Iata imagini preluate dela http://webcultura.ro/ cu aspecte din România anilor 1900.
Următoarele cărți poștale au fost trimise între anii 1917-1918, toate reprezentând crâmpeie din viața românească, expediate de un soldat – semnat “Papa” – familiei sale din Chemnitz, Germania. Destinata era Frau Emma Weinreich.
E ca si cum abia romanii de inceput de secol XX descopereau comertul cu amanuntul la oras, adica cu aproape 1000 de ani intarziere... Blestemate sa fie elitele romanesti, trecute/prezente/viitoare care țin în jos poporul! Chiar si nefericitul de Ceausescu s-a speriat precum calul de propria aerisire cand a vazut ce succes aveau mandatarii. Fara comerț nu faci nici o ceapa degerată. Da, acum, e invers: in Romania se face aproape numai comerț, fără a crea/adauga valoare.
Micul vânzător ambulant de pe străzile Bucureștiului.
Fiecare mesaj începe cu “Draga mea” sau “Dragă Emma, dragă Fiule”, apoi cuvintele se înșiră grăbit, mărunt, într-un scris șters, cu creionul, aproape indescifrabil.
Lăptărese pe străzile Bucureștiului
Multe cărți poștale poartă semnătura fotografului O. Miehlmann, din Hamburg. Toate ilustratele au fost trimise din București, cu excepția uneia, expediată din Odeasa. Aceasta este și singura pe care soldatul notează F.Reg 416/12. Komp III, Batl. (probabil un indiciu al trupelor din care făcea parte).
Vânzători ambulanți într-o piață din București. Vindeau limonadă, funii împletite de ceapă și usturoi, dulciuri.
Splendide, cărțile poștale (două color, restul alb-negru) poartă amprentele și parfumul unor timpuri uitate, așternute altfel decât le-a reținut istoria.
Perspectivele sunt diverse, iar alegerile pe care le face soldatul sunt, deopotrivă, interesante și emoționante: străinul filtrează imaginile reprezentative prin care prezintă familiei țara în care a ajuns – țărani în pitorești costume naționale, caravane de țigani, turci pe malul Dunării, tineri sași, mașini de epocă, vânzători stradali, case tradiționale cu pridvor, Castelul Peleș și Comandamentul German din București (Ministerul Lucrărilor Publice), un călugăr citind pe o bancă, scene de la culesul viilor.
O imagine mozaicată și nespus de frumoasă a României. Și, peste toate, o emoție care nu se poate descrie în cuvinte: aceea de a privi și de a atinge “sufletul” unui om al cărui destin îți este necunoscut, dar ale cărui amintiri se împletesc cu istoria țării tale.
Micii muzicanți
Sinaia, Castelul Peleș
Vânzător de fructe și legume, în București
București, Ministerul Lucrărilor Publice (Sediul Comandamentului German)
Sași la încorporarea militară
Țigan
Țărani români pe prispa casei.
Turci din Svistov (Șviștova, în nordul Bulgariei, pe malul drept al Dunării).
Cireașa de pe tort: scenă de pe stradă – “Idilă cu porc”
Sufletul soldatului…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu