...inca nu la aceea de apoi, insa sprea aceea, oricum. Iata-l pe seful Fondului Monetar International, din pozitia de viitor presedinte al Frantei in aceea de inculpat. Pricina? S-a aratat gol unei cameriere africane la hotelul de $3000/noapte la care statea, a incuiat usa si a obligat-o pe femeia in cauza sa-l... suga.
Americanii, fie ca-s apucatii pe care-i stie lumea, ceea ce afla si romanul, fie ca fac un serviciu lui Sarkozy, l-au pus in boxa acuzarii.
Iata ce scrie un american ziarului New York Times:
Vince Boston din San Mateo, California scrie:
Bonjour, mon ami's ! It is I, ze great sophisticated and elegant Dominque Strauss-Kahn, who always selects ze perfect wine. Oui, I had a bit of fun with a mere chambermaid...so what? What else are ze chambermaids there for? Ze problem is ze puritanical Americans...not moi ! I merely do what I and my fellow government bankers have been doing for years, and it is ME who is supposedly ze problem? I reject your puritanical American Americanism !
Me and my fellow $3,000/night international government bankers spend all day long raping poor countries on behalf of rich countries. When we tire of that, we switch to raping the working class inside each country on behalf of the ruling class who went to the right schools and have the right last names. After all, I am ze most ridiculous of all ze politicians in ze entire world, a stalwart leader of ze French “Socialist” Party.
Why, ever since I was born with my nursemaid feeding me Dom Perignon in my baby bottle, I have dedicated my life to helping the struggling working classes…like ze hotel maid last night. She was struggling…does she not realize I was helping her in her fight against ze rich exploitive well-connected ruling class ? Ungrateful wench !
What could be more natural for me and my good banking fellows than to switch to raping hotel maids at ze end of a long tiring work day ? I do whatever I want whenever I want to whoever I want ! Yes, yes, you may, how you say, succeed in locking me up in one of your puritanical puritan prisons. But it matters little. There are 50, 100, 1,000 more international government bankers waiting to take my place and continue with our sacred, important "work". It is truly a calling, not merely a “job”.
Daca nu l-as avea in gand pe violatorul Romaniei, J. Franks, ajutat de clica Ba'secului, as spune: Fara cuvinte...
Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste
Americanii, fie ca-s apucatii pe care-i stie lumea, ceea ce afla si romanul, fie ca fac un serviciu lui Sarkozy, l-au pus in boxa acuzarii.
 |
| In dreapta, e Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI |
Iata ce scrie un american ziarului New York Times:
Vince Boston din San Mateo, California scrie:
Bonjour, mon ami's ! It is I, ze great sophisticated and elegant Dominque Strauss-Kahn, who always selects ze perfect wine. Oui, I had a bit of fun with a mere chambermaid...so what? What else are ze chambermaids there for? Ze problem is ze puritanical Americans...not moi ! I merely do what I and my fellow government bankers have been doing for years, and it is ME who is supposedly ze problem? I reject your puritanical American Americanism !
Me and my fellow $3,000/night international government bankers spend all day long raping poor countries on behalf of rich countries. When we tire of that, we switch to raping the working class inside each country on behalf of the ruling class who went to the right schools and have the right last names. After all, I am ze most ridiculous of all ze politicians in ze entire world, a stalwart leader of ze French “Socialist” Party.
Why, ever since I was born with my nursemaid feeding me Dom Perignon in my baby bottle, I have dedicated my life to helping the struggling working classes…like ze hotel maid last night. She was struggling…does she not realize I was helping her in her fight against ze rich exploitive well-connected ruling class ? Ungrateful wench !
What could be more natural for me and my good banking fellows than to switch to raping hotel maids at ze end of a long tiring work day ? I do whatever I want whenever I want to whoever I want ! Yes, yes, you may, how you say, succeed in locking me up in one of your puritanical puritan prisons. But it matters little. There are 50, 100, 1,000 more international government bankers waiting to take my place and continue with our sacred, important "work". It is truly a calling, not merely a “job”.
Daca nu l-as avea in gand pe violatorul Romaniei, J. Franks, ajutat de clica Ba'secului, as spune: Fara cuvinte...
12 comentarii:
Zainab din New
If the $3000 per night hotel room is being paid for by the IMF, then it's especially hypocritical and particularly vile, given how the IMF is always going around advocating, or even demanding, severe austerity measures from debtor nations who are forced to make budget cuts which often lead to extreme difficulties for their societies' most vulnerable.
Shame on Dominique Strauss-Kahn & Shame on the IMF.
sunny din ny
His obviously rushed flight (leaving his cell phone, etc.) is evidence of guilt, under our rules of evidence. Besides, if a trap had been set by sending in a maid, nobody-----nobody------ forced him to attack her. The "setup" story is going nowhere. His presence in NYC, on our dime at $3000K/night, needs to be explained, since he was supposed to be on his way to Germany. I also demand that bureaucrats living off the backs of taxpayers travel modestly. This "Socialist" is living high, while he advocates policies to force us to live in cubicles and "spread the wealth." Ha!
În cele ce urmează nu vom vorbi despre detaliile arestării şefului FMI în urma unei agresiuni sexuale asupra unei cameriste de hotel din New York, ci propun să ne întoarcem la începutul lunii noiembrie 2008, când, potrivit ziarului elveţian "Le Temps", clasa politică franceză, cu o unanimitate rară, de la stânga radicală la dreapta tradiţională, a primit cu o imensă uşurare decizia de menţinere a lui Dominique Strauss-Kahn în fruntea Fondului, după ce acesta fusese albit în urma unei anchete interne după o legătură extraconjugală cu o salariată. Atunci s-a zis că a fost voba despre "o victorie a Franţei gaulliste şi epicureene asupra Americii puritane". Cu toate acestea, afacerea nu a rămas fără urmări, ea dezlegând limbile unora din Paris, care nu au ezitat să vorbească despre soţiile politicienilor francezi şi, mai ales, despre temperamentul singular al lui Strauss-Kahn. Imediat, presa din Hexagon a lăsat să se scurgă tot felul de aluzii la "poftele lui sexuale nemăsurate" (cum scria revista "L'Express") sau la "vechi poveşti de acest gen" (potrivit ziarului "Le Figaro"), care circulau cu mult înainte ca el să ajungă în fruntea FMI. Cel vizat a reacţionat prompt, ameninţându-i cu procese pe cei care răspândeau "zvonuri răuvoitoare" despre el.
Cu toate astea, presa pariziană spunea că derapajul lui nu era întâmplătotr, ci era programat, el având un fel de obsesie pentru femei, pe care contextul permisiv al cercurilor politice franceze l-a încurajat în mod cert. Cea mai detaliată poveste aparţine ziaristei şi romancierei Tristane Banon, care îl întâlnise pe Dominique Strauss-Kahn cu câţiva ani mai înainte, ca să-I ia un interviu. Locul întâlnirii era de-a dreptul insolit: o garsonieră din apropierea Adunării Naţionale a Franţei, care avea ca mobilier un pat mare şi un televizor. "Interviul propriu-zis a durat cinci minute şi jumătate", a povestit Tristane Banon; timp cât fostul ministru francez al Economiei să înceapă s-o mângâie şi să-i propună ceea ce în terminologia FMI se cheamă o "fysical affair". Ziarista respectivă nu a fost singura care a plecat şocată de la o întâlnire cu cel care, în 2007, avea să devină preşedintele FMI, iar acum, în 2011, se pregătea să-l înfrunte cu mari şanse pe Nicolas Sarkozy la prezidenţialele din 2012. Avocatul parizian Emmanuel Pierrat a povestit că a fost abordat de o femeie ce gravita în cercurile politice şi care a răspuns unei oferte menite "să-i amelioreze situaţia profesională".
Confruntată cu avansurile insistente ale politicianului nostru, ea "s-a fofilat înainte ca lucrurile să degenereze", după cum avea să declare avocatul. Aurelie Filippetti, purtătoare de cuvânt (în noiembrie 2008 - n.n.) a grupului socialist din Adunarea Naţională a Franţei, a păstrat o amintire foarte urâtă după o tentativă de agresare sexuală, "foarte grea, foarte apăsătoare", din partea colegului său de partid Strauss-Kahn. "Ulterior, am făcut astfel încât să nu mă mai aflu singură cu el într-o cameră", avea să declare ea.
Alte mărturii îl descriu având mereu acelaşi comportament: o solicitare imediată, insistentă şi directă, urmată de telefoane şi de SMS-uri, care putea dura zile întregi. Un lucru cel puţin ciudat, denunţat de ziarul elveţian amintit: în mass-media din Franţa s-a păstrat o tăcere aproape totală despre aceste practici. Se spune că acest comportament s-a agravat după ce, în 1999, a fost silit să demisioneze din postul de ministru al Economiei din cauza unei afaceri privind o finanţare politică, în care lui i s-a reproşat că a folosit o scrisoare antedatată. Justiţia franceză nu l-a găsit vinovat.
În schimb, ajuns în fruntea FMI, nu şi-a abandonat vechile obsesii despre care se şopteau atâtea prin cercurile politice franceze şi a avut o aventură extraconjugală cu o salariată a Fondului, ce a dus la o criză în cadrul instituţiei şi care a fost înăbuşită până la urmă. Aşa s-a ajuns la articolul din 7 noiembrie 2008, din cotidianul elveţian "Le Temps", reprodus atunci de "Courrier International", care a pus în şapou următoarele cuvinte: "Întregul Paris mediatic cunoştea nepotolitul apetit sexual al fostului ministru socialist. Dincolo de persoana lui DSK, afacerea respectivă luminează moravurile urâte ale clasei politice". În ce-l priveşte, titlul articolului este profund actual - DSK sau arhetipul lui "Sexus politicus". El porneşte de la o carte ce apăruse la Paris la 1 septembrie 2006 - "Sexus politicus" -, îi avea ca autori pe ziariştii Christophe Deloire şi Christophe Dubois şi se referea la poveştile de amor ale oamenilor politici francezi, între care se aflau foştii preşedinţi Valery Giscard d'Estaing, ce avusese aventuri cu actriţele Mireille Darc, Marlene Jobert sau Sylvia Krystel, Francois Mitterrand, cu a sa Mazarine Pingeot, Jacques Chirac şi, evident, Nicolas Sarkozy.
Dar asta nici macar nu e sex, daca l-am intreba pe Clinton!
Hai totusi sa-i dam Cezarului ce i se cuvine... a facut un dus inainte!
Ha, ha!
Cazul DSK nu este despre DSK; este despre noi
Stirea este de top; “seful” FMI a fost arestat la New York pentru tentativa de viol si agresiune sexuala. Urat. Nu voiam sa se intample astfel dar, admit, ma simt cumva eliberata; motivul are putina legatura cu feminismul si dorinta de dreptate. Pentru orice om de stanga era insa evident ca DSK - numele i-a fost transformat, ca JFK, intr-o marca - nu era altceva decat un neo conservator ultraliberal, apropiat oligarhiei franceze, care era pe cale sa devina candidatul Partidului Socialist la presedintia Frantei. Toate fortele Dreaptei s-au straduit sa-l transforme in preferatul Stangii; s-au platit sondaje dupa sondaje in care DSK aparea drept castigator al primarelor socialiste; la cele anterioare reusise sa obtina doar 20% dintre voturile membrilor si simpatizantilor; Segolene Royal primise 60%.
Bineinteles, intre timp, a avut mai multa vizibilitate, daca directorul FMI poate fi considerat mai important decat un ministru de Finante chiar si in Franta. Bineinteles, nationalismul francez reactioneaza pozitiv la prezenta unui compatriot intr-un punct cheie al deciziei la nivel global. Bineinteles, intre timp, a venit criza; dragostea pentru politici neoliberale si exponentii lor in timp de criza creste substantial, se pare... Cu toate acestea sau mai ales din cauza acestor argumente, intr-o perioada in care statul social este sub asediu, eventualitatea virarii socialistilor mai spre dreapta decat ajunsesera pe vremea lui Lionel Jospin nu era doar un mare risc; ar fi fost o sinucidere pentru Stanga franceza si pentru ceea ce numim model social european.
Exista voci care considera ca in ultimii ani, in mandatul lui Dominique Strauss Kahn, ceva s-a schimbat totusi in activitatea FMI. Este un adevar in aceasta credinta; sintetic, s-au pus bazele unui proces de accelerare a convergentei dintre tarile sarace si cele bogate; lucrul ar fi pozitiv daca nu s-ar face intr-o maniera inversa decat multi ar dori-o; nu se apropie tarile mai putin avansate de cele care sunt repere ale dezvoltarii; lucrurile, cel putin in plan social, se petrec invers.
Nimeni nu se indoieste ca Fondul Monetar International a fost agentul victoriei globalizarii neo-liberale; a fost promotorul unor politici care au servit foarte indoielnic tarilor cu care institutia a incheiat acorduri, atunci cand nu a deservit de o maniera strigatoare la cer; in schimb, a favorizat expansiunea corporatiilor occidentale si le-a permis acestora sa preia controlul asupra unor sectoare importante ale economiei din tarile in curs de dezvoltare; a reusit sa distruga, de asemenea, uneori in asociere cu Banca Mondiala, politicile si serviciile sociale inca fragile din aceste state.
Noutatea este ca politicile rezervate pana recent tarilor in curs de dezvoltare care incheiau acorduri cu FMI sunt preconizate a se extinde si in Europa; se extind si in Europa! Nu este vorba de tari precum Romania, care a avut mereu acelasi tratament cu tarile lumii a treia; privatizarile serviciilor publice, reformele sistemelor de pensii si ale pietei muncii, insistenta pe echilibrele macro-economice in detrimentul celor micro-economice, restructurarile sunt pe agenda politica a tarilor europene dezvoltate, care, pana recent, erau promotoare ale unui model social de invidiat; schimbarile se petrec cu suportul tehnic (transformat in sprijin politic) al Fondului Monetar International; cei care cunosc politica franceza pot dovedi pas cu pas unitatea dintre FMI-ul lui DSK si guvernul de dreapta aflat la putere.
Nu vreau sa sugerez ca exista o justitie imanenta care l-ar face astfel sa platesca acum pentru multele sale pacate anterioare; deciziile cu impact social catastrofal nu figureaza pe lista infractiunilor. Ceea ce vreau sa subliniez - a cata oara!? - este fragilitatea criteriilor folosite in aprecierea celor pe care ii consideram mari in politica; cazul lui DSK nu este izolat. Un fost presedinte de stat tocmai a fost condamnat la sapte ani de inchisoare pentru o acuzatie similara; multi minimizeaza cazul pentru ca ar fi... larg raspandit.
Violul este simbolic legat de vointa de exercitare a puterii si de dominarea celorlalti. Excesele - cum ne arata la televizor Berlusconi si altii - au aceeasi sursa. Nu vreau sa fac psihanaliza; ma intreb doar daca prezenta unor asemenea comportamente in politica nu este greseala noastra; o majoritate ii prefera pe cei care iubesc puterea, nu pe cei care iubesc oamenii; in asta sta marele pericol de care, de altfel, nu incetam sa ne plangem. Decat sa ne plangem, ar fi mai eficient sa schimbam criteriile de apreciere; altfel, vom avea in continuare stapani in loc de reprezentanti; si, vai de cei care sunt stapaniti de unii care nu sunt capabili sa se stapaneasca macar pe ei insisi!
Bravo, Gabriela!
Vad ca tu si editorialistul 'Cronicii romane' ramaneti la inaltime.
Iata ca am aflat si eu ceva azi: "Toată forțele Dreaptei s-au străduit să-l transforme în preferatul Stângii; s-au plătit sondaje după sondaje în care DSK apărea drept câștigător al primarelor socialiste; la cele anterioare reușise să obțină doar 20% dintre voturile membrilor și simpatizanților; Segolene Royal primise peste 60%". Interesant!
Numai ca daca e asa cum spui, ce te mai intrebi in ultimul paragraf de ce alegem asa prost? Retorici, amandoi, stiu...
Hai sa-ncerc sa sparg retorica din partea-mi: S-a sleit lumea'n bunastare si prosteala, Gabriela. Daca nu cream alternative, in loc sa ne chinuim cu resuscitarea unui hoit, cel putin pentru noi romanii, anii lui Ceausescu vor de veni intr-adevar de aur...
Intr-alta ordine de idei, m-am bucurat sa vad cum Adrian nastase a luat pozitie publica (nu oficiala, din pacate) impotriuva programului FMI pe blogul sau. Sunt sperante.
Vinovatul de serviciu
Redactia Economica
Frenezia mediatica din jurul arestarii lui Dominique Strauss-Kahn ne-a oferit un prilej excelent pentru a vedea cum functioneaza metoda “vinovatului de serviciu” in sistemele de propaganda din Vest. Metoda “vinovatului de serviciu” este foarte convenabila pentru situatiile in care motivatia reala a unei decizii sau actiuni trebuie ascunsa de la public in asa fel incat tentativele de a ajunge la adevar sa aiba in fata publicului o conotatie ideologica negativa. Unul dintre exemplele clasice este situatia legata de deficitul comercial al SUA. In repetate randuri, oficialii americani au declarat ca principala cauza a situatiei in care companiile din China reusesc sa castige competitia cu companiile americane consta in politica de management valutar a Beijingului care refuza sa permita o crestere excesiva a cursului yuanului. Efortul propagandistic prin care China devine “vinovatul de serviciu” in cazul tuturor problemelor economice americane permite clasei politice de la Washington sa se eschiveze de la o discutie publica serioasa in privinta problemelor structurale ale economiei americane, iar orice analist sau politician care sustine necesitatea rezolvarii acestor probleme poate fi usor acuzat de sustinerea intereselor chineze. In cazul scandalului DSK era imperativ ca motivatia reala a actiunilor autoritatilor sa nu devina cunoscuta si acceptata de publicul larg. Aceasta necesitate deriva dintr-un rationament corect: daca lumea larga va deveni constienta de faptul ca FMI a fost decapitat pentru a preveni o situatie in care standardul monetar international bazat pe dolar ar fi fost inlocuit cu un standard monetar bazat pe “moneda sintetica” a FMI, atunci increderea in perspectivele mentinerii pozitiei dominante a dolarului se va reduce considerabil. Un standard monetar viabil si justificat din punct de vedere economic nu necesita protectie din partea serviciilor secrete si inscenari pregatite pentru sustinatorii proeminenti ai standardelor alternative. In consecinta, s-a inceput cautarea “vinovatilor” care ar putea crea un narativ credibil pentru ca chiar si cei mai naivi dintre consumatorii de media nu prea pot crede in povestea clasica despre justitia americana “echitabila si echidistanta”.
Primul candidat pentru pozitia de beneficiar al “scandalului DSK” a fost Nicolas Sarkozy care a scapat de un contra-candidat foarte incomod in viitoarele alegeri parlamentare. “Versiunea Sarkozy” avea un neajuns major in sensul ca, desi era consistenta din punct de vedere logic, arunca o umbra de suspiciune asupra procesului democratic european. Daca publicul european se va obisnui cu ideea ca alegerile intr-o tara democratica europeana sunt de fapt un joc complex al structurilor secrete, se va destrama unul dintre miturile fundamentale pe care se bazeaza stabilitatea politica si sociala europeana. Pentru a evita destramarea acestui mit, masinaria de propaganda a scos din joben “vinovatul de serviciu” pentru situatii in care acuzatiile la adresa Al Qaeda sau a Chinei nu se potrivesc de niciun fel. Printr-un efort concertat al mai multor structuri media, premierul rus Vladimir Putin a fost declarat beneficiarul principal si, implicit, organizatorul inscenarii facute lui DSK la New York. Se pare ca cei care au lansat aceasta ipoteza si cei care o promoveaza cu ardoare inclusiv in Romania (a se citi: Emil Hurezeanu) merg pe ideea ca anti-rusismul caracteristic pentru o anume parte a populatiei europene este atat de puternic incat afecteaza grav capacitatile cognitive ale celor care sufera de aceasta boala. Teoria conform careia premierul rus ar fi putut fi interesat de discreditarea lui DSK si ar fi fost un beneficiar de pe urma acestui scandal nu are caracteristici de credibilitate, iar unicul punct forte al acesteia consta in faptul ca “rimeaza” perfect cu prejudecatile unei parti a populatiei europene. Dintre toate tarile BRICs (Brazilia, Rusia, India, China), Rusia avea interesul cel mai redus in privinta modificarii radicale a politicii fondului. Strategia de diplomatie economica a Rusiei s-a bazat pe reducerea influentei FMI din spatiul ex-sovietic si inlocuirea influentei FMI printr-o influenta ruseasca sustinuta de anumite eforturi de creditare din partea statului rus. Victoria in lupta pentru influenta asupra spatiului ex-sovietic a fost aproape atinsa si ar fi ilogic ca o forta care a lucrat atat de mult pentru slabirea influentei FMI sa intreprinda eforturi atat de serioase pentru a modifica conducerea fondului. Daca am fi sa cautam tari care ar avea interese mult mai mari pentru preluarea controlului FMI, candidati mult mai credibili ar fi Brazilia si China, dar propagandistii vestici nu pot construi o istorie frumoasa incercand sa invinuiasca conducerea Chinei sau Braziliei, iar in cazul Rusiei biografia premierului ofera un minim de credibilitate teoriilor create in diverse laboratoare vestice. Lasand la o parte inconsistentele logice ale povestii pe care incearca sa ne-o spuna Emil Hurezeanu, merita sa ne concentram atentia asupra unui subiect tehnic. Daca ar fi sa credem in teoria ca Vladimir Putin a fost organizatorul scandalului DSK, atunci am fi fortati sa constatam ca SUA au devenit o colonie administrativa a Rusiei. “Expertii” care sustin “teoria Putin” vor sa ne faca sa credem ca urmatoarele lucruri au fost posibile: serviciile ruse au fost capabile sa insceneze un scandal sexual unui inalt demnitar european in timpul vizitei acestuia la New York, aceleasi servicii au reusit sa obtina deplina cooperare a lucratorilor hotelului in care a stat DSK, cooperarea deplina a politiei americane si a sistemului judecatoresc american. Toate aceste lucruri sunt posibile doar in doua cazuri: CIA a fost desfiintata, dar presa nu a fost anuntata sau serviciile si autoritatile americane au actionat la comanda Moscovei. Evident, ambele ipoteze sunt false. Cei care isi doresc sa gaseasca organizatorii si beneficiarii de pe urma “scandalului DSK” trebuie sa-i caute la Washington si nu la Moscova. Daca au nevoie de un nume pentru a incepe cautarile, putem face o recomandare: Timothy Geithner.
Potrivit siteului The European Union Times, un nou raport emis către prim-ministrul Rusiei, Vladimir Putin, de către Serviciul Federal de Securitate (FSB), susţine că fostul şef al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a fost acuzat şi arestat în SUA pentru agresiune sexuală după ce acesta a descoperit că tot aurul depozitat în US Bullion Depository, sau Fort Knox, "lipseşte sau/şi nu a fost inventariat". De asemenea, în mod cel puţin ciudat, şi un apropiat al acestuia, un bancher egiptean, căruia DSK îi împărtăşise această descoperire, a fost reţinut pentru aceleaşi acuzaţii ca şi şeful FMI.
Potrivit acestui raport secret al FSB, Strauss-Kahn a devenit "din ce în ce mai îngrijorat", la începutul acestei luni, după ce Statele Unite au început "să tragă de timp" în legătură cu promisiunea de a livra către FMI 191,3 tone de aur (acord din Al Doilea Amendament semnat de către Comitetul executiv în aprilie 1978) care urmau să fie vândute pentru a finanţa ceea ce se numeşte DST (drepturi speciale de tragere), conceput ca înlocuitor al standardului aurului, potrivit The European Union Times.
Potrivit raportului FSB, Strauss-Kahn şi-a exprimat la acea vreme îngrijorările faţă de oficialii guvernamentali americani apropiaţi de preşedintele Obama. Se pare că surse din CIA (Central Intelligence Agency) i-ar fi furnizat şefului FMI dovezi certe că tot aurul deţinut de SUA "a dispărut".
După ce a primit aceste informaţii din partea CIA, DSK a făcut imediat aranjamente să părăsească SUA, cu destinaţia Paris, însă a fost anunţat de către agenţii care lucrează pentru Direcţia Generală pentru Securitate Externă din Franţa (DGSE) că autorităţile americane vor să îl captureze, aşa că a fugit la aeroportul JFK din New York. Fostul şef FMI a urmat sfaturile agenţii de la DGSE de a-şi lăsa telefonul mobil la hotel, pentru ca poliţia SUA să nu-i poată afla locaţia exactă.
Ajuns în siguranţă în avionul Air France cu destinaţia Paris, Strauss-Kahn a făcut greşeala fatală de a suna la hotel şi de a le cere angajaţilor să îi trimită telefonul mobil, pe care îl lăsase în cameră, la reşedinţa sa din Franţa. Astfel, agenţii americani i-au dat de urmă şi l-au putut aresta.
Cu două săptămâni înainte de arestarea sa, Strauss-Kahn i-a împărtăşit bunului său prieten, un bancher egiptean, Mahmoud Abdel Salam Omar, dovezile pe care le are de la CIA privind aurul din SUA. Omar, asemenea prietenului său, a fost arestat în 30 mai 2011, aducându-i-se acuzaţia de agresiune sexuală împotriva unei angajate a unui hotel de lux, o acuzaţie clasificată de FSB drept "dincolo de imaginaţie", având în vedere faptul că Omar are vârsta de 74 ani şi este un musulman foarte credincios.
După ce Putin a citit acest raport al FSB, a ordonat ca acesta să fie postat pe site-ul Kremlin-ului devenind astfel primul lider mondial care susţine faptul că şeful FMI este o victimă a conspiraţiei Statelor Unite.
"Este dificil pentru mine să evaluez motivele politice ascunse dar nu cred că situaţia iniţială prezentată este cea adevărată. Ceva nu sună bine", a declarat Vladimir Putin, potrivit New York Post.
Interesant de remarcat cu privire la toate aceste evenimente este faptul că unul dintre primii membri ai Congresului Statelor Unite, candidat prezidenţial în 2012, Ron Paul şi-a exprimat cu mult timp în urmă convingerea că guvernul american a minţit cu privire la rezervele sale de aur depozitate la Fort Knox.
Parlamentarul Ron devenise atât de îngrijorat de faptul că Rezerva Federală şi Guvernul SUA ascund adevărul despre rezervele de aur, încât a prezentat un proiect de lege la sfârşitul anului 2010, pentru a forţa întocmirea unui bilanţ, însă a fost ulterior învins de către forţele regimului Obama.
Când a fost întrebat de reporteri dacă este de părere că nu a existat niciodată aur în Fort Knox sau în Rezerva Federală, congresmanul Paul a dat o replică incredibilă: "cred că acesta este o posibilitate".
O altă înformaţie interesantă este cererea lui Ron Paul, cu trei zile înainte de arestarea lui Strauss-Kahn, către SUA de a vinde toate rezervele de aur, declarând: "Având în vedere preţul mare care e acum, şi problema datoriilor colosale de acum, în toate sensurile, vindeţi tot".
"În octombrie 2009, China a primit un transport de lingouri de aur. Aurul este în mod regulat schimbat între ţări pentru a plăti datoriile şi a stabili echilibrul comerţului. Cea mai mare parte a aurului este stocată în tezaur sub supravegherea unei organizaţii speciale cu sediul în Londra, London Bullion Market Association (sau LMBA). După ce s-a efectuat tranzacţia, China a cerut să se facă nişte teste speciale pentru a demonstra puritatea aurului şi greutatea lingourilor. Funcţionarii au fost şocaţi să afle, după efectuarea analizelor, că lingourile erau false. Ele conţineau tungsten şi doar un strat de aur adevărat. Mai mult de atât, aceste lingouri de aur, care conţin numere de serie pentru urmărire, proveneau din SUA şi au fost stocate în Fort Knox ani de zile. A fost raportată existenţa a 5.600 - 5.700 de lingouri, a câte 11,34 kilograme", scria publicaţia ViewZone.Com în 2009.
Din ultimele informaţii din SUA reiese că Strauss-Kahn nu are de gând să renunţe la acest "război" şi şi-a angajat o echipă formată din foşti spioni ai CIA, detectivi particulari şi consilieri mass-media pentru a-l proteja.
Trimiteți un comentariu