Oboseala Basescu

Draga cetitoriule peromaneste, natura publicatei virtuale peromaneste face ca sa dumneata, cititorul, sa nu descoperi ceva "nou" la fiecare vizita. Asta se datoreaza faptului ca peromaneste este un site voluntar si contribuitorii au joburile dedicate altele decat a contribui aici, pe de-o parte, sau ca nu intotdeauna se intampla ceva la care noi sa adaugam valoare prin a deveni parte la discutie, pe de alta.

In continuarea ideii de mai sus, sau ca rezultat, astazi as vrea sa atrag atentia asupra unui fapt, ce pun ramasag ca va domina discutia politica romaneasca in ceva timp de acum. Cititorii nostri atenti stiu deja ca peromaneste nu de putine ori, scrie acum despre ce se va intampla in viitor. Acum este vorba despre Oboseala Basescu.

Basescu a ajuns la Cotroceni promitand romanilor ca vor trai mai bine. Laudabil obiectiv, numai ca problema lui, de fapt a noastra, este ca Basescu isi iroseste prea multe resurse "avand dreptate" in lupta sa cu Tariceanu/Guvernul si ca "mai binele" la majoritatea liderilor romani se identifica arpoape exclusiv cu aderarea Romaniei la U.E.. Din aceste doua cauze, Romania se afla intr-un cerc vicios ce face ca viata oamenilor sa se iroseasca in continuare, in lipsa uni trai mai bun spre care sa avansam vizibil si previzibil (adica nu numai din accidente fericite).

Ceea ce in alte parti ale lumii se cheama leadership, la noi lispeste aproape cu desavarsire. Leadership poate fi descris ca abilitatea unui individ de a fixa un obiectiv pentru un grup de oameni si a maximiza raportul Beneficii/Efort relativ la atingerea acelui obiectiv. In alte cuvinte, un lider muta oamenii de la A la B pe drumul cel mai scurt. De aici se vede ca un lider nu este insarcinat neaparat cu adevarul, morala sau alte categorii folozofice. Ar fi frumos si bine ca liderul sa tina cont de categoriile filozofice amintite atunci cand isi face treaba, insa dintre a avea dreptate si a-i fi mai bine, oamenii in democratie de obieci aleg mai binele.

Revenind la presedintele Basescu, acesta risca sa-si piarda capitalul popular in luptele-i cu Tariceanu/Guvernul si cine s-o mai intampla pe inversul traiectoriei Cotrocenilor, chiar daca si Tariceanu si acest Guvern vor intra in istorie ca accidente triste. Pe Basescu ar trebui sa-l preocupe mai putin circul public in care da replici unuia si altuia in direct la vreo televiziune si mai mult painea noastra cea de toate zilele. Basescu ar trebui sa dea dovada de leadership, ca atunci cand manevra un vapor dintr-un port in altul, si nu sa-si piarda timpul astupand gura unuia sau altuia. Altfel, cine stie, poate ca Basescu si cuplul Saftoiu sunt ceea ce Romania a putut produce mai bun in materie de politica, la stadiul actual cel putin. In alte cuvinte, va mai curge apa pe Dambovita pana fie Basescu va transcende de la jocul om-la-om la strategia jocului pe echipa sau chiar campionat, fie altul mai bun ii va lua locul, si posibilitatea din urma numai daca avem noroc ca natie. Pana atunci, ma incearca senzatia de oboseala Basescu...

Da click aici ca sa vezi totul!

Tomashek, Kabasilas, davixsau gura lumii

Tomashek
Macar cateva lucruri mi se par incontestabile:
- Dizidenta lui Gabriel Andreescu inainte de 1989;
- Caracterul voit denigrator al afirmatiilor acestuia despre Andrei Plesu in ultimii ani;
- Calitatile reale si dizidenta lui Andrei Plesu (care n-au nevoie de Gabriel Liiceanu ca avocat);
- Prietenia lui Gabriel Liiceanu pentru Andrei Plesu.

Per ansamblu, mi se pare insa un articol, iarasi, exagerat, si desi porneste de la o idee buna, sa apere onoarea prietenului sau, este, totusi, nedrept fata de celalalt.

RAUTATE si MEDIOCRITATE
"Mediocriatea" dlui Andreescu nu l-a impiedicat pe acesta sa fie un dizident autentic. Avea calitati recunoscute. Si le-a pierdut in libertate? Inseamna ca in cazul domniei sale comunismul totalitar a facut ceva bun! A scos din el un erou si un om de caracter. Si se vede treaba ca nu au fost prea multi pe vremea aceea.

INTREBARI
Cum s-a dovedit mediocu dl Andreescu dupa 1989? A avut misiuni de care s-a achitat fara stralucire? A fost lenes? Ori daca nu esti ministrul culturii, ministru de externe sau nu ai alte functii, esti un ratat? I s-a dat Editura Politica pe mana si nu s-a descurcat? Nu, ca nici nu i s-a oferit. De ce nu a primit-o pe aceasta Gabriel Andreescu si a primit-o Gabriel Liiceanu? Si generalizand, cum si-au impartit functiile in stat dupa "revolutie" dizidentii? Poate ca de acolo incep frustrarile si ofticile.

Apoi, in succesiune logica, cum si-au pastrat "stralucitii" calitatile in guvernari care n-au excelat prin desteptaciune, eficienta politica si stralucire?

Prin ce mijloace de brand unii au monopolizat prima scena si altii au ajuns sa se oftice? Doar rautatea nu explica, dle Liiceanu, aceste evolutii?

DE CE E BUN PR-ul LA CASA OMULUI
Poate ca i-a ranit faptul ca Andrei Plesu a fost numit ministru de un baiat din Primaverii, dl. Petre Roman. Intrebarea este de ce tocmai ei si nu altii. De ce nu, sa zicem, Petru Cretia? De ce grupul de la Paltinis? De ce tocmai grupul de la Paltinis?

Poate ca succesul si "lipsa de mediocritate" a grupului de la Paltinis s-a datorat nu atat calitatilor intrinseci ale acestora, de necontestat (dar poate ca mai erau si altii!), ci mai ales efortului mediatic al Editurii Humanitas in recuperarea in folos propriu al unor nume. S-au autolegitimat prin Noica-Cioran-Eliade, monopolizandu-i pe acestia in folosul stralucirii proprii. Nu ca nu am fi fost dornici de Noica, Cioran, Eliade, dar a fost si o buna lovitura de PR.

Cu ce sa se fi alimentat si prestatia publica a celorlalti dizidenti? Dizidenta nu mai faceau iar calitatile proprii nu erau valorificate la justa valoare. Cu ce sa le fi fost asociat si lor numele, ca prea multa turta de tras pe vreo spuza nu exista? Nu oare din trufie si nedreptate se naste ura?

De unde se vede treaba, dle Liiceanu, ca desi am jumatatea varstei dumneavoastra, trebuie sa va indem spre o mai justa apreciere a amicilor si inamicilor.

Si va rog, nu mai jucati scena simplului cetatean care se oripileaza si protesteaza ca orice "om simplu". NU sunteti un simplu cetatean, aveti in spate industria cartii, reclama si ziare intregi in care sa va faceti publicitate. Manifestati o ipocrizie care nu cadreaza bine cu aerul dumneavoastra justitiar.



Kabasilas
Bine spus, Tomashek! Scenariul asta recent al dosariadei intelectualilor pare sa fie scris dupa o reteta prestabilita: imi apar micul cerc de prieteni si lovesc in cei care ma (il) ataca (in fel si chip). Nu pot sa nu leg aceasta situatie de o teza care circula in literatura stiintifica despre tranzitia in Romania, potrivit careia una din trasaturile marcante ale intelectualilor romani pre- si post- decembristi a fost si este "lupta pentru resurse" (cu cit mai limitate resursele, cu atit mai acerba lupta). Una din strategiile puterii a fost aceea de a-i controla pe intelectuali prin antrenarea lor in lupta pentru resurse (economice, cel mai adesea, dar si simbolice, de prestigiu, ambele strins corelate). Cine era publicat, cine avea acces la privilegii in calitate de membru/membra al/a Uniunii Scriitorilor, al/a Academiei, sau de "poet(a) de curte", era un om ...realizat. Nu asa s-a intimplat, spre exemplu, cu Goma, care a tinjit toata viata sa fie publicat.
Ulterior, Revolutia a deschis noi posibilitati pentru "intelectuali" (ma refer, prin acest cuvint, strict la cei precum Liiceanu, Andreescu, Dinescu, Manolescu, etc, oameni care au un cuvint greu de spus, intr-un fel sau altul, in cultura romana). Aceste posibilitati, precum preluarea sau infiintarea de edituri, de ziare, accesul la fonduri guvernamentale sau fonduri externe - adevarate mijloace de fabricat bunuri simbolice - au devenit noua pricina de rivalitate. In joc era si este prestigiul simbolic, care este corelat cu accesul la resurse financiare.
Aceasta teorie explica toate aceste gesturi recente, precum intentia lui Manolescu, afirmata raspicat, de a nu-l mai publica pe Goma (citeste: ii blocheaza accesul la resurse, la prestigiu simbolic), perceptia pe care o are Liiceanu despre Andreescu; la Liiceanu e evidenta o vointa de interpretare, ce il face sa "citeasca" o critica a lui Andreescu la Plesu in termeni de "frustrare" legata de neputinta primului de a accede la resurse. Cum sa "interpretam" altfel fraza: "Privindu-l [pe Plesu], [Andreescu] si-a imaginat pe rand ca este orator, scriitor, ca ar putea fi ministru al Culturii, ministru de Externe, consilier prezidential si - poate, poate -, intr-un ungher ascuns al sufletului lui, mai stii?, chiar presedinte de republica"? Cum altfel sa produci o asemenea judecata, decit daca esti tu insuti prins in logica luptei pentru resurse, in care, sa fim sinceri, Liiceanu a cam reusit (director de editura, de la pupitrul careia dirijeaza fluxul de carte ... in trecat fie spus, este evidenta vointa de excludere din planurile editoriale ale acestei edituri a autorilor de orientare leftista precum Charles Taylor, Jurgen Habermas, Antonio Negri si atitia altii... plus prestigiul de a fi un discipol al lui Noica, prestigiu construit pe promovarea agresiva a mitului paideutic al Scolii de la Paltinis, monument sinistru al dezangajarii civice, al retragerii lase in turnurile de fildes ale "culturii" sub pretextul "salvarii culturii"). In fine, daca privim acest peisaj recent in lumina teoriei "luptei pentru resurse" (a se vedea K. Verdery), devin parca mai clare intentiile ascunse ale domnilor "intelectuali".

davix
PENTRU TOMASHEK: randurile Dvs. imi amintesc de sintagma "boierii mintii" si de ideea absurda conform careia o mana de intelectuali impiedica pe altii sa fie publicati, recunoscuti. Ce vina are Andrei Plesu ca e mai talentat, are mai multa carisma si are ispravi culturale mai de seama decat Gabriel Andreescu? Cand Liiceanu spune de mediocritatea d-lui Andreescu are in vedere calibrul cultural al acestuia si nu curajul acestuia (Si Dan Iosif a dovedit curaj la revolutie, dar asta nu-l face un om valoros, el tot un ins mediocru ramane). Ce realizari culturale il recomandau in 1990 pe d-ul Andreescu in preluarea acelei edituri?
Cineva a afirmat mai devreme ca Plesu a fost membru de partid...pai multi dizidenti au facut parte din Partidul Comunist, de altfel asta inseamna dizidenta, o revolta din interior.
Vad ca multi ii atribuie lui Liiceanu o culpa in administrarea unei edituri, tonul folosit fiind ca si cum acesta ar detine o fabrica de armament. Chiar asa de vinovat se face acela care a publicat la Humanitas atatea si atatea carti valoroase? Ce e rau in a crea (sau a transforma) o editura si a o duce pe primul loc?
Majoritatea mesajelor de pana acum sunt critice fata de Liiceanu si Plesu si asta ma face sa ma intreb (iar si iar) ce fel de popor e asta.. Unde mai exista in lume o asemenea ura impotriva elitei (adica a celor mai buni dintr-un domeniu)si a valorilor ? (Chiar, care or fi preferintele culturale ale acestui gen de oameni?..) Uneori cred ca nici nu e vorba de ura, de fapt...ci de o simpla lipsa de discernamant si de gandire logica..


Kabasilas
CURAT, dar SINGUR
Davix, cred ca trebuie sa distingem:
- pe de o parte, meritele lui Liiceanu ca peratolog si editor de multe carti de valoare, precum si cele ale lui Plesu ca istoric si critic de arta
- pe de alta parte, atitudinea partinitoare a lui Liiceanu-editorul in privinta a ce este "valoare" si merita publicat (Goma, desigur, nu e suficient de valoros, la fel o buna parte a filosofiei sociale si politice americane si europene); ori atitudinea Grupului pentru Dialog Social, din care cei doi fac parte si care, in ciuda numelui foarte pretentios, este un for cu totul elitist si vag eficient in viata publica (s-ar putea numi la fel de bine Grupul pentru Monolog Social). Desi cred ca e bine sa existe ceva de acest fel, CHIAR si in aceasta formula ineficienta. Din acest motiv consider ca tonul agresiv-justitiar recent al lui Liiceanu impotriva lui Marchis ori Andreescu e cu totul nepotrivit si nu face decit sa indeparteze niste oameni cu care puteai construi ceva. Liiceanu va ramine astfel Curat (prin gestul simbolic-ritual de purgare a elementelor contamina(n)te din GDS), dar Singur. Fara indoiala, e mai bine pentru amorul propriu, dar e dezastruos pentru societatea civila.
Legat de Monologul Social, este evident, spre exemplu, in discursul lui Liiceanu un dispret profund fata de capacitatea oamenilor "de rind" din Romania de a judeca si de a alege (a se vedea, spre exemplu, asertiunea din scrisoarea catre Mona Musca; potrivit lui Liiceanu, romanii saracii uita degraba si voteaza prost, indiferent ce ar afla despre candidati). Aceasta convingere nu e de natura sa te faca sa vezi in omul de rind un partener de Dialog Social. Acesta e, cel mult, omul prost pe care tu, Luminatorul, ai misiunea sacra de a-l scoate din pestera ignorantei. Inca o data, daca ar fi adevarat ca romanii sunt prosti, atunci Liiceanu s-ar putea instala confortabil in postura de "calauza", de "reper" pentru aceasta massa informa de romani. El are nevoie ca aceasta stare de fapt sa existe, ca sa existe si rolul de Salvator al neamului. Daca nu exista romanii prosti, nu poate exista nici Salvatorul Liiceanu. Oricum, dialogul cu "prostii" este inexistent.
Ce supara la oameni precum Liiceanu nu sunt calitatile intelectuale certe, cit aura cvasi-mistica pe care a creat-o in jurul propriei figuri si a Scolii de la Paltinis si pe care o alimenteaza constant printr-o politica editoriala partinitoare. Desigur, omul are dreptul sa publice ce doreste (si mai toate sunt de valoare), numai ca in momentul in care sugereaza ca ASTA e CALEA si ASTA e ADEVARUL, poti suspecta ceva mai mult decit modestie si dorinta de a "face cultura".
Poti aprecia peratologia liiceniana si sa fii in acelasi timp critic(a) fata de condescendenta cu care priveste el pe "bietii" romani, fata de jocul editorial ambiguu (a se vedea cel putin cazul Goma), fata de lipsa de intelepciune practica in judecarea recentelor cazuri de securita. Cei mai buni dintr-un "domeniu", cum spui, Davix, nu sunt si cei mai competenti din punct de vedere etic. Dupa cum bine scrie chiar Plesu, cind vine vorba de competenta morala, nimeni nu ar accepta ca duce lipsa de asa ceva. Chiar ne revoltam daca ni se contesta competenta de acest fel.
Unde incape aici ura? Si ce legatura au preferintele culturale in toata povestea asta? Iar cit priveste gindirea logica, cine a produs sofisme aici? Oricum, ma bucur ca avem ocazia sa discutam; e poate mai important decit sa inghitim pastilele de intelepciune livrate de Liderii de opinie.

Da click aici ca sa vezi totul!

Din victimele Dosariadei din spatele caseidin presa si de la cititori compilate

Sorin Antohi, marele luminator de minti de la 1990 incoace, pana recent membru al comisiei Basescu-Tismaneanu pentru stabilirea crimelor comunismului romanesc, profesor la Universitatea Central Europeana la Budapeste, recent dovedit informator al Securitatii, ne scrie o scrisoare.

Intelectualii romani, deocamdata fara exceptie, se grabesc sa salute scrisoarea lui Antohi. Vai ce usurare, noroc ca-i baiat destept Antohi asta si scriind o scrisoare asa frumoasa le face acestora viata mai usoara.

Preotul Marchis, tot incercand sa dreaga busuiocul, ajunge sa spuna ca el a turnat numai straini.

Indignatul de servici, directorul de constiinta etc., Gabriel Liiceanu, ii adreseaza o scrisoare mult mai blanda decat aceea adresata dnei Musca si ne reaminteste indruma indignarea catre alti usual suspects.

Domnul Dan Ciachir, tot ca reactie la introducerea la prefatza a ceea ce poate ajunge opusul turnatoriei fetelor bisericesti, face distinctie intre turnatoria a carei sursa ar fi spovedania si turnatoria a carei sursa ar fi o discutie cu un preot.


Hai sa vedem si cateva raspunsuri:

Mortar
[...]ce e de salut gestul lui antohi? pt ca vine dupa 16 ani? ceea ce a facut el nu se numeste marturisire. in unele cercuri deja se stia de toata chestia asta. iar cum dosariada e in plin avant e de crezut ca buba urma sa se sparga in public. DECI, actul lui nu e o marturisire, nici o pocainta. dat fiind contextul in care a fost facut NU ARE NICI O VALOARE MORALA.
- e clar ca asta e o strategie de minimizare a dezastrului. ce a zis: the shit will hit the fan, asa ca mai bine iau o umbrela.
enervanta este DUPLICITATEA CELOR DE LA GDS, SI A 'PRETENARILOR' LUI ANTOHI. FAPTUL CA JUDECA CU MASURI DIFERITE OAMENI CARE AU FOST IN ACELEASI SITUATII SI CARE AU FACUT ACELEASI RAHATURI. PE UNII IN CONDAMNA PE ALTII - PE PRETENARI, OFF COURSE- II ABSOLVA. DECI, CA SA FI ALB TREBUIE SA FI PRIETEN CU CEI DIN GDS CARE TE VOR CURATA DE ORICE RAHAT MORAL.


Costello
Draga_Dumitale:
ce i se poate si trebuie sa i se reproseze dlui Antohi (am vazut ca o faceti el insusi) este tacerea de dupa revolutie, cand, totusi, domnia Sa a vorbit si chiar foarte bine. probabil ca daca nu ar fi existat aceasta Dosariada, nu am avea azi scrisoarea sa. e trist.
pe de alta parte, colaborarea cu Secu trebuie judecata in functie nu doar de asiduitatea cu care cineva a facut turnatorie, ci si de continutul notelor sale informative, ca si de avantajale dinainte si dupa revolutie rezultate ca urmare a legaturii cu Secu. da, are dreptate unul din comentatrori riscul e sa se autodemaste cei care au turnat cel mai putin periculos si sa se piarda turnatorii de top, cei care au facut politie politica, ca doar astia n-au constiinta astfel incat in ceasul al 25-lea sa vina sa spuna ce au facut, trebuie dovediti negru pe alb. tare ma tem ca asa cum am avut teroare la revolutie fara teroristi, coruptie la nivel inalt fara corupti, vom avea si politie politica fara faptuitorii acesteia.


Anders
Ca este unul dintre cei mai valorosi intelectuali romani (am simtit forta gandirii lui inca de cand i-am citit "Utopica") nu anuleaza faptul-clar, simplu, cu neputinta de ocolit chiar si de catre improvizatii lui avocati-ca este o canalie dezgustatoare, innebunita de arivism si de pofta de a trai bine. Sa nu ne amagim, de asta a facut compromisuri si nu pentru ca l-ar fi strans careva cu usa. De altfel, cred ca un intelectual decade din conditia asta atunci cand renunta la principii si incepe sa calculeze (ca-si pierde slujba, ca nu poate sa-si dea odraslele la scoli bune etc.).


omrau
mda , sunt niste diferente intre Mona Musca si Sorin Antohi, dar in nici un caz favorabile lui Antohi :

1. Antohi si'a turnat prietenii . Musca a turnat niste straini [orice s'ar spune , ramane mult mai grava o tradare a unui prieten decat un branci/sut dat unui necunoscut].
2. La Antohi turnatoria a fost repetata . a devenit o a doua activitate [sau cariera ?] pe langa cea profesionala , obisnuita . Pare chiar un straniu hobby , declansator de angoase si voluptati ...un soi de sadomasochism intelectual .
3. Antohi a incercat sa profite de pe urma relatiei cu securitatea...asta'i partea cea mai grava :( ... tatonand o bursa Herder . Asta'i deja o forma de oportunism criminal ...:( ...imi pare rau ca trebuie s'o spun , dar denota complicitatea , acceptarea si participarea de buna voie la mecanismul concentrationar. Nu l'a impins nimeni sa faca drumu la securitate ca sa ceara voie afara .

dar ...si asemanari :
1. prin deconspirarea lor s'a obtinut dezechilibrarea a doua grupari de opozitie fata de secu : PNL si GDS . in plus raman periculoase suspiciuni si asupra altor personalitati de marca ale celor doua institutii civice .
2. tardivitatea . [atat]
3. autovictimizarea . ce'i drept , in cazul Antohi ...mult mai subtila [nu'i de mirare , doar avem de'a face cu un intelectual "luminat"]
4. neacceptarea faptului ca prin nemarturisire au putut deveni unelte in mana securitatii intr'un moment cheie pt societatea romaneasca.
5. imposibilitatea de a inlatura suspiciunile asupra unor eventuale colaborari cu securitatea postrevolutionara . mai ales ca noi [publicul tinta , au , ma doareee :)))) ] avem la dispozitie doar informatii desecretizate din deceniul 8 ; deci... deduc ca abia peste 20-30 de ani am putea afla daca nu cumva Musca si Antohi si'au continuat activitatea patriotica si dupa '89...

cat despre agitatia lui prietenilor lui Antohi ...reiterata si remazgalita ... "securitatea , tortionarii nepedepsiti care ne conduc , basescu mare luptator impotriva , lovituri sub centura , deconspirari teleghidate" . Daca mai aud placa asta mult fara sa se intample ceva [adica o inculpare a "goangelor" , a ofiterilor si a postasilor] imi iau patefonu in spinare si ma retrag in munti . cu traista plina de viniluri cu jazz .

__________________________________________________


Ion_Ungureanu
Gabriel Liiceanu -"instanta morala"
Sa nu se inteleaga ca prin cele de mai jos ii iau apararea Monei Musca sau preotilor informatori insa reactia moralizatoare a lui Gabriel Liiceanu este disproportionata. Deconspirarea trebuie sa continue pina la virfurile Secuitatii, iar cei gasiti vinovati sa suporte macar oprobiul public.
Primul articol adresat Monei Musca m-a scirbit. Acum G. Liiceanu a recidivat.
Ma intreb insa ce a facut ?instanta morala? Liiceanu in cazurile Paleologu, Quintus, Paler si exemplele in care dinsul putea sa-si arate muschii pot continua. De fapt as vrea sa inteleg cum de a ajuns G. Liiceanu ?instanta morala?. A facut dinsul ceva deosebit inainte de ?89 sau dupa, sa ii dea dreptul sa se erijeze in ?instanta morala? sau cum le place unor intelectuali bucuresteni sa se numeasca, ?director de constiinta?? A semnat vreun apel, a trimis o scrisoare sau o carte pentru publicare in Occident? A facut ceva asemanator intelectualilor disidenti din Cehia, Polonia sau Ungaria? Dimpotriva, a fost un excelent resistent prin cultura, vorba altui ?director de constiinta?, Nicolae Manolescu. Scuza poate fi gasita ca in cazul prietenului sau, Andrei Plesu. Ii facea rau munca de jos. In anii ?80 vizitindu-l pe Paul Goma, la Paris, se lamenta impreuna cu Andrei Plesu: ?Invata-ne si pe noi ce sa facem?, promitind ca dupa ce vor ajunge in tara vor trimite si ei ceva pentru publicat in Occident. Si au trimis?.nimic.
Poate a facut ceva deosebit dupa ?89 ca atitudine publica? ?Apelul catre lichele?, destul de fals, neadevarat.
Acum, cind are voie de la stapinire, ia atitudine, e moralizator. Cam tirziu ca sa-l mai pot crede. G. Liiceanu a pierdut timpul cind putea vorbi. Degeaba il mai cauta acum.


dinica de la peromaneste
Suna legalist distinctia incercata de dl. Dan Ciachir intre turnatoria cu sursa din spovedanie vs. cleveteala/tras de limba. Sursa indignarii publice la faptul ca unii preoti au turnat nu este numaidecat din pricina ca ei ar fi spus mai departe ceea ce le-a fost destainuit la spovedanie, ci ca ar fi spus mai departe ceea ce omul le-ar fi spus--la necaz sau bucurie.

Intr-adevar, in timpul acela cand te simteai apasat spiritual din toate directiile, te-ai fi gandit ca preotul ti-e unul din putinii aliatzi naturali pe care ii ai in a rezista mizeriei zilnice. In fond, preotul avea nevoile materiale asigurate independent de colaborarea lui cu Securitatea, deci n-ar putea invoca aceeasi scuza cu a unui amarat de strungar ce locuia la camin de nefamilisti si turna pentru rand in fatza la butelie.

Sa intelegem ca dl. Ciachir nu considera pacat relatarea de catre un preot la Securitate discutia unuia cu acel preot? Daca da, dumnealui s-a integrat deja in anglo-saxonism inainte ca acesta sa fi ajuns la Bucuresti...

Se vede treaba ca in Romania a inceput sa se duca totul de rapa in momentul in care rectitudinea morala a taranului roman (cca. 85% din populatie in 1947) o fost pervertita de agentii Moscovei in Romania: Mai intai prin eliminarea celor integri si apoi prin promovarea exclusiva a lichelelor. Ceausescu numai a nationalizat si generalizat lichelismul--scriitori, preoti si aparatorii cu orice pret al acestora inclusiv.

Desi am avut rezerve, acum ca tot s-a declansat, nu pot decat sa salut aceasta initiativa tardiva de punere la lumina a mizeriei umane comuniste (Dosariada) si sa sper ca din asta cei care au de ales in ziua de azi vor alege dreptatea in masura mult mai mare decat noi, cei de pana la 1989.

Da click aici ca sa vezi totul!

Cateva consideratii..fara consideratie

Mai intai cateva amanunte si paralele intre cei doi fosti sefi ai spionajului romanesc : Nicolae Doicaru seful DIE si adjunctul sau, Ion Mihai Pacepa.
Sa incepem in ordine ierarhica..
Nicolae Doicaru a facut parte din Fratiile de cruce si a participat la rebeliunea legionara.A participat deasemenea si la ultimele actiuni de lupta de dupa 23 august intr-o unitate de transmisiuni.A intrat apoi in 1945 in Siguranta, cu grad de comisar, activand la Constanta.A fost preluat de noua oranduire si avansat in 1947 in functia de sef al Inspectoratului Regional de Siguranta Constanta.S-a casatorit in anul urmator cu Melania Maidan, originara din Bucovina de Nord.La data respectiva Melania Maidan - ATENTIE - era telefonista asigurand legaturile trupelor sovietice din Dobrogea cu restul tarii si cu centralele de transmisiuni din sudul Ucrainei.Asupra Melaniei Maidan existau - zic documentele Secu - serioase suspiciuni cu privire la identitatea ei reala care de fapt era reconstituita pe baza de declaratii, probabil false.

Din 1949 Nicolae Doicaru ajunge la conducerea Directiei Regionale de Securitate Constanta.Este principalul artizan al proceselor de sabotaj impotriva detinutilor de la Canal, finalizate prin executii.
In urma activitatii sustinute impotriva sabotorilor, Nicolae Doicaru ajunge in 1955 loctiitor al sefului DIE.

Si acum Ion Mihai Pacepa:

Conform declaratiei date in ancheta ce a urmat defectiunii, colonelul Ion Pescaru, sef birou in Directia de cadre a Secu, desluseste cum a fost selectionat Pacepa..Numele domnului Pacepa figura pe un tabel cu absolventi de facultate.Tabelul respectiv a fost consultat la CC al UTC si era intocmit in vederea trimiterii celor nominalizati la studii in URSS.
Tabelul a fost apoi efectiv impartit in doua, partea superioara a tabelului ramanand la CCiar partea inferioara a tabelului, de la litera M in jos, a ajuns la Directia de cadre...Evident, intre cei de la litera M era si Ion Mihai Pacepa..

A fost verificat si initial avizat ''negativ''. pt. incadrarea in Secu.Asta datorita faptului ca tatal sau era de origine ceha si datorita faptului ca Ion Mihai Pacepa in tinerete facuse parte din YMCA, o asociatie americana crestina de tineret..Initial Alexandru Draghici personal a dispus abandonarea recrutarii..

DAR...Alexandru Draghici revine si dispune incadrarea..Ce l-a facut sa revina asupra dispozitiei initiale? E cazul sa amintim aici un amanunt care este CU REGULARITATE facut uitat in toate rapoartele anchetei ce a urmat defectiunii...Pare un fel de tabu pe care nici unul din securistii anchetati se tem sa-l pronunte..
Anume este vorba despre faptul ca tatal lui Ion Mihai Pacepa a fost - la inceputul ocupatiei sovietice a Romaniei - traducatorul oficial al maresalului Rodion Malinovski si a ramas in aceeasi pozitie si dupa ce maresalul a devenit Ministru Apararii al URSS.

''Razgandirea'' brusca a lui Alexandru Draghici se datoreaza interventiei directe a sovieticilor, care ii dau ordin sa-l incadreze pe Pacepa...

Sa recapitulam deci punctele comune din biografiile celor doi fosti sefi ai spionajului:

1. Amandoi au activat de tineri in organizatii religioase.Parerea mea este ca au incercat sa foloseasca religia ca vehicol al ambitiilor personale.Acelasi amanunt - tangentele cu religia se regaseste in biografia si a altor comunisti dintre care cel mai ilustru este Stalin.
2. Persoane foarte apropiate ale celor doi activasera in functii extrem de importante in aparatul militar al ocupantului sovietic.In primul caz-sotia, in cel de-al doilea-tatal.Amandoua aceste persoane apropiate sefilor spionajului romanesc au fost investite cu incredere maxima din partea ocupantului sovietic, activand intr-un punct extrem de sensibil - cum este acela al comunicatiilor -in care aveau tangenta directa cu secretele ocupantului sovietic.
3. Din desfasurarea evenimentelor se poate deduce cu claritate ca incadrarea celor doi in Secu si ascensiunea lor ulterioara s-au datorat sustinerii si infiltrarii ocupantului.In ambele cazuri, dupa normele de atunci ale Securitatii cei doi ar fi fost incadrati mai curand la categoria ''dusmani ai poporului''.Pt. ocupantul sovietic insa prezentau toate garantiile: erau santajabili cu activitaeta lor anterioara si apoi erau si legati prin membri apropiati ai familiei de activitantea ocupantului sovietic.
4. Si Doicaru si Pacepa au desfasurat anterior plantarii lor in DIE o activitate fructuoasa, materializata in rezultate perfect cuantificabile - executii - in activitatea de contrasabotaj.Nicolae Doicaru ca si sef al Directiei Regionale Constanta iar Pacepa ca ofiter al directiei a II-a de contrasabotaj.

Poate ar mai fi multe puncte comune intre cei doi..Oricum ar fi, cred ca domnul Pacepa are intr-un fel dreptate cand spune ca Secu a fost o creatie a ocupantului..
Insa domnul Pacepa ''uita'' sa spuna cateva lucruri..Printre ele, acela ca el insusi a fost plantat si sustinut de ocupantul sovietic.In perioada in care a parvenit in functia de adjunct al spionajului statului comunist, domnul Pacepa a acumulat o putere imensa..De care iarasi nu pomeneste nimic..Daca o sa am ceva vreme poate am sa mai scriu ceva azi..

Deocamdata inchei acest text cu o parere personala:

Domnul Pacepa nu a avut nimic de-a face cu Poporul Roman si cu interesele lui care sunt in afara vremurilor si a conjuncturilor politice trecatoare.
De aceea domnul Pacepa nici nu avea cum sa tradeze Poporul Roman.Domnia sa a fost plantat si pilotat in functia pe care a avut-o de catre sovietici.
Poate ca cea mai mare contributie la caderea comunismului in Ro. a avut-o domnul Pacepa prin multiplicarea exponentiala a coruptiei tuturor compartimentelor economice, politice si culturale a statului comunist, prin infiltrarea cu ofiteri deplin conspirati, selectionati doar pe baza obedientei fata de conducerea DIE si pe baza capacitatii de a produce si difuza coruptie..

Statul comunist a cazut in lada de gunoi a istoriei..Coruptia instaurata atunci de aparatul pe care-l conducea domnul Pacepa a ramas insa..

Domnul Pacepa a fost - si poate mai este - doar un instrument.
Nu ma indoiesc ca domnul Pacepa se considera un patriot.Constiinta umana are nevoie si ea de micile ei alibiuri morale.
Insa cred ca domnul Pacepa face parte din stirpea acelor ''patrioti'' care, ''slujind cu credinta'' - cum s-a exprimat odata - s-ar bate intre ei pana ce n-ar mai ramane nici un nenorocit de roman.
Pacuraras

Da click aici ca sa vezi totul!

supravegherea, bat-o vina!

M_D_L
Intamplari din Franta

In anul 1992 Am fost trimis in Franta prin programul TEMPUS. Am beneficiat de o bursa pe durata a trei luni. Bursele putea fi individuale sau colective. Eu am mers "la gramada", impreuna cu studenti, cadre didactice, ingineri, poate si securisti. Am crezut ca acolo vom fi instruiti, ca vom lucra in laboratoare moderne. Ma gandeam ca in viitoarea Uniune Europeana in care urma sa intram, toate tarile vor fi egale in drepturi, ca diversele state care alcatuiesc SUA si urma sa inceapa o adevarata colaborare. Nici vorba de asa ceva. Francezii erau in stare de razboi. Se temeau de toti (agentii CIA, MOSAD, MI6, KGB, etc), si nici nu pregatisera bine primirea noastra. Nu stiau ce sa faca cu noi. Cei din grupul nostru, care erau pregatiti in domenii "nepericuloase", informatica, matematica, au fost restrictionati mai putin si chiar au fost invitati pe la francezi pe acasa in weekend. In schimb fizicienii au fost urmariti pas cu pas. In fiecare zi de vineri, la sfarsitul programului se intalneau cu doi fizicieni "securisti" francezi (unul dintre ei era de origine algeriana si era mai inteligent) si trebuia sa spuna ce au facut in saptamana care tocmai se incheiase minut cu minut, la ce cursuri au asistat, in ce laboratoare au intrat, cine a fost de fata. Dupa acest raport urma altul in care trebuia sa spuna ce vor face in saptamana urmatoare. Trebuie sa precizez ca in localitatea respectiva exista o puternica industrie de armamament (dispozizitive optelectronice de vazut pe timpul nuptii, de ghidare rachete, de aviatie, etc) asa ca trebuie sa-i intelegem si pe francezi. La biblioteca eram supravegheati permanent. In sala mica unde se gaseau revistele stiintifice pentru cercetatori era tot timpul un student care statea cu ochii pe noi. In sala mare, pentru studenti, erau doi studenti (baiat si fata, probabil de origine maghiara, pentru ca tipa purta un tricou care avea imprimat steagul Ungariei) care ne urmareau. Eu mi-am dat seama cum stau lucrurile si am dat-o pe radioamatorism (m-a pasionat electronica). Cartile serioase erau in cabinetele profesorilor, unde nu aveam acces, asa ca mi-am pierdut timpul cu revistele si cartile pentru radioamatori. La un moment dat la plecarea de la biblioteca am ascuns o carte de electronica printre cartile de stiinte politice unde nu cauta nici dracul. Ma temeam ca nu cumva s-o imprunmute careva pentru acasa si sa raman fara ea. Surpriza a fost ca a doua zi am gasit cartea respectiva acolo unde ii era locul, la cartile de electronica, desi atunci cand am ascuns-o am crezut ca nu ma vede cineva.
Francezii faceau si studii psihologice pe noi . Ne-au dus la un centru de "perfectionarea limbii franceze". La inceput am fost dusi la cabinetul sefului, care era specialist in statistica matematica (!!). Noi stateam in semicerc in fata biroului in timp ce o camera de luat vederi aflata intr-un colt al tavanului ne filma. Probabil se gandeau sa descopere securistii grupului, dupa expresia fetei. Dupa ce ne-au testat, ne-au impartit in doua grupe, incepatori si avansati. Eu eram singurul care nu stia o boaba in franceza (in liceu am studiat engleza si rusa) si nu am fost inclus in nici un grup. Si-au dat seama ca sunt un individ atipic si au vrut la un moment dat sa ma ia in studiu spunandu-mi ca au pus pe cineva sa lucreze separat cu mine si sa ma invete franceza de la zero. Eu nu am talent la invatarea limbilor straine (sunt bun numai la tehnica), timpul era scurt si stiam ca nu voi mai calca in veci prin Franta, asa incat am refuzat si le-am spus ca voi comunica cu ei in limba engleza.
Am discutat mai tarziu cu un roman venit acolo cu bursa individuala, care parea instruit in tehnica diversiunii (s-a scapat si mi-a spus ca a participat la intruniri masonice). Acesta mi-a spus ca "lectiile" de franceza de la centrul respectiv (la care eu n-am participat) erau discutii pe diverse teme (droguri, cunostinte generale, etc) si ca "profesorii" nu erau filologi ci politehnisti, psihologi, etc.
Am avut si turnatori printre noi. Unii romani au imprimata genetic tradarea si turnatoria. Daca ii criticam pe francezi a doua zi stiau. Cei care turnau erau recompensati cu lozuri castigatoare de 1000 F (aproximativ 200$). Ca sa justifice banii erau instruiti sa mearga cu grupul de romani si sa cumpere un loz de fata cu ceilalti, sa-l bage in buzunar si sa-l scoata discret pe cel castigator. Mi-am dat seama ca asa stau lucrurile cu ajutorul statisticii matematice (bat-o vina!). Noi toti cumparam lozuri, dar castigau numai "unii".
Eu n-am avut intentia sa raman in Franta pentru ca nu stiam limba. Daca as fi avut bursa in tr-o tara in care se vorbeste engleza probabil ca as fi ramas acolo. In plus speram intr-o schimbare economica ca-n China cu dezvoltare exploziva a industriei (nu stiam ca vom ajunge o colonie), asa ca in Franta m-am manifestat ca un nationalist. Am vazut la o cabina telefonica o articulatie mecanica ingenioasa, care permitea deschiderea usii intr-un spatiu redus fara sa incomodeze persoanele aflate pe trotuar. Acelasi tip de mecanism l-am vazut si la usile de la garaje. Le-am fotografiat cu speranta ca vom face si noi ceva asemanator intr-un atelier de microproductie (visam probabil!). Am mai vazut si alte lucruri interesante, pe care le-am fotografiat. Oamenii de bine s-au dus si le-au spus francezilor ca sunt in stare sa racai si tencuiala de pe cladiri, ca sa vad ce au pus in ea. In timp ce mergeam cu grupul de romani am gresit si am spus ca probabil francezii introduc polimeri in varul de pe cladiri, pentru ca arata bine si nu sunt "afumate" ca cele din Bucuresti.

V-am povestit aceste intamplari ca sa va dati seama ca in orice tara strainii sunt supravegheati.

Da click aici ca sa vezi totul!

are dom'le basescu dosar?

neamtu tiganu
Io cred ca nu exista nici un dosar..

Se pare ca multi are comenteaza p-aici n-au trait acele vremuri si nu inteleg cum se punea problema.

1. Securitatea, organele de partid erau exact cum sunt azi, nu aveau nici o convingere ideologica, urmareau numai fripturica. Un securist sau un secr. partid sau un dir. de la fabrica de brinza, avea o moneda de schimb pe care o folosea la obtinerea carnii, vinului sau mat. de constr. Nu trebuie uitat ca toti erau romani, un pic mai timizi cind e vorba de munca.

2. Erau urmariti NUMAI cei ce ieseau din rind, cei naivi care aveau convingeri politice, cei deveniti prea puternici si eventual periculosi pt. sistem, (de ex. negustorul de vin, condamnat la moarte) sau cei ce s-au nimerit la un timp nepotrivit intrun loc nepotrivit. (sindromu acaru Paun). Am vazut cazuri in care propagandisti convinsi comunisti au deranjat si au fost trasi pe dreapta pt. ca faceau exces de zel.

3. Orice securist sau om politic din sistem renunta la orice urmarire sau ascultare de telefoane daca trebuia sa-si taie porcu, daca persoana urmarita cotiza in sistem.

Totul, absolut totul, a functionat si din pacate inca functioneaza pe acest princip, stinga spala pe dreapta si amindoua fata.

In acest context e f. probabil ca Basescu sau vadim (alaturarea de nume e involuntara) care au apartinut acestui sistem nu au nici un fel de dosar.

Un capitan de cursa lunga are dosar numai atunci cind la intoarcere nu aducea punga cu blugi, cu cafea sau cu tigari pt. persoanele de raspundere.

Notele de serviciu care uneori se pun pe aceelasi nivel cu info la secu. de cele mai multe ori erau scrise la misto, nu cuprindeau absolut nimic relevant, pur si simplu o formalitate. de altfel nici nu le citea nimeni.

Da click aici ca sa vezi totul!

intrebare

Ne intrebam aici de mersul episodului duhovnicesc al Dosariadei. Pe de-o parte se poate spune ca popasul duhovnicesc este menit, ca si cel sportiv, sa indeparteze atentia societatii de la adevaratii inculpati ai Dosariadei, vezi aici. Pe de alta parte, considerand ca si bulgarii au partea lor de dosariada, te poti intreba in ce masura Dosariada se face la noi si la bulgari pentru a ajunge pe placul Uniunii Europene; in fond, cum poti sa lupti cu marea coruptie daca nu ajungi la radacinile securiste ale ei? Daca asta va fi fost justificarea, ce legatura are BOR cu coruptia? Sa fie asta jocul celor care s-au opus cu succes la declararea caracterului crestin al Europei in proiectul de constitutie european?

Da click aici ca sa vezi totul!

S-a mers prea departe sau s-a ajuns (voit) in alta parte?

Dosariada isi continua evolutia capricioasa si sincopata catre cine stie ce deznodamant. Iata aici cateva pareri despre recentele-i intruchipari:

moroianu

Intentia clara de "reducere la absurd"a intregii actiuni de deconspirare a dosarelor, prin prezentarea intentionat exagerata si cusuta cu ata alba a catorva cazuri de "vinovati fara vina": profesoare implicate in supravegherea operativa a studentilor straini, stareti de manastiri redactand rapoarte de rutina asupra vizitelor unor diplomati straini, samd
- totul parca inadins calculat pentru a starni simpatia marelui public fata de cei astfel victimizati si acoperiti de insulte, transformati fara voia lor in confirmari indirecte ale vechilor clisee despre securistii-patrioti care nu si-au facut decat datoria...
Iar in acest timp, adevaratii turnatori, cei care au contribuit cu adevarat la securitatea interna a regimului si au fost remunerati pentru asta -


lysias
cat mai putem fi penibili?

Imi pare rau ca ajung sa spun asta, dar cu toata aceasta campanie suntem doar inca o data nespus de penibili... Demascarea politiei politice a regimului comunist ar fi trebuit sa fie un demers profund moral, la fel cum punctul 8 de la Timisoara, acum 16 ani ca si azi era necesar si binevenit... Numai ca aceste demersuri trebuie facute, cum bine zice vorba latina, fara ura si partinire... Si cum stie orice istoric autentic si realizeaza orice om cu bun simt, nici un fenomen nu trebuie rupt de contextul in care s-a petrecut. Evident ca parintele Marchis era obligat sa dea declaratii despre vizitele strainilor in manastirea in care era staret. Mai mult, orice cetatean roman era obligat sa faca acest lucru, potrivit legislatiei in vigoare. Notele sunt absolut irelevante. Nu au nici o legatura cu politia politica. Ne place sau nu, cei 50 de ani comunism fac parte din istoria acestei tari, cu bunele si9 cu relele lor, cu momentele lor frumoase si cu crimele lor oribile. Cu pervertirile si cu progresul lor. Sunt 50 de ani in care istoria a mers mai departe, in conditiile date. Oameni de valoare sau canalii si-au construit cariere, asa cum se intampla si azi, asa cum se intampla oricand, oriunde. Daca-i era cuiva amenintata familia, ce era sa faca ? Sa faca pe eroul ? Daca tot asa, cuiva, de valoare intelectuala autentica, ii era conditionata cariera - pe viata - ce era sa faca ? Sa faca pe eroul si sa se sacrifice ? Orice om intreg la minte stie ca un popor adica o populatie statistica nu este alcatuit din eroi, din persoane exceptionale, ci din oameni normali, obisnuiti. Eroii sunt exceptia, sunt de admirat, sunt modele, de urmat daca si cat se poate, dar in nici un caz regula. Daca sustinem contrariul, inseamna ca suntem ori neghiobi, ori canalii, ori fundamentalisti la fel de periculosi precum corifeii comunismului. La urma urmelor, orice cetatean al oricarei tari este obligat sa respecte legea, cea care este in vigoare. La urma urmelor, Romania, tara, a continuat sa existe in cei 50 de ani. Si multi au crezut si au luptat pentru ea. Si pentru asta merita respectati. Rezistenta, maquis-ul, sunt in underground. Sa nu ne facem ca uitam, comunismul parea fara sfarsit, sau macar fara unul previvizibil. Oamenii nu aveau nici macar speranta in aceasta privinta, oricum nici o perspectiva. Pentru ce sa lupte ? Pentru abandonarea de dupa al doilea razboi mondial ? Pentru abandonarea Ungariei in 1956 ? Imi pare rau, dar sunt obligat sa o spun cu tristete ca CNSAS, ca si o parte a mass media, au transformat toata chestiunea intr-un circ ieftin, penibil, diversionist, dezgustator la urma urmelor. Ce trebuia sa facem ? Sa transformam bisericile si manastirile in grajduri ? Sa distrugem muzeele, institutele de cercetare, Universitatile printr-o sinucidere colectiva ? As vrea sa precizez foarte clar, toate acestea devin nerelevante atunci cand e vorba despre crima, despre faptul penal. Deci lucrurile trebuie abordate profesionist si punctual. Pe de alta parte, de ce tocmai parintele Marchis, membru GDS ? De ce tocmai Mona Musca, pana mai ieri omul cu cea mai mare popularitate din Parlament si poate chiar din tara, si initiatoarea legii lustratiei, culmea ? De ce nu ofiterii de securitate ? De ce nu activistii de partid ? De ce nu fostii lideri politici ?: Praf in ochi, stimati domni. Si va vorbeste un om al dreptei, unul care nu l-a votat niciodata pe Ion Iliescu. Cred ca ar fi cszul sa incetam de a mai fi penibili si dezgustatori. Indecenti. Cred ca ar trebui sa ne preocupe mai mult problemele tehynice ale nivelului de trai, ale mizeriei, ale hotiei, ale distrugerii invatamantului, ale distrugerii sistemului de sanatate publica, degradarea conceptului si a substantei publice in general...Ar trebui sa ne preocupe dezastrul provocat de televiziuni, care au generat o mentalitate de prostitutie, de bordel ieftin...Si sa mai pun o intrebare, tulburatoare, care ma framanta : exista cumva vreun act international care interzice cuiva sa creada in comunism ? Ma tem ca nu...Prin urmare, cei care au crezut sincer in comunism, nu pot fi condamnati. Poate fi condamnata o convingere ? O credinta ? Exceptand crima efetiva, desigur. La urma urmelor, nici nazismul nu ar trebui de fapt, condamnat, pentru ca si el are radacinile lui obiective. Poate fi interzisa libertatea unei optiuni de constiinta ? Cu certitudine, nu. Daca o facem, inseamna ca Europpa viitoare e la fel ca Uniunea Sovietica, numai ca acum e de Vest...

Da click aici ca sa vezi totul!

La rascruce

Nu stiu la ce s-a gandit presedintele Basescu cand ne-a prevenit de surprizele pe care le vom avea cand dosarele CNSAS-ului vor fi deschise, dar ma intreb daca s-a gandit sau s-a anticipat ce va sa fie la deschiderea dosarelor fetzelor bisericesti. Riscul acum este ca Biserica Ortodoxa din Romania (BOR) sa capete lovitura de gratie sau sansa este ca BOR sa renasca din propria-i decadere.

In caz ca deschiderea dosarelor fetzelor bisericesti face parte dintr-un plan (SI) al Bisericii de innoire e una, altfel cine-i va pastori pe cei lasati 'liberi', talk-showrile sau emisiunile de divertisment din mass-media?

La peromaneste s-a scris de nevoia de a aduce BOR in actualitate prin relevanta crescuta. In alte cuvinte, e nevoie de reforma si nu de disparitia BOR. Cine stie cum vor evolua lucrurile?

Da click aici ca sa vezi totul!