This guy is the director of the Romanian Cultural Institute, a public institution of Romania, charged with promoting the Romanian culture abroad. The director is appointed by the president of Romania, and this director has been appointed by the current president, Traian Basescu.
This guy wrote about Romanians: "Someone has always been pissing on us, throughout our history."
He also wrote about us, in a book published in 1996:
“A flawed nation. Wherever you look, you can see good to hang faces, gloomy eyes, strained jaws, ugly faces, vulgar mouths, rudimentary traits.”
“Romanians cannot be a nation, because they aren’t worth more than a herd. They follow the herd, to be marked with the hot iron.”
"Romanian is a language we should stop using, or we should be using it only to swear."
"The abyssal idleness of the fuggy Romanian soul …the Romanian spirochetes crawls its way to the tertiary syphilis, clumping merrily within an unconscious body, until the mind caves in: the hart turns into jelly and the the brain, into juice."
He also stated, on other occasions, that "with a purely Romanian education, you can do nothing" and "Romania has a second hand culture".
This is the guy that the Romanian president appointed as head of an agency charged with promoting the Romanian culture abroad.
I wonder how a guy writing this kind of things would be treated in other European countries.
He had been posing as a self-hating Romanian, but in recent years it was found out that, in fact, his father, Dionis Patapievici, was not Romanian (although, during the communist regime, he was a director in the National Bank of Romania and the representative of Romania to COMECON, so he was a member of the leadership of the most important economic organisation of the Eastern bloc).
Given these facts, H.-R. Patapievici can easily qualify as a racist and a Romanian hater (as he can no longer pose as a Romanian self-hater).
Moreover, H.-R. Patapievici had also been posing as an anticomunist and even a victim of the communist regime in Romania. He forgot to mention that his father was a high ranking, although little known, official of the communist regime in Romania and even abroad, in the COMECON leadership.
Numit de Traian Basescu in functia de director al Institutului Cultural Roman, fiu de demnitar comunist, crescut in cartierul Primaverii.
Din moment ce dintre toti oamenii de cultura romani, tocmai Patapievici a fost desemnat de presedinte ca sef la ICR, probabil ca presedintele ii impartaseste parerile despre romani si cultura romana.
Simpatia pare a fi reciproca: Patapievici a facut parte din "grupul de intelectuali" care au semnat apelul de sustinere a presedintelui impotriva "clasei politice".
Un apel rusinos, prin care o singura persoana este desemnata far calauzitor al democratiei, iar intreaga clasa politica este infierata.
S-a plimbat si cu avionul la Neptun pe banii Cotroceniului pentru "consultari", de parca numai la Neptun se puteau consulta in privinta Legii Lustratiei.
Patapievici face parte, deci din camarila prezidentiala.
Comments
peromaneste says:
Ziua buna! Apreciem contributiile dvs. la flickr pe teme romanesti. Daca ati posta fotografiile dvs. pe teme romanesti (si) la grupul nostru, peromaneste, v-am fi foarte recunoscatori!
Posted 12 months ago. ( permalink | delete | edit )
peromaneste says:
...s-a inscris Patapievici in mai lunga traditie a pleznirii peste bot a indolentei culturale romane sau este si el o expresie a profitorului cultural autohton?
Nota Bene: Maiorescu, Ionescu, Cioran si Culianu pot fi ganditi ca apartinand mai sus numitei traditii. In acest caz, pe Patapievici il desparte de toti ceilalti OPERA.
Posted 12 months ago. ( permalink | delete | edit )
cod_gabriel says:
Patapievici este mult mai mult (sau mult mai rau) decat un profitor cultural. "Pleznirea peste bot" nu vizeaza doar indolenta culturala si are in cazul sau radacini in mediul familial in care s-a format, oricat ar nega-o.
El nu poate fi banuit de bune intentii sau indignare sincera in legatura cu romanii, in conditiile in care a ascuns trecutul familiei sale, iar in prezent este unul dintre sicofantii lui Traian Basescu.
Nu-l poti banui de sinceritate si bune intentii pe un individ care semneaza in preajma alegerilor europarlamentare un editorial in care il desfiinteaza pe Adrian Severin, dar nu gaseste nimic de comentat despre EBA. Deh, portavocea soțietătii țivile, un "reper moral".
Nu stiu in ce sens il desparte opera de toti ceilalti. Ionescu sau Cioran sunt autori de mare prestigiu, Maiorescu e cunoscut mai mult la noi, iar Culianu, sincer nu stiu mare lucru despre el.
In afara Romaniei, Patapievici ... si mai cum?
De fapt, ceea ce il deosebeste cu adevarat pe Pata de ceilalti, cu exceptia lui Maiorescu, sunt functiile de demnitate publica pe care le-a ocupat, pastorind acum promovarea culturii turmei de omuleti patibulari, pe banii acestora.
Cat despre Maiorescu, nu stiu de ce l-ai inclus in acest grup. Nu stiu sa se fi ocupat cu "pleznirea peste bot" a indolentei culturale romane. Din contra, el a fost un adversar al copierii modelelor straine - forme fara fond - inclusiv in cultura.
Posted 12 months ago. ( permalink )
cod_gabriel says:
Apropo de Pata si grupul de la Paltinis, care s-au erijat de mult in "societate civila" si "mari constiinte", desi in mod clar fac politica simuland neimplicarea, am sa postez urmatoarea imagine a unei pagini din "Epoca dezinformarii" de Henri-Pierre Cathala:
Recunoasteti personajele?
Desigur, Cathala se referea la intelectualii de stanga care actioneaza in Franta in folosul comunistilor, pozand in mari constiinte.
Dar dezinformarea nu are, de fapt, culoare politica, doar pune in slujba politicii (si nu numai ei) un set de instrumente de actiune, printre care se numara "marile constiinte".
Cu mici retusuri, metoda este folosita si la noi, "marile constiinte" putand fi la randul lor dezinformate, santajate, cumparate sau pur si simplu putand practica dezinformarea deliberata, uneori chiar gratuita.
Tot Cathala a mai scris, in aceeasi lucrare: "Dezinformarea exista, nu este nicidecum un produs al imaginatiei!"
Este un avertisment foarte serios, pentru ca una dintre armele dezinformatorului este aceea de a ridiculiza orice acuza la adresa sa ca tinand de paranoia sau teoria conspiratiei.
Vorba lui Baudelaire: "Cea mai frumoasă şiretenie a Diavolului constă în a ne convinge că el nu există."
Posted 12 months ago. ( permalink )
peromaneste says:
Cred ca secretul consta in a decupla aceste curele de transmisie. Dandu-le atentie, le facem jocul!
Pana una alta, ne intalnim aici, pe bloguri, si generam experiente (chiar culturale) romanesti fara supervizare; asta-i cel mai important!
Posted 12 months ago. ( permalink | delete | edit )
Horia Puscuta says:
http://grupareaaproape.wordpress.com/2009/08/ 12/vladimir-tismaneanu-cu-patos-despre-tagma- intelectualilor/
Posted 10 months ago. ( permalink )
cod_gabriel says:
Treaba tovarasului Tismineţki ce are de spus despre tagma intelectualilor. Dar ar fi bine ca acest fiu de ocupant sa se abtina macar de la tupeul fantastic de a ne da lectii despre notiunea de patrie, cum face in articolul respectiv.
Iata ce are de spus despre tagma intelectualilor cineva mult mai important decat Vladimir Tismineţki:
Este un citat din "Cunoasterea inutila" de Jean-François Revel.
Posted 8 months ago. ( permalink )
peromaneste says:
Mda, din pacate, n-ai cum s-o carmesti fara intelectuali. Raposatul Jean-François era cam cuc prin Frantza aceea, ailalti aveau de primit. In alte cuvinte, 'telectualu mai peste tot il doare'n spate de printzip, Saft(ea)a lui sa fie facuta.
Cand platem atat de mult pe carticelele astea la in-Humanitas, nu credeam ca au sa le bata'n galben hartia asa curand. Dom' Liiceanu a vazut repede ciclul re-inlocuirii produselor proaste din capitalism. Sa-i miroasa gura a bulgar-i verde!
Posted 8 months ago. ( permalink | delete | edit )
mircion says:
You are an idiot. Why exactly is Patapievici not a "Romanian"? Because his father is not a "Romanian"? Because he is a Jew? Patapievici is a Romanian. He is a citizen of our country and this is all that counts. You are the true racist. And an idiot.
Posted 2 days ago. ( permalink )
cod_gabriel says:
There you go: the fascist nutcases!
I love it!
I wonder where they've been all this time.
This kind of people are the supporters of both Patapievici and (I bet) his political boss, Basescu.
Notice the richness of his discourse and his solid reasoning. He starts stating that I'm an idiot and concludes that I'm and idiot. In four lines, he manages to lie twice about what I wrote.
1) I didn't write that Patapievici was not Romanian. I wrote that his father was not Romanian which is rather relevant when you write bad things about Romanian ancestry. You may be a Romanian because you are a Romanian citizen or because you feel Romanian. But a self-hating Romanian with a non-Romanian father, forgetting to mention that detail? Nope, that doesn't work.
It is also relevant that your father was a communist official if you make a career of anticommunism. A detail he failed to mention for more than ten years of "anticommunist activity".
2) I didn't write that Dionis Patapievici was a jew and I doubt that he was. I think it's more likely that he was ruthenian, ukrainian or even pole.
All that matters is that fact that he's a Romanian citizen?
I beg to differ.
If that makes me a racist, so be it.
Citizenship is a legal status and nothing more.
Being a Romanian citizen is NOT all that matters when you write all those things about Romanians.
All the foreign guys who came along with the occupying Red Army in the nineteen fourties became Romanian citizens. Still, I won't take lessons or criticisms from those guys or their offspring.
Posted 2 days ago. ( permalink )
mircion says:
The origin of one's parents does not matter at all. What matters is socialisation, language and of course the citizenship. Hence, HRP is Romanian by all accounts, and Romania being a free, democratic, secular country (despite those like you) he has the right to voice his opinion about his country or any other issue in whatever way it pleases him. (Incidentally, his polemic has nationalist roots. It is the polemic of a disappointed nationalist. Why don't you cite some more useful texts by HRP, e.g. "De ce imi displace nationalismul nostru"?)
But maybe what you are suggesting is that UNLESS one's parents are both "genuine" Romanians, one is not supposed to write "bad things" about our past (which is shitty indeed - you hate HRP because he said the truth). So what is one supposed to write? Only "good things"? Or nothing at all? What if the father is to 80% Romanian? Or 60%? Please enlighten us with a scientific definition of being a "genuine" Romanian. I take it you will use phrenology... The last attempt to allow or forbid people to voice their opinion because of their parental lineage occured in Germany, in the 1930s, as far as I remember...
And how does your point settle the issue about the TRUTH of what HRP wrote? Cioran was "Romanian" (by your racist criterion) and he wrote devastating things about Romania. And rightly so. The truth can be stated by anybody, no matter his background. What Cioran wrote is not MORE true because HE wrote it (this is a point of logic).
Or do you also think that what HRP has written AGAINST Communism is also mistaken, because his father was a Communist? And you think that I am writing these lines because I had Communist ancestors? What if not? You really don't see the idiocy of your position?
One problem with you nationalists is that you glorify the "nation" in the most primitive and mythical terms, thereby providing just one more reason for why we, the others, the bright ones, are so ashamed to be Romanian, to be forced to share the same space and air and language with idiots like you. It's you who bring shame to Romania, through your racism, stupidity and primitive mythology. HRP has done many mistakes, but writing in a critical manner about our country and against those like you, is not one of them.
Posted 2 days ago. ( permalink )
peromaneste says:
mircion, gabriel is only making the reader aware of hrp's opportunism. so, cut the racial crap!
placing cioran and hrp on the same level is a rather simplistic move until the latter produces a body of work comparable to the former's.
as for the air/space/nationality we share, who gives a rat's ass? the generosity of human form is a given, just like, say, the percentage of oxygen molecules in atmosphere.
btw, did you open a flickr account only to thought-police this space? sharing photos distinguishes the photography fans from thought-commissars!
Posted 2 days ago. ( permalink | delete | edit )
cod_gabriel says:
Mircioane, HRP has the right to write/say anything he wants and I have the right to have my opinion about him and about what he writes. Everybody knows he kept quiet about his family for about 10-15 years after the revolution and everybody knows why.
Only orange-brained fascists don't know it because they only let in the info they like.
I also happen to think that a guy who thinks the Romanians are no more than a flock cannot possibly promote Romanian culture abroad, because a flock has no culture. And he doesn't. His work at Romanian Cultural Institute is a fiasco and, from time to time, a scandal.
I'm saying that he is opportunistic. He's an intelligent guy, but has problems with his morals. He knew where Romania was heading even before the revolution (these guys were well informed, unlike most of us), so he chose the right direction.
Yes, what he wrote about Romanians was wrong and racist.
By the way, if you think I'm nationalist, look more carefully to more than one of my photographs. You'll find I'm far from that.
But there is criticism or dislike of Romanians, and there is racist delirium. HRP's writings about Romanians pertains to the latter.
Posted 32 hours ago. ( permalink )
mircion says:
You are quite wrong to suppose that HRP's work for the ICR is a desaster. I happen to live abroad and travel quite a lot myself, and I have witnessed several events by the ICR, and have taken non-Romanian friends to them, and despite my initial worries and pessimism they were all impressed and interested. The events were well organised, had interesting topics, with well-chosen speakers and artists etc. Yes, a man who thinks that the promotion of Romanian culture has been a desaster sofar might be just the right one to change this. And he did. He is indeed intelligent and the right man for the job. You really don't know what you are talking about, but you enjoy the rather typical Romanian tendency to present everything as worse than it is, as the result of some kind of conspiracy by foreign powers and their 'agents'. Rubbish.
"peromaneste": In what sense is Cioran's work that great and incomparable? And have you actually read "Schimbarea la fata"? It's judgement about Romania is a desaster.
I placed Cioran and HRP on the same level with respect to the TRUTH of their criticism about Romania. What Cioran says is not true because HE says it, and what HRP says is not false because he says it. If what Cioran says about Romania is true, then if HRP (or whoever else) says the same about Romania, then HRP is surely correct too. Truth is not a property of a speaker, but of what he says. Something is not more true, if it is said by a Romanian, and more false, if it is said by an evil foreign agent. You should do some elementary logic before opening your mouth again.
So what am I now? A thought-commissar? A Communist? A fascist? All of them? You should make up your mind, "contraromaneste".
This Flickr space is an open one, and this page does not contain just photos (is the first one a "photo"?), but strong political views. So everybody is entitled to voice their opinion. Learn to live with other opinions, even if it is painful to your little narcissistic "inimioara", if you ever want to disprove Cioran and HRP's polemics. Romania needs to move beyond "mititei" and the quasi-religious, but otherwise vacuous adoration of Mihail Eminovici (a "full" Romanian? - haha).
Posted 24 hours ago. ( permalink )
peromaneste says:
mircion, you ignore a part of my comment and jump on the other. alright, stating that many a thing sucks in romania doesn't require any authority, problem is:
1) you cannot build a body of work on just a critique of this kind, a master's thesis would suffice, at a college in caracal or mizil;
2) a person cannot say that so many things in his/her country suck witout mentioning that his/her own father was part of the reason;
3) hrp cannot be part of the post-1989 romanian elite while deploring the state of being, he should do something abut it. a resignation, however late, could help.
now, mincion, do i sense a friendship between you and hrp? how else can one justify icr's events abroad as successful? as you say, you are entitled to your opinion, but not to your own truth.
last but not least, thought-commissar, stop shitting round statements like "rather typical Romanian tendency," for they sound coana chirita, version 2010.
Posted 22 hours ago. ( permalink | delete | edit )
29.6.10
H.-R. Patapievici promovând cultura română
Testamentul lui Adrian Paunescu
de Adrian Paunescu
21/06/2010
26760 vizite
Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută
încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă
tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă
adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că, sentimentul care
m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în
discuţiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere.
Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va
trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul
cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se
poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ
special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea
incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă
pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de
a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În
orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l
aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă
obligă la retragere, discreţie, resemnare. Desigur, sunt un om viu
şi, cu excepţia momentelor de disperare pe care le traversez, la
întretăierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte şi
suferinţa fiinţei care sunt, mi-e încă dragă viaţa şi, în principiu,
am încă multe de făcut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat
Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Păunescu. Scrisoarea mea către voi nu
e o cedare, ci o alarmă. Trăiesc în condiţii tot mai grele şi mai
umilitoare, mi s-au luat şi mi se iau, în permanenţă, drepturi, nu
ştiu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligaţiile fireşti. Ani şi
ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din
România, dar şi televiziunea publică, asupra situaţiei mele, ca om
care ştie să facă televiziune şi este oprit de la acest exerciţiu.
Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi
putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru
domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să
le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit,
surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi
doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a
uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această
răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi
păcat să ne despărţim supăraţi. Dragii mei copii, problema cea mai
mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece.
La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de
emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a
acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea Cartea Cărţilor
de Poezie? Îmi vin în minte, acum, momente de graţie ale vieţii mele.
Aşa cum nu pot uita cumplita batjocură la care am fost supus, în cele
două regimuri politice pe care le-am traversat, în anii '50-'60,
pentru că eram fiul unui anti-comunist, puşcăriaş politic în anii
'85-'90, pentru că aş fi condus revista şi cenaclul nemulţumiţilor din
partid, iar după 1989, pentru că aş fi fost prea comunist. Au fost
nopţi şi zile în care mai aproape îmi era moartea decât viaţa. Totuşi,
niciodată n-am fost atât de deprimat şi de însingurat ca în aceşti
ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simţit
niciodată nevoia să se intereseze de situaţia mea reală şi să încerce
să-mi fie folositor. N-am intrat în găşti, n-am primit recompense
pentru apartenenţa la găşti. Am crezut şi cred că numele meu trebuia
să îmbogăţească partidul în care m-am înscris de bunăvoie. Acum, însă,
nici pentru ambiţii de mărire nu mai e timp. Esenţial pentru mine e să
trăiesc şi să-mi văd ţara ridicându-se. Căci nefericirea programată în
care trăieşte poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare şi
mai nejustificată. În vremea lui Ceauşescu mi se făceau reproşuri
grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului.
După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am
lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea
lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională.
Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu
mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că
sistemul trebuia să cadă. Şi nici nu mă pot preface a nu înţelege
rolul complex, de bine şi rău, al liderului. Dar acum? Ultimele
săptămâni ne pun într-o condiţie umilitoare şi tragică. Poporul român
e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud şi nu mai văd
nimic, după ce au sărit la beregata salariilor, a pensiilor şi a
indemnizaţiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer
poporului român bani, după ce i se iau banii. Oligofrenii îi ameninţă
pe cei care nu dau, fireşte, benevol, bani pentru tăşcălăul
Băsescu-Boc şi ceilalţi. O râvnă specială dovedesc nemernicii să
dărâme instituţia drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor
gorilelor păroase din jungla noastră! Înapoi în preistorie! Cam asta
e situaţia despre care voiam să vă vorbesc: faliment. Cam asta e
mişcarea preferată a timpurilor noastre: prăbuşire. În ceea ce mă
priveşte, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu
această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici
una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui să
dăm înfăţişare concretă relaţiei dintre noi şi viitoarei despărţiri
dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se
autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se
autodistruge.
aici e adevaratul Adrian Paunescu
de eu | 22/06/2010 10:16:31
Eu nu am sa ma fac bine niciodata,
Mereu voi suferi de-o boala grea, Simtindu-mi constiinta vinovata, Ca
nu e totul gata-n tara mea. Puteti sa ma-ntrebati: - Ce vrei, baiete
? In treburile mari de ce te bagi ? Am sa raspund milos si
pe-ndelete: - Eu stiu ca imi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi. Mi-am
investit si nervi si timp si viata, In drumul car m-a ademenit Si-am
acceptat sa dorm pe copci de gheata Si sa traiesc pe muchie de
cutit. Puteam sa-mi fac in alte parti avere, Puteam sa fiu un bun
european, Puteam sa ma inscriu la mamifere, Ins metabolic de la an la
an. Puteam sa am un os cum au toti servii, Sa-l rod meschin si fara
de idei, Dar epocii eu i-am cedat toti nervii Si ea nu-mi da nici
drogurile ei. Eu sunt bolnav de Dumneavoastra, Tara, Eu sunt bolnav
de Dumneavoastra, Neam, Nu e-nauntru hiba, ci afara, Traiam un veac
labil daca eram. N-am dreptul la o mare suferinta ? Nu-mi dati
cartela nici pentru prapad ? Ei bine-atunci in mine ia fiinta Un neam
pe care voie am sa -l vad. Si n-am sa pot sa-ngadui
niciodata, Acestui trup, nelegiuit al meu, Sa-nvete nebunia
blestemata De a-i fi usor cand tarii ii e greu. Ca fluturele parasind
omida, Cand vine peste toti o clipa grea, Sunt un atlant murind cu
Atlantida Desi putea zbura,daca voia. N-aveti la dumnevoastra-n
farmacie, Medicamente, boala sa-mi luati, Un singur leac imi
trebuieste mie: Sa-i pot vedea pe ceilalti vindecati. Aceasta boala e
o boala rara, Aceasta boala e o boala grea, Aceasta boala se numeste
Tara, Si leacul este ea si numai ea.
29.5.10
20 de motive pentru a ramâne in România
nimeni cu forța;
2) Pentru că aici ceilalți sunt gata să împartă cu tine tot ce au:
manelele din mașină, gripa din autobuz și nevasta de acasă;
3) Pentru că în țara noastră poți să devii doctor în științe doar dacă
dovedești că nu ai mai multe cunoștințe decât un elev de gimnaziu;
4) Pentru ca aici marinarul a ajuns președinte. Si tot felul de zero
barati umplu bancile parlamentare...Îți dai seama unde poți să ajungi
ca pompier sau mecanic auto?
5) Pentru că doar în România sunt mai multe Jeep-uri decât milionari
și mai mulți milionari decât firme;
6) Pentru că doar aici ni se pare firesc să primim fără să oferim ceva
în schimb;
7) Pentru că România e singura țară în care numai dacă privești la cei
care muncesc, primești un spor de spectator numit „indemnizație de
conducere";
8) Pentru că doar aici te poţi bucura în orice clipă de ospitalitatea
proverbială a poporului român. De pildă, în trafic toată lumea vrea
să-ţi cunoască mama şi să-ţi iubească copiii, morţii şi sfinţii;
9) Pentru că suntem singurul neam la care „hoțule" este o vorbă de alint;
10) Pentru că doar aici putem vorbi urât de unguri, bulgari, evrei,
olteni, moldoveni, ardeleni... și să fim considerați haioși în același
timp;
11) Pentru că avem cea mai bună shaorma, chiar dacă arabii sint minoritari;
12) Pentru că aici cineva se poate numi Simona Sensual, fără să fie
neapărat actriţă porno;
13) Pentru ca avem mai multe Silicon Valley, dar nu între două dealuri
din California, ci intre doua țițe din Dorobanți;
14) Pentru că aici poți să devii șofer, fără să dai vreun examen;
15) Pentru că numai în România se poate organiza campionatul mondial
de 3000 km slalom printre obstacole (căruțe, gropi, câini morți de
foame, bețivi morți de beți);
16) Pentru că pe meleagurile românești zăpada este considerată sfântă,
numai pentru că a picat din cer... Odată aşezată pe şosea, o lună de
zile nu o mai atinge nimeni;
17) Pentru că în România se iau pauze înainte de a incepe munca si se
platesc sporuri pentru revenirea din concediu;
18) Pentru că românii sunt foarte atașați de noțiunea de politețe.
Atât de atașați, încât, de pildă, le este foarte greu să dea, de la ei
un simplu „bună ziua";
19) Pentru că doar aici parfumul se cumpară dupa nume, nu după miros;
20) Pentru că atunci cind toate locurile din iad vor fi ocupate,
România va deveni destinația de rezervă. Cei care rămân aici vor fi
scutiți de cheltuielile de transport.
11 lucruri pe care Sebastian Vlădescu nu le va spune niciodată
1. Am câștigat într-un singur an, de la stat, aproape 100.000 de EURO. Potrivit declarației de avere, depusă în data de 6 ianuarie 2010, Sebastian Vlădescu a primit în anul fiscal precedent depunerii declarației de avere, suma de 405.650 de lei, numai de la companii de stat, astfel :
* de la CEC Bank, în calitate de membru în Consiliul de Administrație, a încasat 227.885 de lei
* de la Romavia, unde a mai prins un Consiliu de Administrație, a încasat într-un singur an 34.119 lei
* de la Fondul Proprietatea, unde a fost președinte de Comisie, a încasat într-un singur an 143.946 de lei.
În total, cei 405.650 de lei, încasați într-un singur an, la un curs de 4,2 lei pentru un EURO, reprezintă circa 96.000 de EURO.
2. Într-un singur an, am câștigat, mergând la câteva ședinte, unde am fost numit politic, echivalentul a 266 de salarii medii pe economie(1509 lei pe lună în martie). Fraierilor, care munciți, veți face banii aștia în 22 de ani. Numai dacă țin banii aștia pe dobânzi, voi încasa anual, din dobânzi, echivalentul a 26 de salarii medii pe economie.
3. Nu îmi pasă că și mie îmi tai salariul cu 25%. În fapt, dacă pierd 250 de EURO lunar din salariul de ministru de circa 1000 de EURO, voi returna în 384 de luni (32 de ani), ceea ce am încasat într-un singur an, din consilii de administrație. Să strângem cureaua!
4. Am câștigat într-un singur an, de la stat, din consilii de administrație, echivalentul a 570 de pensii medii. Adică ceea ce voi nu veți câștiga niciodată din pensie.Pentru că, fraierilor, trebuie să încasați pensia medie timp de 47 de ani și 6 luni pentru ca să primiți aceiași bani ca mine, într-un an. Iar media de vârstă este de 73 de ani. Și dacă vă scot la pensie la 67 de ani, veți încasa cel mult 6 ani de pensie, pe medie, chit că ați muncit și contribuit 50 de ani. Pardon, vă tai pensiile cu 15%, aşa că banii pe care i-am făcut într-un vor reprezenta echivalentul a 671 de pensii. Adică 56 de ani de pensie! Categoric nu prindeţi asta!
5. Am duble standarde. Plătesc cât pot de puțin la fisc. Potrivit declarației de avere, în calitate de director al SC PVB Euroconsulting, am încasat 4.970 de lei într-un an. Adică, probabil că mi-am dat cel mai mic salariu cu putință astfel încât să plătesc minimum de taxe.
6. După propria evaluare, merit 4970 de lei pe an (1183 de EURO). În fapt, în același an, am încasat din consilii de administraţie, de 81 (optzeci şi unu) de ori mai mult. Ce fraieri!
7. Am fost ministru de finanţe şi acum sunt din nou ministru de finanţe. Între timp nu am avut nici o jenă să fentez statul, prin optimizări fiscale. Mi-am făcut şi cont de PFA. În contul de PFA deschis în anul 2009, am la BRD peste 275.000 de lei (65.500 de EURO). Dacă aş fi primit banii aştia pe carte de muncă, ar fi trebuit să virez la stat, cam 55.675 de EURO (calculul este aproximativ). Aşa, cei care m-au plătit (nu vă spun cine şi pentru ce desi stiu) şi cu mine am plătit cam 14.625 de EURO. Am optimizat fiscal 40.000 de EURO. Echivalent al plăţii indemnizaţiei medii pentru creşterea copilului pentru 18 mame, timp de un an.
8. Deşi sunt ministru, nu am nici o jenă ca o societate la care mă declar asociat cu 25%, să nu plătească dările către stat. Să nu plătească banii pentru bugetul de pensii. Nici pentru bugetul de sănătate. Potrivit site-ului ANAF, societatea EOL Renewable Energy figurează în postura de a face obiectul procedurii de executare silită, cu datorii de 25.278 de lei la bugetul de stat, cu datorii de 836 de lei la bugetul asigurărilor de sănătate (unde vă bag coplata, sâc!), şi cu datorii de 5537 de lei la bugetul de pensii.
9. PVB Euroconsulting este o companie pe care am înfiinţat-o cu prietenii mei de pe vremuri, unii neamuri prin alianţă. "P" vine de la Popescu-Tăriceanu, "V" vine de la "Vlădescu" iar "B" vine de la Boureanu. Tăriceanu nu a fost prea tare, m-a dat afară pentru Vosganian, iar Boureanu… cu Boureanu m-am certat, pentru că nu este dispus să accepte chiar orice.
10. Iubesc banii de la stat. Pe lângă banii de la punctul 1, din 2005 până acum, am mai făcut câteva zeci de mii de EURO. Ca preşedinte al Comisiei de Privatizare BCR, sau ca Preşedinte al Comisiei de Privatizare Ford, sau ca Preşedinte al Comisiei de Privatizare CEC (apropos, CEC nu s-a privatizat). Am luat bani şi de la AVAS, şi de la EXIMBANK, de oriunde am putut, de-a lungul carierei.
11. Timpul costă bani. Măsor timpul cu o pendulă, dobândită în 2008. O evaluez la 50.000 de EURO. Ştiţi câte pensii medii s-ar putea plăti cu 50.000 de EURO? Sau câte indemnizaţii pentru creşterea copilului? Sau câte salarii medii? Nici eu nu ştiu. Pentru că nu mă interesează. Hai pa!
Datele care au stat la baza calculelor şi interpretărilor se găsesc în Declaratia de Avere a lui SebastianVladescu
10.5.10
Mitocanul international si-a dat mana cu mitocanul national
expresivitate uluitoare innobileaza stravechea arta a pantomimei, este
un vorbitor extrem de nuantat, pe suportul unei gandiri surprinzatoare
si complexe. De aceea, mai mult decat orice consideratie din afara, pe
Dan Puric il definesc cel mai bine propriile fapte si propriile vorbe.
Aceasta formidabila locomotiva de imagine a Romaniei n-are probleme cu
atingerea performantei, ci cu obtinerea diurnei. Din fericire pentru
noi - si din nefericire pentru trepadusii pseudoculturii - Dan Puric
este (inca) tanar, puternic si extraordinar de motivat in ceea ce
face. Lupta singur pentru promovarea "brandului Romania", desi nu e
luat in considerare de proiectele MCC.
"Capitalismul de grota nu are nevoie de cultura"
Un interviu cu Dan Puric, daca esti acordat pe frecventa lui de
emisie, devine, in mod fatal si fericit, o tulburatoare maieutica
despre adevarurile fundamentale ale lumii in care traim, vazute de pe
scandura scenei pe care trudeste. "Cand faci un bine pentru tara -
spune el - nimeni nu-l recunoaste. Este ca intr-o caricatura dintr-un
ziar frantuzesc: o mama scapa copilul din brate intr-un rau. Un tanar,
care se afla pe acolo, isi risca viata, sare in rau si salveaza
copilul. Vine mama copilului si, in loc sa-i multumeasca salvatorului,
il intreaba: Dar basca unde e? Ei bine, asta mi se intampla mie de 20
de ani, cu autoritatile din Romania: ma intreaba de basca. Si-mi dau
diurna dupa ce ma intorc din strainatate. Ba imi mai si scot ochii ca
mi-au facut o favoare, lasandu-ma sa plec, sa joc la Teatrul Regal din
Anglia".
- V-ati raportat vreodata la dimensiunea economica a actului de
creatie artistica pe care il comiteti?
- Inainte de toate, trebuie facuta o trecere in revista a schimbarii
de context istoric. Este evident ca, dupa 1989, teatrul, arta in
general, a functionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist:
ca o institutie de supravietuire. Elementul de viata era nul. In acest
sens, trebuie sa ne gandim la doua etape: pana in 1989 si dupa 1989.
Pana in 1989, destinul profesionalismului si al valorii era cel al
monopolului ideologic. Puterea politica fiind monocefala, confisca
valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta in scopuri
ideologice, propagandistice, pe ideea de nationalism comunist sau de
comunism pur si simplu.
- Nationalismul comunist nu e cumva o aberatie, o struto-camila? Caci,
se stie, comunismul este in esenta cosmopolit, internationalist, iar
nationalismul tine mai mult de doctrinele de dreapta...
- Cei care au inventat comunismul l-au facut initial internationalist.
Pe parcurs li s-a stricat jucaria si s-a ajuns la nationalismul de tip
comunist, care este diferit de nationalismul crestin-ortodox sau cel
de tip masonic.
- Adica la un nationalism "de partid si de stat"...
- Exact. Aici, conditia artistului era una de lagar. El era folosit
pentru a preamari, pentru a lauda. Doar zona de divertisment era ceva
mai libera, dar si aceea era cenzurata. Asta nu inseamna ca, in aceste
conditii, nu s-au produs opere de arta, chiar in zonele de cenzura. In
clipa in care, in 1989, s-a spart zidul si am intrat in neocomunism,
iar "esalonul doi" a devenit mafie, forta economica, n-a mai fost
nevoie de propaganda prin sectorul artistic. Valoarea a fost lasata de
izbeliste, nu mai prezenta nici un interes, caci capitalismul de grota
nu are nevoie de cultura.
"Haimanalele politice n-au avut nevoie de legitimarea prin arta"
S-a intamplat atunci un contrafenomen care tine de antropologia
culturala: tot ce a fost pseudo-cultura inainte de 1989, tot ce a fost
de proasta calitate ("Cantarea Romaniei" de exemplu, dar nu in
totalitatea ei, caci s-au petrecut acolo si lucruri bune), a iesit la
vedere, s-a cristalizat si a creat o piata. O piata falsa, o piata a
nonvalorii.
- A amatorismului?
- Nu, nu a amatorismului, pe care nu e bine sa-l jignim, caci el
reprezinta o faza a dezvoltarii artistice. Si eu vin din zona aceea.
Aici e vorba de o piata a nonculturii.
- Caracterizati in cateva cuvinte noncultura.
- Promiscuitate, pornografie, kitsch.
- Ce s-a intamplat cu valorile culturale? Cum au supravietuit?
- Cum spuneam, oamenii nostri politici – haimanalele politice, de fapt
– n-au mai avut nevoie de legitimarea prin arta. In aceste conditii,
marii artisti, dezamagiti si deprimati, s-au retras in institutii
bugetare, cu economii de tip primitiv, in care toata lumea este egala.
In zona de subzistenta economica, mai exact. Iar in zonele
performante, de televiziune sa zicem, au aparut oameni de calitate
indoielnica din toate punctele de vadere.
- Romania e vinovata in totalitate de ce i se intampla pe acest spatiu
al culturii?
- Nu putem sa aruncam aceasta vina numai pe spatele Romaniei, pentru
ca procesul de mitocanizare e international. "Familia Bundy",
sitcomurile, toate cultiva instinctele gregare. Mitocanul
international si-a dat mana cu mitocanul national. Mai exista si o
problema de antropologie culturala: nivelul cultural al unei tari are
legatura cu gusturile conducatorilor politici si ale liderilor
economici. Ei bine, acesti lideri, cei din '90 incoace, vor manele, de
fapt cultura de tip manea. Sa nu se inteleaga ca as avea ceva cu
manelistii, caci nu existenta acestui tip de noncultura este problema,
ci frecventa si intinderea aparitiei lor la televizor, in zona
divertismentului de proasta calitate, a bascaliei, care a luat locul
umorului.
"Dupa 20 ani de imbecilizare, calitatea este respinsa"
- Care este, de fapt, diferenta dintre bascalie si umor?
- Inainte de '89, un Toma Caragiu sau un Amza Pellea practicau umorul,
care este o valoare a inteligentei. Ca orice act artistic –vorba lui
Heidegger - umorul te trezeste din rutina. La noi el a fost o arma de
aparare si de rezistenta. Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire
de bascalie, care desacralizeaza totul. Bascalia este de tip ateu,
neantizant, ea isi bate joc de orice fel de valori si repere. Acest
sistem demolant al valorilor, care apartine omului mic, a iesit in
fata. Si atunci a inceput sa se creeze pe banda rulanta doar acest gen
de divertisment, invocand ratingul. Ceea ce este un fals, atata timp
cat excluzi alternativa.
- Telenovelele fac parte din categoria incriminata?
- Telenovelele sunt specifice lumii a treia. Ele sunt nocive chiar si
pentru actori. Eu nu-mi acuz colegii, Doamne fereste, pentru ca
saracii nu mai au unde sa-si practice meseria. Accepta asadar sa joace
in telenovele, amestecandu- se cu amatorii. E ca si cand un
neurochirurg ar avea mana dreapta un brancardier, care mai e si murdar
pe mana. Imediat se face infectie. Prin analogie, asa ajungi sa vezi
un actor profesionist inconjurat de doi-trei amatori. Si stiti ce se
intampla? Profesionistului ii scad reflexele, are loc o contaminare
inversa si toti actorii par amatori. Revenind la noncultura in sensul
larg, efectele ei sunt dezastruoase in timp pentru consumatori. Hrana
aceasta surogat devine din ce in ce mai agresiva si aproape o
chestiune de santaj. Dupa 20 ani de imbecilizare, daca oferi calitate,
ea este respinsa, caci intre timp s-a creat dependenta. Vorba lui
Socrate: piata este plina de lucruri de care n-am nevoie. Acum
consumatorii au false necesitati, false determinari.
"Au facut din cultura un fel de rezervatie"
- Spuneati ceva de alternative. Unele televiziuni au programe culturale.
- Este doar o mimare a alternativei. Si cand spun asta ma gandesc la
TVR Cultural sau TVR International care sunt niste catastrofe. Ei,
saracii, nu inteleg ca actul de cultura este un organism plin de
vitalitate si nu stiu sa lucreze cu asa ceva. Au facut din cultura un
fel de rezervatie, un muzeu. Cultura inseamna coeficient de putere
nationala. Sa ne uitam putin la tarile civilizate. Si acolo este o
lupta acerba intre structurile de market si cele culturale. Si totusi,
cu exceptia unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei reusesc
sa-si managerieze inteligent potentialul cultural, performantele
culturale, pe care le "injecteaza" in programele si emisiunile Tv,
alaturi de alte emisiuni, unde cultura functioneaza mai bine decat
izolata. La noi programele culturale sunt inghetate si conventionale.
..
- Ca la un parastas...
Chiar asa. Si-atunci, omul de cultura, artistul, care este viu, n-are
unde sa se duca: la muzeu nu vrea, in partea cealalta nu-l primeste
nimeni.
- V-ati confruntat cu aceasta situatie?
- Bineinteles. Eu am filmat la BBC, la RTL, in Anglia, in Franta,
peste tot, cu spectacole de pantomima. In Romania nu am apucat sa
intru in nci o televiziune. Nu m-a primit nimeni, nici chiar in
Televiziunea Romana. Si n-o spun ca sa ma plang, va raspund la
intrebare.
- Poate n-ati insistat destul...
- Ba da. M-am inscris inclusiv la concursul de scenarii. Dar, vedeti
dumneavoastra, ei ma considera tot out-sider, n-am fost ales. Au pus
tot murdariile lor ieftine, care le ilustreaza perfect natura
inferioara. Pentru ca oamenii superiori sunt responsabili. De exemplu,
daca un om ajunge director al unui teatru national, sau al unei
televiziuni nationale, el este responsabil fata de natiunea
respectiva. Si toata strategia sa manageriala trebuie sa tina seama de
aceasta exigenta majora, a interesului national.
"Exista doua culoare de jogging catre cimitir"
- Ce strategie culturala ar trebui aplicata in Romania?
- O politica a certitudinii. Eu nu fac exercitii socratice asupra
mamei mele. Pe de alta parte, cum sa faci exercitiu de democratie in
valorile nationale, punand-o pe Madalina Manole alaturi de Noica sau
Eminescu? Henry Coanda a spus ca avem atat de multe genii ca putem da
cu imprumut. Este o certitudine. Iar certitudinile incep cu
constiinta. Am fost debusolat pe vremuri, cand un secretar literar de
la Iasi mi-a spus ca Eminescu a fost si poet. "Cum SI poet?" – l-am
intrebat eu, indignat. "Pai da, ma, ca a fost mai intai o constiinta".
O afirmatie care face cat toata istoria literaturii a lui George
Calinescu.
- Ce perspective avem sa iesim din situatia in care suntem acum?
- Stiti ce coeficient de inteligenta si de talent are poporul asta? Va
rog sa ma credeti, pentru ca vorbesc in cunostinta de cauza, in doua
saptamani Televiziunea Romana poate deveni, in materie de
divertisment, cea mai performanta din lume. Ceea ce, evident, nu se va
intampla, din cauza acestei dictaturi a nonvalorii.
Dar vine o generatie foarte bine inarmata genetic impotriva acestor
rechini, care le va pune mari probleme peste 10-15 ani. Asta este, in
cultura depunerile sunt lente. Mai ales ca acum avem o scoala de
teatru distrusa, o ciupercarie de academii de teatru din care actorii
ies fara pregatire si fara perspective. .. In momentul de fata exista
doua culoare de jogging catre cimitir: pensionarii, care sunt morti de
vii, si tinerii, care sunt deja pensionari.
- Exista alternativa emigrarii…
- Da. Si asta este, de fapt, criza tineretului de la noi: din zece
insi noua pleaca afara. Iar problema este ca ei nu pleaca din cauza
banilor, ci din cauza imposibilitatii de a se manifesta. Aceasta criza
a potentialului care n-are unde sa se manifeste, a fost creata de
nonvalorile iresponsabile din Romania, care nici macar nu-si pun
problema ce face tineretul dupa ce termina scoala. Iar reactia
acestuia de a pleca, este corolarul replicii vulpii din "Micul print":
"Daca vrei sa fim prieteni, imblanzeste- ma, educa-ma. Daca m-ai
educat, esti responsabil".
- Deci, inca o data, exista o solutie de supravietuire?
- Noi, ca popor, pentru a supravietui, trebuie sa ne retragem in
munti, in cultura. Altfel ne calca gorilele cu Jeep-ul.
8.5.10
Numarul total de functionari publici la sfarsitul anului 2008
Am fotografiat acest tabel de pe site-ul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in 2009 (si l-am postat in cadrul unei discutii pe forumul softpedia). Bine am facut, pentru ca a disparut de pe site-ul agentiei si am reusit sa-l recuperez de pe softpedia.
Reprezinta situatia reala privind numarul total de functionari publici din Romania - 122370 la sfarsitul lui 2008, acum mai putin.
E loc de reduceri, recunosc, dar de aici pana la sutele de mii pe care tot vor sa-i dea afara din 2009 incoace e drum lung.
In realitate, notiunea de functionar public este in mod voit confundata de politicienii portocalii cu aceea de bugetar, pentru a crea popularitate reducerilor de personal sau de salarii prin alipirea tuturor bugetarilor (profesori, doctori, militari, etc.) acestei categorii satanizate in societatea romaneasca.
De fapt, a facut-o si Patriciu, care anul trecut incerca sa creeze o fundamentare falsa a relaxarii fiscale pe care o propunea prin concedierea a sute de mii de functionari. E chiar simplu sa concediezi sute de mii de functionari dintr-un total general de 122000. Chiar luandu-i in calcul pe functionarii contractuali (personal administrativ: secretare, soferi, muncitori), cifra nu poate trece de 150000.
autor: Cod_Gabriel
peromaneste: Basescu vrea sa dea afara pentru a face loc alor lui.
Vezi si Grecia; intr-o tzara in care se produce din ce in ce mai putin si se traieste pe datorie ajungem la functionarime ca jucaria celor de la putere, adica de acolo se traieste si acolo se joaca.
2.5.10
guerrilla digitala
Un cititor ne-a indreptat atentia spre Observator cultural, unde se prezinta povestea hackerilor romani. Opinia peromaneste este ca RNS este o forma de guerrilla digitala ca reactie la neo-colonialismul soft al vestului. Cei din vest ar trebui sa stie ca legea actiunii si reactiunii se plaica la fel in sociopolitic si mecania--cine nu crede, sa-si aduca aminte, de exemplu, povestea caricaturilor daneze.
Iata articoluil:
27.4.10
Iata o conversatie deosebit de relevanta si actuala...
...pe care o am cu un prietern pe Flickr, Gabriel.
Raspunsul nu-i simplu, morala este ca-s incurcate lucrurile. Cert este ca a incerca sa parcurgi rational argumentele pro sau contra oricarei pozitii sunt futile in sensul ca mai intai trebuie definit sistemul axiologic de la baza discutiei. Argumentele noastre se afla in mod evident intr-o usoara opozie. Nu-ti ramane sa ne spui ce crezi, aici sau pe Flickr (unde ai nevoi de un cont pe Yahoo sa poti contribui).
Maternitatea de aici este una dintre cele mai bune din tara. Aici s-a nascut fiul meu in 2008, iar in toamna anului trecut tot aici a nascut o prietena a sotiei, prin cezariana.
Fara niciun fel de probleme. Intr-adevar, nu aveau materiale de niciun fel - scutece, pampersi, medicamente, diverse consumabile. Dar cadrele medicale au fost la inaltime, desi au lucrat cu materiale furnizate de mine (nu va convine? mergeti si nasteti la particular, cu 3000 de euro). Maternitatea era confortabila si curata.
Nu stiu ce s-a intamplat acum, dar nu o sa-mi schimb parerea despre acest spital datorita unor accidente si unei isterii mediatice.
Comments
Iliuţă says:
Din ceea ce spui tu, e normal ca la particular sa fie materiale si la stat nu, intrucit la particular costa 3000 de euro. Adică, subinteles, la stat costa foarte putin, sau chiar ... nimic. Iar dacă tot e (aproape) gratis, de ce sa aibă materiale? Iar dacă nu au materiale pentru o banala nastere, atunci poate ca n-au nici detergent ca sa spele pe jos si nici dezinfectant ca sa dezinfecteze, nu?
Posted 3 days ago. ( permalink )
peromaneste says:
Lumea ar trebui sa se intrebe in ce conditii serviciile private catre populatie sa poata functiona; am in vedere educatia si sanatatea, deocamdata.
Cei cu angajamente private ar trebui sa nu aiba nici o legatura cu institutiile de stat, iar taxele sa fie pe masura tarifelor...
Posted 3 days ago. ( permalink | delete | edit )
cod_gabriel says:
Bineinteles ca este normal sa nu fie materiale la stat, din moment ce nu sunt finantati. Stiu ca multi concetateni doresc ca totul sa fie la parametri maximi de calitate, neaparat gratis sau cu taxe cat mai mici.
De asemenea, stiu ca multora li se va parea normal sa vina cadrele medicale de acasa cu bani sa le cumpere tot ce trebuie - de aceea vom si ramane cu un sistem de asistenta medicala la nivel cel mult african.
Nasterea nu este chiar atat de banala, iar daca vrei sa usurezi durerile sotiei mi se pare normal sa cumperi materialele necesare pentru peridurala. Nu exista finantare pentru asa ceva.
De asemenea, nici cadrele medicale nu au obligatia sa presteze anestezia peridurala la nastere (deloc simpla: e o branula infipta in coloana vertebrala prin care se injecteaza lent un anestezic) - iar pentru ca au facut-o, desi nu erau obligati, le multumesc.
Nici nu sunt obligati sa aiba daruirea sa invete un nou-nascut sa suga, cum au facut cu al meu (contrar prejudecatilor, suptul nu este la toti instinctiv si multi copii, printre care si al meu, nu stiu sau nu le place sa suga la nastere). Le-ar fi fost mai simplu sa se spele pe maini si sa-i bage biberonul cu lapte praf (cu biberonul merge intotdeauna, pentru ca laptele curge foarte usor, pe cand la san sunt obligati sa faca efort).
Iar sa te oftici ca boul ca nu ai primit moka de la spital pampersi si scutece dupa ce ti-a fost adusa pe lume odrasla in conditii bune mi se pare specific romanesc.
Poate ar trebui mai bine sa ne intrebam daca nu este ceva in neregula cu alocarea resurselor in Romania, din moment cu in Bucuresti s-au cheltuit peste 100 mil. de euro pe spatii verzi in 2009, in timp ce in spitale nu sunt pentru medicamente si consumabile elementare.
Sa fi fost buna reforma? La asta ne-au servit autonomia locala si reforma in sanatate?
Posted 2 days ago. ( permalink )
Iliuţă says:
Vast subiect!
Mi se pare un act nu numai legitim ci si responsabil sa ceri sa ţi se dea înapoi ceea ce ai plătit prin asigurarile de sănătate. Cu asta am zis tot.
Posted 2 days ago. ( permalink )
cod_gabriel says:
Vezi, de aceea Romania se duce si se va duce in continuare de rapa.
Suntem necrutatori cand e vorba de fleacuri si mai ales cand e vorba de altii, stam cu mana intinsa si avem nevoie de un dus rece la scara nationala, pentru a ne racori oleaca capetele infierbantate. Si il vom primi.
Tocmai ti-am scris ca personalul medical de acolo a prestat servicii pe care nu era obligat sa le presteze - daca cei de acolo ar fi fost la fel de necrutatori, imi lasau sotia sa se chinuie si sa nasca in dureri, asa cum se naste, iar fiul meu sa suga lapte praf la biberon in loc de lapte de mama. Iar asta a fost mult mai important decat cateva carpe pe care nu mi le-au dat de acolo.
Eu le-am spus mereu femeilor (putine) care fac gat in legatura cu cheltuielile suplimentare impuse de nastere (de obicei astfel de discutii le fac barbatii, nu femeile): nu vreti sa platiti nimic suplimentar, ca sunteti asigurate? Nu-i nimic! Veti primi serviciile incluse in aceasta asigurare obligatorie impusa de stat. Cezariana nu se face legal la cerere. in niciun caz. Nici anestezia peridurala, care e doar un lux ce va usureaza durerile nasterii si nu o necesitate medicala.
Deci, daca nu vreti sa platiti, o sa va rupeti ... si or sa va iasa ochii de durere in conditii de perfecta legalitate, intr-o atmosfera de puritate morala si mani pulite. De asemenea, ginecologul dumneavoastra nu este nicidecum obligat sa vina la nastere, asa cum se face de obicei la noi - in mod normal si legal se naste la maternitate cu medicul de garda.
Daca este sa punem problema asigurarii, atunci pentru rigoare probabil asigurarile pe care le platim ar trebui redimensionate in functie de necesitatile impuse de serviciile pe care le dorim.
Iar daca vom plati trei firfirici sau nimic, sa nu ne miram ca vom fi lasati sa murim cu zile sau femeile sa nasca acasa cu moasa comunala (dar si aia se plateste).
Repet: sotia mea a beneficiat de serviciile maternitatii de la CF2, fiul meu acolo s-a nascut si suntem extrem de multumiti de acea maternitate. Si cu asta am zis tot.
Posted 2 days ago. ( permalink )
Iliuţă says:
:))
Posted 2 days ago. ( permalink )
peromaneste says:
Gabriel, cum se nasc copiii in Franta? Cum se nasteau pana in 1989? Cum s-au nascut de cand s-a facut lumea?
Hai s-o dam pe sleau. In Romania s-au semi-privatizat serviciile sociale dupa modelul falimentar al statului... American. De aici problemele. Asteapta pana cand micutzul vostru va intra in scoala si o sa-ti devina din ce in ce mai clar.
Da, autonomia curului este mecanismul prin care conducerea s-a spalat pe maini. Daca inca ti-e neclar, nu asteapta pana vei avea de colectat pensia privatizata; mai toata privatizarea elementelor de bun comun este o aberatie.
Posted 2 days ago. ( permalink | delete | edit )
cod_gabriel says:
Este adevarat, dar daca se poate mai bine si pot plati pentru asta, de ce nu? Daca nasc femeile si se chinuie de cand lumea, de ce trebuie neaparat ca si sotia mea sa se chinuie la fel, daca pot plati peridurala?
Posted 2 days ago. ( permalink )
peromaneste says:
"Este adevarat, dar daca se poate mai bine si pot plati pentru asta, de ce nu?" Oh, prietene, nu poate pune cineva o limita pe cat vrei sa cheltui.
Ideea mea este ca serviciul de baza trebuie ASIGURAT automat si NU in functie de capacitatea cuiva de plata. Unde tragi linia intre serviciu de baza si cel cu plata e o alta discutie. Cu timpul, nu dintr-o data, ma astept ca linia sa se mute inspre servicii mai bune/multe pe aceiasi bani.
Sper ca m-ai inteles pana acum si a doua intrebare din raspunsul tau devine retorica.
Sa va traisca copilul si sa va bucurati impreuna de viatza!
Posted 2 days ago. ( permalink | delete | edit )
cod_gabriel says:
Tocmai asta scriam - daca nu dai nimic in plus, primesti pachetul de servicii minim: nastere naturala 100%, sub monitorizare medicala de exemplu.
Si nu, serviciul de baza NU trebuie asigurat automat, ci doar persoanelor asigurate, copiilor, pensionarilor si somerilor (care sunt asimilati cu asiguratii). Persoanele neasigurate nu au de ce sa primeasca gratuit aceste servicii.
Posted 25 hours ago. ( permalink )
peromaneste says:
"Si nu, serviciul de baza NU trebuie asigurat automat, ci doar persoanelor asigurate, copiilor, pensionarilor si somerilor (care sunt asimilati cu asiguratii). Persoanele neasigurate nu au de ce sa primeasca gratuit aceste servicii."
Prietene, da-mi voie sa spun din experienta si cunoastere, nu-s de acord. Serviciile de baza, acum vorbim de educatie si sanatate, trebuie sa fie GRATIS pentru toti cetatenii tzarii. De altfel, ma intreb, ti-ai platit scoala?
Acum stiu ca elita romanesca traverseaza cu ochii inchisi desertul privatizarii, dar sper sa reconsidere traseul asta cat de curand, pentru viitorul tzarii.
Posted 21 hours ago. ( permalink | delete | edit )
cod_gabriel says:
Educatia ca si asistenta medicala pentru copii este trebuie sa ramana gratuita. Copiii nu pot contribui. Asistenta medicala pentru adulti e altceva. Nu poti sa ai 30 de ani, sa nu fi contribuit nimic niciodata, si sa te astepti la mare lucru in privinta asistentei medicale (si ma gandesc la cazuri concrete pe care le cunosc - chiar stiu pe cineva in aceasta situatie care are nevoie de o operatie pe cord).
24.4.10
Alexandru Tocilescu - Scrisoare catre tara mea
> decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele
> în fiecare oră, în fiecare dimineaţă, cînd întîrzii
> cît pot de mult întîlnirea cu oamenii, locurile,
> serviciile, televiziunea, pîinea, mirosurile, maşinile,
> culorile, limba ei.
> Am obosit de ţara asta. Am obosit de ţara în care cei
> care conduc mă cred prost şi-mi spun "omul simplu, de pe
> stradă", omul căruia se simt datori să-i explice cum
> stau treburile, într-un limbaj gîngav, analfabet, ca acela
> folosit de adulţii inculţi, pentru a răspunde
> gîngurelilor unui bebeluş.
> Am obosit de ţara în care nimic nu este ceea ce pare: un
> site colorat cu multe promisiuni al unei grădiniţe private
> e doar un paravan în spatele căruia
> se află o clădire care-i adăposteşte pe preşcolari de
> ploaie cît timp părinţii se află la serviciu (altfel,
> educatoarele îşi roagă colegele de breaslă mai
> norocoase, de la alte grădiniţe, să fure plastilină şi
> creioane).
> Avocatul care-mi promite că va cîştiga procesul n-are
> niciodată chitanţier pentru banii pe care-i dau şi nici
> argumente în instanţă. Nici şefa firmei de recrutare
> nu-mi dă chitanţă pe banii primiţi, pe care i-am dat
> soţului ei, venit la întîlnire în trening, într-o
> staţie de autobuz. Atunci s-a desfăşurat şi ultima
> secvenţă de colaborare, fiindcă plata taxei n-a fost
> urmată de nici o invitaţie la un interviu. Editura la care
> s-a angajat prietena mea, editură foarte renumită, scoate
> cărţi de filozofie de pensionar trist, de jucător de
> table fără noroc, şi literatură erotică, pe lîngă
> care graffiti-urile din WC-urile şi gările publice sînt
> suave declaraţii de amor.
> Iar patronul te felicită dacă ai reuşit să-i promovezi
> cărţile doar printre cei sau, mai bine zis, cele cu care
> încă nu s-a culcat. Că aşa, ar fi putut s-o facă şi
> el... Profesoara de franceză a nepotului meu miroase a
> vodcă, profesorul de religie nu-l lasă să iasă în
> timpul orei să facă pipi, iar cea de fizică pleacă în
> Grecia din două în două săptămîni (plus în vacanţele
> şcolare). Redacţia la care m-am angajat are două birouri
> pentru redactori - unul pentru făcut sex - şi un art
> director care ilustrează un articol despre cartea Golful
> francezului cu două fotografii: una cu o lagună şi cea
> de-a doua cu un francez. Anonim. Adică nu ştim dacă e
> francez, dar are bucle pudrate de secol XVIII şi zîmbeşte
> tîmp spre obiectiv. Fotografie pe care a schimbat-o, la
> insistenţele mele, multe, năduşite, cu o imagine
> portocalie a unei corăbii în apus de soare. Pentru lagună
> n-am mai avut suflu. Şi nici pentru
> corabie. Redactorul-şef spune că-i genial, că face şi
> art şi e şi director, că numai el poate să aplice, în
> Photoshop, ghiocei pe rochia vedetei şi numai el poate să
> ilustreze un reportaj despre copiii orfani cu un copil cu
> ursuleţ în braţe, şi clipul Nokia - cu mîini
> înlănţuite. Din cauza lui, întreaga redacţie şi-a dat
> demisia. A rămas doar redactorul-şef. Isteric şi
> nefericit. Din cauza celor care au pregătit o conspiraţie
> împotriva lui.
> Am obosit de ţara care-mi spune că orice speranţă are
> rădăcini firave şi că orice opţiune sinceră, onestă
> se dovedeşte a fi cretină. Am obosit ca din patru în
> patru ani să aleg prost, împreună cu alte 22 de milioane
> de locuitori, de oricare parte a baricadei am fi. Am obosit
> să sper că cel care se numeşte şef de guvern sau
> preşedinte de ţară sau măcelar sau avocat sau
> cîntăreţ chiar se pricepe la ceea ce diploma, votul,
> discursul spun că se pricepe.
> Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau
> complice. În victimă, fiindcă oricît de multe rele s-ar
> întîmpla în ţara asta, oricît de multă corupţie ne-ar
> tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile,
> funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul,
> Parlamentul par cu toate că există într-un univers
> diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă, din cînd
> în cînd, o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să
> ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi
> bunăstarea. Să ne dojenească, cu glas de domnu'
> Trandafir acrit, pentru iresponsabilitatea cu care le cerem
> imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele.
> Am obosit să fiu victima statului care mă fură la
> facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor
> care mă pot exclude din organigramă din trei ţipete şi
> două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să
> nu reclam furtul din buzunare.
> Orice protest este inutil. Orice gest de solidaritate, orice
> iniţiativă care m-ar putea transforma în cetăţean sau
> concetăţean, în membru al unei comunităţi
> rezidenţiale sau al unei organizaţii se fîsîie în faţa
> privirilor nepăsătoare, a replicilor de tipul "c'eşti
> copil" sau "mă laşi?!" sau a celor care transformă
> iniţiativa în afacere profitabilă pentru ei şi
> dezastruoasă pentru beneficiari. Iar renunţarea mă face
> complice cu cei care acceptă ca lucrurile să meargă
> prost, din neputinţă, din interes, din indiferenţă.
> Sînt complice, prin tăcere, cu toţi impostorii,
> mincinoşii, neisprăviţii, hoţii, de care depind,
> într-un fel sau altul, în bătăliile mele mărunte, de zi cu zi.
> Am obosit de ţara unui singur televizor, a unui singur
> program în care se amestecă, de-a valma, senzuale cu
> securişti nejudecaţi, brăilence cu analişti obosiţi,
> discuţii lălîi despre salarii enorme, furt la
> factură, poliţişti beţi, judecători mituiţi,
> miniştri penali cu breaking news-uri împotriva cărora tot
> românul moţăie: învîrteli, băşcălii, ogici,
> ciumace, anchete de doi şi un sfert, morţi de trei parale,
> incesturi de patru stele.
> Am obosit să aud sau să citesc comentarii lungi, strivite
> de ură sau înmuiate de slugărnicie, ale jurnaliştilor
> obosiţi din presa românească. Am obosit de vorbe grele de
> prostie, nesimţire, ipocrizie, inepţii, vorbe care nu mai
> interesează pe nimeni, vorbe caraghioase, care-i
> transformă pe toţi ciutacii, dumitreştii şi morarii în
> bufoni disperaţi ai orelor tîrzii de televiziune.
> Am obosit să văd societatea civilă, care face curat în
> universităţi şi alegeri, înghesuită pe liste de alegeri
> europarlamentare ale unui partid majoritar. Am obosit să
> aud că singurul lucru pe care-l avem de opus alegerii
> fiicei preşedintelui în Parlamentul European este pluralul
> nefericit "succesuri". Am obosit să văd
> susţinători sinceri ai preşedintelui, care vor salariu de
> jurnalist independent. Am obosit să văd jurnalişti
> independenţi care devin guvernatori interesaţi. Am obosit
> să-l aud pe ministrul Culturii ţinînd-o langa cu
> explicaţiile despre pleaşcă şi iubire de preşedinte.
> Am obosit să văd reportaje cu oameni care mănîncă din
> gunoaie, copii violaţi, preoţi care ţin liturghii
> erotice, puştile lui Michi Şpagă, termopanele lui Adrian
> Năstase, oameni care se împerechează cu oi, ţărani care
> tasează pămîntul cu obuze încă detonabile, pensionari
> care se străduiesc să prindă două porţii de sarmale de
> 1 Decembrie, ţigănci care-şi arată popoul
> poliţiştilor, şoferi beţi, criminali filmaţi în circa
> de poliţie, înmormîntări în direct, sicrie fotografiate
> cu mobilul, ştiri animate despre ficatul de 20 de kilograme
> al unui cîntăreţ, oameni urcaţi pe cruci
> ca să vadă mai bine groapa, cozile isterice de Sfînta
> Paraschiva şi de Izvorul Tămăduirii, proteste pe
> marginea balconului sau a macaralei şi comentariile
> profesioniştilor care încep cu: "Ce efect poate să
> aibă violul asupra unei fetiţe de 12 ani?". Mă obosesc
> profesioniştii televiziunilor, chiar şi fără comentarii.
> Fiindcă sînt aceiaşi. Şi apar des. Foarte des. În ţara
> asta nu mai există un psiholog cumsecade, un profesor
> eminent, un cîntăreţ talentat, un analist respectabil, un
> preot cu har, un poet înzestrat: toţi devin vedete şi,
> în clipa imediat următoare, descoperă că au văzut idei.
> Despre orice altceva decît meseria pe care altfel ar fi
> putut s-o practice onest şi din care să aibă un venit regulat.
> Mă obosesc emisiunile care-mi promit că vor dezbate
> soluţiile anti-criză şi în care invitaţi şi moderatori
> ajung să vorbească despre beregate, prostănaci,
> caraghioşi, şobolani rozalii,
> lupta dintre fata preşedintelui şi intelectuali, despre
> insinuările cutărui senator, despre sforăitul din
> Parlament al nu ştiu cărui deputat, despre nepoate de
> senatoare care sînt de fapt amante de miniştri. Am obosit
> să văd feţe lungi de jurnalişti care anunţă, cu
> acelaşi ton grav, de început de apocalipsă, şi că se
> măresc facturile, şi că s-a dus dracului rapiţa în
> Alexandria , şi că Mutu are tendonul rupt. Sau că nu-l mai
> are deloc. Am obosit să aud de mitică-de-la-ligă,
> naşu-sandu, meme-stoica, galactici, jucători-titraţi,
> distracţie-pe- cinste.
> Am obosit să ştiu că din atîtea cazuri de malpraxis în
> medicină, un singur doctor a fost condamnat pentru viol.
> Mă oboseşte Mihaela Rădulescu, şi cei care o combat, şi
> cei care o apără. Mă oboseşte oricine comentează un
> film, o carte, un spectacol, mai departe de rude, prieteni
> sau părinţi, fără să poată arăta vreun act, o diplomă, care
> să-i confere acest drept. Am obosit să mă tot întreb
> cine este cel sau cea care apare pe prima pagină a tuturor
> ziarelor, fără să reuşesc să-mi amintesc vreo ispravă,
> bună, rea, dar în orice caz extra-ordinară, care să
> merite măcar efortul scanării fotografiei lor.
> Am obosit să văd că patroni de firme de salubrizare
> îşi dau cu părerea despre expoziţii de artă, că pe
> Wikipedia Mircea Badea este actor român, că Monica Tatoiu
> are răspuns pentru orice - de la încălzirea globală,
> la cum nu trebuie să renunţi la speranţa de a avea
> orgasm. Am obosit ca, la douăzeci de ani de la Revoluţie,
> să-i înjur tot pe Iliescu, Năstase, Văcăroiu, Şerban
> Mihăilescu, Viorel Hrebenciuc, Talpeş, Mitrea, Vadim
> Tudor, Voiculescu, Adrian Păunescu etc. Am obosit, de fapt,
> să nu am încredere în nimic şi nimeni.
>
> Am obosit să scriu acest protest. Nu va folosi la nimic.
> M-am gîndit, la un moment dat, să le cer
> oamenilor obosiţi ca şi mine să iasă în stradă. Dar
> am în faţa ochilor imaginile filmate la diferite
> proteste: pancarte şi lozinci analfabete, revendicări
> haotice şi isterice, feţe tîmpe în fundal care transmit
> salutări familiei, sindicalişti mîngîiaţi pe frunte de
> opoziţie, trecători plictisiţi şi amintiri duioase
> despre concediile la mare din vremea fraţilor Petreuş şi
> a Daciilor în rate.
> Am obosit de ţara în care nu se întîmplă nimic. De
> ţara care m-a făcut să privesc cu lehamite drepturi la
> care am tînjit ani mulţi şi grei în comunism. Mie,
> omului simplu de pe stradă, mi-e lehamite de dreptul meu de
> a vota. De dreptul de a fi informat. De dreptul de a
> protesta. De dreptul şi obligaţia de a-mi apăra ţara . De
> dreptul de a mă asocia liber în partide politice, în
> sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. De
> dreptul de a avea acces la tratamente corecte în spitale.
> De dreptul de a fi egal cu ceilalţi români în faţa justiţiei.
> De aceea spun că nu-mi iubesc ţara . Mi-a mai rămas,
> totuşi, un singur drept: acela de a circula liber în
> străinătate. De a emigra. Poate c-a venit timpul să-l
> folosesc. Ştiu bine că nici acolo nu umblă cîinii cu
> covrigi în coadă. Sper doar ca acolo, într-o limbă
> străină şi pe străzi curate, să am timp să mi se facă
dor de ţara mea. "
> Acest articol reprezintă într-o formă concisă şi condensată
> exact lucrurile pe care le gândim toţi cei dezamăgiţi,
> declară invitatul Alexandru Tocilescu, care a mai adăugat
> că media românescă e vinovată pentru genocid cultural.
Postări populare
-
Republican presidential front-runner Donald Trump visited the editorial board of The Washington Post on Mar. 21. Here is audio of the ful...
-
Autor: D.I.A.. Toti oamenii de casa ai lui Adrian Nastase s-au adunat sa sarbatoreasca botezul fiicei multimiliardarului Adrian Petrache Pen...
-
La batranete neimplinita pe masura aspiratiilor incercam cumva sa recuperam timpul nefructificat? Punem pe piata ideilor teorii foarte specu...
-
Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Atentate, vizite şi simboluri criptice de Ion Maldarescu Inceput de an împroşcat cu sânge. ...
-
În timpul documentării serialului „Prin cenuşa industriei", dedicat distrugerii unor fabrici de renume ale României comuniste, am au...
-
Victor a avut amabilitatea de a ne trimite spre publicare urmatorul text: Ani de zile m-am tot întrebat care este în folclorul nostru locul ...
-
Dmitry Orlov este un rus care traieste de cateva zeci de ani in SUA. Mai nou, el scrie despre experienta sa americana, mai ales din perspec...
-
Stereotipurile negative despre romani nu au aparut o data cu mass-media de sfarsit de secol XX. Sunt mult mai vechi. Un prim caz este cel al...
-
Data fiind istoria plina de "semnalizez la stanga si o iau la dreapta" a romanilor de la formarea statului te poti intreba care va... -
Penitenciarul din Aiud. O sală mai degrabă austeră. O masă lungă, cîteva scaune şi fotolii. Este introdus Nicu Ceauşescu. Pare nesigur. I s-...
