Oboseala unei generatii odihnite

Andrei Plesu raspunde intrebarilor Brandusei Armanca in "Averile politicienilor sunt facute prosteste" (Ziua, 11 februarie 2006). Iata aici cateva din raspunsurile sale, care rezoneaza cu teme abordate la peromaneste:

[...]De la Cotroceni am plecat intai pentru ca mi-am dat seama ca nu-mi calculasem bine resursele cand m-am angajat la aceasta corvoada. Consilierul, in capul meu, trebuia sa fie cineva care e utilizat pentru conversatii "constructive", care vine sa dea sugestii, care, daca i se cere un sfat, il da. Or, in primul rand, e vorba de un mare efort administrativ si de o mare cheltuiala de timp si de energie. Am constatat ca la varsta pe care o am nu mai sunt dispus sa alerg cu dosare in brate pe coridoarele institutiei, oricat de onorabila ar fi aceasta institutie. Eu sunt si sedentar, nu imi place sa alerg prea mult. In mare, am considerat ca e mai igienic sa ma retrag. N-am sa ascund ca au existat si momente de divergenta si ca felul in care eu am perceput personalitatea presedintelui nu m-a incurajat sa cred ca sunt util.


am avut cateva momente pe vremea cand eram la Cotroceni in care mi s-au inmuiat genunchii sau am simtit ca ma trec sudorile din cauza unor spontaneitati ale presedintelui Basescu, mai ales cu reprezentantii Uniunii Europene. Marturisesc ca atunci mi se parea ca tipul acela de reactie nu e optim. I-am spus-o, de altfel, presedintelui.


Traian Basescu: "Daca tara asta ar fi alcatuita din douazeci si doua de milioane de Patapievici, eu n-as fi fost niciodata presedintele Romaniei".
As avea insa o nuanta de adaugat la declaratia presedintelui Basescu, care vrea sa spuna ca e un presedinte pentru romanul obisnuit, pentru masa populatiei, nu pentru cateva cazuri de exceptie: mi-as ingadui sa-i amintesc presedintelui un lucru de care dansul ar trebui sa tina seama, si anume ca alegerile le-a castigat cu tipul "Patapievici", mai curand decat cu masele. Masa era cat pe-aci sa-l faca sa piarda alegerile. Daca ne amintim, scorul a fost la limita si presedintele Basescu a devenit presedinte, pentru ca masa care l-a sustinut (insa nu cu o mare diferenta fata de masa care sustinea PSD-ul), a primit in plus un fel de bonus, adica sustinerea masiva a intelectualilor, a studentilor etc. Mi-e limpede ca el se simte foarte bine cu poporul si se vede asta, cred ca si poporul se simte foarte bine cu presedintele, dar el nu ajungea in situatia asta, daca o mana de singuratici netipici nu considerau ca el e cel care trebuie sa castige si daca nu votau asa cum au votat. Eu as fi din cauza asta, in locul dansului, ceva mai atent si mai tandru cu aceasta categorie, pentru care stiu ca nu are mare aplecare, dar care, ca sa zic asa, l-a pus acolo unde e, prin mica diferenta care, cum se spune azi, "a facut toata diferenta".

Va uitati la OTV?

Ma uit la OTV si regret ca-i fac rating. De asta si spun ca ratingul e o notiune echivoca, pentru ca daca eu ma uit la OTV si din asta rezulta ca sunt un om care iubeste acest post, e gresit. Eu ma uit pentru ca sunt uimit, pentru ca nu pot sa abandonez acel spectacol suprarealist, in care un baiat galbejit si in acelasi timp de o inexplicabila buna-dispozitie, sta de vorba cu insi care ne recomanda clisme cosmice, cu insi care prind gandaci, cu asasini care de fapt sunt doici si cu doici care de fapt sunt asasini. E un univers incredibil! Iar cand vad oameni ceva mai intregi ca se duc la OTV e si mai tare, pentru ca mie mi-e foarte greu sa pricep cum poate un om cu capul asezat corect sa se duca sa stea acolo ore intregi, in puterea noptii, monologand patetic. E un spectacol unic. Va asigur ca nu exista nicaieri in lume tipul asta de post. N-as vrea sa focalizez, rautacios, doar asupra dlui Diaconescu care are uneori chiar un aer inocent. (Ati observat fluxul lui verbal? E o raritate: a reusit sa relativizeze definitiv rostul punctuatiei. Fraza este un fel de lesie care ii curge din gura fara intrerupere si se termina, imprevizibil, la orizont.) Dar si la alte posturi de televiziune se intampla lucruri amutitoare. Exista o lipsa de cultura a oamenilor care apar la televiziune care ma uimeste. Jurnalistul de televiziune trebuie sa fie, printre altele, si un om de cultura, sa stie cum se citeste Chopin, sa stie cum se accentueaza "butelie" sau "furie". Nu inteleg de ce oamenii astia tineri, care ar trebui sa fie spalati in urechi de Occidentul pe care il frecventeaza nu inteleg ca meseria asta implica lectura, informatie, respect pentru limba.

V-a luat prin surprindere succesul cartii dumneavostra "Despre ingeri"?

Mi-a facut placere. Va marturisesc, chiar daca nu ma credeti, ca niciodata, cand fac o carte, nu fac socoteli in legatura cu audienta. Daca are audienta sunt incantat si gasesc ca e bine ca o are si ca, probabil, o merita. Chiar daca audienta este un concept foarte dinamic. Si Paolo Coelho are succes si Sandra Brown, Dan Brown au audienta. Sunt succese si succese. Asta nu inseamna ca lipsa de succes e preferabila, ca daca vinzi doua sute de exemplare esti genial, sau ca asta e o garantie ca esti bun. E bine sa ajungi la public. Nu ma asteptam sa aiba chiar succesul pe care l-a avut si ma intreb daca e mai mult din cauza subiectului, care e insolit pe piata noastra, daca e din cauza autorului care e si el destul de ciudat, fiindca a fost cand una, cand alta, si nu te astepti sa vorbeasca brusc de ingeri, neavand aerul diafan al unui personaj inaripat.

Da click aici ca sa vezi totul!