Călin Popescu Tăriceanu este omul politic responsabil pentru subjugarea financiară a țării prin Afacerea Erste-BCR
Ruana Ceaușescu
Afacerea Erste-BCR a fost punctul de cotitură în care România și-a pierdut independența. Călin Popescu Tăriceanu, cel care s-a așezat în fotoliul de premier după Adrian Năstase, a condus o politică de îndatorare a populației, care a îngenuncheat România doi ani mai târziu.
În sine, afacerea Erste-BCR a fost una dintre cele mai complicate și ascunde mașinațiuni financiare din istoria democratică a României. Totul a început cu Banca Fortuna, apoi cu multe alte mici bănci private. Apoi a apărut Bancorex-ul. Care s-a stins și a fost înghițit de BCR. Iar BCR a fost înghițit de BERD și Erste. Apoi a urmat - pentru multele miliarde pe care noi trebuia să le plătim către Erste, și nu Erste către noi pentru achiziționarea BCR - creditul cu buletinul, concomitent cu acordarea de miliarde către Erste-BCR, prin ordonanțele lui Tăriceanu și, încet, încet am consolidat o bancă străină, cu interese străine, ca principal mijloc financiar bancar în România.
În 2006, Călin Popescu Tăriceanu a dat o Ordonanță și o Hotărâre de Guvern prin care punea la dispoziția Erste orice sumă de bani pe care aceasta ar fi invocat-o ca fiind o afacere necurată în BCR din cauza Bancorex. Asta după ce, în contractul de privatizare, se mai făcea o concesie de peste un miliard de dolari, în favoarea Erste pentru posibilele găuri din afacerea Bancorex. Una peste alta, actele normative și suma din contractul de privatizare depășesc suma de privatizare. Această modalitate este incompatibilă cu o afacere a secolului XXI, când există instituții de audit internaționale, care pot analiza fiecare cent care a existat vreodată în vreo bancă. Nu mai vorbim de obscuritatea în care s-au afundat datele cu privire la celelalte oferte depuse pentru cumpărarea BCR.
Acele miliarde, însă, pe care unii le-au furat din Bancorex, iar alții le-au plătit către Erste-BCR, au fost achitate integral de poporul român, prin dobânzile la creditul cu buletinul, prin așa-zisele facilități fiscale din timpul Guvernului Tăriceanu, prin bula imobiliară și prin extravaganța consumului.
ZIUAnews relansează acest subiect pe fondul tentativei lui Călin Popescu Tăriceanu de a accede la fotoliul de președinte al țării și reamintește cititorilor că modalitatea prin care Călin Popescu Tăriceanu a privatizat Banca Comercială Română - Erste ascunde afaceri neelucidate, netransparente și total inadecvate economiei de piață și democrației.
Nu vom comenta despre modul în care s-au folosit banii pe acest traseu, pentru că nu există probe, dar vom prezenta relația Bancorex - BCR-Erste - Călin Popescu Tăriceanu.
BCR, gaura neagră a banilor întreprinderilor românești
Banca Comercială Română a fost înfiinţată în anul 1990, prin „preluarea activităţilor comerciale ale Băncii Naţionale a României". Corect spus, prin confiscarea banilor fostelor combinate şi întreprinderi socialiste de stat: siderurgice, miniere, chimice, de transport, construcții de maşini, textile etc. Adică, tot ce „mişca" în economia românească înainte de 1990, în afară de agricultură şi cooperaţie meşteşugărească, domenii care aveau propriile bănci (Banca pentru Agricultură și Industria Alimentară aflată deja în funcţiune, dar transformată şi ea în Banca Agricolă, respectiv Bankcoop, înfiinţată tot în 1990).
În mod normal, toate aceste întreprinderi ar fi trebuit să devină acţionare ale noii bănci comerciale, cu diferite procente, în funcţie de sumele disponibile pe care le aveau la data respectivă în conturile BNR. Probabil, cei mai mari acţionari, care ar fi constituit şi Consiliul de Administraţie al noii bănci, ar fi devenit Combinatul Siderurgic de la Galaţi, Petrom, Electrica, Romgaz, IMGB, Republica şi celelalte mari întreprinderi din Bucureşti, Tractorul şi Autocamioane - Braşov, precum şi marile întreprinderi din cele mai industrializate judeţe ale ale ţării: Hunedoara, Prahova, Sibiu, Braşov etc. Dar, dimpotrivă, după 1990, toate aceste întreprinderi au ajuns în situaţia de a fi obligate să-şi "cerşească" propriii bani de la mai marii BCR, pentru salarii, pentru investiţii, pentru plata materiilor prime etc. Ce a urmat era lesne de prevăzut: lipsite de finanţare, rând pe rând aproape toate aceste entităţi industriale, multe dintre ele de vârf pe plan internaţional în domeniile lor de activitate, au intrat în incapacitate de plată. Apoi au fost supuse la varii forme de restructurare şi, în final, au intrat în faliment. Dacă ar fi avut controlul propriilor fonduri, cu siguranţă, altfel ar fi evoluat nu doar aceste întreprinderi, ci întreaga economie românească.
Legile lui Tăriceanu pentru Erste-BCR
După ce BCR a preluat Bancorex, considerată de specialiștii economici ca fiind cea mai mare gaură din domeniul bancar românesc, Călin Popescu Tăriceanu a privatizat Banca Comercială Română. Conștient fiind de găurile provenite din devalizarea fostei Bancorex și înglobate în BCR, Tăriceanu a spus, într-o Ordonanță și într-o Hotărâre de Guvern, că statul român despăgubește Erste pentru „orice daune suportate de aceasta".
OUG 33/26.07.2006, „privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării Băncii Comerciale Române SA", stipulează, la articolul 12, că „(...) AVAS este autorizată să despăgubească cumpărătorul pentru orice daune suportate de acesta, rezultând din obligaţiile băncii în legătură cu activitatea Băncii Române de Comerţ Exterior - Bancorex - S.A., denumită în continuare Bancorex - S.A., în conformitate cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare".
Ulterior, în octombrie, Tăriceanu a dat o altă Hotărâre de Guvern, HG nr. 1316/2006 „pentru publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.585/2005 privind aprobarea proiectului final al contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni deţinut de stat la Banca Comercială Română - S.A. şi a anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.719/2005 pentru aprobarea preţului de vânzare al acţiunilor deţinute de stat la Banca Comercială Română - S.A. şi a unor documente contractuale necesare încheierii procesului de privatizare a acestei bănci". În acest act normativ se arată, la articolul 11, că „vânzătorul se obligă să-l compenseze pe Cumpărător pentru daunele rezultând din sau în legătură cu obligațiile Bancorex (n. red. - după ce, în același contract de privatizare, se arăta că România trebuie să plătească Erste 1,8 miliarde de euro ca potențiale datorii)".
Ilie Șerbănescu: Tăriceanu e mai rău decât Erste!
Contactat de ZIUAnews, fostul ministru Ilie Șerbănescu, a comentat: „Tăriceanu e mai rău decât Erste. România era kaput cu dezvoltarea din momentul în care a dat BCR. Tăriceanu a flituit toți banii ăia (n.red. - din privatizarea BCR). Banii ăia, potrivit legilor de atunci, s-au dus într-un Fond de Dezvoltare. Fondul ăla a fost flituit de Tăriceanu și a fost, cum să spun, contribuția dezastruoasă a lui Tăriceanu la situația economică din acea perioadă, pentru că a fost singura perioadă din istoria postdecembristă în care a existat un aport extern de bani. Altfel, toate guvernările anterioare lui Tăriceanu și posterioare lui Tăriceanu n-au avut decât de a gestiona penurii, adică lipsă de bani. Ori, atunci, când era ideea de a acapara România, au intrat bani și acei bani au intrat prin bănci și au fost îndreptați înspre cheltuirile astea pe credite de consum.
Și Tăriceanu ce s-a găsit el să facă? A mărit salariile, a mărit pensiile, cu banii de la BCR. Or, banul ăla odată intrat, atunci, potrivit normelor FMI, un ban din privatizări nu are voie să fie bugetat, pentru că este ban accidental. Anul ăsta intra și la anul nu-l mai am. Ori, când măresc salariul am nevoie de ei și la anul. El a dat banul și pe urmă l-am plătit noi cu reducerile din 2009, 2010, 2011. Povestea asta că puteam să facem altfel fără să reducem, nu se putea. Băsescu și-a asumat nefericirile făcute de Tăriceanu, care este un Dandy de prost gust, prost, îngâmfat și vânzător de țară. Omul ăsta a vândut perimetrele din Marea Neagră înainte de a fi alocate de Curtea Internațională de la Haga".
O sulă financiară
În ceea ce privește prevederile celor două acte normative date de Tăriceanu în legătură cu privatizarea Băncii Comerciale Române, prin care se preciza că Erste va fi despăgubită pentru toate pagubele provenite din Bancorex, analistul economic Ilie Șerbănescu a precizat: „Banca Română de Comerț Exterior - prin ea s-au făcut toate șmecheriile, pentru că, până la ajungerea înstrăinării întregului sistem bancar, băieții noștri au dat iama în băncile de stat. Trei piese au fost atacate în primul rând: una a fost Banca Agricolă care a fost luată pe nimic de către Raiffeisen, a doua a fost BCR, care era Banca Comericală Română care luase toată partea de relații cu mediul de afaceri, așa cum era el la vremea respectivă doar de stat, dar cu afaceri ale Băncii Naționale. Înainte nu era decât Banca Națională și în momentul în care Banca Națională a fost reformată, în mod firesc, a fost despărțită în două: partea de bancă centrală a preluat-o Banca Națională a României, actuala, și partea de relații cu mediul de afaceri a preluat-o BCR.
Pe urmă, în această piesă, în acest concept mai era Bancorex, care de fapt era tot Comerț Exterior și care a jucat ani de zile rolul actualei bănci centrale, pentru că la ea s-a ținut valuta, ea făcea rezervele, tot. Acolo s-a dat iama cel mai tare. Bineînțeles că a dat faliment. Când a dat faliment a plătit statul român, s-au emis titluri guvernamentale în acoperirea acestui faliment, iar operațiunile care au mai rămas le-a preluat BCR, care, desprinsă fiind mai recent din Banca Națională, adică odată cu împărțirea fostei Bănci Naționale în actuala Bancă Națională și BCR, a scăpat, a fost mai puțin lovită de prăduiri. Atunci a fost preluată pentru tot restul, că nu se știa tot ansamblul dezastrului și furăciunilor, le-a luat BCR. Apoi ni s-a pus sula în coaste să se privatizeze BCR, a fost pe lista de condiționalități și la FMI și la Banca Mondială și pe lista lui Băsescu cu PSAL-ul. Și a figurat și pe lista de așa-zisele negocieri de aderare la Uniunea Europeană. Alea nu se puteau să nu se facă".
Salariile bugetarilor, pe carduri
În timpul Guvernului Tăriceanu s-a dat un proiect de lege prin care angajații din sistemul bugetar, dar și pensionarii care au activat în domeniul Apărării, Ordinii Publice și Securitate și-au primit banii pe carduri. Inițial, oficialii au susținut că astfel se vor reduce costurile bugetare, care totalizau în 2007 circa 43 milioane de lei, bani plătiți sub forma comisioanelor percepute de BNR pentru asigurarea numerarului, dar și pentru costurile cu paza, transportul și distribuția sumelor către beneficiari.
În realitate, însă, au avut de câștigat băncile, iar românii au pierdut din mai multe puncte de vedere: o dată prin comisioanele aplicate de instituțiile bancare la retragerea numerarului, iar a doua oară prin limitele pe care le puneau băncile, din cauza cărora românii nu puteau să retragă câți bani le trebuiau într-o zi.
Curtea Constituțională a declarat, însă, neconstituțional acest proiect de lege, astfel că angajații și pensionarii cărora li se adresa actul normativ au putut să aleagă modalitatea prin care vor să își primească banii.
Creditele cu buletinul au îndatorat românii
Tot în timpul mandatului său de premier, Tăriceanu a dat o Ordonanță de Guvern prin care românii au putut să își ia credite de consum cu buletinul. La început a fost privită ca o măsură bună, dar populistă, însă pe parcurs s-a dovedit a fi o povară pentru cei care au luat împrumuturi de la bănci.
Majoritatea instituțiilor bancare mari din țara noastră au avut de câștigat, întrucât la ele au apelat românii pentru necesitățile lor. Retailerii nu au mai putut să facă față creditelor cu buletinul, în schimb băncile și-au recuperat banii.
Cifra persoanelor care au ajuns să fie datoare la bănci ca urmare a creditelor luate cu buletniul a crescut considerabil, ajungând la peste 715.000, în 2012.
Tăriceanu a luat măsuri economice anapoda
Călin Popescu Tăriceanu a susținut deseori în timpul mandatului său de premier că „economia românească de astăzi, din acest an, pot să vă spun că funcţionează nu bine, ci foarte bine (...) Economia românească - ştiţi cum se spune româneşte - duduie".
Însă multe dintre măsurile pe care le-a luat în domeniul economiei au fost contrare oricăror sfaturi date de organismele internaționale tuturor țărilor. Atfel, în plină perioadă de inflație, guvernul Tăriceanu a micșorat contribuțiile sociale, când, de fapt, trebuia să le mențină mărite pentru a economisi pentru zilele negre ale crizei.
Efectul acestor măsuri anapoda s-au simțit atât în tăierile de pensii și salarii, cât și în actualul MTO, de care Traian Băsescu s-a folosit recent în disputa pe tema reducerii CAS.
Averea Gojdu, cedată gratis Ungariei de Tăriceanu
Printr-o ordonanţă de urgenţă promovată în 2005 de ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu şi adoptată de Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu, privind înfiinţarea Fundaţiei Româno-Ungare "Gojdu" cu sediul la Budapesta, s-a consfinţit renunţarea de către statul român a drepturilor asupra bunurilor Gojdu de la Budapesta, estimate la un milliard de euro. Acordul, semnat la Bucureşti, la 20 octombrie 2005, între Guvernul României şi Guvernul Ungariei, prevedea înfiinţarea Fundaţiei Publice Româno-Ungare "Gojdu", cu sediul la Budapesta, a cărei înfiinţare şi funcționare ar fi trebuit să se facă potrivit legislaţiei maghiare. Potrivit textului acordului, fundaţia ar fi avut ca scop cinstirea memoriei lui Emanuil Gojdu şi sprijinirea cooperării între cele două ţări, urmând să acorde burse, să se ocupe de organizarea de expoziţii, de programe ştiinţifice şi conferinţe şi să sprijine funcţionarea muzeului şi a bibliotecii "Emanuil Gojdu".
Conform înţelegerii între statul român şi cel ungar, patrimoniul fundaţiei urma să fie alcătuit din moştenirea Gojdu, la care să se adauge, anual, o contribuţie de câte 200.000 de euro din partea României şi Ungariei. Tăriceanu a susținut că, astfel, erau "armonizate prevederile testamentare ale marelui mecena Emanuil Gojdu cu realităţile contemporane şi cu dorinţa împărtăşită a celor două guverne ca demersul să fie unul comun româno-ungar, similar reconcilierii franco-germane".
După apariţia acestei ordonanţe emise de Tăriceanu, membrii Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Clujului împreună cu ierarhii din Mitropoliile Ardealului şi Banatului au protestat vehement faţă de decizia de renunţare la patrimoniul Gojdu. Ei au cerut Guvernului să fie reluate public demersurile legale pentru obţinerea şi administrarea moştenirii Gojdu, destinată exclusiv educaţiei şi formării tinerilor distinşi la învăţătură şi lipsiţi de mijloace materiale suficiente.
În 1917 patrimoniul Fundaţiei Gojdu a fost estimat la 8 milioane de coroane, fiind cea mai mare fundaţie constituită din fonduri private din Imperiul Austro-Ungar. Emanuil Gojdu a lăsat un important număr de acţiuni la băncile „Pesti Hazai Elso Takarekpenztar" şi „Hazai Bank" din Budapesta, precum şi un complex imobiliar în centrul Budapestei format din opt imobile mari cunoscute sub numele de „Curţile Gojdu". Cu patrimoniul şi conturile blocate după 1920, Fundaţia şi-a încetat activitatea din lipsa resurselor financiare. A urmat acordul din 1937, neaplicat niciodată de partea maghiară, pentru că în 1952 Curţile Gojdu să fie naţionalizate de către Statul maghiar, fiind subtilizate din nou proprietarului de drept, Fundaţia Gojdu, prea slabă pentru a-şi recupera singură patrimoniul.
BCR, cel mai important grup financiar din România
Ca urmare a tuturor facilităților de la Tăriceanu și până astăzi, Erste-BCR a devenit un jucător mult prea puternic pe piața românească, față de ceea ce ar trebui să fie, ținând cont că întreaga lui istorie este fundamentată pe bani în ceață, avantaje politice și jocuri ale serviciilor secrete. Adică perfect nedemcoratic și contrar legilor unei piețe libere.
Astfel, Erste-BCR a acaparat tot ceea ce înseamnă operaţiuni de bancă universală -retail, corporate & investment banking, trezorerie şi pieţe de capital -, precum şi societăţile de profil de pe piaţa leasingului, pensiilor private si a băncilor de locuinţe.
În acest fel, Erste-BCR a ajuns să aibă cea mai mare valoare a activelor și cea mai mare rețea de ATM-uri. Potrivit bilanţului pentru primul semestru al acestui an, BCR și-a menţinut poziţia de lider de piaţă, în pofida scăderii activelor totale cu 5,1%, la 63.346,0 milioane de lei (14.452,6 milioane de euro), comparativ cu 66.728,8 milioane de lei (14.924,8 milioane de euro), cât înregistra la 31 decembrie 2013. „În condiţiile unui nivel al solvabilităţii aflat la maximul istoric (16,4%), și capitalizării puternice (7,3miliarde de lei), banca s-a angajat să accelereze soluţionarea portofoliului de credite neperformante, estimând o îmbunătăţire semnificativă a calităţii bilanţului și performanţei financiare în viitorul apropiat, în pofida faptului că profitabilitatea este afectată pe termen scurt de provizionarea susţinută. Rezultatul net pentru semestrul 1 din 2014 este negativ, de -276,6 milioane de lei (-61,9 milioane euro)", potrivit bilanțului băncii.
”E bine să nu știți. E mult mai complicat. Sunt interesele țării și nu are rost să discutăm. Mai bine să nu știți. Nu aveți cum să aflați", Costel Bobic, om de afaceri, apropiat de Bancorex
„Banii (n.red. - din privatizarea BCR) vor fi folosiți pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru că de acest lucru are nevoie țara noastră", Călin Popescu Tăriceanu
Da click aici ca sa vezi totul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu