Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

4.9.06

supravegherea, bat-o vina!


M_D_L
Intamplari din Franta


In anul 1992 Am fost trimis in Franta prin programul TEMPUS. Am beneficiat de o bursa pe durata a trei luni. Bursele putea fi individuale sau colective. Eu am mers "la gramada", impreuna cu studenti, cadre didactice, ingineri, poate si securisti. Am crezut ca acolo vom fi instruiti, ca vom lucra in laboratoare moderne. Ma gandeam ca in viitoarea Uniune Europeana in care urma sa intram, toate tarile vor fi egale in drepturi, ca diversele state care alcatuiesc SUA si urma sa inceapa o adevarata colaborare. Nici vorba de asa ceva. Francezii erau in stare de razboi. Se temeau de toti (agentii CIA, MOSAD, MI6, KGB, etc), si nici nu pregatisera bine primirea noastra. Nu stiau ce sa faca cu noi. Cei din grupul nostru, care erau pregatiti in domenii "nepericuloase", informatica, matematica, au fost restrictionati mai putin si chiar au fost invitati pe la francezi pe acasa in weekend. In schimb fizicienii au fost urmariti pas cu pas. In fiecare zi de vineri, la sfarsitul programului se intalneau cu doi fizicieni "securisti" francezi (unul dintre ei era de origine algeriana si era mai inteligent) si trebuia sa spuna ce au facut in saptamana care tocmai se incheiase minut cu minut, la ce cursuri au asistat, in ce laboratoare au intrat, cine a fost de fata. Dupa acest raport urma altul in care trebuia sa spuna ce vor face in saptamana urmatoare. Trebuie sa precizez ca in localitatea respectiva exista o puternica industrie de armamament (dispozizitive optelectronice de vazut pe timpul nuptii, de ghidare rachete, de aviatie, etc) asa ca trebuie sa-i intelegem si pe francezi. La biblioteca eram supravegheati permanent. In sala mica unde se gaseau revistele stiintifice pentru cercetatori era tot timpul un student care statea cu ochii pe noi. In sala mare, pentru studenti, erau doi studenti (baiat si fata, probabil de origine maghiara, pentru ca tipa purta un tricou care avea imprimat steagul Ungariei) care ne urmareau. Eu mi-am dat seama cum stau lucrurile si am dat-o pe radioamatorism (m-a pasionat electronica). Cartile serioase erau in cabinetele profesorilor, unde nu aveam acces, asa ca mi-am pierdut timpul cu revistele si cartile pentru radioamatori. La un moment dat la plecarea de la biblioteca am ascuns o carte de electronica printre cartile de stiinte politice unde nu cauta nici dracul. Ma temeam ca nu cumva s-o imprunmute careva pentru acasa si sa raman fara ea. Surpriza a fost ca a doua zi am gasit cartea respectiva acolo unde ii era locul, la cartile de electronica, desi atunci cand am ascuns-o am crezut ca nu ma vede cineva.
Francezii faceau si studii psihologice pe noi . Ne-au dus la un centru de "perfectionarea limbii franceze". La inceput am fost dusi la cabinetul sefului, care era specialist in statistica matematica (!!). Noi stateam in semicerc in fata biroului in timp ce o camera de luat vederi aflata intr-un colt al tavanului ne filma. Probabil se gandeau sa descopere securistii grupului, dupa expresia fetei. Dupa ce ne-au testat, ne-au impartit in doua grupe, incepatori si avansati. Eu eram singurul care nu stia o boaba in franceza (in liceu am studiat engleza si rusa) si nu am fost inclus in nici un grup. Si-au dat seama ca sunt un individ atipic si au vrut la un moment dat sa ma ia in studiu spunandu-mi ca au pus pe cineva sa lucreze separat cu mine si sa ma invete franceza de la zero. Eu nu am talent la invatarea limbilor straine (sunt bun numai la tehnica), timpul era scurt si stiam ca nu voi mai calca in veci prin Franta, asa incat am refuzat si le-am spus ca voi comunica cu ei in limba engleza.
Am discutat mai tarziu cu un roman venit acolo cu bursa individuala, care parea instruit in tehnica diversiunii (s-a scapat si mi-a spus ca a participat la intruniri masonice). Acesta mi-a spus ca "lectiile" de franceza de la centrul respectiv (la care eu n-am participat) erau discutii pe diverse teme (droguri, cunostinte generale, etc) si ca "profesorii" nu erau filologi ci politehnisti, psihologi, etc.
Am avut si turnatori printre noi. Unii romani au imprimata genetic tradarea si turnatoria. Daca ii criticam pe francezi a doua zi stiau. Cei care turnau erau recompensati cu lozuri castigatoare de 1000 F (aproximativ 200$). Ca sa justifice banii erau instruiti sa mearga cu grupul de romani si sa cumpere un loz de fata cu ceilalti, sa-l bage in buzunar si sa-l scoata discret pe cel castigator. Mi-am dat seama ca asa stau lucrurile cu ajutorul statisticii matematice (bat-o vina!). Noi toti cumparam lozuri, dar castigau numai "unii".
Eu n-am avut intentia sa raman in Franta pentru ca nu stiam limba. Daca as fi avut bursa in tr-o tara in care se vorbeste engleza probabil ca as fi ramas acolo. In plus speram intr-o schimbare economica ca-n China cu dezvoltare exploziva a industriei (nu stiam ca vom ajunge o colonie), asa ca in Franta m-am manifestat ca un nationalist. Am vazut la o cabina telefonica o articulatie mecanica ingenioasa, care permitea deschiderea usii intr-un spatiu redus fara sa incomodeze persoanele aflate pe trotuar. Acelasi tip de mecanism l-am vazut si la usile de la garaje. Le-am fotografiat cu speranta ca vom face si noi ceva asemanator intr-un atelier de microproductie (visam probabil!). Am mai vazut si alte lucruri interesante, pe care le-am fotografiat. Oamenii de bine s-au dus si le-au spus francezilor ca sunt in stare sa racai si tencuiala de pe cladiri, ca sa vad ce au pus in ea. In timp ce mergeam cu grupul de romani am gresit si am spus ca probabil francezii introduc polimeri in varul de pe cladiri, pentru ca arata bine si nu sunt "afumate" ca cele din Bucuresti.

V-am povestit aceste intamplari ca sa va dati seama ca in orice tara strainii sunt supravegheati.


Da click aici ca sa vezi totul!

Un comentariu:

Vasile Bleaga din London spunea...

Intamplari din Franta si de aiurea...

pe vremea lui Ceausescu am citit o carte asemanatoare cu ce-ati postat, cu privire la cum procedau strainii cu materia cenusie din Romania si cum incearcau s-o cumpere...dar romanii, nu si nu! mi-a fost de-ajuns!
diferite exemple, cum stiau ce muzica le place cercetatorilor ramani, ce gusturi au etc. apoi la finalul vizitei, le propuneau sa ramana acolo, sa-si tradeze patria!
sincer, mi-a ajuns, nu cred ca-i oportun sa-mi reamintesc!!!

Google
 

Postări populare