Mirel Bran, corespondentul "Le Monde", abonat la banii ICR
Nu mai este o surpriză că aproape toate articolele din presa străină care vorbesc despre „lovitura de stat" din România au fost scrise de jurnalişti români aflaţi pe statele de plată ale unor instituţii ce folosesc banii publici pentru a susţine interese de partid. Astăzi, devoalatul zilei este Mirel Bran, în al cărui CV scrie că este corespondent al ziarului „Le Monde" şi al mai multor posturi de radio din Franţa!
Humanitas l-a făcut peste noapte scriitor!
Presa din România a preluat în aceste săptămâni mai multe articole foarte critice faţă de suspendarea preşedintelui Băsescu, ca şi cum ele ar reprezenta politica editorială a ziarului „Le Monde". Efectul a fost colosal, întrucât, după cum se ştie, celebra publicaţie franceză are o orientare declarată de stânga, ceea ce i-a făcut pe ţuţerii prezidenţiali să spună USL şi, mai ales, PSD nu au susţinere nici măcar la cei din familia politică de stînga!
Puţini ştiu, însă, că atunci când este citat ziarul „Le Monde", este citat, de fapt, un anume Mirel Bran, vechi client al Institutului Cultural Român (ICR), instituţie aflată până acum sub patronajul preşedintelui Traian Băsescu! De fapt, până când a fost racolat în reţeaua de agenţi politici ai PDL şi ai lui Traian Băsescu, Mirel Bran era un corespondent oarecare, între atâţia alţii ce-şi câştigau cinstit o pâine. Statutul său s-a schimbat radical când „a semnat pactul" şi, abandonând principiile gazetăreşti, s-a pus în slujba partidului.
Astfel, în anul 2006, deşi n-avea decât experienţa scrisului prin ziare, Gabriel Liiceanu îi publică lui Mirel Bran, la Humanitas, romanul „Bucureşti, dezgheţul", care nu e altceva decât o porcărie literară, aşa cum rezultă chiar din prezentarea editurii, care a inclus volumul în colecţia „în afara colecţiilor": „Aceasta carte este o intalnire cu 24 de personalitati si incearca sa raspunda acestei asteptari. Preocupat sa se reconstruiasca, Bucurestiul imbratiseaza militanti care ii ancheteaza trecutul, oameni care incearca sa-i panseze ranile si sa-i faca auzita diversitatea".
Şi, uite-aşa, reporteraşul devine peste noapte ditamai scriitorul, publicat chiar la Humanitas cu o carte de debut!
Debutantul Mirel a fost tradus imediat de către ICR în Franţa şi SUA!
Dar, pentru a accentua făcătura aceasta al cărei erou era Mirel Bran, Institutul Cultural Român (ICR) decide că această carte de debut trebuie musai să fie tradusă în Franţa (la Edition Autrement chiar în 2006) şi SUA (în anul 2007)! Ce Sadoveanu, ce Rebreanu… În opinia ICR, Mirel Bran devenise imediat cel mai mare scriitor al planetei, din moment ce cartea lui de debut, pe care nici românii n-au citit-o, s-a tradus aproape simultan în franceză şi engleză! De fapt, după cum se ştie, nu francezii sau americanii au cerut-o, ci ICR a plătit din banii statului român această mizerie, menită să dea o mai mare greutate agentului racolat pentru servicii politice!
Şi nici simpla traducere în SUA nu a fost de-ajuns, astfel încât agentul Mirel Bran a fost invitat în America să-şi lanseze capodopera, dar şi să conferenţieze puţin pe banii statului!
Cu nevasta la braţ, hai să ne trădăm puţin ţara!
Acum, minunaţi-vă, stimaţi cititori! Chiar pe site-ul ICR, citim:
„Corespondentul român al revistei «Le Monde», Mirel Bran, se va afla joi, 27 septembrie, în sala Auditorium a Institutului Cultural Roman din New York, pentru a participa la un dialog referitor la crearea imaginii unei ţări prin intermediul presei şi modalitatea de prezentare a României în ziarele străine.
Evenimentul va începe la ora 19:30 şi va fi urmat de prezentarea celei mai noi cărţi scrise de protagonistul serii, 'Bucureşsti, dezgheţul', informează ICR din New York".
Cine-şi imaginează că Mirel Bran a fost singur în America se înşală! ICR-ul i-a suportat şi mofturile soţiei, Tatiana Niculescu Bran, şi ea mare cineastă de ocazie. Iată ce citim tot pe site-ul ICRNY:
„5 pm
For God's Sake
Dir. Tatiana Niculescu Bran, Mirel Bran, Ionut Teianu, 2007, 44 min
'Crucified by fellow nuns and a priest, a young girl dies during a ritual of exorcism performed in a remote Romanian monastery.' Thus read the headlines in dozens of newspapers around the world in June 2005. But what is fact and what is fiction in this sensational tale? This story was also the starting point of the theatre workshop carried within the Andrei Serban Traveling Academy this Sep in NYC".
Deci, la ora 5 p.m., soţia prezintă un film, iar la ora 19.30, Mirel îşi lansează cartea! Trecem peste minciuna că Mirel îşi lansează ULTIMA carte, când, de fapt, ea este SINGURA.
Reţinem, însă, că celebrul anonim Mirel Bran vorbea în New York despre „crearea imaginii unei ţări prin intermediul presei şi modalitatea de prezentare a României în ziarele străine"!!!
Cine a citit ultimele sale texte în „Le Monde" poate să afle cum vrea Mirel să prezinte chiar ţara sa într-un ziar străin.
– „Le Monde" din 5 iulie 2012:
„Le premier ministre roumain est accusé de vouloir mettre au pas les institutions
Article publié le 05 Juillet 2012
Par Mirel Bran
Source : LE MONDE
Taille de l'article : 558 mots
Extrait :
M. Ponta ignore la Cour constitutionnelle et multiplie les destitutions d'opposants. Coup d'Etat », « Blietzkrieg », procédés « nazis » : ces derniers jours, la vie politique roumaine a été agitée d'accusations et de petites phrases qu'on croirait venues d'un autre temps. Le premier visé est le premier ministre socialiste Victor Ponta, au pouvoir depuis le 7 mai, accusé de mettre en danger l'équilibre institutionnel du pays pour avoir ignoré une décision de la Cour constitutionnelle. Ces accusations arrivent après plusieurs semaines d'offensive gouvernementale contre le président Traian Basescu (centre droit)."
– „Le Monde" din 7 iulie 2012:
„Vendredi, depuis la tribune du Parlement, M. Basescu a lancé sa contre-offensive en s'en prenant à ses adversaires de la coalition socialiste-libérale. „Depuis deux semaines vous attaquez gravement l'Etat de droit pour le mettre à la disposition de vos partis, a-t-il déclaré. C'est une grave erreur qui aura des conséquences sur le long terme." M. Basescu, 60 ans, au pouvoir depuis 2004, espère rééditer le précédent de 2007: à l'époque, destitué par la majorité parlementaire, il avait réintégré un mois plus tard le palais présidentiel, fort du soutien de 74 % des Roumains… Autant de mesures qui ont provoqué la chute de deux gouvernements et obligé le président à confier la formation de l'exécutif à l'opposition – une alliance entre les socialistes, les libéraux et un petit parti conservateur dirigé par Dan Voiculescu, patron d'un empire médiatique et reconnu par la justice comme un collaborateur de l'ancienne police politique, la Securitate."
Iată şi ultimul articol semnat în „Le Monde" de Mirel al nostru:
„Le contrôle de la justice, enjeu central de la crise politique en Roumanie
LE MONDE | 18 juillet 2012 | Mirel Bran (Bucarest, correspondant) |
În spatele ofensivei politice a guvernului lui Victor Ponta, care a condus la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, se ascunde dorinţa de a subjuga sistemul judiciar recent reformat. Totul pe fond de cazuri de corupţie.
România este lovită de o criză politică fără precedent. Subminarea statului de drept în această ţară, membră a Uniunii Europene (UE) din 2007, îngrijorează instituţiile europene. De la începutul lunii iunie, în decurs de o săptămână, noua majoritate formată din socialişti şi liberali a iniţiat o lovitură de forţă instituţională care a condus, pe 6 iulie, la suspendarea preşedintelui de centru-dreapta, Traian Băsescu. Pentru a face acest lucru, guvernul condus de socialistul Victor Ponta a încălcat Constituţia şi a limitat prerogativele Curţii Constituţionale, coloană vertebrală a sistemului juridic românesc.
«Este o adevărată lovitură de stat», a declarat europarlamentarul român Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei, iniţiatoarea unei reforme radicale a sistemului judiciar românesc şi foarte apreciată de către Comisia Europeană. Ar fi momentul ca românii să vadă adevărul şi să se opună, altfel dictatura şi tirania se vor instala peste noapte". Miza este soarta justiţiei
Care este adevărata miză a acestei cacofonii politice româneşti? Viteza cu care preşedintele român a fost suspendat a ridicat multe întrebări. Este probabil că răspunsul nu este doar strict politic. De fapt este în joc însăşi soarta justiţiei. Ţară vestită pentru nivelul ridicat al corupţiei, România reuşise totuşi în ultimii ani să schimbe percepţia Comisiei Europene, care evaluează bi-anual starea sistemului ei judiciar. Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), o instituţie care funcţionează sub patronajul preşedinţiei, reuşise recent să obţină condamnarea mai multor secretari de stat, deputaţi, prefecţi, generali şi a altor personaje publice, reputate odinioară ca fiind intangibile.
Pe 20 iunie, în urma unei anchete a DNA, fostul prim-ministru socialist, Adrian Năstase, mentorul actualului şef al guvernului, Victor Ponta, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru o afacere de corupţie. Un simbol puternic. Responsabilii vizaţi, dintre care unii au imunitate parlamentară, nu au capitulat totuşi. Ei au răspuns mobilizându-şi toate resursele pentru a-l destitui preşedintele Traian Băsescu şi a pune mâna pe DNA. „Ţinta finală a majorităţii parlamentare este punerea sub control a Justiţiei, suspendarea preşedintelui este doar o etapă", a declarat Traian Băsescu.
Omul care a orchestrat spectacolul care se desfăşoară pe scena politică românească este Dan Voiculescu, un fost ofiţer superior al Securităţii, poliţia politică a fostului regim comunist. Poreclit „varanul", din cauza unei asemănări cu marea şopârlă, acesta a beneficiat de două mandate de senator şi averea sa este estimată la peste 1,5 miliarde de euro. Patron al unui imperiu mass-media [inclusiv al cotidianului Jurnalul Naţional], acesta anunţase deja pe 1 mai planul de acţiune pentru destituirea preşedintelui Băsescu, urmat strict de primul ministru socialist Victor Ponta.
Dar „varanul" şi marionetele sale sus-puse au subestimat reacţia instituţiilor europene. Raportul Mecanismului de Cooperare şi Verificare a justiţiei române, publicat pe 18 iulie de către Comisia Europeană, anulează toate eforturile depuse de România pentru a integra spaţiul Schengen, de liberă circulaţie în Europa. Cu un ministru de Externe, Andrei Marga, admirator al lui Vladimir Putin şi depăşit de situaţie, şi un prim-ministru vizat de acuzaţii de plagiat pentru o teză de doctorat, credibilitatea autorităţilor actuale de la Bucureşti pare a fi definitiv compromisă.
Conflictul care zguduie actual scena politică românească ilustrează perfect opoziţia între o Românie care doreşte să evolueze, să se modernizeze şi să se adapteze la normele europene, şi o Românie încremenită, împotmolită în trecut şi controlată de reţele care au ferma intenţie să-şi protejeze interesele lor economice în spatele imunităţii parlamentare. Referendumul din 29 iulie ar trebui să le permită românilor să decidă".
După cum se vede, Mirel Bran reproduce doar declaraţiile Monicăi Macovei şi ale lui Traian Băsescu, iar în textul său parcă repetă ca papagalul discursul preşedintelui suspendat, cu toate aiurelile aruncate de acesta la mitingurile PDL.
Aşa înţelege Mirel Bran „să creeze imaginea ţării sale în presa străină", ignorând faptul că este vorba despre ţara sa, cea care-l plăteşte pentru a i se traduce „capodopera" în Franţa şi America, cea care îi plimbă soţia prin capitalele lumii şi cea care îl plăteşte gras pentru a… dezinforma opinia publică de aiurea, minţind cu neruşinare din interesele unui partid!
Ce mai aşteaptă Ministerul de Externe de nu le dă ceea ce merită acestor agenţi de influenţă care lovesc nemeritat în propria lor ţară, încă nu ştim, dar dacă astfel de acţiuni vor fi tolerate fără să primească replica necesară, e posibil ca în curând să-i considerăm şi pe funcţionarii din acest minister, împreună cu ministrul lor cu tot, complici la această tărăşenie periculoasă.
Ziaristul de la "El Pais" este bursier ICR!
Ziaristul Raul Sanchez Costa de la cotidianul "El Pais", devenit celebru după publicarea interviului cu premierul Victor Ponta, în care acesta îşi anunţa demisia în cazul confirmării plagiatului, este unul dintre agenţii racolaţi de ICR încă din anul 2006, când a devenit bursier al acestei instituţii.
Jurnalist cultural sau agent de influenţă?
Raul Sanchez Costa poate fi găsit în "Raportul de activitate 2005-2008 al ICR", mai exact la Capitolul referitor la anul 2006. La pagina 201, la secţiunea "Burse pentru jurnalişti culturali", se precizează că un număr de 10 burse au fost acordate pentru "atragerea jurnaliştilor culturali din presa străină pentru a le facilita contactul cu fenomenul cultural românesc şi cu jurnaliştii de profil din România. Se mizează pe o sensibilizare a acestora la producţia culturală românească şi pe transformarea lor în mediatori între creatorii autohtoni şi piaţa cultural mondială".
La momentul racolării, Raul Sanchez Costa a primit o bursă în valoare de 1.000 de euro pe lună, plus 500 de euro pentru transport. Ceilalţi bursieri din anul 2006 sunt: Alessandro Gori (Italia), Dorina Bohanţov (Moldova), Nevenka Sivavec (Slovenia), Koschka Hetzer-Molden (Austria), Stylan Deynov (Bulgaria), Julien Trambouze (Franţa), Mathew L. Hangengruber (SUA), Armin Pongs (Germania), Marek Secar (Cehia).
Cine îşi imaginează că Raul Sanchez Costa, în schimbul bursei primite de la ICR, a scris despre Eminescu, Blaga sau Noica se înşală. El a devenit imediat un agent de influenţă al celor de la Bucureşti, scriind despre vizitele lui Cărtărescu sau ale lui Patapievici în Spania.
Însă cine răsfoieşte arhiva de la "El Pais" va observa că Raul Sanchez Costa este şi agent de influenţă al lui Traian Băsescu şi al PDL-ului. Articolul „Viaţa în afara Schengen. Contrabanda şi corupţia împiedică România să acceadă la spaţiul fără frontiere" a apărut în "El Pais" imediat după ce României i s-a refuzat accesul în spaţiul Schengen, când Puterea de la Bucureşti a încercat să impresioneze Uniunea Europeană prin acţiunea arestărilor din vămi.
Cine va cerceta Raportul ICR va observa că, pe bani publici, s-au acordat mii de burse unor ziarişti sau traducători, care, ulterior, erau folosiţi în campaniile regizate de Puterea pedelistă de la Bucureşti.
Cazul ziaristului Raul Sanchez Costa nu este nicidecum singular, dar el confirmă ceea ce spuneam în serialul nostru despre ICR, că majoritatea celor finanţaţi prin această adevărată agentură sunt plătiţi pentru cu totul alte activităţi decît cele culturale.
Acesta este şi motivul pentru care nu sunt dorite schimbarea conducerii ICR şi nici trecerea lui în subordinea Senatului.
Agentura ICR, sub conducerea lui Patapievici şi Mihăieş (I)
În ultimii ani, Institutul Cultural Român (ICR), aflat sub patronajul Preşedinţiei şi coordonat de Ministerul Afacerilor Externe, nu a fost altceva decât o agentură SIE sub masca unui organism cultural, a cărei menire a fost aceea de a finanţa un grup de propagandişti ai politicienilor aflaţi la Putere!
Peste tot în lume, institutele culturale au o menire clară: aceea de a promova limba ţării respective şi valorile culturale din patrimoniul acesteia. Nici Institutul Cultural Cervantes, nici Institutul Cultural Goethe, ca să ne limităm doar la cele mai mari, nu organizează „excursii culturale" pentru vreun scriitor spaniol sau german, devenit peste noapte editorialist al puterii politice, aşa cum se întâmplă cu ICR!
Scriitorii – editorialiştii Puterii
În cazul ICR, lista scriitorilor-gazetari, obedienţi faţă de Putere, este deschisă chiar de către directorul Horia-Roman Patapievici, devenit editorialist politic la „Evenimentul zilei". Cine are curiozitatea să-i citească articolele va descoperi în Patapievici un umil servitor al PDL:
„Ei bine, cu o neruşinare caracteristică, liderii PSD şi PNL au denumit acest amestec de manipulare, minciună şi interese oculte «proiectul Johannis». S-au bazat pe faptul că numai o manipulare grosolană poate încununa manipularea de proporţii orchestrată de doi ani sub umbrela campaniei împotriva «dictatorului Băsescu»… Această manipulare le depăşeşte pe toate. Sforarii din spatele alianţei vor să-i determine pe alegătorii liberali aruncaţi de Crin Antonescu în braţele lui Geoană să aibă impresia, când votează Geoană, că votează Johannis – adică neamţul harnic şi cinstit, care ne va vindeca de netrebnicie şi hoţie pe toţi, printr-un act magic de substituţie" (Ev. Zilei, 26 noiembrie 2009).
De remarcat că Patapievici este cel care, cu câteva zile înainte de alegerile prezidenţiale din 2009, într-un interviu acordat revistei spaniole „La Vangardia", a aruncat pe piaţă episodul jalnic al casetei porno cu Mircea Geoană: „Ştiu din surse sigure că lui Băsescu i-a fost oferită o casetă cu Mircea Geoana primind sex oral şi a refuzat să o folosească împotriva lui". Ulterior, s-a dovedit că povestea aceasta era o făcătură ordinară, creată de Patapievici pentru favorizarea lui Băsescu! Astfel, acuzaţia lui Patapievici, care spune că destituirea lui ar fi semnul politizării ICR, nu e decât un fariseism condamnabil.
Nici Mircea Mihăieş, directorul adjunct al ICR, nu s-a lăsat mai prejos, el având o dublă obligaţie faţă de Traian Băsescu, după ce, până în anul 2000, l-a criticat până la jignire. Pentru reabilitare, Mircea Mihăieş a devenit în ultima vreme dublu editorialist: la „Evenimentul zilei" şi la România literară"! Iată o mostră de „echidistanţă", marca Mihăieş:
„Dar şi mai rău e că reacţiile la aceste încercări de rebarbarizare a României nu provoacă riposta fermă a societăţii civile şi a intelectualităţii cândva critice, iar astăzi fascinată de panglicile scoase pe nas de Crin Antonescu" (Ev. zilei, 23 aprilie 2012). Antonescu „nu e decât un fanfaron plicticos, o paiaţă care n-a dovedit, de ani buni, decât două lucruri: că e capabil de orice trădare pentru a-şi atinge setea de mărire şi de-o crasă nepricepere în treburile publice… Antonescu e doar o păpuşă iraţională, manevrată de pesedei şi Voiculescu" (EVZ.ro Ev. zilei, 8 august 2011). Despre cei care-l contestă pe Băsescu, Mihăieş are opinii radicale pentru că „nu mă pot uita la niciunul dintre personajele cărora li s-a încrustat pe creier tatuajul comic «Jos Băsescu!» decât ca la nişte instrumente" (Ev. zilei, 25 mai 2009).
Aşadar, atât directorul Patapievici, cât şi adjunctul său, Mihăieş, au devenit propagandiştii oficiali ai Puterii şi au pus la zid opoziţia chiar din spatele funcţiilor publice deţinute! Numai pentru aceste motive, prezenţa lor în fruntea ICR ar trebui să fie pedepsită chiar penal, căci amândoi s-au înfruptat din banul public, încălcând statutul de funcţionar al stutului pentru care au fost plătiţi gras!
Şi clientela ICR scrie editoriale în favoarea Puterii
Fără îndoială, clientul care a profitat cel mai mult de banii ICR este Mircea Cărtărescu, fiind tradus în toate limbile pământului, ca şi cum ar fi devenit peste noapte un fel Goethe sau Balzac! Cel care scria în romanul „Orbitor" excepţionalele pasaje „îmi bag pu.. în regina Angliei" sau că „CIA este un căcat" sau cel care a scris versurile: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură" trebuia să-şi dovedească recunoştinţa faţă de instituţia prezidenţială, astfel încât a devenit şi el un harnic editorialist al Puterii la „Evenimentul zilei"!
Mircea Cărtărescu este autorul unui articol pentru care şi Nicolae Ceauşescu ar fi invidios, unde, în septembrie 2010, scria: „Traian Băsescu este un preşedinte pentru alte coordonate istorice"!
Ce este, de fapt, ICR?
Iată lista celor care conduc ICR în marile oraşe ale lumii, preluată de pe site-ul MAE:
| Nr.crt. | Misiune | Şef misiune | Funcţie | CV |
| 1 | Austria/Viena | Bendovski Carmen | Director | |
| 2 | Austria/Viena | Kohn Gabriel Paul | Director adjunct | |
| 3 | Cehia/Praga | Duţă Dan Mircea | Director | |
| 4 | Cehia/Praga | Miclea Veronica | Director adjunct | |
| 5 | Franţa/Paris | Vandenbrent Dănilă Katia Ana | Director | CV |
| 6 | Franţa/Paris | Rădulescu Simona-Marcela | Director adjunct | CV |
| 7 | Germania/Berlin | Hoffman Cristina | Director | CV |
| 8 | Germania/Berlin | Panaite Alexandrina | Director adjunct | |
| 9 | Israel/Tel Aviv | Pană Georgeta | Director | CV |
| 10 | Israel/Tel Aviv | Krizbai Bela-Dan | Director adjunct | CV |
| 11 | Italia/Roma – Academie | Bărbulescu Mihai | Director | |
| 12 | Italia/Roma – Academie | Baicu Cornel Nicolae | Director adjunct | CV |
| 13 | Italia/Veneţia | Dinu Rudolf Mihai | Director | CV |
| 14 | Marea Britanie/Londra | Dorian Branea | Director | |
| 15 | Marea Britanie/Londra | Stroe Maria Magdalena | Director adjunct | |
| 16 | Moldova/Chişinău | Guran Petre Radu | Director | CV |
| 17 | Polonia/Varşovia | Daici Sabra-Irina | Director | CV |
| 18 | Polonia/Varşovia | Voitovici Roxana Monica | Director adjunct | |
| 19 | Portugalia/Lisabona | Mihaiu Virgil | Director | |
| 20 | Portugalia/Lisabona | Roman Ana-Maria Antoaneta | Director adjunct | CV |
| 21 | Spania/Madrid | Anghel Ioana | Director | CV |
| 21 | Spania/Madrid | Marcu Luminiţa | Director adjunct | CV |
| 22 | SUA/New York | Şuteu Corina Ioana | Director | CV |
| 23 | SUA/New York | Radu Oana Florina | Director adjunct | |
| 24 | Suedia/Stockholm | Shafran Dan Savian | Director | |
| 25 | Suedia/Stockholm | Leonte Eva | Director adjunct | CV |
| 26 | Turcia/Istanbul | Rachieru Silvana | Director | CV |
| 27 | Turcia/Istanbul | Bălăşescu Alexandru | Director adjunct | CV |
| 28 | Ungaria/Budapesta | Armanca Brânduşa | Director | |
| 29 | Ungaria/Budapesta | Bartha Csaba | Director adjunct |
Puţini sunt cei care ştiu ce se ascunde în spatele acestei liste, motiv pentru care încercăm mai jos o radiografie a directorilor unor filiale, cu atât mai mult cu cât, în majoritatea cazurilor, numele lor nu trece de genunchiul broaştei, cum spunea cineva. După cum se va vedea, aceste posturi au fost oferite unor oameni care nu au nici cea mai mică legătură cu cultura României, funcţiile acestora fiind, mai degrabă, o alternativă la statutul de şomeri prin ţările în care s-au rătăcit. Sunt, în majoritatea cazurilor, personaje ciudate, al căror statut pare a fi cunoscut doar de serviciile secrete sau de alte structuri care aveau habar de existenţa lor din alte activităţi.
O librăreasă la Paris
Vandenbrent Dănilă Katia Ana
În fruntea ICR Paris este doamna Vandenbrent Dănilă Katia Ana. Cum a ajuns la Paris, ne spune chiar dumneaei într-un interviu:
„Prima dată am venit într-o excursie, prin 1999, aveam 19-20 de ani. E foarte personal, fiindcă mi se părea un oraş foarte romantic şi-mi imaginam cît de frumos ar fi să te plimbi cu cineva de braţ pe străzile Parisului, ceea ce zece ani mai tîrziu s-a şi întîmplat, soţul meu fiind francez".
Întorcându-se în ţară, puştoaica a terminat Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice şi, brusc, ca un adevărat superstar anonim, a fost trimisă la Centrul român de Informare din Bruxelles! Dar, cum fata voia să se mărite la Paris şi nu putea fi lăsată pe drumuri, a fost numită… director al ICR Paris, deşi, cum singură spune:
„Nu sînt o persoană din mediul public intelectual, sînt un manager… În momentul în care am venit la ICR Paris a existat o anumită presiune, poate o prejudecată. Aveam 30 de ani, nu mă cunoştea nimeni şi nici nu sînt sigură că mă cunoaşte cineva mai mult acum".
Scoasă din anonimatul unei vieţi banale, nu era normal ca vedeta ICR Paris să fie recunoscătoare cuiva? Singură spune: „Îi mulţumesc lui Horia-Roman Patapievici că mi-a acordat această şansă". Căci, ce altceva este ICR-ul prezidenţial decât o rampă de lansare pentru fătucile plecate din ţară pentru măritiş?
Şi mai spectaculoasă este biografia directorului adjunct al ICR Paris, doamna Simona Rădulescu Edwards. La 21 de ani avea deja un copil, Matei Lupu, dar asta n-a împiedicat-o să ajungă la Paris, unde devine librăreasă la toneta unui anume Richard Edwards, căruia îi preia numele prin căsătorie! Cei care o cunosc spun că femeia murea de foame pe la Paris, până în momentul în care l-a cunoscut pe ambasadorul Baconski, care a jacuzzit pe acolo în vremea furtului masiv de la alegerile din 2008.
Şi, uite-aşa, fără vreo competenţă, doamna Edwards, librăreasa, devine director adjunct al ICR Paris! Curriculum vitae al doamnei poate fi găsit uşor pe Google.
Din echipa pariziană mai fac parte doi referenţi: Olivia Horvath, recrutată direct din cadrele MAE a căror misiune şi competenţă este ţinută la secret, dar şi Madalina Tureatcă, traducătoarea unei cărţi utile pentru colegele şi şefele ei: „Ghid de măritiş pentru fete moderne", carte apărută la Humanitas, din care cităm un pasaj semnificativ ce poate explica întreaga carieră a duduilor citate mai sus:
„Aşadar iubitul şi-a luat inima-n dinţi şi ţi-a pus marea întrebare? Uau! Ce urmează? Ei bine, haos total. Te trezeşti într-o clipită din iubită logodnică şi, dupa vreo cîteva luni — ta-daa! –, viitoarea mireasă cu o misiune de îndeplinit: aceea de a-ţi organiza nunta visurilor şi de a o scoate la capăt fără să faci o cădere nervoasă, să-ţi omori părinţii ori să fugi mîncînd pămîntul cu primul bărbat care-ţi iese în cale".
După cum se vede, fetele nu sunt doar nişte vampe de Paris, cum s-ar putea crede, ci ditamai doamnele cu pedigree, cu bibliografie la biografie!
ICR Berlin, condus de o script girl
Cristina Hoffman
Directoarea ICR Berlin este Cristina Hoffman, a cărei descriere este făcută de revista „Art Act Magazin", într-un preambul la un interviu:
„A plecat din România în urmă cu 32 de ani, după ce a absolvit IATC – secţia actorie. A lucrat o vreme la München, ca script girl şi asistent de film, iar în anii '80 s-a mutat la Paris, unde s-a specializat în montajul de film şi video. În Franţa a locuit, în medie, 30 de ani, păstrând mereu contactul cu Germania".
Cum îşi face programul, ne spune chiar Cristina Hoffman în acelaşi interviu:
„Mi-am dat seama că în fiecare zi, pe lângă revista presei, foarte bogată, pe care o primim de la ICR Bucureşti, mă pot baza şi pe experienţa celor din interiorul ICR Berlin, în care cineva e specializat pe literatură şi artă, altcineva pe muzică şi teatru, sau pe dans şi film. Echipa are deja pistele ei, la care se adaugă cererile spontane pe care le primim".
Alexandrina Panaite
Despre directoarea adjunctă Panaite V. Alexandrina nu ştim decât că şi-a luat doctoratul în 2009 cu lucrarea „Literatura ca terapie. narcisism şi conştiinţă politică în operele Christei Wolf". Mai multe credem că nici dânsa nu ştie.
Referent cultural la ICR Berlin este Andreea Dincă, a cărei biografie pare trasă la indigo cu a fetelor de mai sus. După ce a fost reporter prin mai multe redacţii din Timişoara, Andreea a primit o bursă. De aici, într-un interviu publicat de „Adevărul" în 27 ianuarie 2011, chiar ea ne povesteşte cum a ajuns să reprezinte cultura română:
„Deşi iniţial trebuia să stea doar trei luni, Andreea Dincă a uitat să se mai întoarcă în ţară. A primit imediat o bursă care i-a prelungit şederea la Berlin. «Am constatat că Berlin este un oraş care îmi aduce noi provocări şi satisfacţii şi am hotărât să mai rămân», a declarat Andreea Dincă.
Chiar dacă era dezorientată, nu se gândea la reîntoarcerea în ţară. Atunci a aplicat pentru postul de referent la Institutul Cultural Român «Titu Maiorescu». «A fost o adevărată aventură. Şi în ziua de azi cred că o mână divină s-a amestecat în treburile mele», a mai spus Andreea Dincă. La ICR Berlin este referent cultural şi are în sarcină tot ce înseamnă imagine: site, relaţia cu presa, crearea şi distribuirea unui newsletter şi concepere de afişe. «Viaţa la Berlin e frumoasă, dar grea fiindcă e mult de lucru. Dar e senzaţional că nu apuc să mă plictisesc niciodată», a mai spus timişoreanca".
Despre activitatea ICR Berlin citim chiar pe site-ul instituţiei: „Institutul Cultural Român Berlin este fericit să vă prezinte un pictorial foto realizat cu cele două actriţe la sediul institutului. Fotografiile ilustrează un articol din numărul din luna aprilie al revistei «Elle», ediţia România". Cu o astfel de conducere, sigur că simţim şi noi o adevărată fericire când privim pictorialul actriţelor Ana Ularu şi Ioana Flora! Halal promovare a culturii noastre!
Ciudaţii de la ICR Londra
Filiala din Londra a ICR este condusă de Dorian Branea, un fel de traseist ICR, care a mai fost director şi la ICR Varşovia. Ca să înţelegem cu a ajuns individul să conducă o filială a ICR, să citim ce scria el în "Observatorul cultural" în numărul din mai 2004:
„Institutul Polonez din Bucuresti a organizat de curind o vizita de documentare in Polonia, unde au fost invitate personalitati ale lumii literare si academice românesti: Mircea Cartarescu, Gheorghe Craciun, Mihai Mitu, Ioana Nicolaie si Rodica Palade. Nu indraznesc, fireste, sa ma includ in aceasta serie ilustra. Mai curind, selectia facuta de Daciana Branea si de mine s-a datorat interesului nostru constant pentru cultura central-europeana si deci si pentru cea poloneza".
Ca recompensă pentru vizita organizată în beneficiul lui Cărătărescu şi a porno-poetei Ioana Nicolaie, soţia sa, Dorian Branea a devenit director al ICR Varşovia, fiind mutat apoi la ICR Londra, tot ca director, unde, desigur, familia Cărtărescu se simte mult mai bine!
Director adjunct al ICR Londra este o altă ilustră anonimă: Maria Magdalena Stroe. După ce a terminat facultatea la Craiova, ea a lucrat la Fortuna International SRL şi a ajuns brusc la British Council Bucureşti, de unde a fost recrutată la ICR Londra! N-a scris nicio carte, n-are vreo competenţă cunoscută, însă, pe o filieră ştiută doar de serviciile secrete, a ajuns să aibă chiar un grad diplomatic!
ICR Madrid sau despre şosetele lui Patapievici
Directoarea ICR Madrid este o oarecare Ioana Anghel, despre care, cât este de mare, nici măcar Google nu poate să ne spună nimic! Doar consemnarea cuiva care ştie ce vorbeşte şi care povesteşte pe site-ul Simonei Tache că a fost „numită de Marele şi Rasatul Intelectual căruia i se închină acum Ode, face greşeli de limba română şi vorbeşte o spaniolă de baltă, asta în condiţiile în care ne reprezintă la cel mai înalt nivel. Stă cu uşa biroului deschisă şi îi întreabă pe referenţi dacă un cuvînt sau altul se scrie cu un «i» sau cu doi, care este pluralul anumitor cuvinte, unde se pune virgula şi cratima, etc. În plus, a profitat de blocarea posturilor la stat pentru a-şi aduce o pilă de la Bucureşti (d-ra Raluca Doroftei) care nu ştie limba spaniolă! Iar principala îndeletnicire a d-nei Anghel este să povestească tuturor ce şosete poartă «Pata», cine cu cine se culcă în ICR, sau cît este de labilă psihic Dana Bleocă de la Centrul Cărţii".
Directoare adjunctă este Luminiţa Marcu, cunoscută în lumea scriitorilor ca pupilă a lui Nicolae Manolescu. Despre numirea ei la ICR Madrid a scris mult mai cunoscutul scriitor Liviu Ioan Stoiciu în Jurnalul său în ziua de 29 iulie 2010:
„Aflu azi că Luminiţa Marcu (critic, eseist) s-a mutat cu copilul şi soţul în Spania, la Institutul Cultural Român de acolo – şi că a fost îngropată «revista tinerilor», pe care o conducea, Literatura Nouă(revistă inventată special pentru ea de preşedintele USR, N. Manolescu, nu mă întrebaţi de ce; revista a fost editată exclusiv de USR, deşi era permanent contestată de scriitori, în cadrul Consiliului USR, care răspunde de cheltuirea banilor USR; dar preşedintele N. Manolescu a ţinut cu orice preţ să acopere USR toate cheltuielile, de la salarii la producţie). O revistă care a tocat anual miliarde de lei vechi din banii USR fără să servească literaturii române cu nimic. Rar mi-a fost dat să citesc o revistă mai anostă, mai lipsită de sare (practic, n-aveam niciodată mai nimic de citit din ea; în afara editorialului redactorului-şef şi a tabletelor Simonei Popescu; în rest, rubrici ale unei părţi a tinerilor scriitori, egale cu zero; ce e interesant e că revista asta a tinerilor nu promova «douămiismul», ci o falangă a tinerilor prieteni Luminiţei Marcu şi lui Costi Rogozan, soţul, care şi-a urmat soţia glorios la post). Altfel, Luminiţa Marcu, foto, e o femeie frumoasă şi deşteaptă, ştie ce vrea şi obţine ce-şi doreşte. Mă bucur că USR a scăpat de povara unei reviste inutile, precum Literatura Nouă, care nu va fi consemnată nici măcar în istoria presei literare…".
Despre toate celelalte filiale ale ICR şi despre activităţile derulate de acest mastodont „cultural" care înghite anual 15 milioane de euro de la buget vom comenta în partea a doua a serialului nostru. Dar sperăm că toţi cei care nu înţeleg de ce Guvernul Ponta vrea să dea de pământ cu actuala conducere a ICR au aflat acum cât de îndreptăţită este această măsură.
Daniel Ursprung, clientul lui Patapievici, MRU şi Pleşu, un băsist elveţian
Ultimul articol jignitor la adresa României a fost semnat zilele acestea de Daniel Ursprung în cotidianul elveţian de limbă germană „Neue Zürcher Zeitung". Puţini ştiu însă că şi Daniel Ursprung, ca atîţia alţi agenţi de influenţă, este un vechi client al ICR şi al Institutului „Noua Europă", condus de Andrei Pleşu! Şi nu numai…
Articolul „Corupția în România. Modernizarea superficială" a apărut miercurea trecută şi se constituie într-un nedrept rechizitoriu la adresa situaţiei din România, prin care autorul oferă cancelariilor occidentale încă un motiv să privească rezervat spre ţara noastră. Cum România aşteaptă, şi aşa cu puţine speranţe, intrarea în spaţiul Schenghen, un astfel de articol ne face deservicii uriaşe.
„Motivele din spatele campaniei împotriva președintelui Băsescu"
Daniel Ursprung scrie: „Modernismul există astfel, alături de vechile practici, implementând un stil de funcționare pur românesc. Nepotismul poate fi interpretat ca un favoritism nefondat și un abuz de putere sau, ca o datorie morală de a mulțumi cuiva pentru loialitate prin poziția care îi este acordată, depinde de perspectiva fiecăruia. Acestea sunt unele dintre motivele din spatele campaniei împotriva președintelui Băsescu. Democrația și statul de drept sunt cuvinte vagi, folosite în mare măsură atunci când servesc intereselor personale ale celor care fac uz de ele" (folosim traducerea colegilor de la Curentul, ei fiind primii care au preluat articolul din ziarul elveţian).
Cu toate că autorul recunoaşte existenţa unor astfel de relaţii şi la cei din jurul lui Traian Băsescu, textul vrea să inducă ideea că noua Putere din România s-a constituit pe acest tip de relaţii clientelare: „Corupția și nepotismul generează astfel două sisteme incompatibile de control care vor duce la o ruptură a ordinii iluzorii existente în România… Economia este, pe cale de consecință, domeniul sacrificat astfel de cei care conduc țara încercând să o modernizeze la suprafață, crezând că nimeni nu va observa ce ascund sub preșul guvernării".
Istoricul devenit ziarist de ocazie, pune la zid politica liberală în ansamblul ei, pornind chiar de la Brătieni, asemuind-o cu politica lui Ceauşescu! Un subcapitol al articolului are tilul „Auto-suficiența liberală de tip ceaușist", unde se scrie: „Liberalismul politic, această caracteristică a Europei de Sud-Est, a urmărit în primul rând emanciparea națională. Liberalizarea și democratizarea societății au trecut astfel, pe un plan secund. Influența unui capital străin a fost critică. Partidul Național Liberal din România avea la începutul secolului 20 sloganul „By our own" – Prin noi înșine- țara urmând să fie industrializată prin capital domestic iar statul având un rol esențial în acest proces. Aceste idei pot fi găsite atât în politica de auto-suficiență a lui Ceaușescu cât și în dezbaterile postdecembriste privind mult întârziata privatizare a economiei socialiste. Influența continuă a politicii în sectorul economic arată și faptul că diferența dintre stat și privat nu este atât de clară precum în Europa de Vest și nici nu se bucură de o atât de mare importanță. Statul și instituțiile sunt slabe, în spatele lor fiind principii și idei transparente care nu au suficientă substanță pentru a susține o construcție a instituțiilor și sistemului".
Antena 3 este considerat postul TV al lui Goebbels
O mare parte a articolului este dedicată presei din România. Autorul repetă, ca după dictare, teoriile băsiste pe care le auzim în fiecare seară de la politicienii pedelişti.
Astfel, pornind de la ridicolele aserţiuni din tratatul MCV despre presa din România, Daniel Ursprung comentează ca Monica Tatoiu: „La sfârșitul lunii ianuarie, Raportul UE privind situația reformelor judiciare din România, a oglindit vădita nemulțumire a Comisiilor față de influența nefastă a sectorului media în domeniul judiciar, prin campanii de intimidare. În ultimul timp, echipa mass-media de încredere a politicianului și omului de afaceri Dan Voiculescu, Antena 3, a făcut vizibile presiuni asupra sistemului judiciar, el fiind amenințat cu mai mulți ani de închisoare pentru o afacere de privatizare nedreaptă". Autorul uită că, pînă în primăvara anului trecut, Antena 3 era singurul post TV care susţinea opoziţia din România, ceea ce l-a făcut să atingă audienţe uriaşe!
Un astfel de atac la adresa postului Antena 3, justificat doar de un proces în care este judecat patronul, n-are nici o acoperire, întrucît rezultatul ultimelor alegeri a confirmat că aşteptările populaţiei vizau nevoia de schimbare a celor de la Putere! Ori, a răspunde interesului public este ţinta ziariştilor de pretutindeni, nu numai a celor de la Antena 3!
Textul lui Daniel Ursprung nu face, măcar aşa, de dragul unei echilibristici elegante, nici o referire la televiziunile sau ziarele obediente PDL-ului, adică Puterii de pînă mai ieri, acestea fiind considerate „independente"! Numind postul Antena 3 un post ce ar aparţine „unui Goebbels privat", autorul scrie: „Propaganda stridentă, în special a postului tv Antena 3 este realmente îngrijorătoare. Alternativ la această îndoctrinare și manipulare a populației, este mass-media formată din ziare și publicații, fiecare cu opinii diferite și mass -media online care este în continuă dezvoltare. Cu toate acestea, raportarea informațiilor independent de vreun interes politic, este aproape imposibilă. Majoritatea companiilor media sunt controlate de oameni din politică, care au, mai ales ei, opinii și interese".
Cine este Daniel Ursprung de la „Neue Zürcher Zeitung"?
Aproape necunoscut în România, Daniel Ursprung face parte din grupul de oameni racolaţi încă din anul 2005 de către unele instituţii pentru a fi folosit la nevoie ca agent de influenţă! Cazul său devoalează cît se poate de clar reţeaua organizată sistematic pe bani publici, sub acoperirea unor false interese culturale! Să trecem însă la probe.
Finanţat de ICR-ul lui Patapievici
– În anul 2007, ICR participă la „Festivalul Culturescapes", manifestare desfăşurată sub patronajul Preşedintelui Confederaţiei Elveţiene şi al Preşedintelui României. La acţiunea din 22 noiembrie 2007, la Rote Fabrik din Zurich, are loc o întîlnire a publicului cu Ana Blandiana, moderator fiind… Daniel Ursprung!
Raportul ICR2005-2008, p. 308. Daniel Ursprung, „ziaristul elveţian", moderează o acţiune a ICR.
————————————————————————————————
– În anul 2009, ICR Berlin este între finanţatorii piesei de teatru „Ultimele ore ale lui Ceauşescu", a cărei premieră a avut loc pe 11 decembrie 2009 la Teatrul Odeon. Din prezentarea proiectului, aflăm că au existat şi 3 „consultanţi de specialitate": Thomas Kunze, Andrei Ujica şi… acelaşi Daniel Ursprung!
– În anul 2006, ICR a sponzorizat volumul „Rumänien (România)", îngrijit de Mihai Răzvan Ungureanu (care şi l-a trecut în CV ca lucrare persoanlă), Thede Kahl şi Michael Metzeltin. Volumul are 976 de pagini şi a fost reeditat în anul 2008 tot pe banii ICR, care a plătit şi drepturile de autor. Între ei îl găsim şi pe Daniel Ursprung!
– În acest fel, Daniel Ursprung şi-a creat nişte obligaţii faţă de cei care l-au băgat în seamă, astfel încît, anul trecut, cînd Guvernul a trecut ICR din subordinea Preşedinţiei în subordinea Senatului, profesorul elveţian a semnat Protestul organizat de „Alianţa pentru o României curată". La numărul 478 din listă, Daniel Ursprung scrie: „Mă alătur şi eu protestului exprimat aici. Daniel Ursprung, cercetator, Universitatea din Zurich (Elveţia)".
Finanţat de Colegiul „Noua Europă" al lui Andrei Pleşu
– Pe acelaşi „gazetar" elveţian îl găsim şi pe site-ul Colegiului „Noua Europă", mai exact într-un anuar la secţiunea 3.2.A, capitolul 2 „SERIA DE PUBLICAȚII ÎN PROGRAMUL RELINK". Lucrarea „Bonnes et mauvaises moeurs dans la société roumaine d'hier et d'aujourd'hui", finanţată prin acest program, este un volum apărut în anul 2005, are ISMN ISBN 973-85697-6-1 şi este coordonat de Ionela BĂLUŢĂ şi Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU. Autorii textelor sînt Carmen ANDRAŞ, Ionela BĂLUŢĂ, Sînziana CÎRSTOCEA, Lucian DĂRĂMUŞ, Anca DOHOTARIU, Joseph GOY, Ligia LIVADĂ-CADESCHI, Damiana Gabriela OŢOIU, Mária PAKUCS, Andrei PIPPIDI, François RUEGG, Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU şi… Daniel URSPRUNG!
Nu mai este, aşadar, de mirare că Daniel Ursprung împărtăşeşte în totalitate ideile antiliberale ale mentorului său Andrei Pleşu!
Daniel Ursprung a semnat şi Protestul pentru Dobrincu de la Arhive
În 16 iunie 2012, Cristian Vasile publică pe contributors.ro (site-ul unde scrie frecvent Tismăneanu) un Protest faţă de demiterea fostului şef al Arhivelor Naţionale, Dorin Dobrincu. Ne amintim de acel interviu al lui Vladmir Tismăneanu, în care, practic, se autodenunţa că a făcut trafic de influenţă pe lîngă preşedintele Traian Băsescu în favoarea lui Dorin Dobrincu.
Pe lista celor care au semnat acest Protest îl găsim şi pe Daniel Ursprung, care, pe 17.06.2012, la ora 14.31, postează:
„Daniel Ursprung spune:
17/06/2012 la 14:31
Susțin petiția. Domnul Dobrincu a adus arhivele nationale pe calea modernizarii si europenizarii. Schimbarile realizate (in timp de crisa economica si – presupun – cu restrictii budgetare!), revolutionar in contextul romanesc, au intrudus multe lucruri care pot fi considerate standarde internationale: accesul la arhive cu propriul laptop, posibilitate de a fotografia documente, desecretizare, orientare catre utilizator (si nu accesul preferential pentru cativa "prieteni" ai institutiei) etc. etc. Din punct de vedere profesional nu exista nici un dubiu ca procesul initiat de domnul Dobrincu este unul benefic si corespunde cu standarde internationale in domeniul arhivistic. Ma tem ca mult din ceea ce a fost realizat in ultimii ani va fi distrus – ca optimist sper totusi ca cat mai mult va fi pastrat. Daniel Ursprung, cercetator, universitatea din Zurich/ Elvetia".
Daniel Ursprung a semnat şi Protestul împotriva ziarului ZIUA
În 20 iunie 2006, acelaşi Daniel Ursprung semnează şi Protestul lansat de Agenţia de presă „Bună dimineaţa, Israel!", în care este incrimnat un articol publicat de Victor Roncea în ziarul „Ziua", în care subiect era Mihai Răzvan Ungureanu, pe atunci ministru de externe! Între semnatari mai erau Andrei Cornea, Andrei Oişteanu şi Marta Petreu, care precizează în textul Protestului că „atacul" la adresa lui MRU vine după unul îndreptat către Vladimir Tismăneanu!
Din CV-ul său, aflăm că Daniel Ursprung a studiat cîţiva ani şi în Bucureşti, între 1995 şi 2001. Cu toate acestea, la apariţia monumentalei lucrări „Istoria Românilor", editată sub egida Academiei Române, Daniel Ursprung a ţinut morţiş s-o minimalizeze în articolul „Historiographie im Zeichen der Beharrung. Kritische Anmerkungen zur umfangreichsten Gesamtdarstellung der rumänischen Geschichte" (Istoriografie sub semnul incremenirii. Observaţii critice la cea mai cuprinzătoare expunere de ansamblu a istoriei româneşti), apărut în Südostforschungen, 63-64, 2004-2005, p. 408-421.
După cum se vede, Daniel Ursprung are mînuţele legate la nişte sfori pe care le manevrează dibaci HR Patapievici, Andrei Pleşu, Vladimir Tismăneanu sau Mihai Răzvan Ungureanu.
Că scrie într-un ziar elveţian de limbă germană nu înseamnă mare lucru. Poate trezi, cel mult, interesul SIE, care ar trebui să analizeze motivaţia acestor atacuri venite din partea unora care au încasat bani frumoşi de la statul român pentru ca, prin complicitatea elitei noastre intelectuale, să denigreze cu fiecare ocazie România.
Peter Moscu, alias Petre M. Iancu, înjură sistematic România la Deutsche Welle
Sub ochii nepăsători ai Guvernului român, o gaşcă de propagandişti ai PDL aduce sistematic injurii grave la adresa României şi a instituţiilor sale, ascunzîndu-se sub numele Deutsche Welle, care nu mai este de mult un post de radio, întrucît licenţa sa de emisie în limba română a fost retrasă de anul trecut prin decizia patronilor germani.
Radio „Deutsche Welle" în limba română nu mai există de anul trecut!
Publicul din România află aproape în fiecare zi că „ziariştii de la Deutsche Welle" îi fac cu ou şi cu oţet ba pe preşedintele Senatului, ba pe prim-ministru, ba România în general; niciodată pe Traian Băsescu, Elena Udrea sau Mihai Răzvan Ungureanu!
Puţini ştiu însă că sintagma „ziariştii de la Deutsche Welle" este un eufemism! La începutul anului trecut, trustul german a decis ca emisia în limba română a postului Deutsche Welle să înceteze, iar în luna iunie 2011, în cadrul şedinţei CNA, licenţa frecvenţei 88,5 FM a fost transferată către Patriarhia Română pentru transmisia postului Trinitas.
Din acel moment, orice apartenenţă la postul de radio Deutsche Welle a devenit ilegală!
Petre M. Iancu este, de fapt, Peter Moscu, fiul fostului propagandist stalinist
Cu toate acestea, un oarecare Peter Moscu, care semnează cu pseudonimul Petre M. Iancu, continuă să scrie şi să vorbească în numele celebrului post de radio, fără ca nimeni să se sesizeze!
Cine a citit textele sale a observat, desigur, că fostul colaborator al „Europei libere" nu este altceva decît un agent de propagandă al lui Traian Băsescu şi al PDL-ului, fiind extrem de agresiv la adresa USL, a lui Victor Ponta, dar, mai les, la adresa lui Crin Antonescu!
Iată cîteva mostre despre limbajul acestui individ, extrase din ultimul său „articol":
„E chiar curios câtă incultură şi incompetenţă istorică şi politică afişează liderii USL. Or, unul dintre ei, liderul PNL Crin Antonescu, este el însuşi istoric de profesie".
„Alte inepţii a susţinut, la rândul său, alt om extrem de important în ierarhia puterii, în speţă şeful PNL, al Senatului şi al Comisiei de Revizuire a Constituţiei".
„Aşa cum a fost revizuită ea sub oblăduirea Comisiei conduse de Crin Antonescu, această Constituţie înclină, vădit, să consacre omnipotenţa parlamentului. Tinde să pună sub control justiţia, să şteargă limitele dintre puterile statului de drept, să distrugă astfel echilibrul instituţional al puterilor, şi, ca atare, să demoleze fundamentul statului de drept.
Cel mai frapant şi mai bizar aspect, e, în context, nemărturisita neîncredere a liderilor USL faţă de propriul popor, manifestată în reticenţa lor faţă de unealta democratică a plebiscitului." – „Neîncrederea în propriul popor".
„Nu întâmplător, în România multora le place primitivul ton xenofob şi antioccidental din vituperaţii antieuropene gen Crin Antonescu. Ton, ce reaminteşte fatal de „mândria naţională" indusă, ca surogat de pâine, de propaganda regimului comunist, milioanelor de muritori de foame şi de frig din România ceauşistă – „Chipul nemerniciei. Despre minciună, dezinformare, manipulare".
Dacă asta este presă occidentală, înseamnă că presa românească a devenit deja simbolul deontologiei!
Moscu spune că ofiţerii români au salvat evreii doar primind bani drept mită!
Într-un interviu luat scriitorului Norman Manea, unul dintre cei mai mari profitori ai ICR-ului lui Patapievici, Peter Moscu (alias Petre M. Iancu) a pus întrebarea în felul următor: „În plin Holocaust românesc, în plină exterminare în masă a evreilor europeni, ofiţerii români s-au dovedit net mai uşor de uns şi, ca atare, de convins să cruţe vieţi, decât omologii lor germani".
O astfel de abordare reprezintă o jignire enormă la adresa ofiţerilor români, a armatei române şi a României! Niciodată nu s-a exprimat cineva într-un limbaj atît de generalizant, prin care să fie acuzată întreaga armată pentru posibile cazuri izolate! Datele istorice arată că, din contră, vieţile a zeci de mii de evrei au fost salvate de gesturile de umanitate ale unor români.
Este recunoscută de toată lumea atitudinea lui Cornel Dumitrescu, care a salvat 3.600 de evrei, fiind azi considerat un erou al poporului evreu!
De asemenea, pe site-ul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" există o listă a cetăţenilor români distinşi cu titlul „Drept între Popoare", pe care figurează mulţi români care şi-au riscat viaţa în operaţiuni ce nu aveau nici pe departe ca motivaţie corupţia: Viorica Agarici, care „a ajutat supravieţuitori evrei din trenul morţii după pogromul de la Iaşi" (Dosarul 2062), Rozalia Antal, care a ascuns în casa ei familia Handler (Dosarul 0593), Anuţoiu T. Anghel, care „a avertizat pe evreii din comunităţile din Bacău, Braşov, Odobeşti, Piatra-Neamţ şi Buzău că urmau să fie arestaţi, aşa încât au putut fugi la timp, şi i-a ajutat să găsească adăpost" (Dosar 1395)!
Acestea sînt doar cîteva exemple din cele menţionate de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", iar, în acest context, alegaţiile lui Petre M. Iancu nu fac altceva decît să jignească memoria acestor Oameni!
Peter Moscu este odrasla nomenclaturistului Iancu Moscu
Ciudat este că astfel de acuzaţii vin, ca şi în cazul lui Vladimir Tismăneanu, din partea unui profitor al regimului comunist, nu din partea vreunui persecutat. Tocmai ei, care au descoperit profitabilitatea schimbării de macaz, devenind peste noapte anticomunişti, vorbesc acum despre „corupţia" unor români care şi-au riscat viaţa pentru a salva familii întregi de evrei din calea tăvălugului fascist!
În cazul lui Peter Moscu (devenit acum Petre M. Iancu), documentele istorice consemnează că tatăl său, Iancu Moscu, era în 1948 instructor al CC al UNSR (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 116), ulterior activist al partidului, dosar de cadre la Secţia Relaţii Externe a CC al PMR în anii '50 (nr. inv. 32, dosar 5/1952)!
Iată ce scria recent revista „Caţavencii": „Peter Moscu, fiul lui Iancu Moscu – fost realizator de jurnale propagandistice pentru regimurile comuniste din 1953 încolo –, este astăzi cel mai acerb critic de pe deutschewelle.de al României anti-Băsescu, semnând ca Petre M. Iancu. De când SIE nu a mai putut finanța postul de radio în limba română, Deutsche Welle a renunțat la unde și a trecut online. Online pe care atât tatăl domnului Tismăneanu, cât și tatăl domnului Moscu l-ar fi ucis cu mâinile lor de activiști, chiar dacă ar fi știut că fiii lor mănâncă o pâine din asta" (Cațavencii, nr. 4(82), 2013).
Într-un articol, Petre M. Iancu a încercat un răspuns, limitîndu-se la jigniri ce nu pot fi reproduse, acuzîndu-i pe „Caţavenci" de practicarea mijloacelor securistice!
Petre M. Iancu îl vede pe Mihai Răzvan Ungureanu viitorul conducător al României!
Petre M. Iancu, care crede că mai lucrează pentru radio Deutsche Welle chiar după desfiinţarea postului de radio în limba română, are în politica românească preferinţe cît se poate de clare.
Nu-l poate suporta pe Victor Ponta şi, după vizita acestuia în Germania, a criticat-o iritat pe Angela Merkel pentru că l-a primit pe premierul român: „Latura cea mai importantă este că Angela Merkel a dat mîna cu un om politic controversat, cu un bilanţ foarte problematic dat fiind puciul de anul trecut şi plagiatul pe care nu l-a recunoscut(…) Ponta a manipulat instituţii pentru a-şi acoperi plagiatul"!
În schimb, „Mihai Razvan Ungureanu, Monica Macovei sau Cristi Preda sunt politicieni care îi plac şi au şanse să coaguleze segmente ale electoratului pe partea drepată, unde exista o mare degringolada" (interviul lui P.M.I. pentru ziare.com).
Lui Victor Ponta, Petre M. Iancu îi dă o şansă în politică doar dacă se rupe de Crin Antonescu şi va face alianţă cu preferaţii săi: „Ponta n-a putut pînă acum să se despartă nici de partenerii anti-occidentali, de un turnător securist ca Voiculescu, n-a putut nici să-şi regrete propriile fapte, greşelile, derapajele. Eu personal nu prea cred în convertirea lui Victor Ponta. Aştept să îi văd faptele. Faptele vor vorbi, ele sunt decisive… Victor Ponta ar putea să organizeze majorităţi pentru o nouă putere, mai occidentală".
Petre M. Iancu ne explică, fără voie, care este speranţa sa privind evoluţia politică din România: „Divizată între altele de prestaţia lamentabilă a unui PDL, rămas ca un copil al nimănui după plecarea lui Emil Boc de la cârma fostului partid al lui Traian Băsescu, această dreaptă îşi mai caută drumul. Dar şi deriva ei va lua într-un târziu sfârşit, probabil prin ridicarea pe scut a lui Mihai Răzvan Ungureanu, incontestabil cel mai bun prezidenţiabil de care dispune în prezent acest segment politic".
Ei, aşa da, înţelegem şi noi unde bate Peter Moscu: MRU PREŞEDINTE! Un vis de aur, pentru care România trebuie să fie chiar umilită, iar instituţiile sale călcate în picioare!
Sub ochii nepăsători ai Guvernului şi ai Serviciilor sale externe!
Noua generatie de jurnalisti „iubitori de patrie".
Agentele de influenţă, în cadenţă.
,,Condicuța cu agenți de influență".
Cine este „presa internațională" din România?
Luiza Ilie (Reuters), Andra Timu (Bloomberg) şi Maria Udrescu (La Libre)
Luiza Ilie (Reuters), Andra Timu (Bloomberg) şi Maria Udrescu (La Libre)
Ceea ce am numit cîndva „Condicuţa cu agenţi" rămîne valabil, ca de fiecare dată atunci cînd interesele internaţionaliste vor să-şi facă simţită prezenţa. Evident, nici alegerile din acest an nu puteau să scape de tirul acestor agenţi de influenţă. Din păcate, a nu ştiu cîta oară, presa din România preia fără niciun fel de discernămînt articolele lor, sub acoperirea „Presa internaţională zice că…"!
În realitate, sub această sintagmă „se ascund" nişte anonimi aciuaţi pe lîngă unele publicaţii de prestigiu sau pe lîngă unele site-uri finanţate destul de misterios de organismele europene, deşi niciunul dintre aceştia nu s-a remarcat în presa din România ca fiind jurnalist în adevăratul sens al cuvîntului.
Astăzi vom face o nouă demonstraţie care să arate cine este de fapt „presa internațională", cine sînt cei care ar reprezenta-o, luînd în discuţie articolele citate de presa din România ca aparţinînd „presei internaţionale", în care se vorbea despre alegerile parlamentare de duminică.
Bloomberg, adică Andra Timu şi Irina Vilcu
Chiar în ziua alegerilor, pe „Bloomberg", mai întîi la ora 9.41, apoi cu un update la ora 12.00, a apărut articolul „Romanians Vote as Old Guard Looks to Supplant Technocrats". Autoarele articolului sînt mai vechea noastră clientă Andra Timu şi, un new entry, Irina Vilcu.
Articolul celor două româncuţe a fost preluat de site-ul News.ro şi apoi de mai multe televiziuni. Iată ce scria News.ro: „Bloomberg titrează: «Românii votează şi se anunţă că vechea gardă va înlocui tehnocraţii». «O combatere fără precedent a corupţiei nu a reuşit să răstoarne scena politică din România (…). Pentru a atrage alegători, membrii partidelor afectate de scandaluri au impus reduceri de taxe şi creşterea salariilor bugetarilor, ceea ce a generat îngrijorări privind bugetul din partea băncii centrale», scrie agenţia, precizând însă că «populismul nu a ajuns la extremele văzute în alte părţi din Europa». Bloomberg notează că întoarcerea vechii gărzi la putere riscă să îi descurajeze pe mulţi de la a merge la vot. «Dezamăgirea populară profundă faţă de clasa politică este ilustrată prin proporţia mare de alegători indecişi, ceea ce va duce, probabil, la o rată mică de participare», a explicat un analist al The Economist pentru agenţie, adăugând că această situaţie este în favoarea social-democraţilor".
Cine citeşte această preluare are impresia că Bloomberg scrie aceste lucruri, căci News.ro nu face precizări privind autorii articolului, astfel încît cititorii să înţeleagă că este vorba despre două românce partizane, care mint cu bună ştiinţă!
Andra Timu, după cum îşi amintesc cititorii ziarului Cotidianul, a mai fost clienta noastră începînd cu anul 2012, cînd, tot pe Bloomberg, era susţinătorul deşănţat al lui Traian Băsescu şi vorbea despre deprecierea leului din cauza suspendării acestuia, deşi moneda naţională tocmai se apreciase! Scriam atunci că această Andra Timu a ajuns în preajma presei internaţionale printr-o bursă ciudată, sub forma unor „excursii de studii la Bruxelles", primită din partea asociaţiei „Freedom House" a Cristinei Guseth, ONG finanţat de George Soros!
În ţară, Andra Timu nu a lucrat efectiv în presă, ci a intrat la nişte cursuri de redactare de ştiri la Centrul pentru Jurnalism Independent, o adevărată şcoală de presă aservită PDL, după care a fost o vreme la Money Channel, patronat de Sorin Ovidiu Vântu.
Reuters este, de fapt, Luiza Ilie
Pe site-ul celebrei agenţii de ştiri Reuters a apărut în ziua de 9 decembrie articolul „Stagnation, resignation reign ahead of Romanian parliamentary vote", care este semnat de… Luiza Ilie din Bucureşti:
Iată însă cum preia site-ul News.ro acest articol scris de Luiza Ilie: „«Românii votează duminică în alegeri parlamentare în urma cărora puterea va fi încredinţată, probabil, din nou social-democraţilor (PSD), care pledează pentru o politică fiscală relaxată, dar care sunt percepuţi ca permisivi în privinţa corupţiei endemice», scrie Reuters. Jurnaliştii străini apreciază că, spre deosebire de majoritatea europenilor, românii nu au fost foarte nemulţumiţi de măsurile de austeritate şi sunt în continuare eurofili".
Care „jurnalişti străini" sînt cei de la „Reuters", cînd chiar pe site-ul agenţiei scrie clar că autoarea este Luiza Ilie din Bucharest? Mărturisesc că pînă acum nici nu auzisem de această Luiza Ilie, singura informaţie pe care am găsit-o este de pe propriul ei blog, unde apare alături de două sticle de bere.
Cine citeşte articolul Luizei Ilie va observa că, la fel ca şi Andra Timu, are un fix: corupţia este doar în curtea PSD, mesaj care pare dictat de acelaşi stăpîn deontologic!
La Libre Belgique este, în realitate, Maria Udrescu
Pe site-ul cotidianului belgian „La Libre Belgique" a fost postat articolul „Législative en Roumanie, la tentation des extrêmes", semnat de Maria Udrescu. După cum se vede din titlu, autoarea nu are nici cea mai mică rezervă în a constata că ţara sa natală are „tentaţia extremelor", deşi, după cum s-a văzut, nici măcar partidele moderat-naţionaliste nu au obţinut voturile necesare intrării în Parlament!
Cine este jurnalista Maria Udrescu aflăm chiar de la ea, mai exact, de pe site-ul „journalistefreelance", unde are postată o biografie amănunţită: are 25 de ani şi locuieşte în Belgia de cînd avea doar 14. Maria Udrescu spune că a făcut un stagiu la Radio Free Europe (Europa liberă), însă cunosc, din propria experienţă, că, din 1995, cînd postul s-a mutat la Praga, operaţiile europene s-au redus treptat şi s-au axat pe alte coordonate: în Iraq, Afganistan etc., astfel încît, atunci cînd Maria avea 14 ani, postul nici nu mai exista! Merită să vedem cele două pagini de prezentare ale Mariei Udrescu, pentru a vedea ce experienţă de presă are pentru a fi calificată să facă astfel de analize complicate, cum este situaţia politică din România!
Maria Udrescu susține că este jurnalist freelance, adică unul care are statut de colaborator al ziarului „La Libre Belgique". În articolul la care facem referire, jurnalista ridică în slăvi USR-ul lui Nicuşor Dan, prezentîndu-l, nici mai mult, nici mai puţin, drept un partid anticorupţie!
Iată cum a fost preluat articolul Mariei Udrescu de către Digi 24: „Cotidianul La Libre Belgique scrie despre cum a apărut USR într-o țară în care «dezgustul pentru o clasă politică percepută ca fiind coruptă, necinstită și incompetentă nu încetează să se amplifice». Cu o finanțare care se bazează pe donații, cu fețe noi, de diverse sensibilități politice, și cu liste din care sunt excluse persoanele cu trecut judiciar, USR este un OZN pe scena politică românească, notează publicația belgiană".
Nicio menţiune despre autoarea articolului, ca şi cum opiniile sale ar fi ale cunoscutului cotidian belgian, cînd, de fapt, sînt opiniile unei fătuci care abia bate la porţile jurnalismului!
Sînt ultimul care ar avea ceva împotriva libertăţii de exprimare, mai ales în ceea ce-i priveşte pe jurnalişti. E treaba fiecăruia să-şi exprime opiniile în deplină libertate, fie ele şi foarte subiective.
Chestiunea care ne interesează aici este felul în care aceste articole apărute în presa străină sînt preluate de presa din România! Preluate fără pic de discernămînt, aceste articole creează, pe de o parte, o mare confuzie, lăsînd impresia că aparţin unor analişti străini cu experienţă, care reprezintă punctele de vedere ale publicaţiilor! Pe de altă parte, acest gen de preluare, sub titulatura „presa internaţională", reprezintă o manipulare a opiniei publice de la noi, căci permite acţiunea unor agenţi de influenţă, plătiţi din surse ambigue, care fac jocuri oculte!
„Cozi de topor"
Reamintim ceea ce am dezvăluit în nenumărate rînduri: există de ani de zile o reţea de agenţi de influenţă, sub masca unor „jurnalişti", plătită uneori pe statele Ministerului de Externe sau ale ICR, care devine extrem de activă în ceea ce priveşte construirea unei anumite imagini despre România.
Pe această listă am plasat nu numai mărunţii jurnalişti români, absolut necunoscuţi în ţară, ci şi cozi de topor din străinătate, toţi fiind finanţaţi de instituţii române sau de aiurea: Mirel Bran, soţul Tatianei Bran, fosta şefă a cancelariei lui Klaus Iohannis, Raul Sanchez Costa de la „El Pais", pe care l-am găsit pe lista ICR condus de Patapievici, bulgarul Alexander Levy, care ştia de numirea lui Dacian Cioloş chiar înaintea lui Iohannis, Carmen Păun, de la Euobserver, care era şi reporter şi protestatar în acelaşi timp, Keno Verseck de la „Der Spiegel" şi „Deutsche Welle", găsit şi el pe lista ICR, Laura Balomiri, de la „Der Standard", care a primit de la ICR o bursă pentru a învăţa limba maternă, impostorul Karl-Peter Schwarz de la „Frankfurter Allgemeine Zeitung" sau Manuela Preoteasa, de la EURACTIV.
Cineva s-ar putea întreba de ce ne preocupă acest subiect, iar răspunsul este cît se poate de simplu: acest gen de articole creează în opinia internaţională opinii false despre România, ele putînd genera acţiuni ostile din partea oficialităţilor din acele ţări sau din partea ambasadelor acestora la Bucureşti, aşa cum s-a întîmplat deseori! Ştim că toate ţările au astfel de reţele cu agenţi de influenţă, însă diferenţa este că toate acestea acţionează doar în interesele ţărilor respective! Ai noştri însă nu au o astfel de preocupare, fiind interesaţi doar de propriul buzunar!
*
Ion Spânu Publicat Joi, 15 decembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu