Textul Coabitarii

În condiţiile situaţiei de coabitare din România între Preşedintele ales, Traian Băsescu, şi primul-ministru, domnul Victor Ponta, se convine următorul acord pentru a crea mecanismul funcţional al coabitării şi a asigura guvernanța eficientă a ţării. Acordul de colaborare instituțională este destinat păstrării stabilităţii ţării şi asigurării unui climat funcţional, bunei guvernări şi redobândirii încrederii pieţelor internaţionale, prin armonizarea poziţiilor comune în cadrul puterii executive, cu respectarea atribuţiilor constituţionale ale Preşedintelui şi Guvernului României.

1. Principii şi valori comune

Coabitarea se bazează pe elemente fundamentale acceptate de toate părţile, elemente ce nu vor fi alterate direct sau indirect de nicio iniţiativă a părţilor, după cum urmează:

-  orientarea strategică a României: apartenența României la NATO şi UE, Parteneriatul Strategic cu SUA, regulile europene ale competiţiei şi economiei de piaţă şi ale democraţiei sunt intangibile.

-  securitatea României, inclusiv sustenabilitatea instituţiilor responsabile, sunt elemente asupra cărora părţile nu se pronunţă în formă contradictorie. Orice referire sau problemă legată de aceste instituţii va fi dezbătută în comun, un rol important revenind argumentelor profesionale provenind din evaluările instituţiilor vizate.

- independenţa justiţiei şi supremaţia legii, statul de drept:

a. respectul pentru valorile constituţionale şi pentru instituţiile fundamentale ale statului, începând cu Justiţia, care nu mai trebuie să fie atacate şi, astfel, delegitimate.

b. consolidarea independenţei justiţiei în raport cu influenţa politică. Respectarea prevederilor Constituţiei la emiterea ordonanţelor de urgenţă şi punerea în aplicare a deciziilor Curţii Constituţionale.

c. asigurarea funcţionalităţii instituţiilor afectate şi identificarea de garanţii pentru păstrarea atribuţiilor statului de drept.

d. numirea în funcţia de Avocat al Poporului a unei persoane care se bucura de sprijinul diferitelor grupuri parlamentare.

e. introducerea unui proces transparent de numire a Procurorului general şi a Procurorului şef al DNA care să presupună candidaturi deschise, criterii de experienţă profesională, integritate şi rezultate pozitive în acţiunea anticorupţie.

- priorităţile de apărare ale României: ambele părţi convin să susţină priorităţile de apărare ale României şi să le scoată din spaţiul disputelor politice, ţinând cont de nevoile şi opţiunile profesioniştilor din Forţele Armate pe diversele teme aferente. Politicienii se vor abţine de la orice luare de poziţie care ar putea afecta capacitatea, credibilitatea şi forţa Armatei romane.

-  orientarea în direcţia aprofundării integrării în cadrul construcţiei europene: dezvoltarea politicilor Uniunii Europene şi promovarea României ca membru activ în realizarea  acordului general în UE pentru avansarea proceselor de integrare europeană reprezintă unul din principiile comune de bază ale părţilor în abordarea sferei afacerilor europene.

2. Angajamente comune

Părţile convin că vor respecta şi se vor abţine în a lansa dispute politice pe temele legate de angajamentele României faţă de instituţiile internaţionale. De asemenea, se angajează să respecte un set de reguli comune în relaţiile cu partenerii externi. Astfel:

-  părţile se angajează să se abţină de la atacuri la adresa instituţiilor statului de drept şi a celor cuprinse în angajamente externe, de natură financiară şi politică, optând să coopereze în poziţiile comune faţă de FMI, BM, CoE, NATO, MCV, Schengen etc.

-  părţile se angajează să menţină coeziunea mesajului extern.

-  toate componentele guvernanței României îşi asumă coeziunea mesajului intern pe temele convenite.

-  părţile vor stabili spaţiile de competiţie politică în mod concret, elementele asupra cărora nu se convine în negociere directă şi asupra cărora opiniile divergenţe vor fi oferite ca opţiuni în spaţiul public.

-  părţile se angajează să evite confruntările publice inutile, să încerce soluţionarea diferenţelor pe temele asupra cărora nu s-a convenit în consultări, să respecte preeminența uneia dintre părţi convenite în tipologia de problematica abordată şi să propună public opţiunile alternative acolo unde diferenţele de abordare apar, iar subiectele expuse public nu sunt în măsură să aducă prejudicii la nivel naţional, ci doar dezbatere pentru perfecţionarea opţiunilor şi creşterea consultării publice pe aceste teme.

-  părţile convin asupra necesităţii de a se consulta ex-ante în privinţa mandatelor care vizează dezvoltarea/punerea în aplicare a politicilor europene: reuniunile de consultare în vederea armonizării unor poziţii comune vor avea loc înainte de reuniunile ordinare ale Consiliului UE şi ale Consiliului European, precum şi ori de câte ori este necesar (cu prilejul reuniunilor cu caracter excepţional). În cazul mandatelor generale sau al temelor complexe de mare sensibilitate, părţile convin să desfăşoare inclusiv consultări în formatul Preşedinte, pe de o parte, şi partidele politice din coaliţia de guvernare/parlamentare, pe de cealaltă parte.  

Obiectivul de interes naţional al României în această perioadă este absorbţia fondurilor europene prin utilizarea la maximum a fondurilor puse la dispoziţie de UE pentru asistenţă tehnică (POAT).

3. Spaţii de responsabilitate preeminentă

Părţile convin asupra faptului că, potrivit Constituţiei României, fiecare componentă are atribuţii preeminente în anumite domenii de activitate:

Preşedintele: politica externă, de securitate, de apărare, reprezentarea la Consiliul European şi afaceri europene.

Primul ministru: Politica economică şi socială, guvernarea ţării, probleme de ordin curent ce nu au direct incidenta cu securitatea naţională, relaţii externe la nivel interguvernamental și european.

Părţile convin să respecte poziţiile formulate de responsabilul constituţional, să coopereze în formularea politicilor acolo unde e implicată şi cea de a doua parte, cu bună credinţă, să evite orice fel de blocaj, să discute şi să dezbată poziţii alternative. În aceste domenii, poziţiile publice divergente sau alternative vor putea fi exprimate la nivel tehnic, cu referire directă la argumente de această factura şi nu cu abordare politică.

Părţile se angajează să continue practică aprobării mandatelor de reprezentare de către Preşedintele României şi prezentarea rapoartelor la sosirea din delegaţii.

4. Spaţii de cooperare şi modalitatea de cooperare

Există domenii efective în care cooperarea dintre cele două componente ale executivului se impune. Există deja un set de mecanisme instituţionale şi o jurisprudenţa în materie administrativă care va fi menţinută. Astfel, vor fi respectate de către fiecare atribuţiile şi poziţiile celeilalte părţi în actele de decizie administrativă ce implică ambele părţi, cu bună credinţă, evitând blocajele, dar cu respect faţă de argumentele fiecărei părţi, care pot fi circumscrise unei sfere inacceptabile pentru celălalt. Dacă sunt puncte de vedere diferite, va avea prioritate decidentul final.

În această materie se înscriu:

-  elaborarea politicii externe şi cooperarea cu MAE

-  elaborarea politicii în cadrul UE şi cooperarea cu MAEur şi MAE

-  numirile de generali

-  numirile de Ambasadori

-  numirea Procurorului General, Procuror şef al DNA sau alte funcţii ce reclamă atribuţii constituţionale ale Preşedintelui şi ale Guvernului

-  elaborare de poziţii comune în terţe teme

-  temele de politica internă cu incidenţă în sfera securităţii naţionale

Modalitatea de cooperare, în aceste cazuri, se realizează fie prin mecanismul decizional direct, întâlnirea celor în cauză – Preşedinte cu premier, Ministru de Externe, Ministru al Apărării, alţi miniştri – fie prin formule instituţionale de convenire a poziţiei comune – mandatul extern de negociat de către MAE cu Departamentul de Politică Externă şi consilierul aferent, mandatul la Consiliul European elaborat de MAE şi MAEur cu consilierul de specialitate, fie prin formule terţe, convenite de cei doi decidenţi pentru a lucra pe această direcţie.

Legislație europeană de implementat (eventuale modificări cu acordul părților):

- 4 coduri justiție

- Legea micii reforme în justiție

Angajamentul de realizare a următoarelor legi:

- Noua lege a Sănătății

- Reorganizarea administrativă - regionalizare

- Reformă electorală

- Revizuirea Constituției

5.  Codul de conduită generală

Părţile vor îmbrăţişa reguli minimale de adresare respectuoasă, cu referire directă la funcţia partenerului şi la adresarea la plural. Ele se vor abţine în a încuraja abordări diferite la nivelul structurilor pe care le reprezintă şi vor sancţiona excesele şi ieşirile publice ale colegilor de partid sau angajaţilor care exced această regulă de comportament, bun simţ, decență şi politeţe.

Părţile se angajează, de asemenea, să evite expresiile dure, atacurile de orice fel. Ele se vor abţine de la expunerea publică a temelor nediscutate şi vor conveni termene concrete, asumându-şi celeritatea în discutarea temelor solicitate de o parte sau alta şi de formulare a unor răspunsuri şi poziţii. La expirarea termenelor limită convenite, abordarea publică a acestor teme şi lansarea lor în dezbatere este o opţiune deschisă.

Părţile convin să respecte cu stricteţe regulă de a nu expune public discuţiile oficiale şi a aduce în public exclusiv elementele convenite de ambele părţi sau temele asupra cărora nu s-a convenit şi a căror expunere în spaţiul public nu afectează interesele României.

6. Mecanismul de luare a deciziilor

Formula de luare a deciziilor între cele două componente ale Executivului, Preşedinţia şi Guvernul României, este cu precădere întâlnirea sau discuţia directă Președinte-Premier.

În mod excepţional, alte persoane pot fi implicate, cu acceptul celor doi, sau o temă poate fi delegata către sistemul administrativ al celor două instituţii – consilieri, aparat tehnic.

Pot exista chestiuni care reclamă implicarea celor doi preşedinţi ai Camerelor aşa cum pot exista formate de dezbatere şi decizie ce conţin şi alţi miniştri.

7. Mecanismul de soluţionare a disputelor

În condiţiile în care, pe o anumită temă în care e necesară o convergenţă a poziţiilor ambelor părţi, nu există o prevedere constituţională privind preeminenta în decizie a unei părţi sau chestiunile sunt extrem de importante şi nu se poate conveni o poziţie comună, ca şi în cazul în care sunt încălcate regulile prezentului acord, deblocarea relaţiei trebuie făcută printr-un mecanism convenit care să asigure atingerea unei soluţii, pentru a se asigura deblocarea relaţiei sau funcţionalitatea.

Mecanismul de soluţionare a disputelor este alcătuit din consilieri şi miniştri, cu o persoană desemnată de către fiecare parte care să conducă fiecare componentă.

Desemnarea se va face în funcţie de tema discutată, şi vor fi evitate persoanele controversate sau inacceptabile celeilalte părţi. Chestiunea se abordează tehnic şi juridic, se aleg variante şi opţiuni, prezentate celor doi decidenţi pentru a conveni asupra formulei finale.

Dezbaterile din cadrul mecanismului nu sunt publice şi nici destinate publicităţii până la convenirea lor de către decidenţi.

Preşedintele României                                          Primul Ministru

Traian Băsescu                                                     Victor-Viorel Ponta

11 decembrie 2012" 

Masura lui Ponta e data de vulnerabilitatea sa

Cabinetul Senatorului Valer Marian

Grupul parlamentar: PSD

Circumscripţia electorală: Satu Mare

Satu Mare Piaţa 25 Octombrie nr. 1 et. 8 cam. 9

Telefon /fax: 0261 710088

COMUNICAT DE PRESĂ

Întrucât în data de 20 aprilie 2013, la Congresul PSD, am fost împiedicat să-mi exercit dreptul statutar de vot în calitate de membru şi senator PSD, delegat de Organizaţia judeţeană Satu Mare a PSD (poziţia nr.1 pe lista delegaţilor), am adresat ieri, 22 aprilie 2013, Biroului Permanent Naţional al PSD următoarea solicitare:

Către

Biroul Permanent Naţional al PSD

În vederea formulării unei plângeri către forurile naţionale ale PSD (Biroul Permanent Naţional, Comitetul Executiv Naţional, Consiliul Naţional şi Comisia Naţională de Arbitraj şi Integritate Morală) şi către forurile de conducere ale Partidului Socialiştilor Europeni şi Internaţionalei Socialiste, precum şi pentru a iniţia o acţiune judiciară în daune morale, în calitate de membru şi senator PSD, delegat la Congresul PSD din 19 -20.04.2013, vă solicit să-mi comunicaţi de urgenţă următoarele:

1.  numele,  prenumele şi domiciliul persoanelor de ordine care au acţionat în holul situat după uşile de intrare în Sala Palatului la Congresul PSD din 19 – 20.04.2013;

2. dacă aceste persoane activează în cadrul compartimentului organizatoric al PSD ori sunt angajaţi ai unei societăţi de protecţie şi pază, urmând să-mi precizaţi denumirea şi sediul acesteia, precum şi temeiul juridic şi politic al angajării serviciilor acestei firme de către Biroul Permanent al PSD.

Menţionez că în data de 20 aprilie 2013 zece persoane tunse scurt sau rase în cap, purtând ecusoane cu inscripţia „Securities”, m-au împiedicat să mă deplasez spre perimetrul în care era organizat sistemul de vot electronic, prinzându-mă de sacou şi bruscându-mă,  în faţa mai multor martori oculari, printre care şi consilierul meu Gheorghe Alexandru, care a filmat incidentul. Le-am prezentat persoanelor respective ecusonul de delegat, mandatul pentru vot, cartea de identitate, legitimaţia şi insigna de senator, şi le-am solicitat să-şi decline identitatea şi apartenenţa la PSD sau la vreo firmă de protecţie şi pază, dar au refuzat. Le-am solicitat să-mi precizeze dacă au primit dispoziţie pentru a nu mi se permite accesul şi de la cine anume, la care mi-au răspuns că au primit „ordin de sus”, dar nu au voie să-mi spună de la cine.

Satu Mare,                                        Senator

22.04.2013                                  Valer Marian

După primirea răspunsului, mă voi adresa forurilor naţionale ale PSD pentru a solicita  sancţionarea statutară a persoanei sau persoanelor vinovate şi voi informa în acest sens organismele de conducere ale Partidului Socialiştilor Europeni  şi ale Internaţionalei Socialiste. Bănuiesc că „ordinul de sus” a fost dat de preşedintele PSD, primul ministru Victor Ponta, ţinând cont şi de faptul că mi-a parvenit o informaţie că oamenii de ordine de la Congresul PSD erau angajaţi ai unei firme de protecţie şi pază care asigură astfel de servicii la meciurile clubului Dinamo  Bucureşti, la care proaspeţi patroni sunt fraţii Ionuţ şi Robert Negoiţă, cunoscuţi ca buni şi vechi amici ai lui Victor Ponta.

Totodată, bănuiesc că am fost împiedicat să intru sâmbătă la lucrările Congresului întrucât am anunţat public de două ori, în conferinţe de presă susţinute cu două săptămâni respectiv cu două zile înainte, că doresc să iau cuvântul şi să-mi exprim poziţia cu privire la anumite stări de fapt din partid. Vineri, remarcând atmosfera triumfalistă şi unanimă de Congres al XIV-lea, cu un Nicu Bănicioiu îmbujorat precum „prinţişorul” Nicu Ceauşescu şi cu o Rovana Plumb înfoiată precum tovarăşa Ana Mureşan (ultimul ministru comunist al Comerţului Interior), am renunţat să mă mai înscriu la cuvânt. Probabil că s-a crezut că sâmbătă voi urca intempestiv pe scenă şi că voi spune anumite cuvinte ce nu se doreau a fi auzite.

Probabil că se credea că voi prezenta public anumite aspecte cuprinse într-o notă pe care, în urmă cu două săptămâni, i-am transmis-o în scop preventiv şi animat de bună credinţă preşedintelui Victor Ponta, prin intermediul socrului său Ilie Sârbu, liderul Grupului senatorial al PSD. Nota respectivă conţine informaţii exprimate de foşti şi actuali lideri politici şi de opinie ori de foşti şi actuali şefi ai serviciilor secrete din România, având următorul conţinut:

Cu ce este şantajat premierul Victor Ponta de preşedintele Traian Băsescu (conform unor foşti şi actuali lideri politici şi de opinie, care s-au exprimat în baza unor informaţii furnizate de foşti şi actuali şefi ai serviciilor secrete româneşti):

1. Episodul maltratării tatălui şi fugii la Paris, unde a dus câteva luni viaţă de boschetar (1990);

2. Episodul homosexual de la Paris cu ofiţerul SIE acoperit Marin Bobeică (1990);

3. Racolarea în SIE de către generalul Corneliu Biriş (1997), în Unitatea „Fantome” (Umbre), în care, potrivit ofiţerului de legătură identificat de preşedintele Traian Băsescu, a primit misiunea să o monitorizeze pe Carla del Ponte, procuror antimafia, fost procuror general al Elveţiei, ulterior procuror şef al Tribunalului Penal Internaţional de la Haga (în acest scop, a fost trimis la un curs antimafia în Italia şi Elveţia);

4. Determinarea sinuciderii, prin metode uzitate de formaţiunea „Fantome”, a procurorului Cristian Panait;

5. Orgiile sexuale de la hotelul Ana din Târgu Jiu şi de la Rin Grand Hotel din Bucureşti

6. Căpuşarea Complexului energetic Turceni, prin cabinetul de avocatură al prietenului Dan Şova;

7. Înşelarea unui coleg de partid (Bojin) din Timişoara într-un proces penal pentru care a perceput împreună cu avocatul Dan Şova suma de 50.000 euro onorariu;

8. Rapoartele/informările furnizate, în perioada 2011 – 2012, de doamna colonel Rovana Plumb despre cuplul Victor şi Daciana Ponta.

 Cu ce este şantajat liderul PSD Ilie Sârbu de preşedintele Traian Băsescu (conform aceloraşi surse):

1. Apartenenţa la DIE, unde ar fi fost ofiţer acoperit înainte de 1989, în formaţiunea  „Cimitire” din „Unitatea Fantome” (care întocmea acte civile de vii pentru morţi sau acte de morţi pentru vii);

2. Plecarea în misiune în Occident (Roma, Italia) în acelaşi an (1985) cu căpitanul de vas Traian Băsescu (Anvers, Belgia) şi cu colegul de seminar Daniel Ciobotea (Geneva, Elveţia), actualul Patriarh al României

3. Dosarele instrumentate de DNA pentru perioada cât a fost ministrul Agriculturii în Guvernul Adrian Năstase (2001 – 2004);

4. Suspiciuni privind acte de corupţie (trafic de influenţă, primire de foloase necuvenite, luare de mită) alături de actualul director general al Romsilva, Adam Crăciunescu, pe care l-a promovat de la Timiş.

Am dorit ca prin această notă să transmit preşedintelui Victor Ponta şi liderului Grupului senatorial al PSD, Ilie Sârbu, că au anumite vulnerabilităţi prin prisma unor informaţii vehiculate în înalte cercuri politice şi în rândurile serviciilor secrete, dar nu am primit nici un răspuns şi nu mi s-a solicitat nicio clarificare. Consider că cei doi au obligaţia morală de a răspunde public la acuzaţiile vehiculate pentru a clarifica dacă sunt şantajabili în faţa preşedintelui Traian Băsescu şi a serviciilor secrete. Aştept cu curiozitate răspunsul lor şi le stau oricând la dispoziţie cu clarificările necesare.

Satu Mare,                                              Senator 

23.04.2013                                         Valer Marian

Esecul de 23 de ani al tranzitiei romanesti e ca acela al deschiderii unei usi pictate pe zid

Simion Dascălu, expert al Comisiei Europene, intervievat de Marcel Bărbătei

Sunteţi expert independent al Comisiei Europene. Nu s-au supărat cei din Comisie pe dumneavoastră de când l-aţi „atacat” făţiş pe domnul Barosso ?

Nu, că lucrăm în zone diferite. Suntem foarte mulţi cei care îl tragem la răspundere pe „şeful cel mare”, iar dacă ar fi dorit să aibă o imagine pertinentă vis-a-vis de ceea ce se întâmplă în România, ar fi putut s-o facă...Numai că iată că n-a avut nevoie. Urmează să-l dăm în judecată. Eu am discutat să facem o acţiune comună, noi cei peste 10.000 de semnatari ai unei petiţii, nemulţumiţi de acţiunile domnului Barosso. Am rămas stupefiaţi că domnul Ponta a trecut în cealaltă barcă, or în situaţia în care te duci acolo şi te trezeşti că mai ai pe încă unul în spate care trădează cauza , există posibilitatea să primeşti un altfel de răspuns, Şi-atunci am stat să ne gândim să vedem dacă domnul Ponta nu i-o fi spus domnului Barosso: „lăsaţi că rezolv eu cu domnii ăştia, nu vă mai bateţi capul cu ei !”...

Ce urmează? Pe cine daţi în judecată?

Chiar şi un singur cetăţean afectat în drepturile sale de deciziile Comisiei Europene sau ale Consiliului Europei  se poate adresa Înaltei Curţi a UE şi are dreptul la despăgubiri. Pe cine dăm în judecată? Pe domnul Barosso evident, pentru că aşa am făcut sesizarea la Comisie. Dar de data asta nu-i mai cerem nimic domnului Barosso, ci vom cere Înaltei Curţi Europene de la Luxembourg să-l sancţioneze. Considerăm că votul nostru de la referendum ne-a fost furat prin imixtiunea gravă a domului Barosso. Pe de altă parte, aveam activităţi în domeniul proiectelor europene, iar „invenţia” acestuia cu pragul, nereglementată în vreun fel de Uniunea Europeană, imixtiunea nepermisă în treburile interne ale românilor, trecerea peste votul nostru perfect legal au făcut ca eu să pierd şi pe plan financiar. A venit şi partea americană care s-a implicat la fel, dar mai întâi discutăm cu partea europeană. Şi în situaţia asta îl întreb pe domnul respectiv: „Bine domnule Barosso, votul meu de ce nu are importanţă, pentru că această Comisie Europeană, conform Tratatului, nu are atribuţiuni în acest sens?”

Şi atunci, eu îi dau conotaţie de nerespectare a drepturilor mele şi îi dau o valoare, pentru tot ce n-am putut eu realiza din această cauză - pensie, imposibilitatea accesării fondurilor pe programe de cercetare, din cauza unei guvernări incompetente MRU şi Boc, din cauza carora n-am obţinut cofinanţarea...- , aşadar o valoare reală, demonstrabilă, măsurabilă, bani pe care-i cer Comisiei Europene şi domnului Barosso- „ Plăteşte tu acum!”Îl acuz că prin acţiunea lui a impus un sistem în afara votului legal, sistem care pe mine şi pe multe milioane de români ne-a afectat direct.

Îl mai acuzaţi şi de apartenenţă la grup organizat, creat în vedere săvârşirii de infracţiuni, în speţă furtul resurselor strategice ale României, grup format din Băsescu, Gittenstein, Merkel, Barosso ?

Da , e vorba de „ghişeftul” lui Gittenstein..

Care „ghişeft” şi cum demonstraţi?

Păi simplu, că dacă se ţinea de partea de activitate diplomatică probabil că am fi avut şi noi beneficii ca simpli cetăţeni ; activitate a firmelor româneşti şi eliminarea vizelor. Dacă aceste lucruri erau rezolvate discutam altfel. Vă spun asta pentru că am avut contacte directe în Statele Unite cu firme din domeniul aeronauticii şi am avut relaţii până în anul 2000 cu ataşaţii comerciali ai ambasadei americane şi existau multe proiecte comune reciproc avantajoase...Dar se vede acum vreo schimbare? Avem  apoi problema pamânturilor rare, a materialelor speciale folosite în aeronautică şi aviaţie şi a energiei. Evident discutăm de Roşia Montană, de cupru, de petrol şi gaze ...Şi m-a bucurat poziţia adoptată de ministrul energiei care a declarat că nu mai putem mări preţul energiei, pentru că populaţia nu mai suportă acest lucru, iar industria dispare.

În situaţia asta trebuie regândită toată politica. Întâmplător am tangenţă cu aceste lucruri prin Centrul de Cercetare pe care-l conduc, creat tot în sprijinul dezvoltării regionale europene. Ne ocupăm şi de partea de energie. Povestea cu creşterea preţurilor se leagă şi de povestea cu domnul Barosso, de interesele doamnei Merkel...Suntem ţara cu rezerve energetice şi materiale speciale, dintr-un motiv sau altul încă neexploatate, neepuizate şi care o perioadă de timp oferă o anumită stabilitate pe acest domeniu. A apărut o luptă de la o decizie dată de Departamentul de Stat al SUA legată de materialele speciale şi pământurile rare.  Mai bine zis , în 2005 , fondurile  Pentagonului pentru materiale speciale s-au epuizat şi evident că trebuia găsită o soluţie. Din acest motiv, au apărut conflicte cu China. A fost un joc al Academiei de Ştiinţe americane şi al Departamentului de Stat al Energiei care au făcut aşa o mişcare politică , un studiu care a estimat că prin 2030 aceste resurse mondiale se vor epuiza. Şi-atunci eu emis două estimări de creşteri de preţuri,  paradoxal, exact în momentul declanşării crizei economice în 2007.

Efectul? Vedeţi preţurile actuale de pe piaţa noastră...Cine câştigă? Cei care investesc în energie. Clubul de la Roma estima şi el o creştere de preţ motivând că suntem prea mulţi pe planetă şi dacă se dezvoltă Africa, India şi China în acelaşi timp avem o problemă cu resursele. Mai pot fi găsite şi surse alternative, dar unii n-au drept la viaţă şi nu ştiu cine a stabilit acest lucru şi de ce. Şi pe această idee am ajuns şi noi să avem preţurile dictate în baza unor hotărâri din exteriorul României şi-aici intervine absurdul; de ce să am eu preţurile stabilite la bursa din Chicago, sau din Londra ? Pentru că eu produc energie la Bistriţa sau la Porţile de Fier. De s-o înstrăinăm şi noi să plătim alt preţ ? În Germania, în Cehia în Franţa, privatizarea în energie s-a făcut la un nivel de 15-20%. La noi de ce se face în unele cazuri până la 100%?

Şi-aici pun o întrebare în calitate de cetăţean. La noi de ce nu s-a făcut referendum în privinţa utilizării resurselor ? Că n-am auzit de-asemenea lucru. Aaa..că s-a spus că e bine să rămână la stat. Şi domnul Stat de când îşi ia dreptul să înstrăineze oricum şi de ce mă obligă pe mine să plătesc preţurile astea aberante, stabilite de alţii? Şi-atunci intervine întrebarea legitimă; „există vreun interes?’ Există!

Şi-ajungem la crearea de grupuri de interese. UE spune aşa; dacă unii s-au întâlnit şi-au stabilit ceva în comun , au încălcat legea concurenţei, căci nu mai vorbim acum de piaţă liberă ci de înţelegeri. Există o înţelegere între aceste persoane? Există. Care e elementul comun ? Băsescu , nu? Că se vede de la o poştă. Toţi susţin acelaşi lucru, vorbesc aceeaşi limbă.  Şi care-i interesul lui Băsescu ? Să le umple buzunarele...Că pe gratis nu cred c-o fac.  Ca să evite colapsul lor imediat cauzat de această creştere de preţuri, ei trebuie să găsească nişte resurse pentru o perioadă de douăzeci de ani , până vor dezvolta noile tehnologii, astfel încât actuala lor industrie existentă prin lume să nu sufere.

Şi-atunci îşi găsesc”parteneri”...

Păi le spun” şi-aşa nu sunteţi în stare să vă exploataţi resursele, să le folosiţi, uite, vă dăm noi ceva bani şi le luăm noi, apoi vi le dăm înapoi să le mai plătiţi o dată!”. Cam cum e contractul cu Chevron-ul în acest moment, care intră în aceeaşi categorie cu „ghişeft-ul” domnului Gittenstein. Să nu uităm că el a fost reprezentantul mai multor firme, printre care şi Lockheed Martin, implicată în scandalul”şpăgii” date unui prim ministru din Japonia care a şi intrat la puşcărie şi în scandalul Starfighter cu livrarea unor avioane de care nimeni n-avea nevoie, către Germania. Iar cu Chevron-ul problema este clară: am dat gazele de şist, de fapt de „şest”, printr-un contract în care scrie –foarte interesant- explorare, dezvoltare şi..exploatare! Cu liniuţe clare între ele, iar domnul de la Agenţia care-a dat licenţa spune: „nu domnule, e numai pentru explorare”. Păi amice, tu nu ştii să citeşti un contract? Eu am avut contracte semnate cu americanii privind livrarea unor avioane, şi dacă nu eşti atent, avocaţii din Franţa sau din America te păcălesc cu aceste fraze şi cuvinte şi trebuie să ceri clar definiţia diverşilor termeni.

Şi-au spus clar. Pentru statul român revine doar ce depăşeşte nu-ştiu-câte milioane de metri cubi producţie. Crede cineva că vor depăşi acea producţie? Niciodată. Or să spună”domnule, ştii de fapt, dumneata nu eşti în stare să scoţi, zăcământul este sărac” aşa că în loc de 30 de ani, îl vor scoate în 50 de ani şi nu primeşti niciun leu. Îţi vei cumpăra gazele tale la preţul impus de-afară.

Acum, întâmplător, ne ocupăm de surse spaţiale de energie pentru Agenţia Europeană. A ajuns acum să mă coste energia cât costă energia pe un satelit? Sau pe Lună sau pe Marte? Nu e absurd? Nu se poate ca preţul energiei pe kilowatt-oră să ajungă la asemenea cote. Atunci înseamnă că vin cu energia de-acolo şi mi-o instalez acasă, pentru că mi-o amortizez în 20 de ani – dar atenţie, ceea ce fac durează cel puţin 20 de ani şi nu mai trebuie să măresc preţul la energie folosind tehnologie spaţială- şi este o întreagă nebunie, pentru că noi ne producem singuri energia aici în ţară. Simplu , nu? Trebuie să ne trezim cumva pentru că cineva ne fură „ caşcavalul” de sub noi, cum se spune...

Revenind la grupul infracţional: aici, dacă interesul este convergent şi rezultatele duc la faptul că respectivii sunt beneficiarii acestor grupuri, pe mine, expert al Comisiei Europene, dacă văd că există o înţelegere între ei – nu mă interesează ce documente au semnat între ei –  efectul contează, rezultatele. Nu se poate să ai coincidenţe întâmplătoare, vorba americanului. Să ai acest comportament sincronizat, înseamnă că a existat undeva o organizare ca la carte. Şi ce spun eu? Există un grup infracţional organizat pentru a ne fura resursele. Dacă ni le-ar fi luat legal, însemna să mă întrebe şi pe mine şi pe dumneavoastră, să bată uşor la uşă şi cum a zis domnul ministru:” măi frate, declarăm la început că investitorii în energie vor da 51% din producţie pe piaţa românească”. Şi toţi exportă şi le mai şi plătim certificatele verzi. Nenorocirea e că aici au mers pe ideea pe care-au avut-o şi cei de la imobiliare care nu-şi construiau drumuri, conducte de apă, nu aduceau curent şi gaze după principiul”las’ c-aduce primăria”.La fel au zis şi ăştia că transportă pe infrastructura statului. N-au toţi loc pe „ţeavă”. E prea îngustă!

Murphysme

LEGEA FONDULUI FUNCIAR   Pămîntul e ca lumina: se distribuie, dar nu se împarte.   LEGEA LEGILOR MULTE   O reţea deasă de legi e pentru escroci ca plasa pentru acrobaţi.   IPOTEZA FUNAR   Maghiarul e un român stricat. Noi trebuie să-l reparăm..   TEORIA DISTRIBUIRII SPAŢIULUI   a) Este loc sub soare pentru toată lumea. b) Inutil, pentru că toată lumea vrea la umbră.   LEGEA CIOCOIRII Un cap ridicat la putere devine pătrat.   DILEMA TÖKES   Îi dai ungurului dreptul, el vrea şi stîngul !   AXIOMA LIBERALĂ   Tot ce e de stat - stă.   REGULAMENTUL ASTRONOMIC AL LUI ION DINCĂ TELEAGĂ   Orice mişcare de revoluţie care nu ascultă de nişte legi trebuie băgată la zdup.   CONSTANTA PRUTEANU   Toată lumea a tras: armata - în unii, securitatea - în alţii, justiţia - de timp, nomenclatura - foloase, poporul - nădejde.   TEOREMA NOSTALGICĂ   O dreaptă nu poate să fie paralelă cu o stîngă.   LEGEA PESIMISTĂ A TRANZIŢIEI   Drumul spre Mai Bine trece prin Foarte Prost şi se înfundă acolo.   LEGEA OPTIMISTĂ A TRANZIŢIEI   Drumul spre Mai Bine trece prin noi. Rămîn cicatricile.   LEGEA CEA MAI OPTIMISTĂ A TRANZIŢIEI (SOLUŢIA FINALĂ)   Drumul spre Mai Bine trece prin noi. Rămîn ei.   LEGEA SIMPLĂ A CASELOR NAŢIONALIZATE   Cui are, nu i se va lua. Cui n-are, nu i se va da.   LEGE ELECTORALĂ   Urna scapă turma.   STRAVECHEA REGULĂ A INFORMATORULUI   Torna, torna, frate!   LEGEA SUPRAPUNERII   PE vremuri, voi. SUB vremuri, noi.   VECHEA LEGE PARLAMENTAR-GUVERNAMENTALĂ A LICHIDELOR, FLUIDELOR, VÎSCOASELOR ŞI LIPICIOASELOR   Dacă nu curge, pică. Cît curge, nu pică.   VARIANTA FOLCLORICĂ (PARDON!)   În legătură cu corupţia, multor factori de decizie li se corupe în 14.   LEGEA CIRCULAŢIEI   Drumul cel mai scurt între două gropi trece întotdeauna printr-o groapă.   LEGEA DE BAZĂ A LUI MURPHY, CU APLICAŢIE LA 1989   Orice începe bine, sfîrşeşte rău. Orice începe rău, sfîrşeşte şi mai rău.   AMENDAMENTUL PRUTEANU LA ENUNŢUL ANTERIOR   Nenorocirea e că pînă să ÎNCEAPĂ ceva, te ia naiba.   CONSTANTA PUTERII sau PRINCIPIUL TITIREZULUI   Ca să rămîi în picioare, trebuie să fii învîrtit.   DECRETUL EMBLEMEI   Emblema vremurilor noi este secera şi ciolanul.   LEGEA LENEI UNIVERSALE   Nimic nu merita să... (CĂSCAT)   LEGEA PRIVATIZĂRII   Dacă din ceva scoţi ceva, te poate prinde; mai bine iei cu totul.   REGULA PARTIDELOR   Unde nu e cap, sunt multe aripi.   PROPORŢIONALITATEA NOSTALGICĂ   Înainte era bine. Înapoi era şi mai bine.   POSTULATUL OPORTUNISTULUI   Izmenirea e indispensabilă.   OBSERVAŢIA OPOZIŢIEI LA LEGEA GRAVITAŢIEI   "Toate lucrurile cad în jos", dar, din păcate, nu se precizează CAND.   AXIOMA BEZNELOR   Viteza întunericului este riguros egală cu cea a luminii, cînd nu e chiar mai mare.

Cu Aurel Rogojan despre Serviciile de informaţii pentru securitate şi dezordinea universală

LAB 01-PLATAFORMA GEO-ESTRATÉGICA, originally uploaded by MR._Gabs__(geoze35).

Motto: “Periculoasa, dar relativ stabila si previzibila ordine bipolara a fost inlocuitade o explozie de aspiratii si resentimente natonaliste si religioase, mult timp reprimate” [Ward Pitfield D. Elcock, fost director al Serviciului Canadian de Informatii si Securitate]

Dezordinea la scara internationala este amenintarea majora si iminenta la adresa existentei vietii omului si a intregului ecosistem al planetei. Omenirea a ajuns in stadiul in care dezvoltarea, progresul si tintele acestora sunt subordonate fetisului a doua concepte economice fundamentale devenite perimate si care falimenteaza natura: profitul si P.I.B.-ul. Acesta este mesajul pe care Anders Wijkman si Johan Rockstrom il transmit prin sinteza a numeroase cercetari, reunite in volumul „Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei” [1] .

Lumea in care traim exclude jumatate din populatia planetei nevoita sa-si duca existenta cu sub 1,5 euro pe zi de la binefacerile globalizarii. Un milliard de oameni sufera permanent de foame, iar un alt milliard si jumatate duc lipsa apei potabile. Un numar si mai mare de oameni nu au constiinta valorilor si viziunea necesare pentru a putea fi parte a “satului global”, deoarece cred ca diferentele dintre ei , religioase, politice, entice sau tribale sunt mai importante decat caracterisica noastra comuna, umanitatea.

In numele adevarului lor, spunea Bill Clinton, asemenea oameni folosesc interdependentele globale pentru a-si impune diferentele, chiar daca pentru aceasta este nevoie de dictatori sau tirani, de teroristi sau de arme de distrugere in masa.[2]

Propagandistii noii ordini international afrma ca in “satul global” , cel al viitorului comun, in care responsabilitatile vor fi de toti impartasite, va exista un nivel comun de bunastare si, mai importantdecat toate, valori commune, ceea ce va face diferentele interesante .

Serviciile de informatii pentru securitate nu sunt si nici nu au dreptul sa devina propagandistii unui punct de vedere sau altul. Concepute fiind ca, in numele securitatii nationale a statelor si viitorului comun al acestora, sa scruteze si sa inlature necunoscutele din orizonturile spre care indreapta omenirea, aceste servicii sunt, cel mai adesea, mesagerii vestilor pe care nu le asteptam.

Scaderea importantei granitelor politice si sporirea rolului societatilor transnationale, care devin , astfel, principalii actori ai globalizarii, face ca mediul international de afaceri sa devina tot mai concurential, iar tarile in tranzitie sa fie obligate la satisfacerea unor exigente economice pentru care nu au resursele necesare.

Societatile transnationale dispun peste guvernele lumii relocalizarea productiei si transferul tehnologiilor, modificand substantial pietele fortei de munca, gradul de ocupare a populatiilor, interesul pentru dezvoltarea infrastructurilor, in timp ce statelor nu le mai raman decat prea putine parghii pentru a-si putea indeplini indatoririle fata de cetateni.

In 1913, industriasul german Walter Rathenau recunostea : “300 de oameni, care se cunosc intre ei personal, conduc destinele Europei si isi aleg succesorii”.

In prezent, circa 200 de societati comerciale sunt mai puternice decat 150 de tari la un loc. Aceste societati sunt preponderente in 6-7 state al caror scutier este N.A.T.O.

Politicile companiilor transnationale inchid sute de mii de locuri de munca, situatie care poate radcaliza miscarile sociale, tinand seama si de faptul ca datoriile familiilor cresc exponential anual de trei ori mai mult decat P.I.B.-ul mondial.

Mondializarea produce un impact puternic atat in domeniul economic, cat si in cel ideologic si militar.

Domeniul economic este condus de Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Organizatia Mondiala a Comertului. In numele cultului profitului, aceasta troica a general hiperfalimente frauduloase, crize monetare, prabusiri economice ale unor tari, numeroase dezastre ecologice.

Mondializarea ideologica, sustin analistii fenomenului, este resimtita ca un “front clandestin silentios si invizibil “ al carui scop este sa convinga lumea, bazandu-se pe forta informatiei manipulate, “de fericirea universala a globalizarii”. Si Immanuel Kant ne-a vorbit, acum 150 de ani, de ”fericire” si “pace eterna”, dar ne-a indemnat sa le gasim in noi, ca rod al descoperirii “Eului”.

In ceea ce priveste domeniul militar, noua abordare a acestuia vizeza sustinerea mondializarii cu un aparat de securitate global. Initial, N.A.T.O. trebuia sa-si asume acest rol, dar rezervele unora dintre membrii organizatiei au rezervat S.U.A. misiunea securitatii globale, urmand ca aliatii sa aprecieze fiecare masura propriei particpari.

Rezultanta acestor tendinte se estimeaza a fi “slabirea statelor nationale si o noua geografie in care granitele urmeaza sa fie inlocuite prin retelele interdependentei sau ale marginalizarii” [3]

Viitorul statului este amenintat si de neoliberalism, pe care profesorul Dany-Robert Dufour ne propune sa-l intelegem drept “un program dedistrugere a structurilor colective” si de promovare a unei noi ordini, bazate pe cultul “individului singur, dar liber”.[4]

Globalizarea impune si un nou limbaj : “mondializare si flexibilitate”, “guvernare” si “folosirea fortei de munca”, “underclass” si ”excludere”,”noua economie” si “toleranta zero”,”comunitarism” si “multiculturalism”, “postmodernism”si “fragmentare”, “identitate”, “etnicitate”, “minoritate” s.a.

Din dictionarul noului limbaj lipsesc, insa, cuvinte precum “capitalism”, “exploatare”, “dominatie”,”inechitate”, toate revocate sub pretextul unei presupuse invechiri.[5]

Autorii citati mai releva ca noua “Vulgata planetara” se sprijina pe o serie de opozitii si echivalente: “dezangajarea economica a statului si intarirea componentelor sale politienesti si penale”, “dereglementarea fluxurilor financiare” si “liberalzarea pietei muncii”, “reducerea protectiei sociale” si “responsabilitatea individuala”. Intr-o asemenea opozitie, statul si piata devin factori de presiune asupra individului.

Factorii care ameninta statul, sunt un pericol real si pentru democratie.

Evaluarile din 13 state europene si Japonia a relevant eroziunea loialitatii publice si piederea etichetei ieologice a partidelor. Banii si televiziunile servesc mai bine accederii la putere, decat partidele de masa.

De o vreme, strucurile statale se transforma sau se prabusesc sub povara unor cerinte contradictorii, asupra carora le lipsesc averismentele de securitate.

Situatia este simptomatica pentru statele din lumea a doua si a treia, care nu au ajuns a se forma ca state nationale moderne.

Urmarea este decaderea structurilor statale si disparitia monopolului de forta detinut de stat, cu consecinte periculoase si pentru vecini si comunitatea statala in ansamblul sau.

Un alt simptom al suprasolicitarii statului il constitue pervertirea structurilor statale, prin aparitia unor regimuri care nu urmaresc decat mentinerea la putere si prosperitatea economica a liderilor.

In fata acestor realitati, Hanns W Maull enunta strategiile posibile de salvare pe care statele le au la indemana : retragerea, cooperarea, unificarea cu alte state.

In prezent, pentru a treia oara in istoria contemporana, S.U.A. isi revendica vocatia instaurarii unei noi ordini mondiale. In prezent pare a fi mai aproape ca oricand de realizarea telului, chiar daca unele dintre mijloacele utilizate par a fi imprumutate din arsenalul celor care, mai bine de o jumatate de secol, au comunizat o parte de lume , sub forma “sistemlui mondial socialist”.

Autorul american si analistul politic William Pfaff, spune ca : ”[…] nu exista nici un dubiu asupra faptului ca Statele Unite ale Americii sunt primul stat protomondial, care dispun de capacitatea de a prelua conducerea unei versiuni mondiale a imperiului universal, un imperiu aparut spontan si a carui membri se supun de buna voie autoritatii sale”.

Ignacio Ramonet, autorul “Geopoliticii haosului” si editorialist la “Le monde diplomatique”, vede partea tragica a realitatii exprimate pe Pfaff, in sensul ca vremea drepturilor omului a trecut, iar opozantii si disidentii ordinii anuntate vor fi combatuti economic, politic si militar. Nu-i lipsesc nici argumentele, in acest sens.[6]

Putem sa nu ne intrebam: “Ce va insemna si care ar putea fi consecintele globalizarii asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ?”, “Globalizarea va atenua si inlatuara sau, dimpotriva, accentua amenintarile la adresa acestora ? “Cine va fi garantul drepturilor si libertatilor fundamentale in statul global”?

De ce este nevoie de identificarea acestor noi probleme ?

Fiindca, in opinia noastra, in ecuatia binomica a securitatii principala poblema este echilibrarea permanenta a relatiei dintre stat si cetatean, prin asigurarea, de catre primul, in virtutea clauzelor “contractului social” a conditiilor si egalitatii de sanse necesare“propasirii materiale si spiritual”a celui de-al doilea, “garantandu-i drepturile si libertatile” .

Prosperitatea materiala si spiriuala sunt cerinte fundamenale de securitate, consacrate in cazul nostru de pricipiile Constitutiei si juramantul Presedintelui Romaniei . Cine va garanta intr-o societate globalizata aceste cerinte de securitate ?

Ce transformari se vor produce in viitor in continutul valorilor si atributelor fundamentale de securitate ale statelor nationale ?

Potrivit unui studiu al profesorului Hanns W. Maull la Universitatea din Trier, principalele evolutii si tendinte de dezvoltare, cu care se vor confrunta inevitabil si politicile de securitate, sunt :revolutia demografica, inceputa in urma cu 150 de ani si l carei apogeueste asteptat la jumatatea secolului; consolidarea retelelor economiei unificate care vor atrage in plasa lor tot mai densa si mai extinsa economiile, societatile si culturile nationale, in cadrul unor relatii de interschimbabilitate cu o marja tot mai stransa; mondializarea stiintei, a fluxurilor comerciale si financiare; globalizarea mass- media,a turismului si miscarilor de migratie; frictiunile dintre culturi si problemele globale; suprasolicitarea mediului; internationalizarea crimninalitatii.[7]

Toate statele sunt declarativ interesate, in cel mai inalt grad, de securitatea lor nationala, in care scop aloca resurse finaciare considerabile, practica spionajul global si creaza sisteme contrainformative sofistificate pentru protectia deciziilor strategice, apararea impotriva spionajului si a altor forme de subversiune.

In ultimele decenii, accelerat in ultimii ani, lumea s-a schimbat revolutionar. Intotdeauna, transformarile radicale induc si procese cu o accentuata tendinta de autonomizare si institutionalizare in sine, care se contrapun rolului statelor, ca actori traditionali ai vietii internationale si tind sa se substitue, pana la eliminare, deciziilor guvernelor nationale. In spatele acestor procese , exprimate prin globalizare si informationalizare sunt, totusi , niste oameni si interesele lor. Cine sunt ei si incotro vor sa duca lumea ?

Dacă in secolul trecut statele puteau fi considerate actorii reali ai sistemului internaţional, in prezent ar fi nerealist să fie ignoraţi numerosi alti actori, care nu sunt doar organizaţiile interguvernamentale dar şi ONG-urile, întreprinderile transnaţionale, cluburi de reflexie sau grupuri de presiune.

Într-un context caracterizat de numeroşi factori de risc, este previzionată, pe de o parte, multiplicarea entităţilor statale, circa 300 până în 2050, iar pe de altă parte, statul, singura şi cea mai importantă formă de organizare politică, economicăşi de securitate, se va confrunta cu o serie de provocări în ceea ce priveşte rolul său efectiv de guvernare.

Carateristicile transfrontaliere ale proceselor globalizante , in absenta unor mecanisme suprastatale adecvate de planificare, control si reglare, imprima lumii directii aleatorii, gresite si periculoase.

Grija pentru decaderea rolului Organizatiei Natiunilor Unite, concomitent cu eforturile obstinante de a-i contrapune regionalizarile economice cu liant ideologic spiritual si identitar, au nascut nu numai noi rivalitati si competitii, ci au trasat noi si periculoase frontiere ale confruntarii.

Lumea pare a se afla in stadiul in care, statul inainte de disparitie, transfera unele din atributiile sale viitoarelor structuri globale.

Secolul de care ne-am despartit a fost pus sub eticheta “cel mai violent din istorie”. Probabil ca secventa temporala unitara din istoria erei crestine, fara a depasi violenta cumulata ca sursa de energie a istoriei universale.

Secolul in care ne aflam a debutat , chiar din primul sau an, cu o revenire consternanta , la scara planetara, a violentei in forme apocaliptice , avand ca tinta inegalabila superputere mondiala, castigatoarea de necontestat a Razboiului Rece.

In replica, Statele Unite ale Americii , sub deziva “Cine nu este cu noi este impotriva noastra”, a impus mobilizarea celei mai largi coalitii internationale intr-un razboi cu inamic nevazut, fara armate si pozitii de lupta. Un astfel de inamic este pretutindeni si permanent.

Concluzia impune problematizarea situatiei. Cum , de unde a aparut si ce urmareste acest inamic ? Ce raspunsuri dau fiecare dintre parti, ce spun analizele stiintifice prezumate obiective , ce spun, dar si ce atitudine adopta serviciile de informatii pentru securitatea natiunilor, toate, de jure, membre egale ale comunitatii mondiale ?

O data de calendar, 11 septembrie 2001, a fost invocata drept borna de hotar in istoria lumii , cu consecinte prelungite si in cel de al doilea deceniu de la evenimente.

A trecut, totusi, destula vreme ca sa putem avea parte si de judecati lucide si de alte adevaruri, caci este o axioma ca cea mare parte din informatiile oficiale ale unui moment dat, supuse judecatii posteritatii reflecta o alta realitate.

Lui Andre Malraux i-a fost atribuit aforismul : “Secolul XXI va fi religios sau nu va exista deloc “. Unii spun ca au fost de fata cand Malraux a emis sentinta, altii spun ca suntem in fata unui text apocrif. Adica fals. In realitate, Malraux nu ar fi spus “religios”, ci “mistic”, ceea ce este cu totul altceva , in sensul ca daca omenirea nu-si va regasi elanul inceputului inteligentei pe pamant, va ramane fara gandire.

Mileniul al treilea a inceput cu evenimente care au scos ostenativ in evidenta linia de demarcatie dintre marile religii monoteiste si mai putina gandire din partea principalilor actori implicati.

Natura violenta a competitiei pentru acumularea de bogatii si suprematie mondiala nu s-a schimbat. Ea a fost disimulata, cand intr-o continua lupta pentru supravietuire, cand in cooperare si coexistenta pasnica internationala, cand intr-o noua ordine mondiala, cea a societatii informationale globalizate. Au alternat doar diferitele fatete ale violentei, gestiunea formelor, mijloacelor si metodelor de administrare. S-au mai schimbat, dar nu semnificativ, actorii si aliantele. Transformari radicale, neindoielnic au avut loc in natura insasi a noilor razboaie.

Anticipand evenimentele, serviciile de informatii pentru securitate isi pregatesc capacitatile de reactie

Comunitatea informativa a Statelor Unite ale Americii cunoaste , de la inceputul noului secol, o ampla si prounda reforma conceptuala si structural-organizatorica. Filosofia acestei reforme este una cat se poate de pragmatica si, in acelasi timp, specifica exceptionalismului american : “Ceea ce investeste astazi natiunea noastra in dezvoltarea surselor, in noile metode de culegere a informatiilor, in angajarea noilor analisti si in instruirea lor poate reprezenta maine diferenta dintre succes si dezastru, inbtre viata si moarte, nu numai pentru cei implicati in activitati informative, ci pentru intreaga natiune”[8]

A investi in serviciile de informatii, inseamna a sti sa alegi intre viata si moarte. Aceasta afirmatie, atentie, a fost facuta nu la apogeul Razboiului Rece, ci la un deceniu dupa si cu doi ani inaintea atentatelor de la 11 septembrie 2001.

Dezvoltarile capacitatilor informative secrete ale S.U.A. vizeaza cu preponderenta pregatirea operatiunilor militare la scara globala. Noua configuratie a sistemului informativ militar dubleaza ansamblul comunitatii de informatii a S.U. A.

Potrivit oficialilor americani, Pentagonul va trimite sute de noi spioni înîntreaga lume, ca parte a unui plan ambiţios de a crea o reţea de spionaj capabilăsă rivalizeze ca mărime cu cea a CIA. Proiectul are ca obiectiv transformarea Agenţiei de Informaţii a Departamentului Apărării – DIA într-un serviciu axat pe ameninţările emergente, care săîşi armonizeze într-o mai mare măsurăactivitatea cu cea a CIA şi a unităţilor militare de comando.[9]

Oficialii americani au precizat căprintre priorităţile D.I.A. se numărăgrupările militante islamiste din Africa, transferurile de arme derulate de Coreea de Nord şi Iran, precum şi modernizarea militarăa Chinei.

Mai aproape de noi, Franta vine si ea sa confirme ca:”Ignorand istoria serviciilor serviciilor speciale (…) nimeni nu poate tinde spre eficienta”(11) In cazul Frantei, recursul la istorie nu este intamplator, deoarece invatamintele acesteia au fost de mai multe ori ignorate, iar Franta a avut numai de pierdut.

Razboiul din Golf a determinat Franta, incepand cu anii'90 sa-si dezvolte sistemul informativ secret , deoarece a identificat in noul mediu international de securitate mai multe oportunitati, de la care nu se voia exclusa.

Argumentele franceze pentru o comunitate de informatii mai performanta, dupa Razboiul Rece, au fost in principal: necesitatea de a cunoaste tot ceea ce inafara granitelor poate ameninta economia si securitatea Frantei si vointa Frantei de a interveni, in cadrul Natiunilor Unite, chiar si a Europei, pentru a se impune respectatrea, chiar pe calea armelor, a demnitatii omului sau pentru a riposta intentiilor instigatorilor la razboi.

Cele doua directii de actiune ale comunitatii informative franceze sustin , pe mai departe, conceptia spionajului strategic (total), fara vreo discriminare ori omisiune de tinte si spatii geografice , pun economia pe prim planul intereselor de securitate si, exprima vocatia Frantei de lider mondial, afirmand, asemenea Statelor Unite ale Americii, ca isi pune sistemul informativ secret in slujba impunerii, la nevoie, cu forta, a respectarii drepturilor omului sau a pacii, fiind dispusa sa riposteze chiar si numai intentiilor instigatorilor la razboi.

Noul organism de spionaj militar al Frantei include mai multe structuri corespondente la dezvoltarile fara precedent ale comunitatii informatiilor militare americane.

Concomitent, au fost infiintate cinci structuri speciale de combatere a criminalitatii in domeniile : tehnologiei informatiei si comunicatiilor, afacerilor cu armament, informatii si anchete vamale, afaceri strategice si prevenirii coruptiei.

Culegerea informatiilor din comunicatii, potrivit Registrului de interceptari al Serviciului de Securitate si Ordine Publica , indica un numar de 100.000 de persoane a caror convorbiri sau corespondenta au fost controlate. Retine atentia si faptul ca peste 80 la suta din personalul serviciului mentionat isi desfasoara activitatea sub acoperire in medii inchise, inclusiv reuniuni sindicale, politice ori religioase.

Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord a amendat legile serviciilor din 1989, de altfel primele din istoria seculara a acestora, a emis o lege speciala pentru informatiile externe si a scos la lumina ( prin legalizare ori constituire de facto ) noi structuri de informatii, precum si un mecanism complex de integrare si coordonare a acestora. Nu mai putin de sapte organisme de coordonare si control .

Recent au devenit cunoscute planurile Guvernului britanic de a monitoriza activitatea pe Internet a tuturor cetăţenilor şi telefoanelor mobile, iar Universitatea Cambridge este pe cale sa devina din nou, ccea ce a mai fost in istoria ei pentru sistemul britanicde spionaj.

Reforma uriasului aparat informativ secret mostenit de Federatia Rusa a fost o elocventa si maiastra miscare de pastrare a fortei si traditiilor structurii predecesoare.

Descentralizarea aparenta a fost complinita de o foarte stransa coordonare prezidentiala, iar veterani ai serviciilor au primit posturi cheie in administratie, cei mai norocosi fiind distribuiti in roluri importante de capitalisti autohtoni, ori de export.

In ce priveste Republica Federala Germania, trebuie observata aparitia, dupa modelul american, a noilor servicii de informatii militare ale armelor, dar despre care nu s-au oferit, inca, suficiente date.

In flancul de sud-est, in ultimii doi ani (2011-2012 ) este observata o efervescenta a serviciilor de informatii ale Turciei, pe fondul evenimentelor regionale, dar si al anihilarii mai multor conspiratii ale unor generali si ofiteri superiori , ccea a impus si o tot mai evidenta afirmare a suprematiei a Organizatiei Nationale pentru Informatii ( M.I.T.) in raport cu serviciile militare si ale politiei.

In alte imprejurari , cand se incheiau marile confruntarimondiale, rolul serviciilor de informatii pentru securitate era considerabil diminuat. Dupa incheierea Razboiului Rece, pentru prima oara in istorie serviciile de informatii pentru securitate nu numai ca nu si-au diminuat activitatea, ci, dimpotriva s-au pregatit pentru roluri si misiuni la scara planetara. Nu este suficient sa vedem acest lucru. Trebuie sa stim si de ce, fiindca planeta are si asa destule alte carteluri transnationale, unele de factura criminala, care se comporta ca niste guverne mondiale nevazute. Nici una dintre comunitatile de informatii secrete mentionate nu s-au reorganizat si intarit in scopuri statice defensive, ci pentru razboaie aeropurtate in oricare zona a globului si, de asemenea, pentru suprematie in spatiul circumterestru.

Serviciile secrete actori ai relatiilor internationale

Pentru prima data in istorie, in februarie 2003, seful unui serviciu de informatii, la momentul dat si directorul Comunitatii Informative a Statelor unite ale Americii, a participat la lucrarile Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite, in calitate de membru al delegatiei oficiale condusr de presedintele George W. Bush. Scopul prezentei neobisnunite era prezentarea unui dosar care sa sustina interventia militara in Irak.

Anterior agentiile de spionaj americane au fost acuzate de interceptarea comunicatiilor unor membri ai Consiliului de Securitate, chiar in speta respectiva.

Cu trei ani mai inainte, aliati europeni ai S.U.A. au anchetat scandalul “Echelon”al interceptarii comunicatiilor guvernelor occidentale nesigure, intre care nu putea lipsi cele ale Frantei, Italiei, Spaniei, Portugaliei, Greciei, ale unor tari nordice…

In aceeasi perioada, “Institutul pentru Informatii si Operatiuni Speciale”cu acronimul MOSSAD a pus pe masa guvernului de la Ankara dosarul cu concluziile interceptarilor de la Comisia Europeana, pentru a sti cum sa-si sustina candidatura la Uniunea Europeana.

Motivul pentru care intre serviciile secrete si clasa politica au intervenit relatii mult mai deschise este exprimat de George J. Tenet in termenii:“Serviciile de informatii ale S.U.A, transmmit liderilor nationali discernamatul si flexibilitatea de care au nevoie pentru a fructifica oportunitatile de care dispunem (…)Noi largim gama optiunilor factorilor de decizie si ii ajutam sa solutioneze dilemele dificile cu care se confrunta” [10]

De la Pearl Harbour la Operatiunea “Gemenii”

Ziua de 1martie 2003, cand si-a inceput oficial activitatea nou creatul Departament de Securitate Interna , a fost declarata de presedintele George W. Bush drept istorica pentru Guvern si Statele Unite ale Americii. Ce s-a intamplat, de fapt, in ziua respectiva ? Peste 20 de agentii federale , cu cca. 170.000 de angajati, au creat un sistem integrat de securitate “mult mai unit, eficient si organizat pentru a se putea raspunde amenintarilor teroriste “.[11]

Pentru ca ziua de 1 martie 2003 sa devina istorica, a fost nevoie de repetarea experientei Pearl Harbour-ului in varianta Operatiunii “Gemenii”. Dupa cum vom vedea, intre cele doua evenimente exista similitudini , unele de sablon.

Despre ambele surprize strategice s-a spus ca au reprezentat cele mai mari esecuri, fiecare in secolul sau, din istoria culegerii de informatii.

Dupa patru decenii, despre atacul japonez de la Pearl Harbour avea sa se spuna :”Japonezii au distrus mult armament greu invechit. Intr-un fel, ei ne-au facut un serviciu”. [12]

Istoria a contrazis esecul sistemului informativ american in cazul atacului din 7 decembrie 1941 asupra bazei navale americane de la Pearl Harbour.

Ernest Hemingway, in calitate de colaborator al Serviciului de Informatii Navale a indeplinit o misiume informativa in Extremul Orient, pentru evaluarea intentiilor Japoniei. Daca Richard Sorge a transmis lui Stalin ca Japonia nu va ataca Uniunea Sovietica in Extremul Orient, in schimb, Hemingway a transmis la Washington ca Japonia va ataca S.U.A. , fiind decorat cu Steaua de bronz pentru merite nespecificate.

Anchete paralele independente contrazic esecul sistemului informativ american in cazul Operatiunii “Gemenii”, dar confirma probleme in sistemul deciziilor politice.

Agentii de teren ai F.B.I. au colectat si raportat suficiente informatii care impunea concluzia realitatii si iminentei unui eveniment de natura celui consumat la 11 septembrie 2001.

Ceea ce pune,deja, probleme de alta natura tine de atitudinea autoritatilor sub mandatul presedintelui anterior. In decembrie 2000, oficiali ai F.B.I. au impiedicat anchetarea unui terorist , francez marocan, care era intre cei care au actionat in septembrie 2001 si a fost inculpat pentru complot in vederea organizarii de acte teroriste in Statele Unite.

Lantul slabiciunilor, daca au fost cu adevarat slabiciuni, nu se incheie cu aceste detalii ale erorilor operationale. Inalti oficiali americani, inclusiv din administratia democrata sunt aratati ca nu s-au ocupat de gestionarea amenintarilor asupra carora au fost avertizati.

Catre finalul mandatului presedintelului Clinton, consilierul acestuia pentru securitate nationala, Sandy Berger, devenise extrem de preocupat de temerile unui atac asupra S.U.A.

George W. Bush , in campania sa electorala, avea si el asemenea premonitii. In fine, odata instalat la Casa Alba, pe 26 ianuarie 2001, primeste primul raport care arata ca autoritatile credeau ca au dovezi clare privind implicarea ”Al- Qaeda”in atentatele anterioare.

Un dosar al strategiei de lupta impotriva retelei teroriste “Al-Qaeda” avea sa treaca prin verigile birocratiei si sa tot fie amanat “din lipsa de timp”. Ultimele nivele de temporizare au fost la Departamentul de Stat si de aici catre presedinte. Secretarul de stat, Condolenzza Rice nu a avut timp, vreo doua luni. Presedintele Bush a primit documentul, pe data de 10 septembrie 2001, dar ca o ironie suprema, nici el nu avut timp sa-l semneze. Si daca avea ? !

Dupa 7 decembrie 1941, natiunea americana a fost convinsa ca trebuie sa intre in razboi, iar presedintele Roosevelt i-a dat adverasului sau politic, altminteri un bun prieten al sau, William Donovan intreaga putere necesara edificarii sistemului informativ national, sub denumirea de Oficiul Serviciilor Strategice. Oficiul integra un numar de opt agentii guvernamental

Ca intr-o repetitie a istoriei, dupa sase decenii, tot in urma unei “surprize strategice”, Operatiunea “Gemenii”, un alt presedinte al S.U.A., a dat tot unui prieten al sau, Tom Ridge, raspunderea colosala a salvarii Americii de terorism, numindu-l la conducerea “Departamentului Securitatii Patriei”. Cu acest prilej s-a spus: ”Am creat acest Departament al Cabinetului in timp de razboi. Fiecare persoana din cadrul Departamentului Securitatii Patriei joaca un rol important in castigarea primului razboi din secolul XXI”.[13]

Directiva de actiune a Departamentului Securitatii Patriei a fost rezumata de G.W. Bush in : “Am pornit la vanatoare!”

Directiva de actiune a S.O.E., data de Churchill in 1941 era de trei cuvinte :”Dati foc Europei !”

Ce a insemnat si ce consecinte a produs ordinul de misiune dat de Churchill stiu doar cei ce s-au ocupat de cercetarea istorica obiectiva a faptelor de arme ale S.O.E.

Ce a insemnat vanatoarea lui Bush a cam inceput sa se afle. Inainte ca Bush sa-si fi incheiat chiar primul mandat , directorul C.I.A. , George Tenet l-a parasit deziluzionat, in vara anului 2004, iar la cateva luni dupa inceperea celui de al doilea mandat, in aprilie 2005 , motive de onoare si demnitate l-au determinat si pe secretarul de stat Colin Powell sa se retraga. Ambii au fost folositi in furnizarea argumentelor de invadare a Irakului. Si unul si altul au realizat erorile pe care le-au acceptat sa le prezinte lumii ca motive rezonabile ale unui “casus belli”.

Poate ca altfel puteau fi intelese lucrurile, daca presedintele Bush nu recurgea la minciuna, declarand ca America nu are interese economice in Irak, ca doreste doar dezarmarea acestei tari si inlaturarea lui Saddam Hussein. Mai mult, Consiliul de Securitate al O.N.U. a fost somat sa actioneze solidar, ca altfel va deveni de neluat in seama.

Noile razboaie si revolutii “democratice” – operatiuni acoperite ale noului imperialism si recolonizarii

Portavocea adevarului acestui enunt a fost, cu anticipatie, Henry Kissinger, cand a spus:”Lucrurile sunt destul de simple: democratiile industrializate nu pot ingadui ca accesul la petrolul din Golful Persic sa le fie refuzat sau ca zona sa fie dominata de o tara sau de un grup de tari ostile fata de bunastarea lor.”[14]

Precizarea lui Kissinger pune intr-o alta lumina si Razboiul Golfului din 1991, a carui miza a fost crearea capetelor de pod americane din Kuweit si Arabia Saudita, in vederea expansiunii ulterioare in Irak , cu urmatoarea tinta Iranul.

Pana la un moment dat Iranul era axul politicii americane de securitate din Golful Persic. Inlaturarea sahinsahului Reza Pawlahi Ariamer si instaturarea regimului teocratic fundamentalist a fost unul dintre esecurile rasunatoare ale C.I.A.

Dupa ce Iranul s-a transformat intr-o amenintare, noua axa de securitate a S.U.A in zona a devenit Irakul, sustinut in razboiul impotriva Iranului. Defectiunea lui Sadam Hussein din tabara americana, dupa cca. 30 de ani de cochetarie cu C.I.A. a fost un alt esec. Intr-un fel, marea coalitie antiterorista si invadarea Irakului, s-ar putea sa consemneze vreun istoric malitios, nu a fost decat o vanatoare, o potera la care au subscris peste 90 de state , pentru a pedepsi tradarea unui fost agent de rang inalt al C.I.A.

Concluzia care se impune este ca asa zisul esecul sistematic al sistemului informativ secret al S.U.A. in evaluarea problemelor Orientului Mijlociu a condus la stari de criza, pe care cei doi presedinti texani [tatal si fiul], strans legati de cartelul american al petrolului, le-au apreciat ca nu pot fi solutionate fara razboi. Orice razboi, pana sa instituie ordinea invingatorului, creaza si lasa in urma sa multa dezordine. Intr-o lume a interdependentelor, comunicarea fara frontiere face ca dezordinea sa se universalizeze.

Razboaiele din Golf precedente ale “primaverii arabe”

Profeticul Henry Kissinger a vazut in razboaiele din zona Golfului Persic inceputul unei noi ordini internationale.

Scepticul Josua Muravichik, expert al Institutului S.U.A. pentru politici publice, vine si avertizeaza , ca intrat intr-un rol, ca lumea araba nu este democratica, deci despre ce noua ordine mondiala ar putea fi vorba ?! Si continua: “(…)din Maroc pana in Golful Persic, guvernele nu sunt nici legitime, nici democratice. Altfel spus, nu-si gasesc locul in secolul XXI (…)” [15]

Dupa un deceniu, fata unei insemnate parti a lumii arabe s-a schimbat. In numai cateva luni , revoltele au cuprins Tunisia, Egiptul , Libia, Siria, Yemenul si Bahreimul. In primele trei tari, longevivii conducatori autoritari au fost inlaturati.

In cazul Libiei a fost nevoie si de o operatiune militara aeriana a N.A.T.O. In calitate de prima tara europeana implicata in inlaturarea lui Gadhafi, Franta si-a adjudecat 35 la suta din petrolul libian.

In nici una din tarile cuprise de revoltele “primaverii arabe”, “vox populi”nu a revendicat democratia, ci hrana, imbracaminte si un acoperis.

Noii conducatori, adusi pe valurile revoltelor declansate informational, nu au vreo vocatie democratica, fiindca in lumea araba nu exista o elita capabila sa inteleaga imperativele conceptuale si aplicative ale democratiei. Lumea araba nu are memoria democratiei, ci doar experienta familiilor, triburilor, clanurilor, partidelor unice, a liderului paternalist investit cu atribute cvasi-divine, a confesiunilor sau sectelor domnitoare sustinute de institutiile unui stat concentrationar si politienesc.[16]

In universul “primaverii arabe “este riscant a vorbi despre existenta unei elite politice beneficiara a unei culturi serioase a ideilor democratice. In lumea araba vor putea functiona guverne si institutii tehocrate perfecte, dar aceasta nu va produce si lideri politici imuni la cultul maladiv al personalitatii si la conceptul de “putere pe viata”.

Cei care au pus in miscare roata istoriei in lumea araba vor constata eroarea savarsita numai cand nu se va mai putea iesi din impasul creat de razboiul dintre cele trei alternative democratice : “democratia preambalata occidental”,“democratia islamica iraniana” si “democratia urnelor supusa dreptului canonic islamic a Fratilor Musulmani”.[17]

Comunicare la Conferința Internațională POLITICĂ. DIPLOMAȚIE. CULTURĂ

Craiova, 10-13 aprilie 2013

Note

1] Anders Wijkman & Johan Rockstrom„Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei” , Compania, Bucuresti, 2013

[2] Bill Clinton , Discurs la Conferinta Partidului Laburist, Winter Gardens Blackpool, 02 oct .2002 [ Conferinta, Clinton, Bill, Arkansas C.L.P. ]

[3]Hanns W. Maull, ’Care este viitorul statului national”, in revista “Deutschland” , Apud Lumea Magazin,nr.4/2000 ]

[4] Dany-Robert Dufour, Noua conditie umana. Spaimele individului-subiect.

[5] Pierre Bourdieu & Lod'c Wacquant, “Noul limbaj global”, “Le monde diplomatique”

[6] Ignacio Ramonet, Brutalitatea mondializarii, “Le monde diplomatique”

[7] Hanns W. Maull, op.cit [9] George Tenet, Discurs la Georgetown University, 18 oct. 1999

[8] Greg Miller. “Agenţia de Informaţii a Departamentului Apărării din SUA va trimite sute de noi spioni peste hotare”, “The Washington Post”- 02.12.2012

[9 ColonelPaulPaillole , presedintele Asociatiei fostilor membri ai srviciilor special din Ministerul Apararii Nationale, Prefata la Roger Falligot& Remy Kaufer, “Istoria mondiala a spionajului”, Ed. Nemira, Bucuresti, 2002

[10] George J. Tenet, Idem

[11] Bush, G.W. Discurs la inceperea activitatii Departamentului Securitatii Interne, C.N.N. , 28 februarie 2003

[12] Prangle, Gordon W , At Down We Slept, New York, Penguin Books, 1982, p. 787

[13] Bush, G.W., Idem

[14] Kissinger, Henry, “Are nevoie America de o politica externa ?”- Catre diplomatia secolului XXI, Ed. Incitatus, 2003

[15] Chican, Dumitru, “Primavara araba sau Chipurile lui Ianus, Ed. Proema, Baia Mare, 2011

[16] Idem

[17] Chican, Dumitru, op.cit