Dan Voiculescu – caz, proces, execuţie, mecanism de stat
Cornel Nistorescu
Mulţi au rămas ca ţăranul în faţa girafei când au auzit ce golănii şi infracţiuni a comis Emilian Eva, procurorul care l-a înfundat pe Dan Voiculescu! Ce a făcut DNA-ul cu arestarea lui Eva pentru afacerile sale cu tablouri este mai degrabă o şmecherie. Îl ascunde pe unul dintre procurorii corupţi care au terorizat Moldova şi România şi care a fost adus la DNA pentru a forţa condamnarea lui Dan Voiculescu. Şi cu afacerea tablourilor se acoperă celelalte monstruozităţi comise de acest procuror, trimis în dosarul Voiculescu exact ca un killer profesionist să rezolve un personaj incomod.
Culmea este că nimeni nu zice nimic. Nici ziarele, nici televiziunile, nici partidele politice. Politicienii de vază sau pârliţi stau ca maimuţele prin copacii ţărilor îndepărtate sau ca reptilele la soare şi se fac că nu observă şirul de demenţe comise de un procuror ajuns sub lupă. Şi nu numai de el. Nici PSD-ul şi nici Opoziţia lu' peşte, bucuroasă şi ea că a scăpat de mogul după ce l-a folosit ca pe o trompetă în care a tot suflat până s-a dogit, nu se poziţionează în acest caz. Tac exact cum s-au vârât cu capul în nisip în abuzul numit procesul Rarinca. O linişte aproape complicitară se aşterne peste fărădelegile şi abuzurile procurorului Eva, de parcă toţi s-ar teme să nu se stârnească mânia populaţiei şi indignarea politicienilor, furia să nu se îndrepte şi spre dosarele închise nejustificat de Laura Codruţa Kovesi, spre eliminarea procurorului de Olt Iacobescu, spre închiderea cu NUP a unor dosare flagrante, spre alte abuzuri similare ale unor ofiţeri din SRI sau spre procese executate la comandă de judecători fideli sistemului. Numărul cazurilor de acest fel este mult mai mare decât am putea crede. Procurori, judecători şi ofiţeri păpuşaţi pe bază de vulnerabilităţi şi şantaje, de porcării gestionate de la Parchete şi de la SRI îngroapă orice adversar.
Arestarea lui Emilian Eva, procurorul ”expert infracţional” din DNA, cel care a întocmit rechizitoriul lotului Dan Voiculescu, a fost condamnat şi întemniţat, a prilejuit doar un colţişor de lumină spre îndărătul cortinei care acoperă faimoasele procese din regimul Basescu. Cazurile de greutate din mandatele lui Traian Băsescu au fost rezolvate într-un mod special. Dirijarea tuturor acestor procese are anvergura unora comandate, operaţiuni îndeplinite cu meticulozitate de mecanismele statului român. Întregul caz Voiculescu poate fi luat ca lecţie de bază într-o demonstraţie despre o justiţie de tip european din România, construită butaforic, cu aparenţe de stat de drept şi democraţie, dar cu articulaţii de mecanism de tip totalitar.
Afirmaţia mea se bazează pe o cunoaştere detaliată a situaţiei şi pe câteva întâlniri directe cu maşinăria de acest tip. Cu Dan Voiculescu m-am judecat mai bine de 4 ani. Eu şi Expres SRL (societatea care edita “Evenimentul zilei”, pe care îl conduceam la acea dată) am pierdut procesul şi am fost obligaţi la despăgubiri de sute de milioane de lei vechi (deşi Dan Voiculescu pretinsese o despăgubire de aproximativ zece miliarde lei vechi), pe care despăgubiri le-am şi achitat imediat după definitivarea sentinţei. A fost primul mare proces pierdut în viaţa mea de jurnalist. Îl acuzasem pe mogulul Antenelor de colaborare cu Securitatea şi de valorificarea, după 1990, a resurselor acoperite prin străinătate. Dan Voiculescu şi al său partid liliputan (Partidul Umanist Român, mai târziu Partidul Conservator, azi nu mai ştiu cum se numeşte, dar încropit tot cu sprijinul grupului său de media), în alianţă cu PSD, erau tot la putere. Atunci am simţit cu vârf şi îndesat ce însemna să intri în coliziune şi să te judeci cu un om al alianţei de la putere şi am pierdut, în ciuda faptului că aveam şi câteva dovezi. E drept, modeste (nu aveam cum să le scoatem din arhivele Securităţii şi SRI-ului), cum aveau să apară mai târziu, când acelaşi personaj a fost condamnat prin sentinţă definitivă la colaborare cu Securitatea. Iar banii veniţi prin transfer de la Crescent, aşa cum aveau să arate fotocopiile după actele publicate şi ele de presă mult mai târziu, au venit din Cipru şi aveau să contribuie la consolidarea grupului său de media. În mod logic, după definitivarea sentinţei de colaborare cu Securitatea, aş fi putut solicita o revizuire a sentinţei procesului pierdut de “Evenimentul zilei” şi de subsemnatul. Chiar şi pentru 1 leu, din respect pentru adevăr, ea ar fi meritat iniţiată. Şi totuşi am refuzat. În acel moment, Antena 3, “Jurnalul Naţional” şi grupul Intact se aflau în plin război cu Traian Băsescu. Or, felul în care se desfăşurau ostilităţile trimitea la un demers de presă cu enormă valoare etică şi profesională, dar aflat şi la limita unui demers politic. În plin regim autoritar Udrea-Boc- Băsescu, demersul Antenei 3 avea valoarea unuia pe care nimeni în societate nu îl urma. În primul mandat al preşedintelui Băsescu, Antena 3 a fost singura forţă veritabilă de Opoziţie din România. În felul acesta, Dan Voiculescu şi-a spălat o parte din vinovăţia colaborării cu Securitatea, anterioară lui 1989. În comunism, când nu avea de ales, a colaborat, în chinuita noastră democraţie, când a avut libertatea de a decide, după ce o vreme a profitat de colaborarea cu Puterea, a ales totuşi să se opună valului totalitar condus de Traian Băsescu. Curajul său mi s-a părut mai important decât decontarea procesului pierdut. Riscul de a pierde înfruntarea cu diabolicul marinar se contura pentru întreaga sa echipă şi pentru familia sa. Cu Securitatea Voiculescu putea pierde mai puţin decât a pierdut din Războiul cu Traian Băsescu. De data aceasta putea pierde şi averea, şi grupul de media, şi libertatea, şi credibilitatea (cum în mare parte s-a şi produs). Probabil că dacă Dan Voiculescu ar fi căzut la pace cu marinarul prezidenţial şi i-ar fi cedat o parte din grupul de media, ar fi fost un partener ideal pentru a juca, măcar pentru o vreme, rolul de partener fidel lui Băsescu. Din fericire, o asemenea înţelegere n-a putut fi făcută, după cum nu s-a putut face nici în cazul Realităţii TV. În ceea ce o priveşte pe cea din urmă, printr-un înaintaş al SRI (atunci Sebastian Ghiţă nu era o ţintă pentru Băsescu), Realitatea TV a fost preluată forţat de la Sorin Ovidiu Vîntu şi mai apoi multiplicată pentru folosul aceluiaşi personaj.
Dan Voiculescu, şi el un politician cu un tupeu nemărginit, la un moment dat mi-a solicitat prin intermediar o prefaţă pentru un volum de articole apărut în urmă cu câţiva ani. Profesorul îşi dorea şi o încununare a prestaţiei sale publicistice, punându-mă în acelşi timp într-o postură de neutralizat în raport cu extrem de complicatul dosar Voiculescu. L-am refuzat şi cartea a ieşit pe piaţă cu o prefaţă semnată de altcineva, tot un înfrânt în procese de acelaşi fel cu acelaşi Dan Voiculescu pentru acuzaţii similare celor din procesul pierdut de mine şi de “Evenimentul zilei”. Am înţeles atunci că Dan Voiculescu joacă şah şi după ce pierde partida, nu cedează nici mort şi totdeauna mai are o idee care să-l scoată deasupra adversarului său. Cred că sentimentul său de luptător redutabil, de neînvins, l-a dus în celula de azi.
Circulă printre apropiaţi şi cunoscuţi o poveste despre vizitele lui Iliescu şi Băsescu şi ale altor politicieni la GRIVCO. Se spune că Ion Iliescu, detaşat, oarecum superior, a intrat în biroul de la GRIVCO. Şi când a văzut încăperea luxoasă, impunătoare, lungă, măreaţă, cu un perete întreg ocupat de portretul partenerului său, ar fi încremenit. Se credea Ion Iliescu important, dar când l-a văzut pe Voiculescu la mega dimensiuni, a rămas cu gura căscată. Imaginea despre sine a Mogulului l-a copleşit pe fostul preşedinte în vreme ce pe următorul, mult mai viclean, l-a făcut atent, s-a prefăcut că nu vede portretul uriaş şi a obţinut voturile necesare noii majorităţi parlamentare, de la care pornind, mai târziu, a construit puterea ce avea să-l înfunde pe Dan Voiculescu. De la această imagine vine toată situaţia lui Voiculescu. S-a crezut infailibil, i-a folosit pe toţi, inclusiv cât a putut pe Traian Băsescu, Ion Iliescu, premieri şi miniştri. Şi acum, din penitenciar, Dan Voiculescu lansează apeluri, încearcă să provoace dezbateri şi trimite mesaje pe care mai apoi cei din grupul său le rostogolesc pentru a-l ţine viu în conştiinţa publică.
Traian Băsescu a înţeles cel mai bine ce pericol uriaş reprezintă Dan Voiculescu pentru viitorul său politic. Pornind de la o intuiţie a animalului de pradă, de la chiar preluarea mandatului de preşedinte, Traian Băsescu a construit un mecanism de putere de tip totalitar, o putere ocultă care i-a vizat în primul rând pe Dan Voiculescu şi pe principalii săi adversari. În acelaşi timp, mecanismul a avut rolul de a-i proteja interesele. Şi, rând pe rând, i-a eliminat pe toţi, i-a marginalizat sau i-a înfundat, având grijă ca Adriean Videanu, Liviu Negoiţă, Anca Boagiu, Elena Udrea, Emil Boc, Ioan Oltean, Vasile Blaga, Florian Coldea şi mulţi alţii să nu păţească nimic. Aşa a acaparat case şi terenuri, aşa a funcţionat ANRP, aşa a făcut o nuntă cu 500 de invitaţi la care fiecare pereche a cotizat cu 3.000-5.000 de euro iar Poliţia, ANAF-ul şi DNA-ul nu au mişcat un deget.
Ce au făcut toţi fidelii din SRI, DNA, ANI, ÎCCJ şi din PDL pe lângă faptul că i-au fost fideli lui Traian Băsescu? Care a fost preţul, ce şi-au permis şi ce li s-a îngăduit? În cei 10 ani de executat ordine s-a format un mecanism de stat de tip mafiot, duplicitar, cu aparenţe europene şi democratice şi cu substanţe criminale, în care ţara şi libertăţile sunt principalele victime.
Cu aşa justiţie şi presă, cu aşa opoziţie şi libertate garantată, oricine poate fi împins pe urmele multora din penitenciare.
Nu vreau să-l apăr pe Dan Voiculescu. Din '90 şi până la arestare a făcut doar ce au făcut toţi ceilalţi politicieni români. Afaceri mai mult sau mai puţin curate. Dar în condamnarea sa, pentru a face o demonstraţie de justiţie, statul român a pornit un mecanism pe care nu cred să-l mai poată opri.
Culmea este că nimeni nu zice nimic. Nici ziarele, nici televiziunile, nici partidele politice. Politicienii de vază sau pârliţi stau ca maimuţele prin copacii ţărilor îndepărtate sau ca reptilele la soare şi se fac că nu observă şirul de demenţe comise de un procuror ajuns sub lupă. Şi nu numai de el. Nici PSD-ul şi nici Opoziţia lu' peşte, bucuroasă şi ea că a scăpat de mogul după ce l-a folosit ca pe o trompetă în care a tot suflat până s-a dogit, nu se poziţionează în acest caz. Tac exact cum s-au vârât cu capul în nisip în abuzul numit procesul Rarinca. O linişte aproape complicitară se aşterne peste fărădelegile şi abuzurile procurorului Eva, de parcă toţi s-ar teme să nu se stârnească mânia populaţiei şi indignarea politicienilor, furia să nu se îndrepte şi spre dosarele închise nejustificat de Laura Codruţa Kovesi, spre eliminarea procurorului de Olt Iacobescu, spre închiderea cu NUP a unor dosare flagrante, spre alte abuzuri similare ale unor ofiţeri din SRI sau spre procese executate la comandă de judecători fideli sistemului. Numărul cazurilor de acest fel este mult mai mare decât am putea crede. Procurori, judecători şi ofiţeri păpuşaţi pe bază de vulnerabilităţi şi şantaje, de porcării gestionate de la Parchete şi de la SRI îngroapă orice adversar.
Arestarea lui Emilian Eva, procurorul ”expert infracţional” din DNA, cel care a întocmit rechizitoriul lotului Dan Voiculescu, a fost condamnat şi întemniţat, a prilejuit doar un colţişor de lumină spre îndărătul cortinei care acoperă faimoasele procese din regimul Basescu. Cazurile de greutate din mandatele lui Traian Băsescu au fost rezolvate într-un mod special. Dirijarea tuturor acestor procese are anvergura unora comandate, operaţiuni îndeplinite cu meticulozitate de mecanismele statului român. Întregul caz Voiculescu poate fi luat ca lecţie de bază într-o demonstraţie despre o justiţie de tip european din România, construită butaforic, cu aparenţe de stat de drept şi democraţie, dar cu articulaţii de mecanism de tip totalitar.
Afirmaţia mea se bazează pe o cunoaştere detaliată a situaţiei şi pe câteva întâlniri directe cu maşinăria de acest tip. Cu Dan Voiculescu m-am judecat mai bine de 4 ani. Eu şi Expres SRL (societatea care edita “Evenimentul zilei”, pe care îl conduceam la acea dată) am pierdut procesul şi am fost obligaţi la despăgubiri de sute de milioane de lei vechi (deşi Dan Voiculescu pretinsese o despăgubire de aproximativ zece miliarde lei vechi), pe care despăgubiri le-am şi achitat imediat după definitivarea sentinţei. A fost primul mare proces pierdut în viaţa mea de jurnalist. Îl acuzasem pe mogulul Antenelor de colaborare cu Securitatea şi de valorificarea, după 1990, a resurselor acoperite prin străinătate. Dan Voiculescu şi al său partid liliputan (Partidul Umanist Român, mai târziu Partidul Conservator, azi nu mai ştiu cum se numeşte, dar încropit tot cu sprijinul grupului său de media), în alianţă cu PSD, erau tot la putere. Atunci am simţit cu vârf şi îndesat ce însemna să intri în coliziune şi să te judeci cu un om al alianţei de la putere şi am pierdut, în ciuda faptului că aveam şi câteva dovezi. E drept, modeste (nu aveam cum să le scoatem din arhivele Securităţii şi SRI-ului), cum aveau să apară mai târziu, când acelaşi personaj a fost condamnat prin sentinţă definitivă la colaborare cu Securitatea. Iar banii veniţi prin transfer de la Crescent, aşa cum aveau să arate fotocopiile după actele publicate şi ele de presă mult mai târziu, au venit din Cipru şi aveau să contribuie la consolidarea grupului său de media. În mod logic, după definitivarea sentinţei de colaborare cu Securitatea, aş fi putut solicita o revizuire a sentinţei procesului pierdut de “Evenimentul zilei” şi de subsemnatul. Chiar şi pentru 1 leu, din respect pentru adevăr, ea ar fi meritat iniţiată. Şi totuşi am refuzat. În acel moment, Antena 3, “Jurnalul Naţional” şi grupul Intact se aflau în plin război cu Traian Băsescu. Or, felul în care se desfăşurau ostilităţile trimitea la un demers de presă cu enormă valoare etică şi profesională, dar aflat şi la limita unui demers politic. În plin regim autoritar Udrea-Boc- Băsescu, demersul Antenei 3 avea valoarea unuia pe care nimeni în societate nu îl urma. În primul mandat al preşedintelui Băsescu, Antena 3 a fost singura forţă veritabilă de Opoziţie din România. În felul acesta, Dan Voiculescu şi-a spălat o parte din vinovăţia colaborării cu Securitatea, anterioară lui 1989. În comunism, când nu avea de ales, a colaborat, în chinuita noastră democraţie, când a avut libertatea de a decide, după ce o vreme a profitat de colaborarea cu Puterea, a ales totuşi să se opună valului totalitar condus de Traian Băsescu. Curajul său mi s-a părut mai important decât decontarea procesului pierdut. Riscul de a pierde înfruntarea cu diabolicul marinar se contura pentru întreaga sa echipă şi pentru familia sa. Cu Securitatea Voiculescu putea pierde mai puţin decât a pierdut din Războiul cu Traian Băsescu. De data aceasta putea pierde şi averea, şi grupul de media, şi libertatea, şi credibilitatea (cum în mare parte s-a şi produs). Probabil că dacă Dan Voiculescu ar fi căzut la pace cu marinarul prezidenţial şi i-ar fi cedat o parte din grupul de media, ar fi fost un partener ideal pentru a juca, măcar pentru o vreme, rolul de partener fidel lui Băsescu. Din fericire, o asemenea înţelegere n-a putut fi făcută, după cum nu s-a putut face nici în cazul Realităţii TV. În ceea ce o priveşte pe cea din urmă, printr-un înaintaş al SRI (atunci Sebastian Ghiţă nu era o ţintă pentru Băsescu), Realitatea TV a fost preluată forţat de la Sorin Ovidiu Vîntu şi mai apoi multiplicată pentru folosul aceluiaşi personaj.
Dan Voiculescu, şi el un politician cu un tupeu nemărginit, la un moment dat mi-a solicitat prin intermediar o prefaţă pentru un volum de articole apărut în urmă cu câţiva ani. Profesorul îşi dorea şi o încununare a prestaţiei sale publicistice, punându-mă în acelşi timp într-o postură de neutralizat în raport cu extrem de complicatul dosar Voiculescu. L-am refuzat şi cartea a ieşit pe piaţă cu o prefaţă semnată de altcineva, tot un înfrânt în procese de acelaşi fel cu acelaşi Dan Voiculescu pentru acuzaţii similare celor din procesul pierdut de mine şi de “Evenimentul zilei”. Am înţeles atunci că Dan Voiculescu joacă şah şi după ce pierde partida, nu cedează nici mort şi totdeauna mai are o idee care să-l scoată deasupra adversarului său. Cred că sentimentul său de luptător redutabil, de neînvins, l-a dus în celula de azi.
Circulă printre apropiaţi şi cunoscuţi o poveste despre vizitele lui Iliescu şi Băsescu şi ale altor politicieni la GRIVCO. Se spune că Ion Iliescu, detaşat, oarecum superior, a intrat în biroul de la GRIVCO. Şi când a văzut încăperea luxoasă, impunătoare, lungă, măreaţă, cu un perete întreg ocupat de portretul partenerului său, ar fi încremenit. Se credea Ion Iliescu important, dar când l-a văzut pe Voiculescu la mega dimensiuni, a rămas cu gura căscată. Imaginea despre sine a Mogulului l-a copleşit pe fostul preşedinte în vreme ce pe următorul, mult mai viclean, l-a făcut atent, s-a prefăcut că nu vede portretul uriaş şi a obţinut voturile necesare noii majorităţi parlamentare, de la care pornind, mai târziu, a construit puterea ce avea să-l înfunde pe Dan Voiculescu. De la această imagine vine toată situaţia lui Voiculescu. S-a crezut infailibil, i-a folosit pe toţi, inclusiv cât a putut pe Traian Băsescu, Ion Iliescu, premieri şi miniştri. Şi acum, din penitenciar, Dan Voiculescu lansează apeluri, încearcă să provoace dezbateri şi trimite mesaje pe care mai apoi cei din grupul său le rostogolesc pentru a-l ţine viu în conştiinţa publică.
Traian Băsescu a înţeles cel mai bine ce pericol uriaş reprezintă Dan Voiculescu pentru viitorul său politic. Pornind de la o intuiţie a animalului de pradă, de la chiar preluarea mandatului de preşedinte, Traian Băsescu a construit un mecanism de putere de tip totalitar, o putere ocultă care i-a vizat în primul rând pe Dan Voiculescu şi pe principalii săi adversari. În acelaşi timp, mecanismul a avut rolul de a-i proteja interesele. Şi, rând pe rând, i-a eliminat pe toţi, i-a marginalizat sau i-a înfundat, având grijă ca Adriean Videanu, Liviu Negoiţă, Anca Boagiu, Elena Udrea, Emil Boc, Ioan Oltean, Vasile Blaga, Florian Coldea şi mulţi alţii să nu păţească nimic. Aşa a acaparat case şi terenuri, aşa a funcţionat ANRP, aşa a făcut o nuntă cu 500 de invitaţi la care fiecare pereche a cotizat cu 3.000-5.000 de euro iar Poliţia, ANAF-ul şi DNA-ul nu au mişcat un deget.
Ce au făcut toţi fidelii din SRI, DNA, ANI, ÎCCJ şi din PDL pe lângă faptul că i-au fost fideli lui Traian Băsescu? Care a fost preţul, ce şi-au permis şi ce li s-a îngăduit? În cei 10 ani de executat ordine s-a format un mecanism de stat de tip mafiot, duplicitar, cu aparenţe europene şi democratice şi cu substanţe criminale, în care ţara şi libertăţile sunt principalele victime.
Cu aşa justiţie şi presă, cu aşa opoziţie şi libertate garantată, oricine poate fi împins pe urmele multora din penitenciare.
Nu vreau să-l apăr pe Dan Voiculescu. Din '90 şi până la arestare a făcut doar ce au făcut toţi ceilalţi politicieni români. Afaceri mai mult sau mai puţin curate. Dar în condamnarea sa, pentru a face o demonstraţie de justiţie, statul român a pornit un mecanism pe care nu cred să-l mai poată opri.
Jerome
Istoria incepe de la Summer, in cazul nostru de la Andropov care prin fidelul Gorbaciov a transformat un stat comunist (bazat pe activisti) denumit( in DEX) totalitar intr-un stat securistic(bazat pe servicii) denumit democrat! CNSAS aveau un film de la intilniriile tovarasului Ceausescu cu cadrele Securitatii,in care Voiculescu apare in uniforma (!!!) O spune poetul revolutionar actual bucatar TV !Daca vad azi un singur om de afaceri ,din orice top,care sa nu fi fost/este relationat puternic pe servicii ,il mananc!Marin Ceausescu a fost sinucis ,conturile B ale securitatii hales bules, prima pradaBancorex devalizata la blana de tovarasi,nici pana astazi nu s-au recuperat creditele"neperformante", au urmat piramidalele ,a urmat SAFI,FNI ,care au aspirat banii fraierilor in folosul cadrelor!Un stat securistic ,care imita democratia ,democratia e o vorba goala ,iar acum cu legi "belagine "ne inchid si gura ,definitiv!
Alcibiade.
Extrem de dureroasa aceasta analiza, pentru ca este extrem de reala. De fapt asistam la un veritabil rechizitoriu al sistemului mafioto-criminal creat, finantat si comandat de Traian Basescu cum rar s-a vazut chiar si la dictaturile asiatice sau africane prin faptul ca a fost atat de pervers, perfid si sofisticat. Dar, aceasta analiza-rechizitoriu este si extrem de pretioasa deoarece pentru prima data in spatiul public media din Romania, in mod temeinic si fundamentat se cere "aducerea in boxe" si in salile de judecata a celor care au orchestrat acest sistem mafioto-criminal ce a functionat in Romania in ultimii zece ani si care a neantizat si paralizat viata democratica a tarii dar si viata de zi cu zi a poporului roman.
Haiduc-Consternat!
„Cu politicile de [dezintegrare a economiilor naţionale, prin „merite” proprii de autodesfiinţare, demolare], îndatorare forţată, urmată de scoatere la mezat, cum este?”. Asta s-a întâmplat în România: s-au scos din jar castanele încinse cu mâna securiştilor neaoşi, gras răsplătiţi, fiind lăsaţi la butoane şi la marile hălci tranşate între ei, dar haitele s-au luat la încăierare care-pe-care, iar unii dintre ei îşi ling acum rănile prin celule, mârâind şi clocind răzbunarea (cazul în dezbatere). Şi, ca la orice luptă canină, există pariori[RMGC] şi asmuţători, care râd de se prăpădesc de prostia javrelor încinse! E semnificativ pentru încăierarea clanurilor Băsescu – Voiculescu – Vântu etc, dar şi a găştilor de gangsteri politici, „partidele”! La asta asistăm, la un spectacol grotesc regizat dinafară, cu contribuţia substanţială a clanurilor famigliilor autohtone, marionete ale marilor interese străine!
Lucifer
Nu prea am înţeles încotro "bateţi".Sunt Ghiţă nişte victime ale justiţiei româneşti?Eu aş zice că,deşi au existat nişte excese,este o acţiune a unei părţi a statului mafiot contra mafioţilor din media privată.Adică mafioţii se curăţă între ei,ceea ce este bine după părerea mea.Dvs.sunteţi mai sceptic şi nu aveţi încredere că statul român va putea să oprească "regula jocului".Se va opri după ce şi mafioţii care acum fac legea vor fi eliminaţi.Că aşa e cu mafioţii,trebuie să se cureţe între ei.Dar trebuie mult timp până se căsăpesc unii pe alţii...
Moftangiu @ Lucifer
In asemenea sisteme mafiote lupta inceteaza cand ramane un singur "nash", si atunci se numeste dictatura.
Moftangiu
Mecanismul justitie nu l-a pornit Basescu. Mineriadele nu au gasit vinovati, tortionarii au fost protejati, in stenogramele PSD se vorbea de dosare daca sa fie inaintate sau nu in justitie, deci mecanismul justitiei care protejeaza puterea a functionat din '90. Basescu l-a preluat prin numirea oamenilor lui, si l-a utilizat impotriva adversarilor politici, in ideea ca daca-si elimina adversarii sistemul i se va supune lui. Un sistem de tip militar poate fi supus daca controlezi comandantul sef, ori serviciile secrete si DNA-ul functioneaza dupa principii miltare, la ordin, nu dupa proceduri.
Aldea
Cazul procurorului Eva si cazul Voiculescu sunt doua cazuri diferite. Nu se intrepatrund. Intrebarea corecta este daca acuzele din dosarul Voiculescu sunt adevarate si a incalcat legea. Atit conteaza. Daca da atunci judecatorul a dat o condamnare corecta indiferent cine a fost procuror. Procurorul Eva trebuie sa dea socoteala pentru ce a facut el si atit. Cazurile nu se intrepatrund. Eu nu i-as admira atita maretia lui Voiculescu. Opulenta lui provine din banii furati de la cetatenii romani dintre care unii foarte necajiti. Nu stiu cum va imaginati dvs aplicarea legii dle Nistorescu dar scuza ca toti au furat nu tine. Nu toti am furat, unii, chiar multi, suntem corecti. Calculati lucrurile numai prin prisma relatiilor si influentelor politice dar nu uitati ca legea se mai aplica si dupa lege si atit, asa cum e normal sa fie. Din fericire asta asta se intimpla din ce in ce mai des.
Ana
Pestele mare il ingite pe cel mic. Singurul adevar pe care nu l-ati spus e ca acesti oameni si-au atrofiat capacitatile si valorile umane care ar fi trebuit sa fie caramizile acestui popor. Pe ce sa cladesti ceva? Pe mizeria lor lasata zi de zi in media, politica si afaceri? Cum poti sa cumperi un institut cu 100 000 de bistari? Care e directia acestui popor, D-le Nistorescu? Maestre, e facem toti europenisti si natoisti, da bine, dar viitorul umbla sau pleaca afara, iar aici nu raman decat pestii! Nu uitati ca si afara sunt pesti de astia, nu-i mai opreste nimeni sa vina-n balta noastra puturoasa.
Nicu Cohen
Domnule Nistorescu ,ai sa nu mai pierdem timpul cu plevusca si sa o spunem p-aia dreapta , manipulatorii acestui joc macabru inceput in 90 , experimentul demontarii statului român sint bancherii mondiali , aia de care ne avertiza presedintele legal al Romaniei , tovarasul Nicolae Ceausescu , alde fmi /federal reserve /european bank ...satan&Co.....Cei numiti artificial "investitorii " un eufemism pentru invadatorii tarii , stapinii de fapt ,cine investeste ala stapineste ...reprezentati de guvernatorul coloniei , sluga lor fanariota credincioasa Isarescu !
John @ Nicu Cohen
Au fost demolati si acuzati de distrugerea economiei tarii Iliescu, Basescu, Ponta si pe buna dreptate dar nimeni nu l-a observat pe Isarescu. A stat ascuns cu capul la cutie si nimeni nu l-a observat cit de prost a gestionat sistemul bancar romanesc. Am pierdut toate bancile romanesti iar in BNR sunt investitori privati straini. Adica nici in BNR nu mai avem control 100%. Pe incapabilul asta nu-l demite nimeni ?
Isarescu @ Nicu Cohen
nu e incapabil, din pacate e f. capabil; dta pui problema diversionist, te prefaci ca nu intelegi, desi traiesti in America ori poate ca tocmai d'aia...
Cata
pai porcurorul respectiv de aia a si fost adus, pentru ca se stia ce face. probabil i s-a spus: faci asta. si cum constiinta e un fel de hirtie igenica la dna, omul sistemului s-a executat. interesant ar fi de stiut cine a dat din casa... nu stia kovesi cine e eva? desigur ca stia. problema poate fo la procurori si este. in special in cazul nup-urilor. in situatia comentata problema e la judecatori! pt ca procurorii nu sint zmei daca judecatroii se rastesc legal la ei si ii aduc cu picioarele pe pamint. de aceea justitia e la pamint.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu