1
Bogdan Petriceicu Haşdeu -în celebrul interviu luat de I.L. Caragiale- vedea în poezia patriotică a lui Vasile Alecsandri un program ideologic pentru a scrie istoria naţională. Reamintesc că dintre occidentalii moderni, doar Joan Mervyn Hussey (şi vom mai reveni pe caz) împărtăşeşte linia ideologică bizantinistă a lui Montesquieu şi Voltaire. Reamintesc că ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a înlocuit Romania cu Bysance, împotriva unei vechi tradiţii istorice afirmată în anul 1095 la Clermont, în Occitania, acea parte din Occidentul Europei unde exista încă o conştiinţă publică vie privitoare la apartenenţa Occidentului la Romania. Bazându-se pe asemănări între cuvintele româneşti şi cuvintele provansale, olteanul Şerban Cioculescu bănuia o continuitate lingvistică neolatină din România până în Languedoc. Iar Lissandria din Piemont, de unde venea străbunul lui Vasile Alecsandri, este doar unul dintre argumentele ostensiv-inductive care confirmă această bănuială. În familia lui Mihail Kogălniceanu exista legenda că strămoşii mamei veniţi din Genova fondaseră Moncastro (Cetatea Albă). Iar în familia lui Vasile Alecsandri exista legenda originii lor veneţiene. Chiar Vasile Alecsandri declara în biografia de la 1865 : « Familia mea este originară din Veneţia. Străbunul meu, om cu inima îndrăsneaţă şi spiritul cavaleresc, veni în Moldova şi puse a lui spadă în serviciul ţării, se căsători cu o româncă şi deveni obârşia familiei Alecsandri ». Cercetări ulterioare mai amănunţite ne arată că străbunul lui Vasile Alecsandri venea din Alessandria, oraş din Italia de Nord fondat pe vremea luptelor dintre Liga Lombardă şi împăratul Frederick I Barbarossa de Hohenstaufen. Dar pe ce drum ? Este vechiul drum roman deschis de împăratul Traian, sau Drumul Legionarilor. În Diploma Cavalerilor Ioaniţi adresată lui Rembald, este implicată referinţa la acest drum. Care ducea din Veneţia până în Oltenia, aici referinţa din Diplomă este chiar explicită. Veneţia avea un „centru de recrutare” al cavalerilor religioşi la mănăstirea San Giovanni dei Furlani. Numai aşa capătă sens şi pentru noi „indicaţiile” regelui Bela al IV-lea adresate „venerabilului bărbat Rembald”. Furlanii sunt urmaşii locuitorilor din vechiul municipiu roman Forum Iulii, fondat de Iulius Cezar la anul 50 înainte de Hristos. În anul 568 după Hristos, oraşul cu hinterlandul său (cunoscut acum ca Friuli) a fost ocupat de către Alboin, şi a fost prima capitală a regatului lombard. Înainte de supunerea khaganatului Avarilor, Charlemagne s-a ocupat de cucerirea statului lombard. Iar în anul 781, Charlemagne creează Marca Furlană – sau Marca Foroiuliensis-, cu numele oficial “Margraviatus Forumiulii”, având capitala în Forum Iulii (de acolo au venit în Oltenia, Furlanii) ; iar Furlanii este nume contractat din Forum Iulii. Probabil că în primul rând reflecţiile focalizate pe ascendenţa sa italiană i-au ghidat lui Vasile Alecsandri gândirea sa istorică. Iată câteva excerpte dintr-un poem scris de Vasile Alecsandri la anul 1848 (Sentinela Română): +[…] Pe cea zare cenuşie, /Lungă, tainică, pustie, /Unde, ca prin vis trecând/ S-auzea din când în când/ Vuiet surd, grozave şoapte/Ce veneau din miazănoapte, /Zgomot lung, înăbuşit/Ce venea din răsărit./ […] Se iveşte-un negru nor/ Plin de zgomot sunător/ Ce tot vine, ce tot creşte/Şi pe câmpuri se lăţeşte/ Cât e zare de zărit/ Între nord şi răsărit!/ – Sentinelă, priveghează, / Norul crunt înaintează, / Sentinelă! te arată, /Norul crunt se sparge!… Iată/ Iată oardele avane, / Iată limbile duşmane/De gepizi şi de bulgari, /De lombarzi şi de avari!/Vin şi hunii, vin şi goţii, /Vin potop, potop cu toţii.+ Drumul istoric dintre România şi Italia trece prin Sirmium. Este drumul parcurs în parte de către regele dac Burebista atunci când urmărea triburi de gali, este drumul urmat de goţi şi gepizi, de huni şi de avari. Nu avem încă scrise texte istoriografice clare pe româneşte despre acest drum. Narativul cuprinzător rămâne în sarcina următorului deceniu.
2
Eşti aproape într-o stare de fascinaţie văzând cum aprinse dezbateri actuale pe teme vitale din economia dezvoltării sunt interpretabile şi modelabile în lumina teoriei clasice a lui David Ricardo din anul 1817 despre cele două sectoare economice (industrial şi agricol) precum şi două categorii de produse finale (bine, la David Ricardo fiecare categorie conţinea doar câte un singur bun!). În cazul American, unde nu există “ţară” ori “sat” în sensul lui Dimitrie Gusti, acum dezbaterea este aprinsă între Richard Florida, autorul teoriei despre “clasa creativă” ce trăieşte în oraşele sofisticate, şi Joel Kotkin, autorul unei teorii despre rolul suburbiilor americane, pe care Joel Kotkin le numeşte, foarte inspirat mi se pare mie, nation’s nurseries (îmi place extrem de mult noţiunea!). Ziceam pe-aici despre economia fondaţională. Ei bine, aceste “creşe pentru o naţiune” produc bunurile esenţiale ce asigură subzistenţa unei naţiuni şi reprezintă zona fondaţională (în termenii ultimei doctrine a capitalismului manchesterian). Iar “clasa creativă” din metropole produce tot ce-i legat de sectorul industrial TIC (Tehnologia Informaţiei şi Comunicării). Surse http://www.thedailybeast.com/articles/2013/03/21/did-i-abandon-my-creative-class-theory-not-so-fast-joel-kotkin.html şi http://www.thedailybeast.com/articles/2013/03/20/richard-florida-concedes-the-limits-of-the-creative-class.html Apoi, cât de frivolă mi se pare glorificarea “marelui” economist Sebastian Buhaiu care i se face aici http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/clujeanul-adus-acasa-romanii-schimba-economia-lumii-as-ura-romaniei-sfarsit-vointa-renunta-recompensarea-mediocritatii-1_54a1ca85448e03c0fd25c061/index.html De ce a revenit el de fapt din Străinezia în România? Până la urmă dezvăluie : pentru “sprijin logistic şi financiar de la instituţiile interesate din România”. Redau un excerpt din articol : “Clujeanul Sebastian Buhai a reuşit, în premieră în România, să organizeze o conferinţă la care au participat 35 de economişti români, care lucrează în domeniul cercetării la universităţi de top din întreaga lume. Specialistul a vorbit pentru ziarul Adevărul despre efectele conferinţei, despre lucrările sale de cercetare, despre preşedintele Klaus Iohannis iar, la final, a făcut o urare României.” Am citit tot articolul, dar n-am văzut ce fel de start-ups au creat cei 35 de economişti români. Numai papers, papers, papers! Bineînţeles, publicate în reviste de prestigiu, cotate ISI! Sînt curios, cum îl vor ajuta pe Klaus Iohannis ? Dincolo de ceea ce au făcut probabil deja până acum.
blogideologic/Titus Filipas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu