- De unde atâta grabă în povestea cu regionalizarea? De unde atâta siguranţă şi nicio umbră de îndoială?
- Treaba este forţată după câte ştiu eu pentru că există o înţelegere între guvernul Ponta şi UDMR. În orice condiţii s-ar face regionalizarea - ştiţi că se discută; 8-10-20 de regiuni – ea înseamnă începutul disoluţiei statului naţional-unitar român. Deci, după regionalizare sunt posibile o sumedenie de lucruri, se poate face mult mai uşor federalizarea. După federalizare se poate realiza foarte uşor o secesiune a unei regiuni, deci chestia cu autonomia rămâne undeva în urmă, pentru că ţelul UDMR va fi realizat altfel.
- Pe ce vă bazaţi când vorbiţi despre pactul Ponta-UDMR?
- E vorba despre nişte precedente destul de clare. Domnul Ponta şi USL au câştigat alegerile în toamna trecută fără drept de apel -70%. V-aduceţi aminte desigur că UDMR a fost solicitat la guvernare deşi n-avea absolut niciun sens. În plus, ştiţi foarte bine reacţia populaţiei româneşti. USL ca purtător de cuvânt al majorităţii populaţiei a luptat împotriva domnului Băsescu şi a tuturor aliaţilor săi. Cel mai fidel dintre aliaţi i-a fost UDMR-ul. Să ieşi exact în seara respectivă şi să-i chemi la guvernare, înseamnă că încalci ceea ce le-ai promis alegătorilor. Eu am impresia că în perspectivă PSD-ul şi domnul Ponta urmăresc izolarea PNL şi formarea unei alte majorităţi parlamentare. Singura soluţie pentru o altă majoritate parlamentară este UDMR.
Şi-apoi vedeţi în spatele grabei acesteia pentru regionalizare o mulţimede lucruri dubioase. Printre altele, am aflat săptămâna trecută la Târgu-Mureş că se urmăreşte scăderea pragului de la referendum de la 50 la 30% şi iată că s-a şi întâmplat. Regionalizarea va putea fi aprobată doar cu un sfert dintre voturile electoratului român contra a 75%. Asta înseamnă democraţie în ochii domnului prim-ministru. Şi evident – sunt sigur de asta – vor intra în joc şi manevrele oculte ale celor mai versaţi în acest domeniu din PSD care sunt domnii Hrebenciuc şi Cosmâncă. V-aduceţi aminte în 2003 când a mai fost o modificare de Constituţie? Atunci s-a inventat un lucru nemaiauzit în istoria electorală românească; votul în două zile. Reacţia populaţiei a fost una „nepotrivită” pentru ei şi chiar şi-a doua zi la ora 18 nu se atinsese pragul de prezenţă. În decurs de două ore Hrebenciuc şi cu SRI, evident, au făcut ca proiectul acela care avantaja evident în multe domenii UDMR-ul să treacă. La fel se va-ntâmpla şi-acum, dar lucrul cel mai grav este scăderea pragului la 30%. Apoi, după ce-a avut loc această conferinţă de la Târgu-Mureş privind regionalizarea, exact a doua zi, domnul Ponta s-a dus slugarnic la Congresul UDMR zâmbind în stânga şi-n dreapta. Eu sunt convins că există deja o înţelegere.
Acum vreo zece zile, reprezentanţii UDMR au ieşit şi-au spus cu fermitate şi cu încruntarea de rigoare că ei sunt împotriva oricărei forme de regionalizare, însă în spatele acestui comportament stă o înţelegere, pentru că dacă ar fi spus că sunt pro-regionalizare, suspiciunea românilor, mai ales a celor din Transilvania i-ar fi făcut pe aceştia să voteze împotriva regionalizării. Aşa, prin faptul că UDMR este împotrivă, poate că unii dintre electorii români vor vota propunerile acestea bezmetice ale guvernului.
- Avem situaţii comparabile în istorie?
- Întotdeauna când s-a lucrat la reîmpărţirea administrativă peste capul judeţelor- acestea fiind forma de organizare clasică a românilor, de tip roman – minoritatea maghiară a avut de câştigat. În 1938 în timpul dictaturii carliste s-au format 10 ţinuturi. Ca să-i mulţumească, în contextul acesta al formării ţinuturilor, regele şi ministrul de interne de atunci ,Armand Călinescu, au acceptat un lucru nemaiîntâlnit până atunci în relaţiile dintre stat şi minorităţi; ideea drepturilor colective pentru minoritatea maghiară. Era un pas, toate ziarele maghiare din Transilvania exultau. Conducerea României de atunci credea că astfel ungurii vor deveni susţinători cinstiţi ai statului român. Ş-a dovedit că în scurt timp, la Dictatul de la Viena, toţi s-au pronunţat împotriva statului român şi n-au cerut doar partea de nord ci şi restul Transilvaniei. Aţi văzut apoi şi comportamentul extraordinar de brutal împotriva românilor în timpul ocupaţiei, dar şi împotriva evreilor. Deci ei nu sunt mulţumiţi niciodată, orice le-ai da. În 1952, în alt regim de dictatură, s-au format din nou regiunile. Una dintre ele era Regiunea Autonomă Maghiară. Ordinul de formare a regiunii a venit de la Moscova şi conducerea românească l-a acceptat. Eh, s-a crezut că acceptând formarea regiunii, ungurii vor fi mulţumiţi şi va fi o mare veselie în ţară.
Dar eu am găsit la arhiva Camerei Deputaţilor două dosare masive din 1952 cu procesele verbale din timpul adunărilor din vara aceea în toate localităţile majoritar maghiare din Transilvania. Gheorghiu Dej a pus să se facă aceste întruniri pentru a testa fidelitatea ungurilor, el sperând că o să culeagă doar laude. Într-adevăr, din procesele verbale rezultă că erau mulţumiţi pentru moment, dar iată ce cereau în continuare la unison; - o republică secuiască, apoi un guvern separat maghiar, o armată maghiară, un coridor de unire cu Ungaria, monedă proprie, drapel propriu, justiţie şi administraţie doar în limba maghiară.
Aşa-i şi-acu’ după 1989. Văzând că nu pot printr-o lovitură de tip Târgu-Mureş să rupă Transilvania, au trecut la politica paşilor mărunţi, iar guvernele de la Bucureşti în prostia lor au spus; „las’ să le dăm asta că vor fi mulţumiţi”. Dar niciodată n-au fost mulţumiţi. Ţelul lor final este ruperea Transilvaniei. În realitate nu sunt supăraţi de statutul lor în România, deşi spun asta, ei sunt supăraţi pentru faptul că se află în România şi singura soluţie pentru a le fi bine este disoluţia statului. Şi revenim la regionalizare; se face regionalizarea şi ce se spune? Miniştrii ăştia mari susţin cu tărie că regiunile nu vor avea niciodată dreptul la relaţii diplomatice proprii şi nici armată. Dar, după ce se vor înfiinţa regiunile, va fi fiecare condusă de câte-un baron din ăsta regional. Fie prin mituire, fie prin şantaj aşa cum se practică la români aceştia vor fi aduşi să ceară şi dreptul de a avea relaţii diplomatice cu alte state pe motiv că relansează economia...motive se găsesc uşor, frazeologii la fel. Atunci vom avea mai multe state-n stat şi o federalizare din care se pot rupe bucăţi.
Să vă spun ceva ce părea că nu se ştia: Ministerul de Externe ştie cu siguranţă, dar cel care conduce azi Ministerul de Externe este o nulitate. O ţară slabă ca a nostră din punct de vedere militar şi economic trebuie să se menţină dacă are un Minister de Externe valabil. Singurul diplomat veritabil este domnul Bogdan Aurescu, dar pentru că el n-are apartenenţă politică, n-a ajuns şi nici nu va ajunge vreodată ministru. În anumite sfere superioare de la Bruxelles, sub influenţa deosebit de puternică a lobby-ului maghiar se merge pe ideea de a se sugera – şi o sugestie de la Bruxelles e obligaţie – României să se încadreze şi ea în mersul actual internaţional, adică recunoaşterea statului Kosovo, dar recunoaşterea statului Kosovo care s-a format prin secesiunea dintr-un stat naţional unitar va fi folosită ulterior ca precedent istoric. Şi iată cum ajungem înapoi în România. În 1999 când a fost războiul din Kosovo, un frate al domnului Tokes care trăieşte în Târgu-Mureş a spus clar într-o conferinţă publică; „ Cazul Kosovo va fi un precedent pentru Transilvania!”. În faţa acestor presiuni, cu siguranţă vom recunoaşte până la urmă provincia Kosovo ca stat, se va realiza un precedent, iar pe fundalul regionalizării şi disoluţiei puterii statului român se va face şi secesiunea. Ideea statului naţional unitar după regionalizare poate să rămână ea în Constituţie , dar nu va fi decât o formulă fără acoperire în practică.
Iată că foarte multe lucruri se leagă şi revin la ceea ce-am spus la Conferinţa de la Târgu-Mureş. Le cer tuturor românilor să voteze împotriva regionalizării şi acestui proiect de Constituţie care face posibilă regionalizarea.
- În cazul unui asemenea vot nu i se va da apă la moară preşedintelui care va creşte precum Făt-Frumos în sondaje?
Eu nu cred...Domnul Băsescu este ieşit din istorie, sau va intra în istorie ca un personalitate cu totul negativă a secolului 21 indiferent de ceea ce va face de-aici încolo şi trebuie să ne aducem aminte că el a pregătit foarte multe lucruri care au contribuit la situaţia de fapt din România. Cum de-a fost ales domnul Tokes europarlamentar dacă nu cu serviciile secrete ale domnului preşedinte? În judeţul Vaslui sunt 40 de unguri şi l-au votat pe Tokes 8000 de oameni. Şi-aşa a ajuns el mare demnitar al Parlamentului European cu un cuvânt greu de spus acolo, datorită acestui domn Băsescu care ar face orice ca să poată sta la butoane în continuare şi după cum vedeţi îi iese, pentru că actualul prim-ministru este un om slab şi de o laşitate extraordinară. Se ţine cu dinţii de scaun şi ar face şi el orice pentru a se menţine acolo, inclusiv toate aceste convenţii secrete cu domnul Băsescu.
Vor exista cu siguranţă voci care vă vor taxa drept un naţionalist prăfuit şi că regionalizarea e foarte bună din punct de vedere economic...
Cum e foarte bună economic domnule? În relaţia noastră cu Uniunea Europeană cine a avut de câştigat până acum? Sau a avut România ceva de câştigat până acum? Şi banii aceştia despre care se spune că vin de la UE...România dă ea nişte bani şi primeşte mai puţin decât dă. S-au pus atât de multe condiţii pentru banii pe care-ar trebui să- primim încât să nu poată fi îndeplinite. Noi finanţăm, în ultimă instanţă, Uniunea Europeană. Şi pentru a intra în această Uniune vestită am dat tot; finanţele, bogăţiile subsolului, totul, totul, totul...Şi-acum suntem trataţi exact ca o colonie. Vă amintiţi în 2012 cum au venit pe rând – era pelerinaj!- diverşi fruntaşi europeni şi un bezmetic de american, care-au bătut cu pumnul în masă că şapte milioane şi jumătate de români nu au dreptul să voteze împotriva domnului Băsescu şi că acesta trebuie să rămână? Şi guvernanţii de la noi, alianţa aceasta care a pregătit extrem de prost referendumul a lăsat capul în jos frumos şi astăzi am ajuns la statutul de colonie americană. S-a protestat vehement împotriva unor măsuri luate de PDL privind aurul, gazele de şist şi altele. Şi actualul guvern care atunci protesta dă tot ! Dar acum le dă el nu le dau alţii.
Eu fiind istoric contemporan fac comparaţie şi constat că se aseamănă situaţia extraordinar de mult cu relaţiile româno-sovietice de după 1945 când exista subordonare deplină prin SOVROM-uri, o jefuire sistematică a bogăţiilor ţării, la fel cum se întâmplă şi astăzi dar de către occidentalii care vin cu statutul de democraţi. În domeniul militar erau chiar trupe sovietice aici, şi-acum sunt trupe americane aici, care culmea, când fac chiar crime pe teritoriul nostru n-avem voie să-i judecăm. Păi nu suntem colonie? Dar e o deosebire mare; după 1945 eram subordonaţi unui stat dictatorial comunist, bolşevic, acum suntem subordonaţi unor state care se pretind democratice, dar democraţia funcţionează doar pentru ele şi nu pentru statele acestea mici subordonate complet. Ba îşi mai şi bat joc de noi vânzându-ne la preţ de top tot soiul de produse scoase din uz, vezi avioane –sicrie zburătoare şi fregate de la fier vechi. În plus suntem trataţi de la o înălţime astrală de către baronii ăştia occidentali iar răspunsul românesc este de-a dreptul în genunchi. Nu am deloc o simpatie deosebită pentru politica cu totul urâtă faţă de România a multora dintre dintre conducătorii maghiari, dar e de admirat faptul că majoritatea liderilor de la Budapesta îşi ţin coloana dreaptă în faţa Occidentului şi Occidentul văzând acest lucru tratează Ungaria cu respect, pe când noi suntem trataţi cu dispreţ suveran şi mai suntem şi jefuiţi.
Marcel Barbatei
____________________________________
peromaneste: Acum Ponta vrea ca Sova sa aiba grija de privatizarea cadastrului romanesc. Daca nu se are grija, niscaiva entitati straine pot ajunge sa controleze aceasta importanta functiune a statului puternic. Dar Romania nu mai e un stat puternic odata cu ajungerea la putere a lui Basescu--ce s-a inceput sub Constantinescu s-a desavarsit sub Basescu/Boc+Ponta. Rusii canta mieros romanilor la Vocea Rusiei, cum ca unirea cu Basarabia s-ar putea face imediat in spatiul euro-asiatic si mai si admit cu durere'n vorbe ca Romania e nedrept pedepsita.
Stau si intreb: Cine-i mai nociv la momentul asta pentru Romania, Basescu sau Ponta? Stiu, mi se poate spune ca nimeni n-a avut de ales de 23 de ani incoace, dar nu-i chiar asa. Iliescu se pare a cotit-o dela soarta Iugoslaviei cu multa dibacie in martie 1990.
Ce-i de facut? De asteptat un moment providential. Intre timp, rabdare + tutun + fa-ti romane datoria oriunde te-ai afla!!!
11 comentarii:
+Declaraţia de la Budapesta, trecută sub tăcere de CIE şi MAE / Autor: RAZVAN BELCIUGANU 20 august 2009 /
Tabloul ameninţărilor asupra României în 1989, aşa cum reieşea din informaţiile şi analizele Departamentului Securităţii Statului, l-a determinat pe şeful DSS, generalul Iulian Vlad, să le ceară din timp ofiţerilor din subordine să aibă fiecare grijă ca familiile lor să fie în siguranţă. Generalul de brigadă în rezervă Aurel Rogojan, fost şef al Secretariatului (Cancelariei) DSS, anterior al cabinetului generalului Vlad, îşi aminteşte presiunile pentru reconfigurarea graniţelor României venite dinspre Moscova, Kiev, Budapesta, Belgrad şi Sofia şi înţelegerile şi acţiunile sovieto-americane, franco-germane, anglo-olandeze şi italiano-austriece care vizau ţara noastră. La începutul lunii octombrie 1989 a fost convocat Consiliul de conducere al Departamentului Securităţii Statului. Generalul Iulian Vlad a expus “liber” (fără un “draft” sau plan) principalele coordonate ale situaţiei politico-operative de securitate a României, în contextul general internaţional şi cel particular european. Echivocul nu-şi avea locul. Generalul a încheiat cu o formidabilă şi memorabilă recomandare: “Nu în ultimul rând, rezolvaţi-vă şi problemele personale, ca familiile dumneavoastră să fie în siguranţă”. [Observaţia mea : Generalul Iulian Vlad avea deja în vedere, iar aceasta cu mult calm, finalul României în acord cu “înţelegea şi acţiunea” franco-germană].
Diagnoza şi predicţiile şefului Departamentului Securităţii Statului au scos în evidenţă [şi, adaug eu, chiar mai mult decât reiese din analiza, poate obiectivă, dar extrem de simplificatoare a domnului general ]: precaritatea condiţiilor social-economice, greutăţile şi nemulţumirile populaţiei [păi acestea reprezintă nişte probleme perene, temele respective erau tratate şi în Scripturi ! ]; izolarea tot mai accentuată, şi prinderea ca într-un cleşte încins, a regimului politic şi a vieţii social-economice a ţării [De ce oare o fi recurs generalul Iulian Vlad la excesul acesta de metaforă care obliterează pur şi simplu adevărul istoric ? Apoi, observ eu cu năduh faptul că generalul Iulian Vlad nu recurge la ideologia naţionalismului românesc prezentată de Eliade Rădulescu în Echilibrul între antiteze!, ceea ce demonstrează un dispreţ flagrant faţă de cultura română şi faţă de România ]; agresivitatea fără precedent cu care erau exprimate ameninţările externe [care, în treacăt fie observat, erau sprijinite la nivelul anului 1989 şi de camarila fostului suveran Mihai I de România]; presiunile revizioniste pe frontiere [De ce nu era subliniată presiunea lui Slobodan pentru a lua Banatul de Timişoara ? L-au învelit foştii săi “prieteni” bancheri de la New York în “foi de viţă” pe Slobodan, cum se spune în Oltenia !
Notele apartin lui Titus Filipas
continuare
A existat astfel şi o “acţiune Americano-sîrbească la 1989 împotriva României ] ; unitatea de concepţie şi acţiune a “Estului” şi “Vestului” pentru promovarea schimbării de sistem ["Estul" şi "Vestul" au hotărât atunci desfiinţarea sistemului Millet, foarte permisiv şi blând, cu lungă tradiţie la noi, era moştenit încă din vremea de Pax Ottomanica la care aderase şi Măria Sa Ştefan cel Mare! ] ; iminenţa evenimentelor ce urmau să plaseze şi România în evoluţiile implacabile care au cuprins Polonia şi Ungaria şi era previzibil că se vor aprinde în Cehoslovacia, Bulgaria şi RD Germană; necesitatea asigurării climatului de ordine şi securitate publică, astfel încât să nu fie posibile provocări şi dezordini [şi Tokes Laszlo ce-a făcut ?] care să pericliteze viaţa persoanelor [cei 1000 de morţi la revoluţie nu îi sunt oare imputabili şi pastorului reformat Tokes Laszlo ? Oricum, românii ortodocşi care au murit la revoluţie erau “datori cu o moarte” numai faţă de Dumnezeu, nu şi faţă de pastorul reformat Tokes Laszlo ! “Evoluţiile implacabile” pe care le incoca generalul de securitate Iulian Vlad se refereau la înlocuirea Dumnezeului religiei ortodoxe cu voinţa distructivă a pastorului reformat Tokes Laszlo, am fost atunci, în decembrie 1989, prinşi în cel mai negru bogomilism ! Iar Timişoara, Banatul, erau şi poate încă mai sunt, capitala bogomilismului în România! ] şi integritatea avutului obştesc ori personal. Ce se întâmplase anterior? În iunie 1989, urmare a escaladării acţiunilor serviciilor speciale ale statelor membre ale Tratatului de la Varşovia şi ale Iugoslaviei împotriva României, în cea mai strânsă şi perfectă coordonare cu serviciile adversare declarate din Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, şeful Departamentului Securităţii Statului a ordonat constituirea – sub conducerea generalului Aristotel Stamatoiu, şeful Centrului de Informaţii – unui Comandament Special de Coordonare a Operaţiunilor Informative Externe şi Interne destinate cunoaşterii intenţiilor şi planurilor referitoare la România, în contextul declaraţiilor, înţelegerilor şi acţiunilor sovieto-americane, franco-germane, anglo-olandeze şi italiano-austriece. Asocierea părţilor nu era întâmplătoare… Trebuie menţionat că atât Centrul de Informaţii Externe, respectiv unitatea de linie competentă pe spaţiu şi problemă, sectorul condus de locotenent-colonelul (pe atunci) Alexandru (Bebe) Tănăsescu (după 1990, general şi adjunct al directorului SIE), cât şi liniile de informare diplomatică au trecut mai bine de o săptămână sub tăcere ceea ce BBC şi presa din Ungaria comunicaseră a doua şi, respectiv, a treia zi de la consumarea evenimentului, în legătură cu Declaraţia de la Budapesta de la 16 iunie 1989 (“Noi, români şi unguri…”). Constituirea comandamentului amintit a fost, între altele, şi consecinţa acestei omisiuni. Fondul determinărilor a constat, însă, în deteriorarea climatului de securitate internă şi externă a României, nu atât ca stat socialist condus de un regim dictatorial, de tip sultanic [nu-i oare suficient de limpede, din ceea ce spunea atunci generalul de securitate Iulian Vlad, că ţinta schimbărilor “implacabile” era desfinţarea blândului sistem Millet , moştenit încă de la Ştefan cel Mare ? ], dintre cele mai greu de dislocat [într-adevăr, greu de dislocat, pentru că provenea dintr-o tradiţie de guvernare] , cât mai cu seamă ca entitate statală naţional-unitară pe un teritoriu indivizibil şi inalienabil.
continuare
Moscova, Kievul, Budapesta, Belgradul şi Sofia lansaseră suficiente semnale că frontierele României ar putea căpăta o altă configuraţie, iar cursul evenimentelor putea da satisfacţie şi noilor revizionişti. Până şi “specialii” din Ambasada Poloniei la Bucureşti au încercat să “redeştepte” anumite sentimente în rândul micii, loialei şi liniştitei comunităţi poloneze. Ungaria avea pe teritoriul său o masă de manevră de ordinul câtorva zeci de mii de contestatari ai regimului de la Bucureşti, care au trecut ilegal frontiera, îndeosebi după 1986 şi fuseseră… “stocaţi”. Anterior, li se facilitase, unora dintre ei, trecerea în Austria, favoare de care mai aveau parte doar est-germanii. De altfel, cancelarul vest-german a participat şi la un mare miting organizat la Budapesta pentru a se adresa unei audienţe speciale: emigranţii găzduiţi de Ungaria în perspectiva evenimentelor viitoare. Succesiunea de vizite la cel mai înalt nivel efectuate la Budapesta de lideri ai statelor occidentale şi care a culminat, în iulie 1989, cu cea a preşedintelui SUA a fost de natură să încurajeze şi să susţină Ungaria în acţiunile ostile şi revendicările ei împotriva României, care aveau să culmineze în decembrie 1989. În acelaşi timp, exploatându-se declaraţia megalomanică şi evident iresponsabilă a lui Nicolae Ceauşescu, de la Plenara CC al PCR din aprilie 1989, precum că România ar dispune de suficiente capacităţi tehnice pentru producerea armei nucleare [Nicolae Ceauşescu fusese asigurat ferm în privinţa aceasta de un colectiv de fizicieni condus de profesorul universitar Oliviu Gherman ; din câte ştiu eu Titus Filipaş, de la foşti elevi, la Electroputere Craiova fuseseră puşi să lucreze în nebunie pentru realizarea de motoare capabile să atingă ţinta de îmbogăţire a uraniului prin ultracentrifugare !], împotriva României s-a declanşat, din toate direcţiile, un potop de atacuri şi ameninţări. Vârful de lance al acestora l-au reprezentat, ca de atâtea alte ori în trecut, conducătorii Ungariei incitaţi şi susţinuţi atât de Moscova, cât şi de Washington, precum şi necondiţionat de cei care le erau aliaţi ori condiţionaţi politic [bine, atunci când este vorba despre fabricarea materialului nuclear pentru bombe, alarmele de la Moscova şi Washington erau absolut justificate !].
Interesant comentariul de mai sus. Stiam si eu cateva aspecte.
Daca ai citit analiza recenta a lui Friedman de pe Stratfor privind Romania, intelegi mai bine care era dilema americanilor. Ei credeau ca daca Ceausescu face dizidentza in blocul sovietic (vezi de ex. momentul ’68), asta inseamna ca vrea la ceilalti. Nu le-a trecut prin cap ca Ceausescu voia de fapt o independentza reala pentru firma lui – Romania. Candva, mai ales dupa episodul cu Pacepa (sorry Aya, ata ete), s-au prins. A urmat asediul financiar al vestului la care Ceausescu a rezistat (in timp ce noi “mancam iarba”) iar cand s-a aflat ca are ambitii nucleare soarta i-a fost pecetluita. Chomsky explica restul intr-o carte.
Legat de “sarbi” si ambitiile lor privind Banatul – poate faptul ca eu am ceva sange sarbesc m-a facut sa retin o informatie data de sheful contraspionajului din ’89 Filip Theodorescu in cartea “Un risc asumat”. Acolo el mentioneaza faptul ca dezinformarea masiva pe care Yugoslavia o facuse in timpul Revolutiei era facuta nu de sarbi ci de croati. Mai exact de aceeasi echipa care a si initiat ulterior dezmembrarea Yugoslaviei la comanda straina (poti verifica, sunt destule documentare pe net pe tema asta).
Intelectuali români respectuoşi învăţăturii ideologului Suslov / Redau o listă cu nume de intelectuali români respectuoşi învăţăturii ideologului sovietic Mihail Suslov, cel care a făcut prima reabilitare a lui Imre Nagy. La 16 iunie 1989, la Budapesta a avut loc ceremonialul reînhumării lui Imre Nagy. Acolo au participat, ori au trimis semnăturile lor de “sprijin pentru idee”, şi numeroşi intelectuali români din Occident care cereau în mod expres “Autonomie pentru TRANSILVANIA”, anume domnii şi doamnele : Stelian Bălănescu, Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Mihai Korne, Ion Vianu, Dinu Zamfirescu, Dan Alexe, Daniel Boc, Theodor Cazaban, Matei Cazacu, Antonia Constantinescu, Sofia Cesianu, Florica Dimitrescu, Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Bujor Nedelcovici, Adrian Niculescu, Alexandru Niculescu, Alex. Sincu, Sanda Stolojan, Vlad Stolojan, Vladimir Tismăneanu, Ileana Vrancea, George Barbul, Doru Braia, Dina Brătianu-Missirliu, Alexandru Missirliu, Ileana Verzea. Iară “Marţi, 4 iulie 1989, Majestatea Sa regele Mihai a primit la reşedinţa sa de lângă Geneva o delegaţie din grupul românilor care au redactat la Budapesta o declaraţie comună împreună cu Forumul Democratic Maghiar. Această delegaţie compusă din Dna Ariadna Combes, dr. Ion Vianu şi Dinu Zamfirescu a înmânat Majestăţii sale textul declaraţiei de la Budapesta. Majestatea sa a aprobat întrutotul conţinutul declaraţiei care exprimă convingerile sale privind relaţiile dintre popoarele român şi maghiar (…)” Reamintesc că liberalul Dan Amedeo Lăzărescu, deşi călătorea frecvent în Occident, nu s-a raliat vreodată acestei declaraţii anti- româneşti infame. În ce stare ignară faţă de cunoaşterea problemelor româneşti reale se aflau aceşti intelectuali români semnatari pentru autonomia Transilvaniei (cu o menţiune augmentativă specială pentru Paul Goma ce reducea în totală neruşinare populaţia României care contează în Absolut doar la “el” şi la “Nicolae Ceauşescu”, un Paul Goma care a declanşat prin mişcarea lui complet iresponsabilă din anul 1977 procesul fragilizării României ca stat naţional) ! Niciunul dintre aceşti intelectuali români n-a revelat vreodată evenimentul istoric Ausgleich din anul 1867 ca fiind declanşator al ideologiei maghiarizării forţate care a transformat trei milioane de români aflaţi în Transleithania la Vest de linia de frontieră care separă acum România de Ungaria, în unguri prea zeloşi pentru noua lor “apartenenţă etnică”. La vremea lui, Mihai Eminescu demasca evenimentul “kakanic” din anul 1867 (ca să folosesc terminologia lui Robert Musil) precum şi fenomenul maghiarizării forţate a românilor din Transleithania, fenomen la care “s-a dat dezlegare” deplină iarăşi după anul 1989. Vedeţi în ce frenezie au fost desfiinţate şcolile româneşti “din lipsă de bani”, pe de o parte, şi pe de altă parte uitaţi-vă ce sume uriaşe au fost cheltuite de statul român pentru menţinerea cu dotare completă, ca infrastructură şi personal didactic, a unor şcoli care după lege pot avea şi numai cinci elevi etnici maghiari ! Totodată liderii UDMR au creat ei înşişi, în mod premeditat, fenomenul artificial de enclavizare de tip bandă GAZA a comunităţilor locale formate din etnici maghiari!
http://www.cotidianul.ro/nadasul-un-sat-furat-cu-biserica-si-cu-cimitir-cu-tot-217633/
“Roumanie - Le demembrement teritorial a commence”
Afirmaţia citată este titlul unui articol semnat de Jean-Michel Berard în rubrica “Actualitatea ignorată” a revistei lunare “B.I. Infos” (“Balkans Info”), care apare la Paris, începând din martie 1996. Autorul menţionat spune că noua Românie europeană a fost descoperită de Comisia de la Bruxelles printre lamele a “două cuţite oculte” – Uniunea Federalistă a Comunităţilor Etnice (UFCE) şi Centrul European pentru Minorităţile Problemă (ECMI) - ca o Românie hibridă.
România regionalizată se prezumă a deveni, consecinţă a metehnelor unei clase politice lipsite de conştiinţa naţională, “un Etat feodal”, în care seniorii vor capta maximul de resurse de la guvernul central, în numele prerogativelor lor locale, iar sub autoritatea Comisiei de la Bruxelles, pentru a se individualiza şi întări faţă de “Centru”, vor realiza [n.n. definitivă] alianţe tranfrontaliere [n.n. deja proiectate şi chiar existente, dar nefuncţionale].
Configuraţiile alianţelor tranfrontaliere sunt deja stabilite, unele fiind şi consacrate în tratate bilaterale, fără ca, la vremea respectivă, semnatarii de la Bucureşti să realizeze şi toate consecinţele pe termen lung.
Astfel, cu prilejul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare Europeană, Viena, octombrie 1993, Ion Iliescu a acceptat” integrarea economică” a judeţelor Maramureş, Satu Mare şi Sălaj cu entităţi administrativ-teritoriale din Ungaria, Slovacia, Ucraina şi Polonia, în “EURO-REGIUNEA CARPATICĂ“.
Din aprilie 1997, România este reprezentată în Asociaţia Interregională "Euroregiunea Carpatică" şi de către judeţul Botoşani, iar în noiembrie 2000 a fost acceptat şi judeţul Harghita. Judeţele româneşti au statutul de membru cu drepturi depline alături de regiunile din celelalte state: Ungaria, Polonia, Ucraina. Regiunile slovace au primit statutul de membru cu drepturi depline la şedinţa Consiliului EC din 25 noiembrie 1999.
Euroregiunea Carpatică: 161.192 kmp şi 16.051.000 de locuitori
În 1997, prin Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina, la Articolul 8 se menţionează: “(…) Părţile contractante (…) vor contribui la colaborarea dintre unităţi administrativ-teritoriale din cele două state în cadrul euro-regiuni existente, precum şi al euroregiunilor «Prutul de Sus» şi «Dunărea de Jos», nou create, la care pot fi invitate şi unităţi administrativ-teritoriale din alte state interesate”.
EUROREGIUNEA „PRUTUL DE SUS” a fost înfiinţată la data de 22 septembrie 2000 în municipiul Botoşani (România). Actele de constituire ale euroregiunii sunt Acordul despre crearea Euroregiunii „Prutul de Sus” şi Statutul euroregiunii.
Fondatorii Euroregiunii „Prutul de Sus” au fost regiunea Cernăuţi (Ucraina), judeţul Botoşani (România), judeţul Suceava (România), judeţul Bălţi (Republica Moldova), judeţul Edineţ (Republica Moldova). Începând cu data de 15 octombrie 2003, în componenta Euroregiunii „Prutul de Sus” intră regiunile Cernăuţi şi Ivano-Frankivsk din partea Ucrainei, judeţele Botoşani şi Suceava din partea României, raioanele Făleşti, Edineţ, Glodeni, Ocniţa, Râşcani şi Briceni din partea Republicii Moldova.
EUROREGIUNEA DUNĂREA DE JOS
Asociaţia de Cooperare Transfrontalieră Eurorogiunea Dunărea de Jos are ca membri fondatori: Consiliul Judeţului Galaţi, Consiliul Judeţului Tulcea şi Consiliul Judeţului Brăila din România, Consiliul raional Cahul şi Consiliul raional Cantemir din Republica Moldova, Consiliul Regional Odessa, Administraţia Regională de Stat Odesa şi Consiliul raional Reni din Ucraina.
Euroregiunea "Dunărea de Jos” funcţionează în baza Convenţiei semnate la 14 august 1998. Reprezintă un parteneriat între România, prin judeţele Tulcea, Brăila şi Galaţi, Republica Moldova, prin raioanele Cahul şi Cantemir şi Ucraina, prin Consiliul Regional Odessa.
La sfârşitul anului 1997, premierul Victor Ciorbea prevede, în cadrul Proiectului de Regionalizare, crearea, între România şi Ungaria, a Euro-regiunii “Dunăre-Mureş-Tisa”. Ulterior se alătură şi provinciaVoivodina din Sebia. Euroregiunea DCMT (română Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, maghiară Duna-Körös-Maros-Tisza, sârbă: Dunav-Kriš-Moriš-Tisa) are o populaţie 5.732.000 şi suprafaţa de 77.456 kmp.
Guvernul a semnat în 1997 Tratatul de Liber Schimb “CESTA” cu Ungaria, Cehia şi Slovacia, ale cărui efecte au fost dezastruoase pentru piaţa şi agricultura României, dar benefice pentru cei cu planuri de cucerire economică a României.
Pe un alt plan, administraţiile teritoriale de specialitate în domeniile transporturilor, apelor, pădurilor, mediului, comerţului, sănătăţii ş.a. au fost reconfigurate, încă din anii '90, la recomandări externe, după alte criterii decât cele ale actualei împărţiri administrativ-teritoriale a României, ceea ce a indus falii între realitatea economică şi cea politico-administrativă. Consecinţa poate fi exprimată prin titlul sugestiv al unei opere de analiză şi predicţie geopolitică a lui Pierre Hillard, “La marche irresistible du nouvel ordre mondial. Destination BABEL” (“Marşul irezistibil al noii ordini mondiale. Destinaţia BABEL”, Editions François-Xavier de Guibert, 2007).
Anterior sau concomitent temporal, colocvii şi conferinţe internaţionale asupra ţărilor de est, ori special dedicate Transilvaniei au început concertarea atacurilor la adresa istoriei şi identităţii naţionale a românilor. Astfel, la un colocviu din Olanda, Sandor Vogel (format şi prin redacţiile “A Hét” şi “Korunk”), în acord cu istoricul Andrei Pippidi, afirmă că “istoria românilor este creată din mituri, iar identitatea lor este în realitate inexistentă”. Mai afirmă vectorii atentatului la fiinţa noastră naţională că “România nu este un stat-naţiune, ci un mozaic de multiple grupuri etnice“.
Nu poate scăpa observaţiei manipularea “mitului Dracula” pentru a caracteriza specificul românilor, ca grup etnic lipsit de o conştiinţă şi identitate naţională, cu rezerva că în Transilvania există o conştiinţă europeană (Alexandru Duţu, “The politicization of myths: The Transilvanian case”).
De la statul-naţiune la statele-regiuni
La întrebarea dacă statele-naţiune mai pot avea vreun rol în economia mondializată, Kenichi Ohmae, specialist în strategia şi geopolitica afacerilor, dă un răspuns clar negativ. Sub efectul fluxurilor transnaţionale de investiţii, industrii, informaţii şi populaţie, în 41 de state-naţiune, rolul acestora este deja mai mult figurant pe scena economică, devenind, astfel, unităţi teritoriale artificiale pe plan economic (Kenichi Ohmae, “The End of the Nation State: The Rise of Regional Economies”, Simon and Schuster, Free Press paperback, 1995).
Statele-naţiuni cedează rolul lor în favoarea noilor entităţi economice “naturale” - “statele regiuni”. Acestea vor apărea fie în interiorul graniţelor actualelor state, fie depăşind graniţele politice. Ele vor deveni, se spune, motorul prosperităţii mondiale. Şi ni se dau ca exemple de succes entităţile administrativ-economice ad-hoc de prin Asia de Sud- Est sau Silicon Valley. S-ar putea să fie o constatare pripită şi cu o mare doză de optimism propagandistic.
“Alianţa Liberă Europeană” (“The European Free Alliance”) este reprezentarea politică activă a “minorităţilor problemă” din viitoarele 29 de “state naţiuni şi regiuni”: Galiza [în nord-vestul Spaniei], Catalunia, Euskal Herria [între Asturia şi Aragon], Fryslan [nord Olanda şi sud Danemarca], Emiliana-Romagna [Italia], Veneto [Italia], Savoie [Italia], Kernow (Cornwall, Marea Britanie), Andalucia [sudul Spaniei], Occitania [între Spania şi Franţa], Sardegna [Sardinia], Corse [Corsica], Cymru [Wales. Ţara Galilor în limba galeză], Scotland, Silesia, Friuli [între Veneţia şi Slovenia], Vlaanderen [nordul Belgiei], Breizh [Bretagne, Franţa], Elass-Alsace, Sud-Tirol, Vale d'Aosta [în Alpii Italiei], “Macedonian Minority în Grece”, “Deutchsprachige Gemeinschaft Belgiens” [comunitatea belgienilor de limbă germană].
Viitori membri ai alianţei, anunţaţi la apariţia lucrării lui Pierre Hillard, în 2007, erau menţionaţi “Baleare, Moravia, Transilvania-Banat, Aragon, minorităţile maghiară din Slovacia şi poloneză din Lituania.
Euroregiunea Adriatică este proiectată a include şapte entităţi administrativ-teritoriale din Italia, 10 entităţi ex-iugoslave de pe coasta dalmată şi Albania.
Euroregiunea Pirinei-Mediterana va reuni regiunea Languedoc-Roussillon din Franţa, Aragonul, Catalunia şi Baleare din Spania.
Retrasări geopolitice de amploare, dramatice pentru unii şi binevenite pentru alţii, sunt estimate ca urmare a recompoziţiei Orientului Mijlociu, unde vor apărea state noi: Statul Sfânt Islamic (Mecca şi Medina), Marele Iordan, Sunni Irak, Bagdad (city state) Arab Shia State, Free Kurdistan, Free Belucistan, Marele Lebanon.
Într-un asemenea context, pe care geopoliticienii români par să-l ignore, ce surprize şi în ce orizont de timp ne-ar putea rezerva viitorul?
Stiu articolul ala … e scris mai ingrijit decat pot eu si mai documentat decat stiu eu (ma rog daca as fi platit m-as documenta!!) insa .. insa
1)Alianţa Liberă Europeană” (“The European Free Alliance”) este reprezentarea politică activă a “minorităţilor problemă” din viitoarele 29 de “state naţiuni şi regiuni”: Galiza [în nord-vestul Spaniei], Catalunia, Euskal Herria [între Asturia şi Aragon], Fryslan [nord Olanda şi sud Danemarca], Emiliana-Romagna [Italia], Veneto [Italia], Savoie [Italia], Kernow (Cornwall, Marea Britanie), Andalucia [sudul Spaniei], Occitania [între Spania şi Franţa], Sardegna [Sardinia], Corse [Corsica], Cymru [Wales. Ţara Galilor în limba galeză], Scotland, Silesia, Friuli [între Veneţia şi Slovenia], Vlaanderen [nordul Belgiei], Breizh [Bretagne, Franţa], Elass-Alsace, Sud-Tirol, Vale d’Aosta [în Alpii Italiei], “Macedonian Minority în Grece”, “Deutchsprachige Gemeinschaft Belgiens” [comunitatea belgienilor de limbă germană].
Observati in lista cine lipseste ? Nemtia !! Bavaria de exemplu (desi fata de Kernow a fosy stat, regat inbdependent pana in 1867!!! Insa sunt prezente Regatu dezUnit al (inca) Not So Great Britain si Franta (cica unie si indivisible). Mie imi da de gandit!!
2) Euroregiunii .. da .. in 1990 era si una Alpi Adria din care faceau parte : Carintia, Stiria, Giulia Friuliana, Caoati9e si Slovenia . Maim este si azi da nu mai este Iugoslavia, aprau ubu cu “Padania” (desi tampitu ar trebvui sa stie ca nu Ragatu Neapole a anexat bordu ci Regatu Savoiei a anexat manu militari mit Blutt und Sthal sudu …
Pai vaznd asta mu inteleg de ce prezidelu la Elysse .. nu explica lu Kancelaru ca ii dau preventiv o prestrategica in Buba la primu evniment grav de o pilda ca in rateu cu amanta noua!!!
Mais passons … si sa mai zic ceva : cica ala Pipidi ar zice ca “istoria românilor este creată din mituri, iar identitatea lor este în realitate inexistentă” si “România nu este un stat-naţiune, ci un mozaic de multiple grupuri etnice“. manipuiland intelesul termenului de “natiune” astfel ca romanii sa poa fi acuzati ca e rasisti, xonofobi etc .. Adica ca atunci cand este vorba despre ropmani el intelege doar sensul “neam”, frup etnic da cand e vporbha de altii el bursc trece la termnul modern. Insa este iom[prttyamty de tot .. atunci canm e vroba sa acepti sa fii desiat de ce este al tau !!!
Stiu articolul ala … e scris mai ingrijit decat pot eu si mai documentat decat stiu eu (ma rog daca as fi platit m-as documenta!!) insa .. insa
1)Alianţa Liberă Europeană” (“The European Free Alliance”) este reprezentarea politică activă a “minorităţilor problemă” din viitoarele 29 de “state naţiuni şi regiuni”: Galiza [în nord-vestul Spaniei], Catalunia, Euskal Herria [între Asturia şi Aragon], Fryslan [nord Olanda şi sud Danemarca], Emiliana-Romagna [Italia], Veneto [Italia], Savoie [Italia], Kernow (Cornwall, Marea Britanie), Andalucia [sudul Spaniei], Occitania [între Spania şi Franţa], Sardegna [Sardinia], Corse [Corsica], Cymru [Wales. Ţara Galilor în limba galeză], Scotland, Silesia, Friuli [între Veneţia şi Slovenia], Vlaanderen [nordul Belgiei], Breizh [Bretagne, Franţa], Elass-Alsace, Sud-Tirol, Vale d’Aosta [în Alpii Italiei], “Macedonian Minority în Grece”, “Deutchsprachige Gemeinschaft Belgiens” [comunitatea belgienilor de limbă germană].
Observati in lista cine lipseste ? Nemtia !! Bavaria de exemplu (desi fata de Kernow a fosy stat, regat inbdependent pana in 1867!!! Insa sunt prezente Regatu dezUnit al (inca) Not So Great Britain si Franta (cica unie si indivisible). Mie imi da de gandit!!
2) Euroregiunii .. da .. in 1990 era si una Alpi Adria din care faceau parte : Carintia, Stiria, Giulia Friuliana, Caoati9e si Slovenia . Maim este si azi da nu mai este Iugoslavia, aprau ubu cu “Padania” (desi tampitu ar trebvui sa stie ca nu Ragatu Neapole a anexat bordu ci Regatu Savoiei a anexat manu militari mit Blutt und Sthal sudu …
Pai vaznd asta mu inteleg de ce prezidelu la Elysse .. nu explica lu Kancelaru ca ii dau preventiv o prestrategica in Buba la primu evniment grav de o pilda ca in rateu cu amanta noua!!!
Mais passons … si sa mai zic ceva : cica ala Pipidi ar zice ca “istoria românilor este creată din mituri, iar identitatea lor este în realitate inexistentă” si “România nu este un stat-naţiune, ci un mozaic de multiple grupuri etnice“. manipuiland intelesul termenului de “natiune” astfel ca romanii sa poa fi acuzati ca e rasisti, xonofobi etc .. Adica ca atunci cand este vorba despre ropmani el intelege doar sensul “neam”, frup etnic da cand e vporbha de altii el bursc trece la termnul modern. Insa este iom[prttyamty de tot .. atunci canm e vroba sa acepti sa fii desiat de ce este al tau !!!
Trimiteți un comentariu