ramas cunoscutul actor.
Prin arta sa, prin activitatea desfasurata in ultimii 15 ani si prin
orientarile artistice, Dan Puric ocupa astazi un loc de onoare in
galeria marilor figuri ale culturii si artei romanesti. Desi a
colindat toata tara si alte 36 de state ale lumii cu spectacolele
sale, nu sofeaza in mod curent, insa are permis valabil.
Fiecare lucru la vremea sa.
"Dumnezeu, iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari ca sa nu ma
plictisesc. Asa a fost si cu soferia. Ne-am luat si noi masina. Atunci
mi-a zis sotia ca ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca, cine stie,
s-ar putea sa fie nevoie vreodata sa sofez. Pentru mine, lucrul asta a
venit prea tarziu si m-am dus la prima lectie de soferie cu emotii de
liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma intalnesc cu instructorul.
Tremuram rau pe marginea trotuarului, ca la bacalaureat, si il
asteptam. Cel mai bun lucru era ca omul nu ma cunostea. A venit cu o
Dacia de pe vremea lui Ceausescu, careia, cand i-a pus o frana, chiar
in fata mea, i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si
le-a pus la locul lor, ignorandu-ma. Era mecanicul absolut, la
intalnirea cu imbecilul absolut.
Locul mortului
Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap. M-a citit
din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face. Daca m-ar fi
cunoscut, mi-ar fi spus: «Vai, maestre, ce onorat sunt sa va fiu eu
instructor!» Cand mi-a zis, fara sa se uite la mine: «Ba, asta e
cheia!», am inghetat. «Fii atent, a continuat el, ambreiajul este
tata, frana este mama, iar acceleratia este copilul tampit care
alearga pana ce da cu capul in prima masina.» Absolut genial!
Apoi imi spune scurt: «Treci in locul meu!» Eu, speriat: «Lasa-ma,
nene, ca n-am mai pus in viata mea mana pe asa ceva». «Ba, tu nu te-ai
saturat sa stai pe locul mortului si sa te conduca toti tampitii?» Si
atunci m-am gandit sa strig si eu la poporul roman: «Popor roman, nu
te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti
tampitii?»
Era o adevarata resuscitare, domnule! Si imi tot repeta: «Hai, hai,
invata sa conduci!» Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct
in trafic. Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul
de viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii
lui. «Unde te duci, maaa? Nu vezi unde ma bagi? O calci pe baba aia!
Nu te uiti in spate? Vezi, ba, ca intra ala in tine!»
Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile la rand! Nu
mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea, nu m-a solicitat atat de
mult si nu m-a adus intr-o asemenea stare. In a treia zi s-a linistit
de tot. Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi.
Dormea, domnule! «Inseamna ca am inceput sa conduc bine», mi-am zis.
Crucea Sfantului Andrei
Nu l-ati vazut pe Puric disperatul intre Maestrul sau dormind si
traficul din Bucuresti. Si, tarandu-ma incet-incet, am trecut pe langa
un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii: «Ba, vezi? Aici e o fosta
eleva de-a mea!» Mie mi-a inghetat coloana vertebrala. «In cimitir?»
«Pai da! Nu e singura, e cu sotul!» «Cum a ajuns acolo?» «Tot asa, ba,
ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului Andrei, aia pe unde trece
trenul. Pai, ba, cand vezi o cruce nu te opresti sa te inchini? Treci
ca animalul? Ce-o fi cu graba asta, ca tot acolo ajungi!» Omul asta
m-a crestinat pe mine, teologul lui peste. Avea dreptate!
Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta si nu crezi nici
macar in ala de-ti face semn cu steagul, ca e tara plina de prosti.
Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand
vei sti legea!!!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu