu. da, are dreptate unul din comentatrori riscul e sa se autodemaste cei care au turnat cel mai putin periculos si sa se piarda turnatorii de top, cei care au facut politie politica, ca doar astia n-au constiinta astfel incat in ceasul al 25-lea sa vina sa spuna ce au facut, trebuie dovediti negru pe alb. tare ma tem ca asa cum am avut teroare la revolutie fara teroristi, coruptie la nivel inalt fara corupti, vom avea si politie politica fara faptuitorii acesteia.
Anders
Ca este unul dintre cei mai valorosi intelectuali romani (am simtit forta gandirii lui inca de cand i-am citit "Utopica") nu anuleaza faptul-clar, simplu, cu neputinta de ocolit chiar si de catre improvizatii lui avocati-ca este o canalie dezgustatoare, innebunita de arivism si de pofta de a trai bine. Sa nu ne amagim, de asta a facut compromisuri si nu pentru ca l-ar fi strans careva cu usa. De altfel, cred ca un intelectual decade din conditia asta atunci cand renunta la principii si incepe sa calculeze (ca-si pierde slujba, ca nu poate sa-si dea odraslele la scoli bune etc.).
omrau
mda , sunt niste diferente intre Mona Musca si Sorin Antohi, dar in nici un caz favorabile lui Antohi :
1. Antohi si'a turnat prietenii . Musca a turnat niste straini [orice s'ar spune , ramane mult mai grava o tradare a unui prieten decat un branci/sut dat unui necunoscut].
2. La Antohi turnatoria a fost repetata . a devenit o a doua activitate [sau cariera ?] pe langa cea profesionala , obisnuita . Pare chiar un straniu hobby , declansator de angoase si voluptati ...un soi de sadomasochism intelectual .
3. Antohi a incercat sa profite de pe urma relatiei cu securitatea...asta'i partea cea mai grava :( ... tatonand o bursa Herder . Asta'i deja o forma de oportunism criminal ...:( ...imi pare rau ca trebuie s'o spun , dar denota complicitatea , acceptarea si participarea de buna voie la mecanismul concentrationar. Nu l'a impins nimeni sa faca drumu la securitate ca sa ceara voie afara .
dar ...si asemanari :
1. prin deconspirarea lor s'a obtinut dezechilibrarea a doua grupari de opozitie fata de secu : PNL si GDS . in plus raman periculoase suspiciuni si asupra altor personalitati de marca ale celor doua institutii civice .
2. tardivitatea . [atat]
3. autovictimizarea . ce'i drept , in cazul Antohi ...mult mai subtila [nu'i de mirare , doar avem de'a face cu un intelectual "luminat"]
4. neacceptarea faptului ca prin nemarturisire au putut deveni unelte in mana securitatii intr'un moment cheie pt societatea romaneasca.
5. imposibilitatea de a inlatura suspiciunile asupra unor eventuale colaborari cu securitatea postrevolutionara . mai ales ca noi [publicul tinta , au , ma doareee :)))) ] avem la dispozitie doar informatii desecretizate din deceniul 8 ; deci... deduc ca abia peste 20-30 de ani am putea afla daca nu cumva Musca si Antohi si'au continuat activitatea patriotica si dupa '89...
cat despre agitatia lui prietenilor lui Antohi ...reiterata si remazgalita ... "securitatea , tortionarii nepedepsiti care ne conduc , basescu mare luptator impotriva , lovituri sub centura , deconspirari teleghidate" . Daca mai aud placa asta mult fara sa se intample ceva [adica o inculpare a "goangelor" , a ofiterilor si a postasilor] imi iau patefonu in spinare si ma retrag in munti . cu traista plina de viniluri cu jazz .
__________________________________________________
Ion_Ungureanu
Gabriel Liiceanu -"instanta morala"
Sa nu se inteleaga ca prin cele de mai jos ii iau apararea Monei Musca sau preotilor informatori insa reactia moralizatoare a lui Gabriel Liiceanu este disproportionata. Deconspirarea trebuie sa continue pina la virfurile Secuitatii, iar cei gasiti vinovati sa suporte macar oprobiul public.
Primul articol adresat Monei Musca m-a scirbit. Acum G. Liiceanu a recidivat.
Ma intreb insa ce a facut ?instanta morala? Liiceanu in cazurile Paleologu, Quintus, Paler si exemplele in care dinsul putea sa-si arate muschii pot continua. De fapt as vrea sa inteleg cum de a ajuns G. Liiceanu ?instanta morala?. A facut dinsul ceva deosebit inainte de ?89 sau dupa, sa ii dea dreptul sa se erijeze in ?instanta morala? sau cum le place unor intelectuali bucuresteni sa se numeasca, ?director de constiinta?? A semnat vreun apel, a trimis o scrisoare sau o carte pentru publicare in Occident? A facut ceva asemanator intelectualilor disidenti din Cehia, Polonia sau Ungaria? Dimpotriva, a fost un excelent resistent prin cultura, vorba altui ?director de constiinta?, Nicolae Manolescu. Scuza poate fi gasita ca in cazul prietenului sau, Andrei Plesu. Ii facea rau munca de jos. In anii ?80 vizitindu-l pe Paul Goma, la Paris, se lamenta impreuna cu Andrei Plesu: ?Invata-ne si pe noi ce sa facem?, promitind ca dupa ce vor ajunge in tara vor trimite si ei ceva pentru publicat in Occident. Si au trimis?.nimic.
Poate a facut ceva deosebit dupa ?89 ca atitudine publica? ?Apelul catre lichele?, destul de fals, neadevarat.
Acum, cind are voie de la stapinire, ia atitudine, e moralizator. Cam tirziu ca sa-l mai pot crede. G. Liiceanu a pierdut timpul cind putea vorbi. Degeaba il mai cauta acum.
dinica de la peromaneste
Suna legalist distinctia incercata de dl. Dan Ciachir intre turnatoria cu sursa din spovedanie vs. cleveteala/tras de limba. Sursa indignarii publice la faptul ca unii preoti au turnat nu este numaidecat din pricina ca ei ar fi spus mai departe ceea ce le-a fost destainuit la spovedanie, ci ca ar fi spus mai departe ceea ce omul le-ar fi spus--la necaz sau bucurie.
Intr-adevar, in timpul acela cand te simteai apasat spiritual din toate directiile, te-ai fi gandit ca preotul ti-e unul din putinii aliatzi naturali pe care ii ai in a rezista mizeriei zilnice. In fond, preotul avea nevoile materiale asigurate independent de colaborarea lui cu Securitatea, deci n-ar putea invoca aceeasi scuza cu a unui amarat de strungar ce locuia la camin de nefamilisti si turna pentru rand in fatza la butelie.
Sa intelegem ca dl. Ciachir nu considera pacat relatarea de catre un preot la Securitate discutia unuia cu acel preot? Daca da, dumnealui s-a integrat deja in anglo-saxonism inainte ca acesta sa fi ajuns la Bucuresti...
Se vede treaba ca in Romania a inceput sa se duca totul de rapa in momentul in care rectitudinea morala a taranului roman (cca. 85% din populatie in 1947) o fost pervertita de agentii Moscovei in Romania: Mai intai prin eliminarea celor integri si apoi prin promovarea exclusiva a lichelelor. Ceausescu numai a nationalizat si generalizat lichelismul--scriitori, preoti si aparatorii cu orice pret al acestora inclusiv.
Desi am avut rezerve, acum ca tot s-a declansat, nu pot decat sa salut aceasta initiativa tardiva de punere la lumina a mizeriei umane comuniste (Dosariada) si sa sper ca din asta cei care au de ales in ziua de azi vor alege dreptatea in masura mult mai mare decat noi, cei de pana la 1989.
Da click aici ca sa vezi totul!
6 comentarii:
Tismaneanu: „A scapat de piatra din suflet“
Scriu aceste rinduri cu o mare durere in inima. Pentru mine Sorin Antohi a fost si ramine un prieten drag, un om al spiritului, un democrat convins. Colaborarea cu organele securiste, obtinuta sub santaj si sub amenintare, trebuie privita cu sentimentul ca a fost vorba despre o capotare morala pe care ulterior Antohi a incercat pe toate caile sa o depaseasca. „Orice sfint are un trecut, orice pacatos, un viitor“, spune un dicton. Ceea ce a facut Sorin Antohi incepind din anii ’80, deci dupa perioada in care a fost informator, pentru salvarea demnitatii culturii romanesti nu poate fi sters cu buretele indignarii filistine. Marturisirea lui Sorin Antohi contribuie la acea claritate morala pentru care pledez necontenit (inclusiv intr-un recent articol din „Cotidianul“). Da, a colaborat cu politia politica comunista, a fost informator si a scris note despre prietenii sai apropiati. Notele, intelegem de la el, erau favora bile si chiar elogioase. Ceea ce nu schimba esenta chestiunii: erau date sub pseudonim, fara ca subiectii discutati sa stie ce scria „sursa“. Dar a rupt la un moment dat, a trait apoi intr-o stare de chin psihologic pe care abia acum noi, prietenii lui apropiati, incepem sa-l pricepem. Ma grabesc sa o spun: tot ce a scris Antohi in anii de dupa 1989, dar si textele sale disidente, semnifica vointa de a iesi din carcasa ideologica a bolsevismului si efortul de a sustine valorile societatii deschise.
Nu vreau sa sustin aici teoria „turnatorului de bine“. Nu a existat asa-ceva. Delatiunea era delatiune si nu poate fi nicicum exonerata. Vreau sa renuntam insa la postura de procurori neprihaniti si sa admitem ca zona cenusie din sistem a fost una extrem de labila si perversa. Nu impartasesc pozitia care egalizeaza culpele, asezindu-i alaturi pe Plesita, Merce, Dascalescu, Postelnicu, Mona Musca, Mihai Dulea si Leonte Rautu de Sorin Antohi, adversar fatis, inca din anii dictaturii, ai ideologiei comuniste, si pe demagogii oficiali ai ceausismului.
Alegind sa vorbeasca, in fine, despre propria sa degradare, Sorin Antohi se afla pe drumul unei redemptiuni prea mult aminata. Cei care vor arunca cu piatra in el ar trebui sa stie ca, eliberin-du-se prin marturisire, Antohi a scapat de o piatra mult mai apasatoare - cea din propriul sau suflet.
Antonesei: „Nu-mi prea vin in fire“
De 24 de ore, de cind am primit scrisoarea lui Sorin, nu-mi prea vin in fire. Stiam ca are „probleme de dosar“, de citeva luni eram sigur, dar am fost socat de cele prin care a trecut, incepind de la 17 ani. La aceeasi virsta, eram impulsiv si depresiv si, probabil, daca as fi fost supus aceluiasi tratament, n-as mai scrie astazi aici. Multumesc cerului ca n-am trecut prin asta si-l depling pe Sorin pentru ce i s-a intimplat. Era bine ca noua, prietenilor, sa ne fi spus macar dupa 1989. Cred insa ca i-a fost rusine ori frica sa nu ne piarda. Incerc sa-l inteleg. Oricum, asa cum l-am asigurat prin mail, vom trece cumva peste asta, vom ramine prieteni. In caz contrar, Secu si PCR ar continua sa-mi faca agenda si detest asta. E ceva ciudat in deconspirare.
Plesita ne da lectii pe OTV, Merce in Parlament si in presa, Priboi a sters-o cu averea ilegala peste fruntarii, iar politia politica a fost facuta de Mona, Sorin, Carol? Acesti oameni nu s-au dus de bunavoie la Secu’! Esti cu adevarat vinovat pentru cele asupra carora poti decide in deplina autonomie. Daca nu ajunge sus, la securisti si activisti, care decideau, deconspirarea nu e inutila, e periculoasa.
Doina Cornea: „Acum e un om liber“
Il felicit pe domnul Antohi pentru confesiunea sa. Am aflat ca a fost racolat in tinerete si, daca astazi a avut curajul sa isi recunoasca acest angajament, inseamna ca dinsul a evoluat foarte mult si ca s-a schimbat. De acum incolo il socotesc un om liber - pentru ca a spus adevarul, iar adevarul l-a facut liber. Il felicit pentru faptul ca a marturisit, care mie imi spune ca constiinta lui a ramas neatinsa. Daca toti cei care sint vinovati de colaborarea cu Securitatea ar face la fel ca domnul Antohi, atunci Romania ar putea deveni in citeva luni o tara curata. Riscul ca tocmai cei cinstiti sa isi dezvaluie aceasta colaborare cu Securitatea, iar cei vinovati sa taca in continuare este mare. De aceea, eu cred ca este necesar ca societatea civila sa isi uneasca fortele si sa ceara dosarele celor grei - a acelora care nu isi recunosc faptele grave. Mi-e teama ca daca lucrurile se vor opri aici, tocmai cei care au ruinat tara si au otravit constiintele nu vor avea atita onoare incit sa isi declare colaborarea cu Securitatea. E nevoie sa fi aflat dosarele tuturor demnitarilor, ale judecatorilor si ale inaltilor ierarhi, indiferent de confesiunea de care apartin acestia. In privinta acestora din urma, cazul IPS Anania - mitropolitul de Cluj care figureaza ca si colaborator al Securitatii in cartea lui Ion Mihai Pacepa - este un exemplu cum nu se poate mai bun pentru a ilustra o atitudine care nu face deloc cinste clerului. In concluzie, e necesar ca societatea civila sa se mobilizeze in sensul echilibrarii deconspirarilor.
Cristian Pirvulescu: „Pocainta nu are semnificatie morala“
Scrisoarea lui Sorin Antohi apare intr-un moment cind zvonurile privind colaborarea cu Securitatea au cunoscut o intensitate crescinda.
De asemenea, retragerea sa din Comisia prezidentiala pentru condamnarea comunismului lasa foarte multe semne de intrebare.
Confesiunea istoricului Sorin Antohi este o aparare foarte inteligenta, in care santajul exercitat de Securitate devine principala scuza pentru calitatea sa de informator. Iar scuza aceasta poate fi acceptata.
Aceasta marturisire nu anuleaza problema morala; aceasta ramine. Ea ramine, fiindca aceasta calitate de informator nu a fost niciodata recunoscuta pina acum. Gestul recunoasterii si al pocaintei ne apare ca fiind incomplet cita vreme nu a avut antecedente. Un asemenea gest ramine conjunctural; el este asociat dosariadei. Ramine, de aceea, fara semnificatie morala.
Altfel, sint tentat sa cred ca Sorin Antohi a fost santajat si a cedat cind foarte putini ar fi rezistat.
Mircea Mihaies: „Gestul lui Sorin Antohi ar trebui salutat“
Eu n-o sa dau cu piatra in Antohi. Cred ca e o idee buna sa faca marturisiri, cu atit mai mult cu cit e din lumea academica. Nu mi se pare ca ar trebui sa judecam aceste dezvaluiri in termeni de dezamagire: in ceea ce priveste riscurile deconspirarilor, stim de unde plecam, incotro ne indreptam si ce piedici trebuie indepartate.
Gestul lui Sorin Antohi ar trebui salutat. Stiu ca e umilitor sa recunosti public ca tu, ca om, ca si cetatean, nu ai fost la inaltimea calitatilor tale intelectuale. Sorin Antohi e un om exceptional cotat in viata academica, iar in ultimele luni s-a tot vorbit despre dosarul lui, in anumite cercuri. Nu am insa termeni de condamnare pentru Antohi, problema mea e cu cei care continua sa se ascunda si sint in pozitii publice, or, Sorin Antohi a tot venit cu idei minunate, contribuind chiar la schimbarea mentalitatii de la noi. Pina sa se ajunga la dosarul lui mai era destul de asteptat, asa ca marturisirea de acum dovedeste ca nu e un om lipsit de constiinta.
Trei colegi din GDS, despre masura justa a vinovatiei
Rodica Palade
Este un episod extrem de neplacut. Apreciez mult ca Sorin Antohi a explicat ceea ce a facut. Pe de alta parte, tot ceea ce a scris Sorin in revista „22“ si ce a facut dupa 1990 ramine valabil si speram ca lucrurile acestea sa fie judecate corect. Sa nu ne oprim la vinarea unor nume. Noi am cerut sa stim niste adevaruri. Acum va trebui sa avem intelepciunea sa stim si ce sa facem cu aceste adevaruri. Sorin Antohi este un intelectual de care societatea romaneasca are nevoie.
Radu Filipescu
Sorin a intrat intr-o situatie din care nu a stiut sa iasa. La un moment dat conteaza si mediul - in sensul ca nu a avut cu cine sa se sfatuiasca pentru a nu intra in acea incurcatura. „Dosarul“ sau a avut citeva puncte rele - a avut o colaborare initiala pe care a reluat-o apoi intr-o forma mai extinsa. In acelasi timp, faptul ca acum marturiseste si ca dupa 1989 nu si-a facut cariera in urma colaborarii sale e de laudat. Cazul lui Sorin Antohi este un argument in plus pentru condamnarea comunismului - vedem, inca o data, in ce hal i-a degradat comunismul pe oameni. Eu apreciez marturisirea lui. Sorin trebuie judecat cu asprime, dar si cu ingaduinta.
Andrei Oisteanu
Sint uluit si indurerat. Deocamdata sint prea socat ca sa comentez coerent confesiunea lui Sorin Antohi. Bine ca a avut puterea sa o faca, fie si atit de tirziu. Cunoscindu-l, stiu ca a singerat scriind-o. Si eu am singerat citind-o. Este un act de exorcizare a duhurilor rele. Inteleg ca vrea sa publice o carte despre aceasta experienta sumbra si dureroasa. Il incurajez. Va fi un document important de incriminare a regimului comunist. Pentru a putea masura corect vinovatiile, trebuie sa cunoastem maruntaiele sistemului dictatorial si sa-i intelegem grozavia. Are dreptate Sorin Antohi: ubi sUnt locotenentul Florinel Viziteu, colonelul Gascu etc. (Doamne, ce nume au!). Unde sint cei care au inoculat maladiile spiritului de care suferim si azi?! Unde sint cei care i-au infrint pe unii dintre cei mai buni dintre noi?! Sorin Antohi, te rog sa nu ma incluzi in categoria „fostilor prieteni“.
No comment
Alexandru Calinescu, Dan Petrescu, Tereza Culianu-Petrescu nu vor sa comenteze confesiunea lui Sorin Antohi.
„Sorin imi este un om foarte apropiat si imi va fi in continuare, sint nasul lui de cununie... Am vazut textul, dar va rog sa nu-mi cereti sa-l comentez“, spune profesorul Alexandru Calinescu.
La rindul sau, sotia lui Dan Petrescu, Tereza Culianu, afirma ca sotul sau nu doreste sa comenteze despre Sorin Antohi: „Noi stiam deja de ceva vreme de povestea asta. Mi s-ar parea mai interesant, pentru dumneavoastra ca in loc sa vorbiti cu apropiatii lui Sorin Antohi, sa incercati sa vedeti cine erau securistii care l-au constrins, aceia care ii cereau notele informative“.
Ce informatii poate da spovedania
Trebuie sa remarcam ca printre oamenii bisericii de la noi bantuie un vant al ezoterismului. Nu numai la Ciachir, inclusiv la fetele care mai dau interviuri pe la televizor.
"In vechiul regim erau rari intelectualii cu pretentii care se spovedeau; de aici si ignoranta lor in materie."
De parca ca sa intelegi in ce consta aceasta grozava "taina" iti trebuie un creier de geniu. E suficient unul de batrana cu 4 clase. Problema insa este daca aceasta taina ramanea ca atare.
Argumentul prin care se incearca sa ni se prezinte concluzia ca spovedania oricum nu furniza informatii prea importante, si ca ele nu puteau fi divulgate de preoti se bazeaza pe doua premise:
1. Spovedania nu ofera informatii specifice care ar putea duce la afectarea personala a celui vizat de ele.
2. Preotii nu puteau sa incalce taina spovedaniei.
Premisa 1 e falsa. Aceeasi premisa e folosita de toti care au fost deconspirati. Ei au dat informatii "fara valoare", "despre nimicuri care nu puteau face rau nimanui". Problema este ca aceste informatii nu trebuie sa fie periculoase pt cel vizat prin continutul lor, ele pot fi folosite ca instrument al terorii indiferent de valoarea continutului.
Securistii te puteau teroriza nu numai daca stiau totul despre tine, ci si daca iti dadeau impresia ca stiu totul despre tine. Pacatele tale sunt lucruri intime, personale in cel mai substantial sens. Nu conteaza ca nu sunt precizate exact (asta e esenta apararii lui Ciachir). Ajunge sa afle un securist ca ai avut o relatie extraconjugala si sa-ti spuna asa, de sub palarie: "Noi stim ce faci si cu cine umbli. Stim ca ai o relatie extraconjugala".
Restul e usor. Ajungi sa le dai chiar tu informatii despre tine.
Cum a spus Liiceanu intr-un mod genial: "Dumneavoastra faceati posibila teroarea".
Informatiile oferite la spovedanie puteau fi folosite in scop represiv, indiferent de detaliile continutului, tocmai pt ca erau personale si adevarate.
Premisa 2 e falsa. Preotii nu sunt cu ceva mai divini decat restul oamenilor. Sunt la fel de susceptibili la greseala. Aceast infailibilitate a preotimii e doar in imaginatia lor. Am avut exemplele recente de arhiepiscopi sau gen Marchis, care ne-au demonstrat ca sunt foarte abili inclusiv in a juca teatru.
Problema lor e ca sunt un model de moralitate pt multi oameni. Sunt "pastori". Ma rog. Tocmai de aceea trebuie sa fie mai curati ca restul. Nu sa ne toace idei ca ar fi informat din patriotism samd.
TORPILE MORALE
CTP
Mi se pare o autoamagire justificativ-compensativa. C.V.T., Merce sau Plesita n-au pledat niciodata pentru valorile societatii capitaliste libere si deschise. Ei au fost votati si acceptati de o parte a publicului actual pentru recursul fatis la comunism si securism - "Lasati securistii sa vina la mine!" Daca vor putea fi incriminati prin lege pentru politie politica - ceea ce mi se pare greu, daca nu imposibil - asta n-ar avea decat consecinte juridice sau administrative. Moralmente, insii de felul acesta sunt inatacabili, nu pot pierde sustinatori in nici o situatie legata de fostul sistem comunist. In schimb, torpile morale ca aceea a lui Sorin Antohi sunt cu mult mai distrugatoare, lovesc sub linia de plutire si ii lasa cu ochii in gol pe cei care lupta pentru binele pe care mai cred ca-l pot deosebi de raul ce ne inconjoara. Sper ca Sorin sa inteleaga macar atat si macar acum.
Chiar de-am avut elevi de virsta lui, Sorin Antohi si cu mine facem parte din aceeasi generatie, din aceeasi lume chiar, fiindca am frecventat si eu gazetele studentesti, iar in Amfiteatru - cel condus de Dohotaru - mi-au aparut niste cronici literare, pina prin 1974-75. Asemenarile se inmultesc daca pun la socoteala faptul ca am avut si eu de a face cu securisti si ca am observat repede funciarul lor dispret pentru om, vazut doar ca un cobai, numai bun de supus oricaror incercari doar pentru a-l putea "exploata informativ" cit mai mult posibil. In treacat fie spus, nu gasesc vreo deosebire fundamentala intre "securistul adevarat" - asa cum il descrie Antohi in scrisoarea sa - si un prosper om de afaceri strict contemporan, in atelierele caruia robotesc multime de oameni, pe citiva lei-tramvai, pentru ca el sa poata trai opulent. Veti gindi ca sint poate socialist. Nu sint nici macar social-democrat dar constat ca dispretul fata de om este peren, ca si egoismul care il secreta, unul de factura joasa, primitiva.
Oberv fara uimire, placere si consideratie gama reactiilor in fata tardivei spovedanii academice: de la consteranrea lui "Nu se poate asa ceva", la urita jubilatie a lui "Bineinteles ca se poate, v-am spus eu!" Uneori, mi-as dori sa fiu si eu - macar o data - in stare sa jubilez: V-am spus eu! V-am spus eu ca Dosariada este mai mult decit o greseala istorica, este o prostie care ne va tiri in mlastina purificarii pentru a ne lasa sa putrezim acolo, timp de inca o generatie, cel putin. V-am spus eu ca aceia care manipuleaza Dosariada au pierdut controlul fenomenului, si acum se lupta intre ei ca orbetii, minati doar de braziliana tactica a sportului-rege - sa marchezi mai mult decit adversarul. V-am spus eu ca Dosariada este demobilizatoare, ca din saraci si inselati, vom iesi din ea saraci lipiti si prostiti in fata, chestie pentru care o sa ajungem sa si multumim "conducatorului iubit".
Comemorez deja semijubiliar momentul in care mi-am dat seama ca traiesc printre oameni care habar nu au pe ce lume traiesc. Trecind de cimpul cu flori, am patit un fel de criza existentiala inauntrul careia s-a conturat - clar, irevocabil - cerinta de a sti ce se-ntimpla si ce mi se-ntimpla, si mai ales DE CE? De-acolo, rezerva mea fata de voiosia timpa, fata de "entuziasm", de "avint revolutionar" si de orice avint, intr-o lume in care singurul adevar imuabil este acela ca adevarul este relativ. Ceea ce inseamna - pentru mine, in orice caz - ca nu trebuie sa sari ca apucatul de bucurie ca Noul a luat locul Vechiului, ci sa pipai atent Noul. De obicei, se vede repede ca Noul nu este decit Vechiul altfel numit, si ca "mai binele" este adesea dusmanul "binelui" - asa amarit cum il percepe fiecare, dupa puterea mintii sale.
Este absolut irelevant ceea ce scriu TRU, RCC si altii ca ei despre "cazul" Antohi. Nu prea stiu ce-i mina pe ei in lupta, ma-ndoiesc ca nobilul ideal de a recupera valoarea intrinseca a omului supus unei perfide activitati degenarative in plan uman. Dar stiu ce-nseaman sa ameninti un pusti de 18 ani cu exmatricularea "din toate liceele din tara". Mi s-a-ntimplat si mie, si eu am fost "un elev-problema". Frica de a nu pati asa ceva nu este una comuna. Multime de oameni de pe pamintul acesta nu s-ar sinchisi de asta - ce, moare omul daca n-are liceul? Citi n-au liceul si traiesc, ba chiar mai bine decit ai care-l au, chiar decit ai de au si facultate si care trag targa pe uscat, in timp ce ailalti - "asa prosti" cum sint ei - ii incaleca si-i pun la treaba pe "dastepti". Frica aceea nu apare decit in sufletul viitorului carturar, al celui care nu-si vede rostul decit in si prin cultura.
Stiam si eu lozinca materna: Muma, ai doua miini, doua picioare, te duci, muma, la munca si cistigi un ban. Parca il auzeam pe Stefan a Petrei Ciubotarul: Daca s-or face toti popi, cine o sa ne mai traga ciubotele? Iata, imi spuneam, cum - la mai bine de o suta de ani departare, si-n fundul Olteniei, nu in Tara de Sus, oamenii simpli gindesc la fel: La ce bun atita carte?
Nu stiu cum este sa fii amenintat cu inchisoarea, la 18 ani. Dar stiu cum este sa fii considerat subversiv pentru o fapta pusteasca, "sa fii lasat sa termini anul" numai si numai pentru ca ai avut inspiratia de a lua toata vina asupra ta, ceea ce a parut o bravada adolesentina atunci, dar s-a dovedit a fi o justa intuire a situatiei: nu ati fost acuzati de manifestare colectiva, premeditata impotriva regimului democrat-popular, pentru ca s-au gasit citeva hirtii arse, intr-o sala de clasa. E drept, printe acele hirtii era si ziarul Scinteia dar, le-am explicat eu sincer nedumerit, daca n-au avut altceva la indemina? Si, oricum - adaugam - asta e si o dovada ca citim Scinteia.
Mi s-a propus si mie - in chiar acea perioada - "colaborarea". N-am mai apucat etapele urmatoare fiindca s-a dovedit "ca nu prezentam incredere". Nu stiu de-as fi ajuns sau nu turnator, nu pot spune in apararea pustiului de atunci decit ca ideea de a-l turna pe proful de istorie - un nesuferit, saracul! - mi s-a parut oribila dar nu ca idee in sine, ci pentru ca astepta un copil, tirzie si desarta promisiune a virstei lui inaintate.
Sigur, am tot avut ocazia de a turna, pina in 1989. Am evitat intuitiv orice ocazie - cel putin pina m-am dumirit ce e cu oamenii aia care asteptau "informari" de la mine - din simplul si binecuvintatul motiv ca nu-mi mai doream inca "o autoritate" pe cap. Eram satul de "autoritati", niciodata nu mi-a placut autoritatea, ajungind sa o clasific drept ceea ce si este, in majoritatea cazurilor: o isterie sui-generis, datorata lipsei de incredere in propria-ti persoana.
Nu am fost adeversar al SEcuritatii, nici al statului socialist, ori al partidului comunist. Ei au ajuns insa adversarii mei persoanli, din lipsa de imaginatie - credeam eu, la un moment dat - din precaritatea calitatii umane a tovilor, stiu acum. Dar motive ideologice nu aveam, poate si datorita nefericitei - vad astazi - intimplari ca nu provin dintr-o familie persecutata politic, ca am avut "origine sanatoasa", adica. M-oti crede au ba, pina la contactul brutal cu, Securitatea imi aparea cam cum era descrisa in romanele politiste romanesti. E drept, atunci cind auzeam ca vreun coleg sau colega "toarna", automat imi producea sila respectivul/a, dar va rog sa ma credeti, habar nu am de ce! Era o dovada de prostie - asa gindeam - fiindca noi, ceilalti, nu puneam la cale rasturnarea regimului, ori macar pe a conudcerii de atunci a "Partidului", nu - vai de pacatele noastre! Noi nu doream decit sa ne urmam drumul . Cum-necum, iesisem la sleaul mare si acum tot ce ne trebuia era sa fim lasati in pace. Ca s-a dovedit ca nici asta nu se putea, e alta poveste.
Eu cred ca Sorin Antohi a gresit spovedindu-se prolix si specios. Mai grav, nu cred in sinceritatea actului sau de penitenta, il suspectez a fi mai curind o autocritica tovaraseasca, sau cam asa ceva. Spun toate acestea din pozitia cinquagenarului care stie ca - macar la maturitate, daca mai devreme n-a fost posibil - singurul acord important este acela cu tine insuti. Daca insa tot iti mai pasa de gura lumii, chiar si la 50 de ani, daca pui intr-un taler toata viata ta de carturar, iar in celalat astepti bilele albe ale iertarii publice, ma tem ca esti dinainte osindit, draga confrate si concetatean al meu, d-le Antohi! Caz in care eu, unul nu te mai pot stima - nici ca tovaras de generatie, nici ca roman nacajit, nici ca figura tragica a omului supus ispitei si greselii. De fapt, nu mai e nimic tragic aici. Banal - unu' a turnat la Secu, cica pen'c-a fost fortat. Aiurea!
Problema d-lui Antohi pare a fi ca s-a straduit si a reusit sa fie un premiant in tot ceea ce a facut, de la a scrie ceva non-conformist in liceu oana la a da in primire prietenii, de la a-si contrui o frumoasa cariera profesionala pana la a scrie o scrisoare asa de 19 pagini. Omul asta a fost primul intotdeauna...
Domnul Liiceanu, manat de avant revolutionar, dupa ce s-a autonumit profesor la Universitate, a luat cu asalt palatul Casa Scanteii ,l-a detronat pe Dumitru Popescu-dumnezeu, i-a luat locul, si de atunci judeca vii si mortii. Urand comunismul si securitatea, pentru ca ura e dominanta lui spirituala, a facut praf o femeie, Mona Musca. Dar de exemplu de Silviu Brucan si de alti detinatori ai puterii, nu s-a atins ; de barbati se teme.
Domnule Liiceanu, ati fost luat ca model de alti carturari de moralitatea dumneavoastra, si intr-o catedra universitara din Iasi sunt 15 profesori, un lector si un asistent. Pofesorii au salar lunar50 milioane desi nivelul de pregatire a asa zisilor studenti a scazut sub exigentele unei scoli profesionale. Sunteti unul dintre edilii haosului postrevolutionar, de care profitati.
Domnule Liiceanu nu lumineaza , ci scoate fum a voastra minte.
Altfel il citam pe Iisus care ne indeamna sa ne ferim de carturari care cauta locurile dintai la ospete si mananca casele saracilor, de ochii lumii rugandu-se indelung.
Mai mult, cine sint Anca Oroveanu si Andrei Oisteanu? Veri primari:
Anca Oroveanu este fiica faimosului Leonte Rautu marele distrugator si gropar al culturii ROMANE, iar Andrei Oisteanu este fiul fratelui lui Leonte Rautu.
Sa completam ca persoanele de mai sus sunt tovarasi de dezbateri cu domnul Liiceanu in GDS, de la infiintarea acestuia.Cred ca doamna Oroveanu si domnul Oisteanu sunt niste intelectuali demni de tot respectul, dar domnul Liiceanu ,care face spume la gura condamnand edilii comunismului, colaboreaza foarte bine cu nepotii unui mare demnitar al PCR.si in acelasi timp o ia in suturi justitiare pe Mona.
Incet, incet vom afla cine esti domnule Liiceanu, si cred ca ai sa ai soarta statuii lui Lenin.
Trimiteți un comentariu