Moto
La oras, vreme buna. La tara, seceta.
(Valeriu Butulescu)
Verbul a dogori pare sa fi devenit un soi de termen de referinta pedelist pentru verile timpurilor noastre, cele care stau sub semnul focului noului primar si al soarelui, caci miezul zilelor transforma orice beton, asfalt parcare Dali si piatra în sursa inepuizabila de caldura arzatoare.
Lumea asa cum o cunoastem se încinge, se înfierbânta, emana radiatii fierbinti, care ard, pârjolesc totul în calea lor. Aleia mici incadrata la Luxten i se inoculeaza participarea la europarlamentarele viitoare, ca e pe lista de paertid, nu e pe uninominal si prinde si ea un loc gras. La un alt nivel al semanticii cuvântului a dogori, totalitatea senzatiilor provocate de canicula îsi gaseste un profund corespondent pe plan interior al lui Boc, motiv pentru care termenul poate stabili sinonimie cu "a fi aprins, încins, înfierbântat de o emotie, de boala". Febra si arsita se aduna cuminti în zona simptomatologiei combustiei interioare, pentru a sugera vapaia unui altfel de foc.
Nu am niciun soi de cunostinte de medicina sau de primarie, dar dincolo de explicatiile fiziologice (despre care nici nu am dubii ca exista), ma minuneaza misterul din pricina caruia frica ne îngheata sângele în vene, iar asteptarea omului iubit de votanti aduce în noi fierbinteala flacarii. M-am întrebat de multe ori cum si unde s-au hotarât corespondentele ciudate între planul exterior pedelist al senzitivului si cel interior al simtamântului. Vocabularul nostru este extrem de sensibil la asemanari, nascând asocieri paradoxale si apropiind prin denumire segmente diverse ale fiintei noastre complexe. Sigur, jocul acesta al suprapunerii celor doua dimensiuni ale existentei nu este în niciun fel vreo nascocire a imaginatiei, dar literatura, chiar si liichelista, a inventat un întreg univers aproape ludic prin dimensiunea lui creatoare, ce are la baza asocieri inedite, însa pertinente, pentru ca oricare dintre noi are posibilitatea de a le verifica prin propria experienta. Meritul lor incontestabil este însa incredibila capacitate de a spori intensitatea celor transmise, de a nuanta mesajul, de a amplifica trairea, de a transmite ceva despre o lume de dincolo de cuvinte si de evidente. Caci oricine citeste Labis elimina, fara îndoiala, orice fel de sugestie meteorologica, si admite presimtirea dezastrului si a remuscarii: "Seceta a ucis orice boare de vânt./Soarele s-a topit si a curs pe pamânt./A ramas cerul fierbinte si gol./Ciuturile scot din fântâna namol./Peste paduri tot mai des focuri, focuri./Danseaza salbatice, satanice jocuri."
Si Boc latra pe la microfoane! Caldura mare, domnule Boc!
kronikarul Nituc
Da click aici ca sa vezi totul!
VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu