peromaneste™: O dezbatere de zile mari

Un text care scutura aerele celor dinauntru si de afara cu care acestia pun Romania la locul LOR.

***Claude Karnooh spunea într-o conversaţie blogosferică recentă că românii sunt întotdeauna de partea celui mai puternic („Les Roumains dans leurs majorité ne sont ni fascistes ni anti-fascistes... ils sont avec le plus fort du moment”).***

Cam asa reiese dintr-o biografie recenta a lui Mitterrand, ca erau si francezii in timpul Regimului dela Vichy. Singura obsesie a individului era supravietuirea, preocupare in plus a oamenilor de stat era supravietuirea Frantei.

***România ar câştiga o locaţie („location, location, location” ar exclama orice agent imobiliar politic) mai bună dacă şi-ar accepta marginalitatea politică şi ar căuta ex-centricitatea culturală. Ideologiile şi politicienii de mainstream nu ne-au folosit la nimic. Ne-au ţinut, doar, la mantinelă. Ar fi timpul să începem să gândim cu şi pentru noi înşine, asumându-ne poziţia de marginali. Ca şi cum am fi propriul nostru centru.***

Aceste afirmatii sunt aidoma unor verdicte ZEN, numai ca experientele reusite din capitalism au fost acelea in care elitele si-au asumat un asemenea drum.

Grupul Prospectiv: Cum învrăjbeşte România marile puteri

BLOG.PROSPECTIV.ORG

- Nedeea Burca Romania, in ansamblul ei, este - daca pot sa ma exprim asa - descentrata, nevrotica, se alfa intr-o incongruenta acuta cu propriul "sine" si putini sunt real interesati s-o vada insanatosita.Cauzele sunt bine stiute : invatamantul de proasta calitate, hemoragia de creiere, falsele elite si ACORDUL TACIT al majoritatii , sa zicem, "intelectuale", de care s-au bucurat si se bucura in continuare atunci când distrug, anihilieaza, pun la zid, reduc la tacere elitele REALE ale Romaniei. Sa dau doar un singur exemplu : acum cateva luni s-a stins unul dintre marii romancieri ai Romaniei : l-am numit pe Mihai Sin. Intr-un anonimat total, pentru ca asa a decis cândva gasca cu pretentii culturale condusa de Plesu, Liiceanu & comp. In cazurile concrete in care oameni de aceasta factura sunt impinsi la marginea societatii (in loc sa fie folositi pentru binele ei), nimeni nu reactioneaza efectiv.. Or, degeaba am identificat corect raul care ne macina, daca nu facem NIMIC concret pentru a-l inlatura sau macar pentru a-i indulci efectele... Vorbele sunt doar vorbe....
  July 13 at 4:23am
- Andrei Țurcanu De acord: „degeaba am identificat corect raul care ne macina, daca nu facem NIMIC concret pentru a-l inlatura sau macar pentru a-i indulci efectele...”. Concluzia care se impune de la sine: elitele REALE „distruse, anihilate, puse la zid, reduse la tăcere” ar trebui să se asocieze, să se organizeze, să elaboreze un program de acțiuni, să treacă de la vorbe la fapte concrete. Nimeni nu va face acest lucru în locul lor. Haideți, fraților, cine își asumă inițiativa primului pas?...
  July 13 at 4:35am · Edited ·
- Nedeea Burca Asa ar trebui dar nu e întotdeauna usor... când au fot revarsate asupra lor tone de gunoaie si perceptia publica in ceea ce le priveste a fost, astfel, grav deteriorata... Când nu dispun de mijloace materiale ca sa isi poata face vocea auzita...
  July 13 at 4:37am ·
- Andrei Țurcanu „Gunoaiele” se spală, ca orice gunoaie. Mai greu e cu „mijloacele materiale”. Dar pentru a iniția o asemenea acțiune la început nu e nevoie de mijloace chiar atât de mari.
  July 13 at 4:40am ·
- Nedeea Burca Teoretic, nu... Dar cata vreme editurile si publicatiile sunt controlate de un grup foarte, foarte exclusivit, care se mentine la frânele culturii prin compromis, indiferent de puterea politica de la un moment dat, oamenii sunt, efectiv, redusi la tacere. Mai vorbesc o vreme singuri, apoi abandoneaza.
  July 13 at 4:48am · Edited
- Andrei Țurcanu Boala, mi se pare, e alta. Oportuniștii, falsele elite, bugetofagii, țiitorii de izmene, cum se zice pe la noi, au un instinct foarte dezvoltat al asocierii și acțiunii în grup. Spre deosebire de intelectualii adevărați, care, imediat cum ajung la ideea unor eforturi practice agregate, îi prinde un fel de amețeală metafizică, sunt inhibați de o conștiință a zădărniciei atoatelor.
  July 13 at 5:14am ·
- Nedeea Burca Da, da, si asta....De buna seama. Mai ales când s-au convins de zadarnicia atoatelor din proprie experienta....
  July 13 at 5:46am ·
- Smaranda Dobrescu Dupa cum scrie Mircea, sub patronajul Departamentului securitatii nationale al Administratiei Prezidentiale au loc manifestari care concluzioneaza ca „naţionalismului antiliberal îngust” care alimentează „tradiţia izolaţionistă de non-cooperare” a românilor cu marile imperii. ar fi o cauza a necuplarii noastre la lumea aleasa. In acest fel rezulta ca orientarile de stanga sau cele de esenta nationala dauneaza integrarii noastre in lumea aleasa. Un eseu inrudit mai ales in concluzii, scris de Adrian Severin in noiembrie 2013, explica: "dupa colapsul comunismului real, la confluenta neo-comunismului de tranzitie cu capitalismul de cumetrie a aparut neo-feudalismul. Cum un proces natural de trecere de la statul feudal anacronic la statul national modern ar lua un timp prea indelungat, pastrand si chiar agravand decalajele civilizationale dintre Romania si Occident, ni se propune - sau, mai bine spus, se impune - acceptarea statutului de colonie prin care Occidentul ne modernizeaza direct, rapid si eficient; respectiv se proclama renuntarea la independenta. In cele din urma, redevenita natiune," http://www.scribd.com/.../Colonizarea-Unei-Natiuni-Esuate-II
  Colonizarea Unei Natiuni Esuate II
  ro.scribd.com
  Adrian Severin despre evolutia politica a Romaniei zilelor noastre
  July 13 at 6:40am · Edited ·
- Gabriel Chircu Prea multe lucruri in Romania sunt tranzactionate spre beneficiul catorva plutocrati si spre paguba catorva generatii ce vor urma.
  July 13 at 7:24am ·
- Andrei Țurcanu CÂT ADEVĂR: „Trebuie spus, totusi, ca atitudinea imperiala a UE sau SUA fata de Romania nu este atat rezultatul dorintei acestora cat efectul faptului ca romanii le-au tratat ca si cand ar fi imperii suzerane si astfel, inca o data, forma a creat continut. De asemenea, romanii au „invitat” actorii regionali si globali sa preia conducerea tarii, internationalizand luptele politice interne si lasand impresia, prin nevolnicia cronica a guvernarilor succesive, ca intr-un stat cu semnificatie strategica pentru acei actori, puterea este vacanta. Intr-un atare context si in atari conditii natiunea a devenit un teritoriu, poporul o populatie, statul o colonie, cetateanul un serb iar democratia o impostura.”!!!!
  July 13 at 7:24am ·
- Nedeea Burca Intru totul regretabil e, insa, ca tinerilor nu le pasa. Pur si simplu. Or, asa stand lucrurile, nici nu se va putea schimba ceva din actuala stare de lucruri.
  July 13 at 7:29am ·
- Adrian Severin Textul acesta este extrem de important. El reconfirmă încercarea permanentă a unora dintre actorii globali de a acredita ideea incompatibilității cultural-civilizaționale a României cu Occidentul euro-atlantic, cu modernitatea în general. Cum ar trebui să reacționăm? Nu asumându-ne periferia ca pe centrul nostru ci obligând centrul să accepte adevărul că periferia îi stabilește identitatea. Pentru aceasta ar trebui să ne unim. Măcar aceia care își simt valoarea și chemarea. Din păcate, într-adevăr, numai lichelele care nu au nici un gând de a se sacrifica pentru cauzele superioare știu să se solidarizeze, în timp ce oamenii de spirit înalt care înțeleg că trebuie să se sacrifice nu știu să se solidarizeze.
  July 13 at 11:54am ·
Adrian Severin Riscul nu este că vom rămâne la periferie ci că vom ieși din istorie.
July 13 at 11:55am ·
Smaranda Dobrescu Adrian, cele scrise de Mircea relativ la "asumarea periferiei precum un centru" :este dupa parerea mea un apel in a deveni atat de orgoliosi incat sa fim constienti de valoarea si puterea noastra. De aceea mi s-au parut inrudite textele. In ce priveste dorinta ta justificata, cred ca aici, la acest grup esti pe un teren potrivit pentru inceput.
July 13 at 12:04pm ·
Nedeea Burca Dar ce se poate face? In conditiile in care, repet, tinerii, chiar si cei mai buni dintre ei, au impresia ca suveranitatea nationala si chiar ideea de patrie sunt doar niste "reminiscente national socialiste" pe care ei sunt suficient de inteligenti si de educati sa le evite... Au fost deprinsi (sistemul de invatamant, bata-l vina) sa dispretuiasca istoria nationala, cultura nationala (au avut si exemple ilustre in sensul asta, nu-i vorba), n-au citit nici macar la suprafata marii scriitori romani...istoria nu-i preocupa catusi de putin... si nu-s prosti sau incapabili, fiindca multi dintre ei stapanesc foarte bine macar o limba straina si se misca nonsalant in spatii culturale straine...
July 13 at 12:07pm · Edited ·
Adrian Severin Am înțeles ce a vrut să spună și mi-a plăcut dar am făcut comentariul pentru a evita riscul ca abordarea propusă să ne împingă spre un fel de autism narcisist și spre un izolaționism pe care nu ni-l putem permite cu mijloacele aflate la dispoziția noastră.
July 13 at 12:07pm ·
Smaranda Dobrescu Nedeea, un bun inceput care-mi vine acum in minte ar fi ca acesti tineri capabili influentati de cartea "Istorie si mit in constiinta romanilor " a istoricului Lucian Boia sa incerce sa citeasca si cartea lui Ioan Aurel Pop, macar ca o contrapondere la afirmatiile primului. Tot in cultura e secretul dobandirii discernamantului.
July 13 at 12:16pm ·
Adrian Severin Ce se poate face? Educația este, într-adevăr, pasul prim și principal. Am afirmat-o în primul discurs pe care l-am ținut în 1990 în plenul CPUN. Contra-educația făcută de atunci nu a fost o întâmplare. Nu trebuie să fie adeptul teoriilor conspiraționiste ca să îți dai seama de asta.

În 1990 s-a încercat și în cazul României aplicarea unei politici de dezintegrare. Întrucât demersul nu a reușit s-a trecut la desființarea României prin eliminarea ei din inimile și mințile românilor. România va dispărea atunci când românii vor uita de ea sau se vor rușina de ea.

Dacă astăzi un ministru român al educației ar încerca schimbarea curriculei școlare spre a-i învăța pe români că nu sunt europeni sau cetățeni ai lumii de nicăieri ci că au o identitate fără de care nu vor fi nici universali nici liberi, acela ar fi imediat arestat cu mascați la ordinul DNA. Și totuși, nu se poate aștepta ceva decât de la conducătorii României. De aceea trebuie luptat pentru românizarea acesteia. Evident, nu sub aspect etnic ci sub aspect politic.
July 13 at 12:18pm ·
Nedeea Burca Uff, sigur ca ideea e mai mult decat buna, dar recomandarea trebuie sa vina din partea cadrelor didactice, a profesorilor, care sunt singurii ce ii mai pot influenta...
July 13 at 12:19pm ·
Nedeea Burca Luptam, dar in ce fel? Nici macar parintii (si o spun cu imensa amaraciune) nu pot avea influenta asupra copiilor cat au cadrele didactice, mai ales cele de la Facultate. Ori, de acolo nu vine nici un semn bun deocamdata..
July 13 at 12:23pm ·
Smaranda Dobrescu Eu credeam ca lecturile sunt nelimitate si depind doar de student. Pe noi ne-a obligat cineva sa citim, ne-a oprit cineva sa scormonim prin librarii si biblioteci si in afara bibliografiei obligatorii? Interes sa fie, ca engleza se invata de la gradinita!
July 13 at 12:32pm ·
Nedeea Burca Nu-i vorba ca i-ar opri cineva. Dar când vine vorba despre anumite idei, mintile si sufletele lor sunt zavorate. Nu sunt vinovati. Nici noi n-am fi citit ce-am citit daca am fi fost inoculati cu ideea ca suntem un popor de primitivi, cu o cultura deriozorie... fara istorie... ca lumina este întotdeauna in alta parte. Si nici atatea instrumente de tampit oamenii in masa nu erau pe vremea aceea....
July 13 at 1:10pm · Edited ·
Mircea Platon Nu e vorba de narcisism, ci de faptul ca trebuie sa lucram cu materialul dat (si al nostru, si al lor). De 25 de ani lucram cu iluzii. Ei ne vad ca sub-oameni/comunisti/legionari/hoti/corupti, iar noi pe ei ii consideram civilizati/onesti/harnici/zambitori/deschisi/avansati. Mai sunt unii pe la noi care ne-ar vrea protestanti/catolici/nemti etc. E un dialog nu al surzilor, ci al naucilor. Nu mai stim cine suntem si din cauza ca ne raportam mereu la un amic/inamic inchipuit. Nu discut despre izolationism, ci despre integritate. Despre integritatea modului in care intelegem lumea si pe noi insine. La ora actuala, suntem un cesulet stricat. Batem ora exacta aiurea, din cinci in cinci minute, ca un ceas cu prea multi cuci.
July 13 at 1:21pm · Edited ·
Mircea Platon Cat despre "ideea incompatibilității cultural-civilizaționale a României cu Occidentul euro-atlantic, cu modernitatea în general", as face doua observatii. Prima, ca modernitatea e un concept fluid, care a inclus la anumite momente si comunismul, si fascismul, si regimul de apartheid si multe altele. In al doilea rand, nu cred ca schemele cultural-civilizationale ale Occidentului euro-atlantic pot fi duplicate in Romania. In ADNul lor intra multe lucruri cu care noi nu avem prea multe in comun. Nu cred ca e gresit sa vorbesti de modernitati alternative, sa cauti sa vezi in ce masura situatia (politico-economico-social-culturala) din teren, din Romania, cere obiective si deci concepte specifice. Ca sa dau un exemplu, teoria stagiilor modernizarii propusa de Rostow in toiul razboiului rece nu a folosit tarilor in curs de dezvoltare, ci doar justificarii politicilor corupte ale pionilor si aliatilor americani din Lumea a Treia. Sunt foarte sceptic in ce priveste importul de concepte si teorii venind dinspre mainstreamul euro-atlantic. Sunt software-uri ideologice virusate.
July 13 at 1:35pm ·
Mircea Platon Da, dle Turcanu, trebuie facut ceva. dar adevarul e ca, In Romania, nu prea sunt oameni (masa critica). Sunt multi pescari in schimb
July 13 at 1:37pm ·
Cristi Pantelimon Să vedem ce s-a întâmplat la case mai mari, în WW2, cum s-ar zice. Și cum e cu alinierea față de ideologii: ”First, we must dispense with the simplistic, black-and-white approach that views communism and National Socialism as being at opposite poles from each other. They were competitors far more than they were enemies. This is why the totally unexpected German-Soviet treaty in the summer 1939, for the first time, put the pawns in their right places on the chessboard.
True fascism is definitely not right wing. (Cf. the analyses of Zeev Stemhell, the Israeli historian.) The “leftist” roots of National Socialism are numerous. After leaving prison, I managed to meet and interview the last surviving Strasser brother, Otto. Around 1962, my press brought out two personal interviews with Otto Strasser. The SA (brownshirts) were sometimes nicknamed the “Beefsteaks.” In fact, most of the SA were communists who had gone over to Hitler. Brown on the outside, but red inside. In East Germany, about 1950, many of these became red on the outside once again.
As of 1943, it became obvious that the Third Reich could not win on two fronts. It was necessary to try to negotiate a separate peace with one side. Goebbels didn’t hesitate: “Negotiations must be made with Stalin.” In 1986, a historical study on the German occupation of Belgium came out: La Belgique sous la botte [Belgium Under The Jackboot], by Jacques Willequet (Editions Universitaires, Paris). On page 75, the Belgian historian publishes abstracts of analyses made by the Catholic Church (Canon Van de Elst — secretary to Cardinal-Primate Van Roey) pertaining to the way people were thinking in Germany at the time: “The SS is pro-Soviet: intellectual circles and the middle classes lean toward the West.” This conclusion comes from an analysis on the possibilities for a separate peace at the beginning of 1944. Let me quote Michel Heller and Aleksandr Nekrich, Soviet authors who came over to the West. Opening their book L’Utopie au pouvoir [Utopia in Power], we read: “Hitler, for his part, told his comrades of his conviction that a communist could always make a good Nazi, whereas a social-democrat never could.”
The two ex-Soviet historians give many details about “dividing up the world.” On November 14, 1940, Molotov left Berlin with the German proposals. He returned to Berlin post-haste after 12 days working with the Soviet leadership. Unfortunately, the agreement fell through because of the extremists on both sides. It was Ribbentrop who, on October 13, had taken the initiative of sending a very long letter to Stalin. In this letter, Ribbentrop proposed that Stalin join the Tripartite Pact. The Pact of Three would have become a Pact of Four”.
Textul e al lui Jean Thiriart, un teoretician și un practician al politicii secolului trecut.
July 13 at 1:54pm ·
Andrei Țurcanu „Masa critică” se crează, încet, cu migală și cu multă credință. Credința este diferența Între mulțimea de pescari ai antichității și cei doisprezece care au biruit lumea. Important e constituirea nucleului (regăsirea într-o Idee comună a celor 12) și pornirea muncii de „picătură chinezească”.
July 13 at 2:03pm ·
Nedeea Burca 12 oameni uniti de dragul unei idei comune? In Romania?
July 13 at 2:20pm ·
Andrei Țurcanu Nu uitați și de Republica Moldova.
July 13 at 2:21pm ·
Smaranda Dobrescu Nu-i imposibil, doar ca e bine sa accepti si ca al 12-lea va trada mai devreme sau mai tarziu!
July 13 at 2:22pm ·
Andrei Țurcanu Oricum, importantă rămâne lucrarea celor 12.
July 13 at 2:24pm ·
Mircea Platon Da, ramane importanta, dar am avut nevoie de un editor pentru ca sa public traduceri ale unor lucrari importante de aici (apropos de "izolationism"), lucrari care ar fi putut ajuta la schimbarea paradigmei in Romania. Nu am gasit. Asta e doar un exemplu. Problema e si una de sociologie a culturii, ca sa ma exprim elegant. Mai pe sleau: oamenii care distrug sunt platiti sa distruga. Distrug pe bani buni si sprijiniti institutional. Ceilalti fac munca de voluntariat, sporadic, intre alte 7 joburi luate pe cap ca sa nu moara de foame. Avantaj ceilalti, ca asa-i in tenis. Pentru ca munca celor 12 sa nu ramana zadarnica, ea trebuie sa devina lucrare. Si ca sa devina lucrare trebuie mijloace. Care nu exista (din motive pe care nu le mai discut aici). Incerc sa ajut la formarea unei "mase critice" de zeci de ani. Degeaba. Ba dl Mircea Mihaies, director al ICR la acea vreme, imi radea in nas si imi reprosa mie ca public la edituri marginale. Deci un sef de institutie publica din Romania il ironiza pe un tanar cercetator roman pentru ca acesta nu are acces la "marile edituri" din Romania. Cam asta e.
July 13 at 2:44pm · Edited ·
Nedeea Burca Ah, editurile!Vechea poveste! Pana si tiparirea cartilor se face in functie de orice altceva decat de valoarea cartii respective. Iar alea care apar, majoritatea lor n-au avut un redactor cat de cat competent, care sa le puna la punct cu un minimum de profesionalism...( Mircea Mihaies, editura ICR-ului de fapt, a tiparit enorm absolut aiurea, ramanand cu exemplarele pe care le facea, uneori, cadou Nu stiu cum stau lucrurile acum, dar nu cred ca s-au schimbat cine stie ce.) Autorii nu au unde sa publice (fara sa dea bani, ca de primit nici nu poate fi vorba), iar cartile sunt lucrate in dorul lelii sau deloc (daca omul isi plateste tirajul, nu mai conteaza daca se vinde au ba).... In conditiile astea, fireste ca ati ramas pe dinafara.... Dar, va dati seama cate carti, poate esentiale, nu pot sa apara?
July 13 at 3:16pm · Edited ·
Nedeea Burca De fapt, se tiparesc doar cartile al caror tiraj este platit de catre autor sau "operele" clientelei politice ....
July 13 at 3:22pm ·
Platon Florin Smaranda Dobrescu, "asumarea periferiei precum un centru" este cred raportarea inversa: de a deveni atat de putin orgoliosi incat sa fim constienti de valoarea si puterea celor din jur si a le folosi pt a scrie istoria in favoarea noastra. Este exact ceea ce s-a intamplat de fiecare data cand Romania (sau principatele / natiunea romana) a reusit o victorie politica, iar 1918 este exemplul tipic. Periferia este o raportare, centrul este o cumpana.
July 13 at 3:51pm ·
Smaranda Dobrescu Nici nu am spus-o in sensul sa ne iluzionam ca suntem noi un centru, ci ca de pe pozitii lucide, de acceptare a situateri prezente sa ne luam libertatea si puterea sa hotaram noi soarta noastra precum o face un centru Aici luciditatea ca sa nu te deprime are nevoie sa fie impulsionata de un orgoliu, renascut din trecut, de catre oameni liberi .Nu cred ca avem intelegeri diferite.
July 13 at 4:23pm ·
Un Prospectiv .
Cred ca nodul conversational Platon-Severin s-ar dezlega daca am descrie in termeni mai multi modernitatea la care aspira romanii.

Mai cu seama dupa anii Ceausescu, cred ca romanii au vrut sa prospere in libertate. Din afara, Vestul arata ca un bun reper in atingerea acestor deziderate. Numai ca discursul a fost alterat in asa fel incat in numele unui deziderat sau celuilalt, tot felul de alte conditionalitati au fost adaugate. Gluma cea mai mare cred ca este aceea a libertatii-ciudate care precede/conditioneaza prosperitatea.

Pana acum, rezultatul e ca romanii au un surogat de libertate si saracie lucie si cronica.

Mircea avanseaza ideea recentrarii axului valoric pe romanesc. Asta probabil in contextul schimbarii etaloanelor in timpul jocului pana la naucirea romanilor. Nu stiu ce inseamna asta in detaliu--modelul de proprietate, productie, legi etc. La nivel cultural cred insa ca-i imperativa o recentrare de acest gen. Incepand cu constinentizarea raului colectiv al ultimilor +25 ani. Intre timp, tehnicienii modernizarii Romaniei ar face bine sa construiasca o foaie de parcurs alternativa* catre modernitate.

________________
(*) In contextul acesta, 'alternativa' inseamna atat ceva diferit fatza de porcariile neolib/femeiste, cat si bazat pe resursele (si obiectivele?) specifice ale romanilor. Nici la momentul acesta nu cred ca romanii pot fi 100% specifici. Mai cu seama in ceea ce priveste economicul.
July 13 at 5:16pm · Edited
Adrian Severin Aveam impresia că toată discuția a pornit de la două observații, din punctul meu de vedere valabile, și anume că: a) "hegemonii" lumii ne consideră o "periferie culturală" incompatibilă cu valorile "centrului"; b) dovada acestei teze stă în refuzul nostru de a ne supune exigențelor respectivilor hegemoni, de unde rezultă că "supunerea" reprezintă singura cale / șansă de a ne transforma "periferia" în "centru".

Cum răspundem noi acestor teze? După ce le negăm...le confirmăm (sic!). Cu alte cuvinte, după ce, pe bună dreptate, ne indignăm, admitem că avem un alt ADN cultural dar, pentru a ne simți mai confortabil și a le face în ciudă mizerabililor hegemoni, afirmăm că de fapt noi suntem "centrul". Hegemonii nu greșesc, așadar, când ne consideră incompatibili cu ei dar greșesc când se consideră superiori nouă. Spre deosebire de ei, care ne recomandă să ne civilizăm supunându-ne lor și preluându-le modelul, noi îi lăsăm în pace înțelegând că ei nu sunt în stare cu nici un chip să ni se asemene nouă. Așa încât noi nu ne opunem ca și ei să fie "centru" dacă vor. Mărturisesc că aici m-ați cam pierdut.

Admițând, însă, că urmăm acest îndemn și aplicăm această soluție, după ce ne proclamăm "centru" - fie el și alternativ - ce urmează să mai facem? Raportul de putere între acești "centri" are vreo relevanță?
July 13 at 5:16pm ·
Adrian Severin Sunt cu totul de acord că "modernitatea" este un concept fluid. Ca și conceptul de "pornografie", este folosit fără a fi definit întrucât toată lumea înțelege despre ce este vorba. Tocmai pe o asemenea ambiguitate care permite referirea la "modernitate" ca la un standard nedeterminat, se bazează acuza că românii ar fi incompatibili cu modernitatea, ar fi incapabili să se modernizeze. A comenta aceste afirmații oferă, însă, un prea mic profit. Mult mai important ar fi să avem un proiect de țară și apoi să vedem dacă acesta este compatibil sau nu cu proiectele similare ale altora. Dacă da, avem un motiv sau o facilitate în plus spre a ne uni. Dacă nu, mai vedem. Niște aliați tot vom găsi. Căci dacă identitățile culturale ne separă aproape întotdeauna, interesele, fie ele și diferite, de foarte multe ori ne unesc.
July 13 at 5:29pm ·
Mircea Platon De 25 de ani preluam tot felul de prostii doar pentru ca "asa se face in Vest" si noi suntem "cu Vestul". De exemplu, daca in Vest se vorbea de economia post-industriala, de servicii, si la noi la fel. Ca atare, s-a distrus baza productiva a tarii. De ce? Fiindca vrem sa fim in pas cu Vestul de care 'apartinem". Si daca la ei rotul e pe baza de economie de servicii, de ce n-ar fi si la noi. Deci de modul in care ne (auto)definim depind si ideile pe care le adoptam. Nici nu avem nevoie de proiecte de tara atata vreme cat le fac altii pentru noi si isi trimit si rachetele sau onegeurile sa le apere. Proiect de tara? Am propus aici:http://www.scribd.com/.../Ovidiu-Hurduzeu-Mircea-Platon-A... Rezultatul? Oamenii politici l-au ignoratr total, in ciuda succesului de public si de critica. Din partea ideologilor de serviciu mi s-a spus ca sunt legionar, comunist, comunist mistic, utopic, izolationist, narcisist, nazist, Blut und Boden samd. Degeaba vii cu proiecte de tara in momentul in care oamenii aflati la putere nu ii reprezinta pe cetatenii romani, ci pe altii, care i-au pus acolo. Noi votam oameni alesi in alta parte. Dupa cum am spus si in acest text, suntem mereu siliti sa ne coagulam in jurul unor figuri politice sau sa alegem intre alternative puse pe picioare de altii. Cat timp vom continua sa facem acest lucru vom continua sa ramanem o periferie mizerabila care se drogheaza cu visul unei centralitati la care parcticipa "vicariously"/indirect. Cred ca e timpul sa ne reculegem putin. Reculegerea nu e neaparat nombrilism. Din contra, impune o evaluare la rece a situatiei. In alta ordine de idei, tocmai pentru ca iau in calcul raportul de forte, imi dau seama ca nu pot impieidca hegemonul sa mai fie hegemon, dar imi pot apara mai bine curtea. Sau, macar, imi pot reprezenta mai bine curtea. Atat de bine, incat sa imi dau seama ca hegemonul nu imi va da niciodata voie sa pun lacat la poarta ca sa nu mai intre el cand vrea. Si, ori de cate ori o voi face, ma va acuza de izolationism si alte isme.
Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon - A Treia Forta - Romania Profunda
ro.scribd.com
• Premiul pentru carte-eveniment 2008 al revistei „Convorbiri Literare“ • Carte ...See More
July 13 at 8:10pm · Edited ·
Mircea Platon Nu tin cu orice pret sa confirm compatibilitatea noastra cu hegemonul, atat timp cat hegemonul se tine doar de potlogarii. Cred ca e o chestiune de onoare sa afirmam incompatibilitatea noastra cu un hegemon ipocrit si lacom. Si mai cred ca acest lucru nu ne exclude din raza civilizatiei europene.
July 13 at 8:12pm ·
Un Prospectiv .
Mircea, problema apropos de economia de servicii este urmatoarea: odata intrati in sistemul mondial/capitalist, economia romaneasca a fost confruntata cu o criza de supraproductie--asta in ciuda faptului ca ar mai fi fost multe de produs si consumat in Romania. Daca nu ai putut negocia tranzitii--taierea cozii dintr-o data etc.--ai liberalizat totul; concluzia putea fi cu greu evitata.

Estul ar fi trebuit sa negocieze altfel tranzitia catre capitalism, in corpore. Responsabilitatea cea mai mare o pun in seama ultimilor sovieti.

Nu mi-e clar cum ar fi aratat o rezistenta romaneasca caci alunecam mult si bine pe contrafactuale.

De asemenea, istoria ne arata ca exceptiile dela liberalismul anglo-saxon au putut fi extrase ca o contrapondere la pericolul stangii sovietice.

________________

Observ la acest moment cresterea oportunitatii unei astfel de discutii in spatiul real, caci in virtual riscam sa trecem unii pe langa altii. Mai observ si faptul ca romanii devin pe zi ce trece mai pregatiti sa asculte la o alternativa reala...

Pe cand un Seminar Prospectiv in Romania?
July 13 at 11:14pm · Edited ·
Mircea Platon Economia de servicii e doar un punct. Dar educatia? Ca acolo nu e vorba de supraproductie. De ce am distrus educatia copiind tot felul de prostii din Vest? Ca sa ne integram? In ce? Care a fost proiectul de tara, ca tot veni vorba, al elitelor politice care ne-au integrat in UE si NATO si care au privatizat Romania? Cum au profitat romanii de aceste integrari, privatizari? Si-au atins acele elite scopurile pentru care ne-au integrat? Au procedat acele elite la o dezbatere prealabila autentica referitoare la integrare? Ca mie mi se pare ca am cam fost luati pe sus si livrati hegemonului si ca acum ni se cer alternative si planuri de tara.
July 13 at 11:31pm ·
Mircea Platon Cat despre criza de supraproductieL Romania a pierdut piete externe din motive de aliniere ideologica si a lasat piata interna sa fie ocupata de importuri subventionate sau de proasta calitate. S-a facut dumping la greu. Ne-ar fi trebuit putin protectionism. Dar cum vorbeai de protectionism, cum erai acuzat de izolationism, autarhie, fascism, comunism si tot asa.
July 13 at 11:34pm ·
Cristi Pantelimon Să fim serioși, am fost integrați, nu ne-am integrat noi. După ce URSS-ul s-a repliat, ne-au cucerit ceilalți, asta e tot. Ce proiect de țară într-o țară cucerită? Noi trebuie doar să silabisim ceea ce ni se șoptește de dincolo.
July 13 at 11:36pm ·
Un Prospectiv .
Recent am citit un extras dintr-o carte scoasa de fostul premier Vacaroiu prin 2008. Abia asa am aflat ca in primii ani de dupa 1989, Romania nu putea obtine credite cu dobanda mai mica de 25% nici macar cu garantii guvernamentale.

Da, Romania n-avea datorii, dar nici lichditate cu care sa se propulseze in post-ceausism. Cu toate minoritatile imaginabile si reale in Romania, soarta Romaniei post-ceausiste e parfum in comparatie cu a Iugoslaviei.

Cred ca trebuie incurajate punctele de vedere neconforme, caci suntem departe de a fi reprezentat macar spatiul problemei si solutiilor, dar in acelasi timp nu m-as grabi sa consider problemele Romaniei ca fiind strict reflectia unei generatii de lideri sau alta.

Repet, cred ca suntem pe drumul cel bun chiar cu acest gen de conversatie.
July 13 at 11:43pm ·
Cristi Pantelimon Mircea Platon, se poate vorbi despre protecționism în România? În vremea lui Ceaușescu, prin 86 cred, apare Teoria protecționismului și a schimbului internațional a lui Mihail Manoilescu. Ceaușescu parcă intuia că noul hegemon bate la ușă, iar Manoilescu știa bine despre ce e vorba... Dar elitele politice au crezut că vremurile sunt altele iar Europa a devenit un club exclusivist și binefăcător. Acum aceleași elite se tem sau sunt deja în pușcărie pentru greșeli de integrare! Asta se întâmplă statelor mici care uită istoria... recentă.
July 13 at 11:45pm · Edited ·
Un Prospectiv .
Daca eram mai bine ancorati cultural in romanism, nu ni s-ar fi intaplat atat de multe si grave--dela educatie la tranzitie etc. Asa ca recentrarea culturala pe romanism e necesara. Programele de toate felurile vor urma si ele.
July 13 at 11:50pm ·
Mircea Platon Bine, nu trebuie sa dam vina pe vreo generatie de lideri. Am fost vinovati cu totii. Am fost comunisti cu totii. Am fost legionari cu totii. Asa a fost situatia, nu-i asa? Problema e ca unii au fost la butoane si altii au fost sub vagoane.
July 13 at 11:55pm ·
Cristi Pantelimon A spus-o public Emil Hurezeanu: sunt două mișcări politice în secolul trecut care aparțin românilor: legionarismul și comunismul național. De la ele trebuie pornit, recapitulat, învățat. Ce au ele în comun? Faptul că nu s-au închinat democrației, argument fals pentru cuprinzătoare furturi istorice. Dacă vom reuși să regândim un proiect politic național, dincolo de etichetele momentului, avem o șansă de coagulare. Dacă nu, vom rămâne la stadiul de hermeneuți a ceea ce fac alții cu noi...
July 13 at 11:56pm · Edited ·
Mircea Platon Legionarii s-au inchinat Apusului la greu. Era o miscare sincrona, nu alternativa. Nu-mi spune nimic. Nu ma intereseaza etichetele momentului, dar nici nostalgia dupa fundaturi agonice si epigonice.
July 14 at 12:00am ·
Cristi Pantelimon Eu nu dau vina pe generațiile de lideri, îmi pare sincer rău că nu au putut face mai mult. Și îmi pare și mai rău că acum sunt singuri, între un hegemon care nu-i mai vrea și un popor care nu-i mai cunoaște. Trebuie să ne împăcăm unii cu alții. Apropos, domnul A Severin a folosit deja (diplomatic) ideea că lupta împotriva corupției ascunde niște resorturi geopolitice. Eu am să fiu mai tranșant: așa sunt distruse țările care caută să se ridice cât de cât, prin inventarea unor corupți locali. Eu iubesc orice corupt român care se opune oricărui hegemon!
July 14 at 12:01am ·
Un Prospectiv .
Nu-i exact asa. Cei dela butoane odinioara, care-si recunosc neajunsurile si arata ca au invatat ceva, sunt parte din solutie.
July 14 at 12:01am ·
Mircea Platon Da.
July 14 at 12:02am ·
Cristi Pantelimon Evident că legionarismul sau național-comunismul tale quale nu pot fi o soluție. Dar privirea adâncită în trecut ne poate da forța de a reîncepe ceva. Am mai spus: nostalgia e un sentiment mai nobil și mai puternic decât speranța. Eu nu mai sper nimic de la hegemonii actuali și viitori și cred că nu sunt singurul!
July 14 at 12:03am ·
Mircea Platon Lupta impotriva coruptiei e o simpla arma ideologica. Hegemonul nu are cum lupta impitriva coruptiei de pe urma careia profita.
July 14 at 12:03am ·
Mircea Platon Draga Cristi, sunt atat de pasesist si de nostalgic, incat merg dincolo de fenomenele pomenite de tine. Alea sunt prea recente!
July 14 at 12:06am ·
Cristi Pantelimon Te va acuza d-l Dudu Ionescu de pactizare cu țăranii care refuzau să fabrice săpun sau cu MIhai Viteazu, cel care le dădu foc creditorilor. Ca să-l parafrazez pe Roland Barthes, trecutul e fascist!
July 14 at 12:16am ·
Smaranda Dobrescu Nu stiu daca o intoarcere cu un sfert de veac in urma nu ne-ar ajuta sa intelegem niste lucruri, sa atribuim greseli unora, sa dezvinovatim pe altii.. In 1990 o problema capitala era aceea a abordarii terapiei de soc spre trecerea la economia de piata vs terapia treptata, suportabila de romani care nu ar fi putut rezista la un somaj imediat de mari proportii, la liberaliuzarea brusca a preturilor fara reglementari si legislatie, etc. Din pacate cele doua maniere de a proceda s-au transformat prin grija anti comunistilor neincrezatori in ruperea de comunism in dispute politice si nu economice care s-au exacerbat pe masura ce ele au fost atribuite in mod opozabil primului ministru, respectiv presedintelui de atunci. In tot acest timp pe de o parte americanii nu puteau intelege de ce romanii au ales tot stanga dupa un regim comunist atat de opresiv iar vestul european era indepartat de Romania prin plangerile repetate ale opozitiei democrate de atunci privind lipsa de democratie, alegerile trucate, persistenta stangii. Viitorilor hegemoni li s-a prezentat o tara neguvernabila prin forte proprii care niciodata nu va adera de una singura la valori democratice. Eram cu totii bolnavi de neincredere. Acel popor trecut prin infernul comunist nu putea fi vindecat. A fost nevoie de o noua generatie care a inteles sa fie pragmatica dar a dorit sa ia de-a gata clisee, retete, etc. De ceam facut acest recurs la memorie? In acest moment, elita (in sensul clasic) constientizeaza ca nu mai putem vorbi de comunism (decat daca luam lectii de la Tismaneni) si retetele cu stampila FMI, etc ne duc la faliment total.In sfarsit s-au depasit cei 25 ani. Ei, ce faceti elita tanara , educata si prezenta?
July 14 at 12:40am ·
Adrian Severin O, Doamne! De unde am pornit în discuție și unde s-a ajuns! Nu vreau să generalizez dar două metehne ale românilor (poate ale oamenilor, în general, totuși) sunt aceea de a căuta vinovați în loc să caute soluții și de a judeca o istorie pe care nu o cunosc, completând eventual lacunele de cunoaștere cu mitologia. Înțeleg perfect indignarea la descoperirea hegemonului din spatele măștii zâmbitoare a Occidentului și a practicilor lui. Lupta cu el este o necestitate. (În trecere mă întreb dacă nu cumva, atunci când constatăm că nu îl putem învinge nu ar trebui, totuși, să i ne alăturăm?) Istoria, însă, nu o cunoașteți cu adevărat. (Smaranda, care a participat la construirea ei, a descris mai sus doar o mică parte din ceea ce a constatat cu propriile simțuri.)

Nu este nimeni vinovat de necunoașterea faptelor istorice. Istoria despre care vorbim este prea recentă spre a fi putut fi cunoscută; cu atât mai mult cu cât transparența nu a fost nici ea prea mare. Adaug că ea este prea recentă și pentru a fi judecată. Este limpede, pe de altă parte, că judecarea, evaluarea critcă a trecutului este necesară spre a prezice și proiecta viitorul.

Așa stând lucrurile, de ce nu cercetați istoria înainte de trage concluzii? Mai suntem în viață destui martori care vă putem ajuta. Unii dintre noi știm multe (am fost chiar acolo, la butoane în momente cheie) și unii (este cazul meu) chiar credem că avem datoria de a vorbi. Din păcate în acești ultimi 25 de ani am constatat că mai mulți sunt cei care vor să vorbească decât cei care vor să asculte. Or, cui să vorbesc dacă ceilalți, știind totul, nu mai ascultă?
July 14 at 1:02am ·
Smaranda Dobrescu @Cristi Pantelimon. teoretic nu se poate vorbi de protectionism in Romania in cadrul uniunii monetare. Au incercat si au reusit doar partial tot tarile care au negociat de la bun inceput conditiile proprii intr-un alt fel de dialog cu UE, de pe alt picior si cu alt ton.De ce unele tari (fara sa fie vorba acum de protectionism) au reusit sa amane vanzarea terenurilor agricole si noi batem recordul la acest capitol? De ce maghiarii, cehii, uneori si slovacii "canta in biserica"? Daca s-ar incuraja capitalul romanesc intr-o economie romaneasca care sa nu repatrieze profiturile si sa relocalizeze unde doreste altundeva pe glob, atunci am putea vorbi macar de un echivalent al protectionismului, un fel de patriotism economic.
July 14 at 1:25am ·
Adrian Severin Istoria, din câte știu, se cercetează sine ira et studio (fără ură / mânie și fără părtinire). Or, în multe intervenții simt cum fierbe o "binecuvântată furie". Din păcate, dacă este așå, furia, mâinia, ura răpesc și obiectivitatea și luciditatea. În consecință tot efortul devine inutil dacă nu chiar contraproductiv.

Aș sugera acelora care chiar vor să cunoascâ și să judece cu luciditate istoria ultimilor 25 de ani, să facă o mică pregătire a spiritului (re)citind piesa lui Alexandru Davilla "Vlaicu Vodă". Fără politica (reușită) a lui Vlaicu Vodă am fi fost catolici și, deci, "buni pt Occident". Ar fi fost bine? Ar fi fost rău? Aceasta este, însă, o judecată contrafactuală. Piesa arată doar cum Vlaicu Vodă s-a prefăcut că este gata să accepte catolicismul în timp ce lupta - în taină (adică "netransparent", cum am zice astăzi) - pentru păstrarea ortodoxismului (adică "a identității culturale a poporului", după expresia contemporană). Ei, cam așa a fost și cu Guvernul Roman care s-a opus hegemonilor "generoși" în timp ce oficial trebuia să adopte un limbaj coform cu "consensul mondial" ("Consensul de la Washington", dublat de Declarația de la Copenhaga) spre a nu lăsa țara în izolare. Cocoșul Sfântului Petru avea să cânte apoi pentru cei care, asemenea boierilor lui Vlaicu Vodă, îl acuzaseră că nu este suficient de reformist, de îndată ce, abandonat de toți, a căzut pe motiv că este prea reformist. Vorba lui Adrian Păunescu: "Unde erau românii când a murit Viteazul?"

Am scris câte ceva despre aceasta în cartea "Lacrimile dimineții", carte care analizează avatarurile "guvernului dintre două mineriade" cu subtitlul care l-a supărat pe Roman însuși, "Greșelile Guvernului Roman". Desigur, nici această carte nu este "Istoria". Mai întâi pentru că se bazează pe memorie, iar memoria nu este istorie. Apoi pentru că depărtarea în timp de evenimente era practic zero, așa încât atât informațiile cât și evaluarea timpului erau incomplete.

Oricum, de acolo, se poate vedea cum am negociat reluarea relațiilor cu organismele finanțatoare internaționale (FMI și BM). Acelea au fost negocieri adevărate. Nu ni s-a impus nimic. Am fost tratați cu respect. (Ceea ce nu s-a întâmplat mai târziu.) Dar ni s-a spus răspicat că numai debitorul poate conta pe "dragostea" creditorului de care este legat precum spânzuratul de laț. Fără datorii România nu putea conta pe simpatia creditorilor și, în consecință, trebuia să se împrumute pe piața privată la dobânzi astronomice. Știți, oare, domnilor judecători, ce înseamnă să fii ministru, să vină iarna și să trebuiască să te angajezi cu dobândă 25% ca să încălzești casele unui popor care degerase de frig în ultimii aprox zece ani de comunism?

Da! S-a greșit enorm. De aici și subtitlul cărții mele. Cu experiența de acum poate aș fi adăugat și alte greșeli sau poate că nu aș fi fost la fel de aspru cu unele dintre ele. Să arunce primul piatra cel care nu a greșit! Aceasta știind că aceia care ar fi putut face ceva (măcar sprijinindu-i moral pe cei care luptau) și nu au făcut, au greșit cel mai grav.
July 14 at 1:37am ·
Adrian Severin Spre a evita o greșită înțelegere a celor scrise mai sus, precizez că noi nu am fost duplicitari ci nuanțați. Noi nu i-am atras în capcană pe creditori spre a-i ucide, asemenea lui Vlad Țepeș. (Care în fond nu a făcut decât să negocieze, cu instrumentele timpului, o convertire a datoriei publice - nu-i așa?) Noi am încercat să dovedim că sunt și specifici și universali, că suntem universali tocmai pentru că suntem specifici și că alergăm cu o viteză de "șoc" spre punctul de convergență dar o facem pe drumul nostru. Așa am dorit să câștigăm timp nu spre a înșela ci spre a demonstra prin fapte ceea ce aveam de dovedit. A fost, însă, o linie roșie peste care nu se putea trece. Nu am acceptat închinarea țării. Pe măsură ce din discursul nostru sofisticat, al celor pe care un autor al timpului i-a numit "echipa de sacrificiu", a apărut imaginea liniei roșii s-a trecut la eliminarea noastră. Eu am rezistat, probabil, cel mai mult. De aceea mi s-a impus și ieșirea din scenă cea mai urâtă și mai dureroasă.
July 14 at 1:53am ·
Nedeea Burca O intrebare naiva: de ce nu ne-ati spus si noua mai multe... atunci? Despre termenii exacti in care se faceau diverse negocieri? OK, am inteles ca spre binele nostru, dar de ce si peste capul nostru? (Vlaicu Voda statea mai prost cu mijloacele de informare in masa...) In ceea ce ma priveste, departe de mine orice intentie de a arunca piatra... Totusi, vedem ca majoritatea oamenilor politici fac, la un moment dat gesturi pe care nu le intelegem nu fiindca suntem saraci cu duhul, ci fiindca pur si simplu nu avem informatie suficienta, de la prima mana. In conditiile astea nu e, oare, firesc ca nici sprijinul moral sa nu vina chiar asa lesne, nici macar atunci când il binemeritati?
July 14 at 2:02am ·
Adrian Severin Nu ideea europeană este de vină că România a ajuns o colonie a UE, ci modul în care românii (prin liderii lor, desigur) s-au bătut în UE și cu UE. Acei lideri nu au mai fost aleși, însă, de români ci de străini. Cum erau, să se bată atunci? Când în 1997 am dat semnalul luptei menite a evita o asemenea situație am fost abandonat, trădat. Un glas nu s-a ridicat atunci în sprijinul meu. Nu vorbim aici de lideri ci de cetățeni.

Și astăzi unii mai vorbesc cu ironie de "Lista lui Severin", ca și când dintr-o dată m-ar fi apucat atunci nebunia să spun povești periculoase. Spre a relua un vers proletcultist dedicat pe vremuri PCR, aș spune că "Lista lui Severin" este acum "în toate cele ce sunt și-n toate cele ce mâine vor râde la soare". Așa ne trebuie!
July 14 at 2:02am ·
Nedeea Burca Pai da, informatia nu ajuns la cetateni decat trunchiata... Mi se pare evident ca au fost niste erori de comunicare.
July 14 at 2:08am ·
Smaranda Dobrescu Nedeea, unele lucruri daca ajung informatii publice, te exclud imediat din jocul politic. Unii, cu orice risc au facut-o. Nu le e prea bine. Altii, au preferat sa plece singuri, poate din aceasta cauza, poate din lipsa capacitatii de adaptare la un anumit stil de a face politica si a inselarii propriilor asteptari. Adrian Severin este unul dintre cei care nu au incetat sa se zbata si sa-si spuna parerea.Unele lucruri, se pot intelege din asocieri de informatii avute in timp, din dorinta de a afla si mai putin din dorinta de a blama.
July 14 at 2:14am · Edited ·
Nedeea Burca Stiu asta, dar ma intreb daca excluderea din jocul politic este chiar cel mai rau lucru care ti se poate intampla. Mai e ceva... Dupa parerea mea, devine infinit mai dificil sa fii exclus din jocul politic atunci când beneficiezi de sprijinul nemijlocit al cetatenilor.
July 14 at 2:21am · Edited ·
Nedeea Burca De-aceea, poate ca efortul de a comunica eficient chiar merita facut. In timp util.
July 14 at 2:24am · Edited ·
Adrian Severin Cer scuze că am dispărut din conversație dar trebuie să rezolv urgent unele probleme. Voi reveni mai târziu.
July 14 at 2:28am ·
Adrian Severin Vă răspund rapid ultimelor întrebări după care, în măsura în care există interes, putem continua discuția mai pe seară. (Asta în ciuda faptului că am plecat de la fond și am ajuns la metodă. Eu repet, însă, într-una, că nu poți găsi rezolvarea corectă a unei probleme dacă nu definești problema corect. Iar în speță definirea problemei presupune cunoașterea adevărului istoric.)

1. În cartea despre care v-am vorbit există un capitol legat de deficiențele de comunicare. Da, am greșit comunicând puțin și prost. Cauzele greșelii sunt obiective și subiective. Nu este locul să le analizăm aici. Am comunicat, însă, mai mult decât s-a recepționat și mai bine decât s-a înțeles. Există cineva care să își asume lipsa de perspicacitate și precaritatea judecății? Să fie oare toți greșiții într-o singură parte și toți inocenții în cealaltă?

2. Evident că este mai ușor să joci jocul politic dacă ești susținut de cetățeni. De aceea se duce și competiția mediatică pentru captarea susținerii cetățenilor. De cele mai multe ori această competiție este neloială. Ce se poate face spre a se evita înșelarea, intoxicarea, manipularea cetățenilor? Nu cred că putem rezolva problema pe FB. (Eu m-am ocupat mult de subiect dar rezistența este enormă.) Cel mai simplu remediu este întărirerea discernământului cetățenilor. Cum? Prin educație. Este simplu și, totuși, atât de complicat.

3. Eu unul cred că sunt cel care a divulgat "muritorilor" cele mai multe secrete din "Olimpul politic". Este unul dintre motivele pentru care "zeii" mă și urăsc atâta. Trebuie să vă spun că de câte ori am făcut-o lucrurile au mers mai rău iar nu mai bine pentru că "muritorii" nu au mișcat. Desigur, vina este a mea. (Nu este aici locul pentru exemple concrete dar poate o dezbatere directă privind istoria recentă ar oferi prilejul intrării în detalii.)

4. Excluderea din jocul politic nu este chiar lucrul cel mai rău care ți se poate întâmpla. El poate fi lucrul cel mai rău care li se poate întâmpla celor care depind de tine sau cărora ai ceva să le dăruiești. Vă rog să nu mi-o luați în nume de rău și credeți-mă că nu sunt trufaș dacă spun că scoaterea mea din jocul politic nu este o mare pierdere pentru mine dar este o pierdere uriașă pentru dvs. Îmi îngădui să nu vă explic de ce. Poate vă explică Smaranda.
July 14 at 3:51am ·
Un Prospectiv .
Cartea aceea este disponibila undeva? Multumesc!
July 14 at 7:37am ·
Gradinaru Gheorghe http://www.amazon.com/Lacrimile-diminetii.../dp/9739161308
Lacrimile diminetii: Slabiciunile Guvernului Roman (Romanian Edition)
www.amazon.com
Lacrimile diminetii: Slabiciunile Guvernului Roman (Romanian Edition)
July 14 at 8:23am ·
Un Prospectiv .
Out of Print--Limited Availability.
July 14 at 8:24am ·
Adrian Severin Cartea a apărut la Editura Scripta. Poate s-o mai găsi pe acolo. (Cu mai mulți ani în urmă am văzut-o super citită în Biblioteca Congresului SUA la Washington.)
O altă carte, care privește perioada ministeriatului meu de externe, se intitulează "Locurile unde se construiește Europa / Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu", a apărut în anul 2000 în edit Polirom.
July 14 at 8:32am ·
Un Prospectiv .
Poate ajung si online undeva--nu cred ca editurile acelea sa sufere prea tare.
_______________
Da, am remarcat ca aceea publicata in 1995 a fost citata copios de Cornel Ban in teza doctorala a acestuia. Deci stim un potential cititor dela LOC.
July 14 at 8:35am ·
Mircea Platon Judecand dupa aceasta lucrare, bazata si pe cartea dvoastra de memorii, ati fost unul dintre cei mai neoliberali ministri ai guvernarii Roman:http://drum.lib.umd.edu/.../11456/1/Ban_umd_0117E_11923.pdf
July 14 at 8:43am · Edited ·
Mircea Platon "Of course, during the stage of the primitive accumulation of
capital humanist values are bound to suffer, but when
resources are missing one has to prefer development
over social welfare, because without the former you
can‘t accumulate anything.(Adrian Severin,"
July 14 at 8:44am · Edited ·
Mircea Platon "In April 1991, the list of foodstuffs exempted from the November price liberalization was drastically cut, leading to price increases of 250 percent. Fuel, gas and electricity prices produced
by state monopolies were initially exempted but by mid 1991 they were left to increase. Only basic foodstuffs (bread, butter, vegetable oil, milk, butter) and services (state rents, public
transportation) were exempted. Some liberal ministers (Reform‘s Adrian Severin and Commerce‘ Constantin Fota) wanted to simultaneously liberalize all prices in a one-off move and to devalue
the Leu with more than 100 percent so as to bring it closer to its real value and generate market confidence. While they expected a high initial inflation, they expected this scenario to control inflation much better than then the gradualist scenario did (Severin 1995)."
July 14 at 8:45am · Edited ·
Mircea Platon "Some economic ministers were in favor of lowering corporate taxes at the risk of running a higher budget deficit (Severin 1995: 94-96; Dijmarescu 1994)"
July 14 at 8:46am · Edited ·
Mircea Platon "The most consequential front line was between the amateur economists at Reform and Commerce (Adrian Severin, Anton Vatasescu), who espoused an unadulterated shock therapy, and the professional economists at Finance, Industry and Economic Strategy (Eugen Dijmarescu, Mircea Cosea)."
July 14 at 8:46am · Edited ·
Mircea Platon "Adrian Severin, the most economically liberal minister in the 1990-1991 Roman government and the scourge of the heterodox to join the program rewriting effort. After a successful career at the Council of Europe and OSCE, Severin had close connections with prominent European social-democrats. In 2000 he was given the top job at the PSD‘s new institute (Ovidiu Sincai), which he soon turned into a
―party school‖ and platform for the assistance given to the PSD by West European social-democratic party leaders and expert"
July 14 at 8:48am · Edited ·
Mircea Platon Disparitia stangii si aparitia "noii stangi" :"During the early 1990s Nastase also became a regular at the Progressive Governance conferences of social-democratic party leaders. Established at the
initiative of Bill Clinton in 1999, these transnational party conferences were basically a platform for Third-Way party leaders like Tony Blair, Peter Mendelson, Dominique Strauss-Kahn and Gerhart Schroeder who struggled to bring European social-democracy closer to the ideologically more centrist ―progressive Left‖ standards of US Democrats"
July 14 at 8:49am · Edited ·
Adrian Severin Vorbim de anii 1990-1991, adică de revoluție, de un fel de "război civil", de tranziție. Pentru acestea nu exista ideologie iar eticheta neo-liberală nu folosește la nimic întrucât neo-liberalismul nu a fost conceput pentru asemenea tipuri de tranziție. Desigur, anumite măsuri pot fi caracterizate ca neo-liberale iar una, peste alta cred că și noi am practicat o terapie de șoc; sau măcar am început să o aplicăm. Aprecierea acelei politici trebuie făcute nu prin prisma dogmelor de azi ci prin aceea a realităților de atunci.
July 14 at 8:56am ·
Mircea Platon Bun, va multumesc pentrru raspuns. Despre sursele ideologice si rezultatele terapiei de soc eu am aflat mai multe citind, de exemplu, aceasta carte: http://janinewedel.info/collusion.html
Books – Collision & Collusion
janinewedel.info
COLLISION AND COLLUSION The Strange Case of Western Aid to Eastern Europe Janine R. Wedel Winner, 2001 Grawemeyer Award for Ideas Improving World Order Published amidst both controversy and widespread praise, Collision and Collusion by Janine Wedel is the first book to tell the story of U.S.attempts…
July 14 at 9:01am ·
Mircea Platon Cu alte cuvinte: "Published amidst both controversy and widespread praise, Collision and Collusion by Janine Wedel is the first book to tell the story of U.S.attempts to aid the former Soviet bloc and the damage and corruption these failed policies produced. Wedel's gripping volume explains that when the Soviet Union's Communist empire collapsed in 1989, the West rushed to help the nations of Eastern Europe reconstruct themselves as democratic, free-market states. A mood of euphoria took hold in the West and in Eastern Europe.

Backfired policies
But that was before Western governments set their poorly conceived programs in motion.

Collision and Collusion tells the bizarre and sometimes scandalous story of Western governments' attempts to aid the former Soviet Bloc.

Taking a hard look at the bureaucrats, politicians, and consultants who worked to set up Western economic and political systems in Eastern Europe, the book details the extraordinary costs of institutional ignorance, cultural misunderstanding, and unrealistic expectations."
July 14 at 9:07am ·
Adrian Severin Pe de altă parte, chiar în unul dintre citatele date de dvs identific erori factuale indubitabile. Anton Vătășescu nu a fost niciodată un adept al terapiei de șoc. Dimpotrivă a avut o atitudine prudentă mai degrabă conservatoare. Mircea Coșea a lucrat în subordinea mea directă și a fost adeptul terapiei de șoc fără a fi produs, totuși, vreun document de poziție care să permită calificarea într-un fel sau altul. În 1991 nu am avut inflație de 250%. Inflația a atins asemenea cote abia în 1992-1993 când ritmul schimbării a scăzut și s-a accentuat politica jumătăților de măsuri, politică pe care nu știu dacă o pot numi social-democrată.

Repet, însă, nu poți măsura o situație cu unități de măsură concepute spre a măsura altceva. Ceea ce trebuie făcut astăzi, dacă se dorește să învățăm ceva din cele întâmplate atunci, este să reconstituim situațiile de fapt iar apoi să evaluăm terapiile aplicate lor cu efectele lor pozitive sau negative, pe termen scurt, mediu și lung. Aceasta știind totodată că deciziile politice se iau într-un mediu populat de presiuni, prejudecăți și stări psihologie de tot felul.
July 14 at 9:08am ·
Adrian Severin Sunt de acord că "asistența tehnică" furnizată atunci de Occident statelor post-comuniste, a condus la mari probleme și chiar la corupție. Ea nu a fost oferită României sau, în măsura în care a fost oferită, nu a fost acceptată integral și necritic. Acesta este unul dintre motivele pentru care România a fost considerată ca țară neo-comunistă și cripto-comunistă, în consecință fiind pusă în carantină.
July 14 at 9:13am ·
Mircea Platon S-ar parea ca se vorbea de neoliberalism in 1991, in legatura cu gruparea Roman: "Convenţia FSN din 16/17 martie 1991 a marcat confirmarea în fruntea partidului a lui Petre Roman, precum şi adoptarea Statutului. Totodată, a fost adoptat programul „Un viitor pentru România”, care prevedea „o reformă radicală şi profundă a societăţii româneşti”, prin formarea pieţei muncii, a pieţei de produse şi servicii, restabilirea proprietăţii sau eliminarea blocajului financiar. Cu această ocazie au apărut primele tensiuni, unii parlamentari FSN considerând prea radical acest program şi acuzându-l pe Petre Roman că a trecut la neoliberalism." http://enciclopediaromaniei.ro/.../Frontul_Salv%C4%83rii...
Frontul Salvării Naţionale - Enciclopedia României - prima enciclopedie online despre România
enciclopediaromaniei.ro
Frontul Salvării Naţionale a fost o formaţiune politică apărută ca urmare a exprimării intenţiei membrilor CFSN ca organismul provizoriu al puterii de stat creat în seara de 22 decembrie 1989 să se transforme în partid politic. Noua formaţiune a fost înregistrată la TMB pe 6 februarie1990. Ca urmare…
July 14 at 9:14am ·
Adrian Severin Despre sursele ideologice și rezultatele terapiei de șoc ați aflat "mai multe" decât în care altă lectură?
July 14 at 9:15am ·
Adrian Severin Eu vorbesc de fapte istorice concrete care, desigur, ar trebui evaluate, iar dvs vorbiți despre etichete ideologice puse unei istorii necunoscute suficient și pentru calificarea căreia ele nu au fost concepute.

Repet, dacă doriți să extragem lecții din acea istorie hai să luăm o situație concretă, să vedem cum a fost abordată atunci, să-i măsurăm efectele și, eventual, să ne spuneți ce ați fi făcut dvs atunci.

Privatizarea thacheristă nu are nici o legătură ca problematică și obiective cu privatizarea post-comunistă. Dacă o măsurăm pe una cu mijloacele de măsură create pentru alta, nu ajungem nicăieri.

Țin minte o zicală care circula mult pe vremea aceea: "Toată lumea știe ca dintr-un porc să prepare cârnați dar nimeni nu știe cum să facă din cârnați un porc." Despre asta era vorba. Neo-liberalismul ca atare nu avea răspuns la această problemă. De aceea noi nici nu am acceptat atunci ca atare terapiile concepute de reganiști. Am încercat soluții sui-generis pe care le puteți numi cum doriți.

Pe atunci dacă nu te declarai neo-liberal era rău. Acum dacă te declari neo-liberal este rău. Avem de a face cu același dogmatism păgubos.
July 14 at 9:26am ·
Cristi Pantelimon Adevărul e că în anii 90 personaje ca Leszek Balcerowicz erau văzute ca un fel de semizei. Azi cine mai poate citi Libertate și dezvoltare fără sentimentul că citește o literatură pentru copii? Domnule Adrian Severin, eu tot aș vrea să văd celebra dvs. listă! Apropos de fapte concrete...
July 14 at 9:36am ·
Cristi Pantelimon În legătură cu fondul discuției. De ce nu privim lucrurile și altfel, ca o neputință a Vestului de a prelua aceste țări est-europene? De ce să ne învinovățim numai pe noi? Un imperiu serios ar fi trebuit să-și țină minimele promisiuni. În loc de asta, ce avem? Un nou șovinism rebotezat, o nouă carantină.
July 14 at 9:43am ·
Un Prospectiv .

N-am citit aceasta carte a Jeaninei, dar pare a fi vorba de tranzitia post-socialista din Rusia. Dl. Severin a mentionat in dialogul nostru extins un detaliu legat de aceasta tranzitie si posibilul ecoul al acestuia in Romania (vezi sadirea elementelor corputiei). Cel putin pana cand s-au faramat bancile in Romania, cred ca s-a rezistat jocurilor descise de Jeanine Wedel...

Oricum, cand faci istoria nu ai de unde sa stii ce etichete iti vor fi aplicate. Pentru a transa oarecum problema cu politicienii romani activi in trecut, e nevoie de le vedea capabilitatile, intentia si foloasele pe fundalul actiunilor lor.

_______________
http://www.amazon.com/.../ref=cm_cr_dp_see_all_summary...

http://www.amazon.com/.../ref=cm_cr_dp_see_all_summary...
Amazon.com: Customer Reviews: Collision and Collusion: The Strange Case of Western Age to...
www.amazon.com
Find helpful customer reviews and review ratings for Collision and Collusion: The Strange Case of Western Age to Eastern Europe, 1990-1997 at Amazon.com. Read honest and unbiased product reviews from our users.
July 14 at 9:51am · Edited ·
Mircea Platon Cartea nu e doar despre Rusia, ci si despre Polonia si Cehia, despre cum s-a operat terapia de soc acolo. In alta ordine de idei, vi se pare ca terapia de soc e in vreun fel responsabila pentru esecul construirii democratiei reprezentative in Romania? E terapia de soc cumva responsabila pentru lipsa de putere economica a romanilor si deci pentru incapacitatea lor de a pune pe picioare si a sustine o piata locala/nationala a ideilor? E terapia de soc cumva responsabila pentru modul in care am fost luati mai apoi pe sus si integrati in diferite structuri fara o dezbatere autentica a rolului, rostului, costurilor si beneficiilor reale ale acestor integrari? E terapia de soc cumva responsabila pentru faptul ca romanii au pierdut controlul asupra propriului stat?
July 14 at 10:50am ·
Mircea Platon Mai multe decat din cartile lui Tismaneanu, de exemplu, care lauda terapia de soc ca pe un semn al decomunizarii Romaniei. sau din cartile lui Aligica despre neoliberalismul romanesc. Sau din cartile "scolii de la Harvard" (Sachs) care a teleghidat terapia de soc in Rusia/Polonia samd.
July 14 at 10:52am · Edited ·
Adrian Severin "Terapia de șoc" este în primul rând un concept jurnalistic. Ca expresie jurnalistică este foarte reușită. Spre a opera cu acest concept general și vag în aprecierea și evaluarea unor situații concrete, trebuie mai întâi să îl definim. Această definiție trebuie, de asemenea, să se refere la așa zisa "terapie de șoc" concretă care s-a aplicat sau nu s-a aplicat în fiecare țară. Căci au fost diferențe. Unele au fost consemnate în literatură altele au fost măsurate de mine (și alții ca mine) cu prilejul schimburilor de idei cu reprezentanții de vârf ai țărilor în discuție.

Din lecturile menționate de dvs rezultă că nimeni - nici autorii care v-au plăcut nici cei care nu v-au plăcut - nu se referă la România atunci când se vorbește - în termeni apologetici ori disprețuitori - despre "terapia de șoc". Asta pentru că România nu a adoptat o asemenea terapie în sensul recomandat atunci de un Milton Freedman sau Jeffry Sacks (acesta fiind de fapt omul din spatele lui Balcerowicz). Cred că doar Victor Ciorbea și, poate, Emil Constantinescu au susținut faptul că și reforma românească a fost una de șoc dar lucrul s-a produs, aș zice post factum, adică prin 1997-1998, după terminarea tranziției în sensul de reformă de sistem, iar motivul (dincolo de o anumită trufie naivă) a fost acela de a șterge diferențele depreciative de percepție și tratament pe care Occidentul le făcea între noi și statele Grupului de la Vișegrad. Eu unul, ca ministru al reformei în 1990-1991 am folosit formula "o reformă îndrăzneață și comprehensivă" ("a bold and comprehensive reform"). Prin 1992, cred, pe prima pagină a ziarului britanic The Times apăreau una lângă alta fotografia lui Vaclav Klaus și a mea. Sub fotografia lui Klaus scria: "Un thacherist ceh". Sub a mea: "Un om politic român de care vom mai auzi". Prin urmare, deși pe atunci presa britanică coservatoare avea o certă simpatie față de mine, ea nu avea date spre a merge atât de departe încât să îmi pună o etichetă care peste ani m-ar fi compromis definitiv în ochii dvs.

Prin urmare, nu pot lua de bună descrierea terapiei de șoc făcută cu referire la Rusia (nici nu cred că Rusia a aplicat o terapie de șoc), Polonia și Cehia spre a explica lista eșecurilor atribuite cu generozitate de dvs, dle Platon, României. Numai după ce veți defini "terapia de șoc românească" voi putea încerca să stabilesc o legătură de cauzalitate între aceasta și relele menționate de dvs. (dintre care unele sunt identificate și deplânse și de mine, nu de azi de ieri).
July 14 at 11:20am ·
Adrian Severin Totuși, revăzând întrebările dvs de mai sus, dle Platon, chiar fără a ști ce înțelegeți dvs prin "terapia de șoc românească" (în nici un caz nu îl voi consulta pe dl Tismăneanu spre a afla), pot da un răspuns categoric pornind de la ceea ce știu eu că am coceput și aplicat (cu elementele de frânare și devierile nefericite consecutive lor) ca "reformă de sistem îndrăzneață și comprehensivă" în România perioadei de tranziție de la economia de comandă la economia de piață, de la democrația populară (unii o numim dictatură de tip comunist) la democrația liberală și de la societatea închisă și controlată la societatea deschisă și liberă (anii 1990-1992). Răspunsul este: NU!
July 14 at 11:33am ·
Mircea Platon Va multumesc pentru raspuns.
July 14 at 11:38am ·
Mircea Platon Mircea Cosea: "Schimbarea radicala s-a petrecut in 1992, cand s-a creat Agentia pentru Privatizare, condusa de Adrian Severin si care a inceput sa cheme in jurul lui oameni cu idei, printre care m-am numarat si eu. Iar eu am venit cu ideea pietei de capital. (…) Acest lucru insemna crearea in Romania a unei piete de capital, prin actionariate, adica punerea pe piata a unor actiuni care ar fi trebuit sa reprezinte potentialul de valorificare prin privatizare.

Cum a fost primita ideea dvs?
Ideea nu a fost nici imediat si nici bine primita, ci a avut reactii extrem de negative, din partea unor reprezentanti de seama ai conducerii tarii, pana la nivelul domnului Iliescu. Dansul dorea sa fie o privatizare facuta in interesul poporului muncitor. Adica, o impartire a avutiei tarii, cate o bucatica fiecarui muncitor, o idee foarte apropiata de cea a lui Teodor Diamant, cu Falansterul de la Scaieni, din urma cu 200 de ani...
Insa, conceptul pietei de capital a avut si cateva elemente de sprijin politic. A fost sprijinita – si am fost sprijinit personal - de catre doi oameni politici importanti: Ovidiu Gherman si Adrian Nastase. Ei au inteles imediat despre ce este vorba. De asemenea, am avut un sprijin important din partea domnului Vacaroiu, care a devenit si el un partizan al ideii. Impreuna cu Consiliul pentru Reforma - in care activau la acea data cativa tineri absolventi de facultate (unii dintre ei, astazi sunt directori de banci, altii lucreaza in SUA, ca dl Croitoru, altii au ajuns chiar viceguvernatori ai BNR, precum dl Popa, care o perioada a lucrat cu mine) – am trecut la crearea unei privatizari prin Piata de Capital.

Ce a insemnat acest lucru?
Insemna crearea sistemului de joc."
July 14 at 11:42am ·
Mircea Platon Mircea Cosea: "Dincolo de toata istoria, considerati ca procesul de privatizare din Romania a fost un esec sau un succes?
Privatizarea a fost un succes! Asta, si pentru ca mai este o faza, despre care nu am vorbit: inainte de realizarea Pietei de capital, am creat un sistem care a transmis in proprietatea privata mai mult de 60% din avutia tarii, inca de la inceput. "
July 14 at 11:43am ·
Mircea Platon Sursa:http://blog.zonaeconomica.ro/.../petrom-%E2%80%93-cea.../
Petrom – cea mai păguboasă privatizare din România! | Blog.Zonaeconomica.ro
blog.zonaeconomica.ro
Care au fost ideile principale, de pornire, privind procesul de privatizare, în România? În prima etapă, privatizarea în România a fost
July 14 at 11:44am ·
Mircea Platon Cosea considera un succes si privatizarile pe 1 dolar.
July 14 at 11:44am ·
Mircea Platon Comparati ce spuen Cosea aici: "Care era diferenţa majoră dintre cele două concepte?
De foarte multe ori, valoarea de piaţă este mult mai mică decât valoarea de inventar. Să vă dau un exemplu. Se spunea că una dintre marile uzine din România ar fi „Tractorul”, din Brasov. Dar această uzină era într-un faliment total, pentru că realiza un produs ce era demodat de 20 de ani si care nu avea piată nicăieri."
July 14 at 11:46am ·
Mircea Platon Cu modul in care au procedat nemtii aici:http://www.cotidianul.ro/economia-de-servicii-a-lui-herr.../
Economia de servicii a lui Herr Syrup
www.cotidianul.ro
1. De când în România nu se mai produce nimic, a crescut numărul locurilor de mu...See More
July 14 at 11:47am ·
Adrian Severin În memoriile dlui Coșea se suprapun mai multe evenimente care au avut loc în perioade de timp diferite. Astfel, invitația pe care i-am făcut-o spre a colabora nu a avut loc în 1992 ci în 1990. Agenția de privatizare nu a fost înființată în 1992 ci prin 1991. La viteza cu care se derulau evenimentele pe atunci, o diferență de un an contează. Această comprimare în timp a istoriei subiective poate conduce la legături cauzale înșelătoare. Se întâmplă și sunt sigur că dl Coșea a vorbit cu bună credință.

Lupta dintre "reformatori" și "conservatori" la vremea respectivă a fost reală. Ea a fost și inevitabilă întrucât ține de logica revoluțiilor. Astăzi, după ce istoria s-a consumat, este ușor să spui cum era mai bine. Atunci, însă... Asta o spun nu spre a mă scuza pe mine ci spre a le oferi circumstanțe atenuante conservatorilor de atunci și urmașilor lor de azi.

În perioada în care eu am condus ANP (1992) nu s-au făcut privatizări pe un dolar, deși aceea a fost perioada "privatizărilor-pilot", când toate formulele trebuiau încercate. Dincolo de aceasta, consider că privatizarea ca instrument al tranziției de la economia de comandă la cea de piață și ca vehicul al restructurării poate fi făcută, în unele cazuri, și pe un dolar. Prețul privatizării nu este doar suma de bani plătită de cumpărător vânzătorului ci și valoarea investițiilor ulterioare, menținerea, după caz, a profilului de producție sau a semnelor distinctive ale produsului, măsurile de protecție socială pe care noul proprietar se angajează să le ia etc. Nu cred că vreo privatizare s-a redus la încasarea unui dolar. Cel puțin eu nu am auzit de așa ceva. Dacă s-a întâmplat, tind să cred că a fost o eroare. Spun "tind să cred" întrucât nu pot judeca înainte de a asculta argumentele decidentului.

Prefer, însă, să discutăm pe marginea a ceea ce eu am spus și făcut pe tema privatizării iar nu pe marginea amintirilor altora. Sunt convins că și eu am spus lucruri aparent ciudate și susceptibile de critici. Mă simt mult mai capabil și mai înclinat să le explic și, după caz, să le apăr sau regret pe acelea.
July 14 at 12:04pm ·
Adrian Severin În perioada regimului comunist circula un banc care spunea că o delegație americană a venit să vadă care este situația muncitorilor din România. În acest scop a rămas o săptămână într-o mare fabrică și a trăit acolo împreună cu salariații viațalor. La sfârșitul stagiului, americanii și-au luat rămas bun de la gazde spunându-le: "Ne-a făcut mare plăcere să participăm la greva dvs dar din păcate acum trebuie să ne întoarcem acasă."

Mă văd obligat să spun și eu acum interlocutorilor mei același lucru: Mi-a făcut plăcere să particip la această grevă dar acum trebuie să mă întorc la lucru. Pe altă dată!
July 14 at 12:11pm ·
Mircea Platon Va multumesc pentru toate raspunsurile dumneavoastra si va urez succes in continuare. Va sigur ca voi tine cont de perspectiva dumneavoastra si ii voi studia in amanuntime temeiurile factuale si justificarile ideologice.
July 14 at 12:30pm ·
Arthur Suciu Interesante discutii. De ce nu le publicati separat pe Grupul Prospectiv? Ar merita. As vrea sa spun un singur lucru in legatura cu europenitatea Romaniei. Dupa 1989, raportarea noastra s-a facut mereu la institutiile europene, la niste norme si criterii, pe care trebuia sa le atingem sau sa le respectam. In acest moment, aceasta abordare a devenit complet neproductiva, daca nu cumva era asa si inainte. Apartenenta noastra la Europa nu tine de asta. Europenitatea face parte din definitia Romaniei moderne, nu este un set de norme interiorizate recent. Chiar si in comunism, am fost tot in Europa, comunismul fiind, cum a spus si Mircea, o ideologie a modernitatii, una in primul rand occidentala. Cred insa ca, in acest moment, trebuie sa schimbam raportarea si sa ne vedem de europenitatea noastra sau sa ne vedem si de ea. Din pacate, studiile romanesti, de la Dinicu Golescu incoace, sunt inca putin valorizate. Personal, vad in reactia lui Mircea, dar si a altora, inclusiv a celor de la Critic Atac, ceva foarte asemanator (nu neaparat la nivel ideologic, căci o mișcare de stânga era încă slabă în a doua jumătate a sec. al XIX-lea) cu reactia conservatoare, eurosceptică a Junimii dupa entuziasmul pasoptistilor.
July 15 at 5:50am ·
Mircea Platon Da, umblu cu Junimea-n sac! Am voie, ca orice iesean.
July 15 at 7:35am ·