o constiinta nationala, de netolerat in Casa de Toleranta care a devenit lumea

La Cornu, Adrian Nastase a gasit, intre hartiile sale,

"un „bilet”, scris „pe picior”, pe care mi l-a trimis Adrian Paunescu, in 30 iunie 1994, atunci cand, in calitate de senator de Dolj, insista sa ia cuvantul intr-o sedinta a Parlamentului, sedinta pe care o conduceam. Imi amintesc faptul ca timpii de interventie ai grupului sau parlamentar se epuizasera si, de aici, solicitarea insolita:"

„Adriane, Adriane,

in urgiile dusmane,

ce ne parjolesc pamantul,

am venit sa iau cuvantul,

ca sa punem stop caderii,

dupa cum ne-o cer hingherii.



Da-mi minutele normale,

din cesucul dumitale,

nu mai mult de opt sau noua,

prin numaratoare noua.

Sunt aicea in culise,

printre usile deschise.”

In 1994, Adrian Paunescu era deja acolo unde romanii n-au ajuns cu gandul nici macar azi in numar suficient de mare pentru a schimba ceva in bine. Nu stiu care era pozitia ilustrilor post-decembristi relativ la aceea a lui Paunescu, insa mi-e teama ca acesta fusese deja declarat nefrecventabil (ce cuvant nenorocit care sa indice un raport afurisit de postmodern intre oameni!!!). Paunescu era o constiinta nationala, de netolerat in Casa de Toleranta care a devenit lumea noastra...