Autor:Mihai Burcea
Victor Slăvescu
Pentru că în zilele noastre se vorbește foarte mult despre lupta împotriva corupției și a abuzurilor comise în cele mai înalte sfere ale puterii, m-am gândit să răsfoiesc nițel însemnările zilnice ale fostului fruntaș liberal din perioada interbelică – Victor Slăvescu. Cu ce diferă memoriile lui Slăvescu față de cele ale altor lideri politici ai vremii (de ex. Călinescu, Gafencu, Iorga, Duca, Argetoianu)? Slăvescu și-a notat cu minuțiozitate fiecare intervenție venită din partea unor apropiați, colegi de partid sau industriași, pentru a se folosi de puterea/poziția sa în vederea rezolvării unor probleme curente. Ceea ce azi am numi trafic de influență, abuz în serviciu, intervenții, atribuiri de funcții și contracte în mod netransparent, pe criterii clientelare, de apartenență la un grup/clan politico-financiar. Tot felul de atârnători, sinecuriști, rentieri, simbriași, fripturiști, oligarhi, politicieni veroși i-au călcat pragul.
Cele mai interesante momente sunt cele care se referă la perioada mandatului de ministru al Înzestrării Armatei, 1939-1940 (unul dintre cele mai bănoase ministere) și cele privind imixtiunile sale în justiție (numiri de magistrați). În opinia mea, memoriile lui Slăvescu sunt o secțiune transversală în putregaiul vieții politico-economice a epocii. Din păcate, în scrierile sale oamenii de rând lipsesc aproape cu desăvârșire. Deși a vizitat zeci de fabrici și uzine, Slăvescu nu se referă absolut deloc la salariați și problemele lor de zi cu zi. Mai mult, la o propunere a ministrului Muncii (Ralea) ca UGIR-ul să avizeze pozitiv o lege care-i defavoriza pe muncitori dar îi avantaja pe patroni, Slăvescu se poziționează ferm de partea patronatelor (antreprenoriatului, pe stil nou). Totodată, mi-a plăcut larghețea cu care stipendia marile condeie ale vremii, un lucru mai rar întâlnit la bogătanii din zilele noastre. Am selectat doar câteva pasaje pe care le voi prezenta mai jos.
Cine a fost Victor Slăvescu?
Economist, moșier și industriaș Victor Slăvescu (n. 1891, com. Rucăr, jud. Argeș – d. 1977, București), cumnat cu Alexandru Ghika (șef al Siguranței Statului în timpul statului național-legionar), senator al Partidului Național Liberal în 6 legislaturi, director general al „Creditului Industrial" (anii '20-'30); subsecretar de Stat (15 nov. 1933-5 ian. 1934) și ministru al Finanțelor (5 ian. 1934 – 1 febr. 1935), Președinte al Uniunii Generale a Industriașilor din România (1936-1938); vicepreședinte al Consiliului Superior Bancar (1937) și membru în CA al BNR (1936); vicepreședinte al Consiliului Economic (1938) membru al Academiei Române, prof. univ. dr. la Academia Comercială (ASE-ul de azi) și la Școala de Război (Academia Militară interbelică), ministru al Înzestrării Armatei (1 febr. 1939 – 1940), președinte al CA al Fabricii de mașini și turnătorie "Dumitru Voina" din Brașov, "Carfil-ul" de azi (1937); membru în jde comitete, comiții și CA-uri ("Radiodifuziunea", Societatea "Titan-Nădrag-Călan", „Societatea de Explozivi" etc.), membru în mai multe cluburi și societății de elită: Clubul "Miliardarilor", Clubul "Marii Finanțe", Clubul "Rotary", "Jockey Club"; membru fondator al Frontului Renașterii Naționale (1938). Este de notorietate faptul că finanțele țării au fost monopolul PNL în interbelic. Slăvescu a acordat (în mod preferențial am spune astăzi) credite de miliarde de lei marilor industriași ai vremii (Malaxa, Auschnitt, Bujoi, Gigurtu ș.a.) și prietenilor/clienților politici. Comuniștii l-au arestat și întemnițat (fără mandat și fără sentință judecătorească) timp de câțiva ani la Penitenciarul Sighet Principal (prima jumătate a anilor '50). De asemenea, fiul său, inginerul Mircea Slăvescu (pe care îl regăsim și în memoriile lui Imre Toth, Humanitas 2014), a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare politică pe care a executat-o în perioada 1958-1963.
Victor Slăvescu, „Note și însemnări zilnice. Octombrie 1923 – 1 ianuarie 1938", I, București, Editura Enciclopedică, 1996:
17.09.1926. "Astăzi am primit vizita deputatului și poetului Ion Pillat, nepotul familiei Brătianu. A venit să-mi spună mai întâi simpatia lui și dorința de a ne apropia cât mai mult, să ne întâlnim și să ne vedem mai des împreună cu familia Bujoi. Apoi – la întrebarea cu ce îl pot servi – mi-a spus că mă roagă să acordăm credit fabricii de șampanie RHEIN de la Azuga. Rhein venise cu el și aștepta rezultatul intervenției sale. L-am pus să vină înăuntru și l-am primit foarte politicos. Am bănuiala că acest Pillat, care nu are nici o ocupațiune, face și mici afaceri de intervențiune. Am să mă conving mai târziu", p. 39.
10.11.1933. "La 10 dimineața am luat parte la Comitetul de Direcție al Soc. RADIO. Cred că este ultimul până la demisiunea mea. La întoarcere la CREDIT am primit iarăși o serie de vizite de ˂˂devotați˃˃ gata să-și ofere serviciile lor. Silviu Marino a venit să-mi ceară să-l susțin la Duca ca să-l facă sub-secretar de stat la Industrie. I-am răspuns că este absolut imposibilă o asemenea pretenție și că tot la ce poate să aspire este de a fi în Parlament. La sfârșit, în momentul plecării, m-a mai rugat să-l pun în locul meu la RADIO. Nici pentru aceasta nu i-am putut face vreo făgăduială precisă (…) Romeo Vidrașcu de la Tecuci m-a rugat să-l am în vedere în timpul guvernării. Idem Costică Moteanu. De asemenea, Const. Cercel de la COOPERAȚIE, pe car nu l-am mai văzut de ani de zile. Tot așa și ziaristul Ion Floroi de la ˂˂Universul˃˃, care mi-a cerut să-l pun comisarul guvernului la REȘIȚA", p. 67.
25.11.1933. "Tânărul Buzdugan a intervenit la mine pentru ca mama sa, d-na regent Buzdugan (soția magistratului Gheorghe Buzdugan, fost membru al Regenței între 1927-1929-n.m.), să încaseze pe lângă recompensa națională și pensia obișnuită. L-am refuzat categoric și i-am aplicat legea în consecință", p. 74.
22.11.1936. "La ora 4 primesc vizita consulului Nicolau de la Rusciuk, fost viceconsul la Bruxelles. Îmi cere să intervin la Dinu Brătianu ca să-l avanseze consul general. Îmi face confidențe – până la un punct juste – că a fost persecutat de Titulescu și Savel Rădulescu, ca fiind ˂˂ ˂vintilist˃˃. Mi-a făcut impresia ca fiind destul de vulgar. Voi vorbi cu Dinu Brătianu să văd dacă îl putem ajuta, căci știu că a fost cinstit când s-a ocupat cu ștampilarea rentelor la Bruxelles", p. 113.
5.01.1937. "Trec pe la librării. La întoarcere spre casă, Victor Dimitriu, deputat, îmi cere să-i dau și lui o ocupație. Este un băiat de treabă care merită încurajare", p. 125.
16.01.1937. "A venit Mereuță la mine să mă roage pentru a mă interesa de ce nu iese decretul regal, semnat în septembrie, pentru numirea lui în Consiliul de Administrație al CFR. I-am spus că am aflat de la Manoilescu că se opune Malaxa, care la rândul lui terorizează pe Franasovici. Se spune că Malaxa a reparat și mărit cu banii lui casa lui Franasovici și că acum dictează ce vrea. Ce oroare omenească!", p. 127.
26.05.1937. "Donici, de la Băleni, vine să-mi ceară să-i dau un loc în Consiliu la RADIODIFUZIUNE", p. 148.
31.05.1937. "Vine la mine Scheianu, primul președinte al tribunalului Covurlui, pentru a-l susține la înaintarea la Curtea de Apel", p. 149.
2 iunie 1937. "La 4 1/2 , la Sassu acasă; aranjez avansările de magistrați de la Galați", p. 150.
11.11.1937. "Georgel Gheorghiu (președintele UGIR-n.m.) îmi vorbește de posibilitatea unei împăcări cu Georges Brătianu, în vederea unui guvern de partid liberal reîntregit. Îmi povestește un lucru de necrezut care dovedește starea degradării morale în care trăim. Acum 2 ani, când s-a decis ca miniștrii să poarte jachetă gris, era ministru de Industrie Manolescu-Strunga. El s-a angajat să procure tuturor miniștrilor aceste costume. A găsit cu cale să le plătească de la portofoliul Ministerului de Industrie, din fondul Contingentării. Vrea să zică, miniștrii se îmbracă cu banii statului. George Gheorghiu, venind secretar general la Industrie (sub dr. Costinescu) a dat de urma acestei operații neregulate a lui Strunga și a căutat să o pună la punct. A început să ceară de la miniștri prețul jachetelor furnizate. Numai 7 au plătit (Tătărescu, V. Antonescu, Inculeț, Franasovici, Lapedatu, dr. Costinescu și Valer Pop). Ceilalți au refuzat. Sassu i-a răspuns că n-are decât să-și ia jacheta înapoi, căci dacă știa că trebuie să o plătească, nu o lua. Văzând că nu plătesc și pentru a pune costul în regulă, Tătărescu, la cererea lui Georgel Gheorghiu, a dispus lui Vlahide să-i dea de la Ordinea Publică 80.000 le, cu care s-a pus contul în regulă. Aceasta înseamnă că tot cu banii statului s-au plătit jachetele domnilor miniștri. Ce rușine, ce decădere, ce semn al vremurilor!", p. 180.
Victor Slăvescu, „Note și însemnări zilnice. 2 ianuarie 1938 – 31 decembrie 1939", II, București, Editura Enciclopedică, 1996:
19.11.1938. "La ora 3 ¼ vine Gr. Duca (fiul lui I.G. Duca-n.m.), care mă roagă să-l numesc membru în consilii de administrație pe la diferite societăți, spre a-și putea asigura un buget cât de modest. Se găsește în Consiliu la BANCA ARDELEANĂ, de unde ar vrea să plece, deși a fost invitat acolo de Mocsonyi, căci nu-i convine atmosfera. Îi promit tot concursul meu", p. 313.
28.12.1938. "După-amiază vine la 3 la mine Nicu Chirculescu, să-mi aducă știrea că la Sinaia de sărbători se vorbea insistent de intrarea mea în guvern la departamentul Finanțelor, sau al Economiei Naționale. Apoi mi-a cerut – scopul principal al vizitei – să-i dau câteva consilii de administrație, căci nu are cu ce trăi", p. 330.
10.01.1939. "Vine C. Gane, scriitorul gardist, căruia îi mai dau un ajutor de 5.000 lei", p. 337
26.01.1939. "Vine I. Botez, fost senator, care îmi cere să-i dau putința să-și mai completeze veniturile prin ceva consilii de administrație", pp. 346-347.
2.02.1939. "La 1 vine la mine (Slăvescu fusese numit cu o zi în urmă în fruntea Ministerului Înzestrării Armatei-n.m.) Al. Romanescu, să-mi ceară să-l iau secretar general la minister. Nu pot", p. 350.
9.02.1939. "La 11 vine Istrate Micescu (celebru avocat și simpatizant legionar-n.m.) să intervină în favoarea unui furnizor, care se plânge că e persecutat", p. 353.
20.02.1939. "Elena Donici vine la mine acasă să mă roage să pun în regulă situația militară a bărbatului ei. Ce fel de barbați sunt aceștia care nu-și cunosc îndatoririle militare și ca culme, pun pe femeile lor să le-o legalizeze. Și mai sunt și de neam mare!", p. 357.
1.04.1939. "Barbu Catargi (vicepreședinte al „Jockey Club"-n.m.) vine să mă roage să dau devize în favoarea unei domnișoare care se instalează în Egipt", p. 373.
14.04.1939. „După aceea, vine gl. (general-n.m.) Petală, care mă roagă într-un mărunt interes de debit de alcool al ginerelui său, căpitan Furlugeanu, la REȘIȚA (Uzinele-n.m.). Îi dau ce cere cu toată scârba în suflet", p. 377.
5.05.1939. „La 3, la Academia Română. Vorbesc cu Mihail Sadoveanu, care în schimbul unui onorar de 100.000 lei, îmi va scrie o lucrare cu privire la rolul armatei noastre de-a lungul istoriei, pentru a se stimula încrederea în ea și a determina un curent de donațiuni la fondul de înzestrare a armatei", p. 385.
6.05.1939. „După-amiază, la 2 ½, plec la Cotești (la moșie-n.m.). Mă opresc la R. Sărat, la administrația financiară, unde îmi scot autorizația pentru fabrica mea de rachiuri de la Cotești", p. 385.
18 mai 1939. „La 9 dimineața vine la mine N. Malaxa. Discutăm îndelung chestiunea CUGIR, METROM, ASTRA. Îmi dă 100.000 lei pentru cabana de străjeri de la Cotești (localitatea în care se afla moșia lui Slăvescu-n.m.)", p. 391.
29 mai 1939. „La 9 dimineața mă duc la V. P. Sassu, chemat de el, care mă roagă să-i obțin un pașaport diplomatic, spre a merge în străinătate, spre a-și căuta de sănătate", p. 394.
21.06.1939. „La 8 ½ dimineața, Mihail Sadoveanu, la telefon, mă roagă în favoarea fiului său, să-l scap de obligația muncii obștești, fiind debil. Îl chem la minister (Ministerul Înzestrării Armatei-n.n.). Vine la minister fiul lui cu numele Paul Mihu (impresie foarte slabă) și îi dau cei 50.000 lei ce mai datoram lui Sadoveanu pentru lucrarea comandată: ˂˂Morminte˃˃, al cărui manuscript mi-l trimite mie", p. 401.
25.07.1939. „Alexandrini (Alexandru-n.m.), fostul deputat și omul lui Franasovici, vine să-mi ceară să dau lui BROWN BOVERI contracte de construcții de fortificații. Refuz categoric, căci dau numai la români (…) La 6 mă duc la Cella Delavrancea, care mă roagă să intervin să o primească Ar. Călinescu. Vrea să intervină în favoarea lui Nae Ionescu, pentru care se pare că are o veche prietenie", pp. 411-412.
24.08.1939. „Barbu Brezianu, fost consilier la Curtea de Casație, îmi cere să mut un nepot al lui, Capio Negoescu, aflat pe frontiera de Vest. Ce rușine și ce fel de intervenție!", p. 418.
30.08.1939. „Vine ziaristul Streitman (H. Streitman, celebru articlier democrat în epocă-n.m.) căruia îi dau un ajutor de 5000 lei", p. 420.
11.09.1939. „Vine Manolescu Strunga (oligarh liberal, fost ministru-n.m.) care îmi vorbește de greutățile recoltării sfeclei de zahăr. Este întovărășit de un Belgian și de un Italian, de la grupul de zahăr DANUBIANA. La plecare îmi spune că este la dispoziția guvernului, chiar pentru postul de primar la Strunga. Mă roagă să-i scutesc autocamionul de la rechiziție fiind în epoca de cules poame (tocmai începuse WWII, iar guvernul ordonase concentrarea unor contingente și rechiziționarea bunurilor necesare armatei-n.m.). Are dreptate și îl servesc", pp. 423-424.
25.09.1939. „Seara, în familie. Ajungând acasă, găsesc pe d-na Chrysie Zamfirescu de la Focșani care mă roagă să fac ca fiul său, ofițer de rezervă, rău bolnav, să nu fie reformat, dar să fie întrebuințat într-un serviciu auxiliar. Frumos exemplu", p. 432.
12.10.1939. „Ing. Cassassovici îmi aduce 500.000 pentru înzestrarea Armatei și apoi mă roagă să intervin la gl. Marinescu (Gabriel Marinescu, ministrul Ordinii Publice) pentru a-i elibera pe fiul său aflat în lagărul de concentrare de la Miercurea-Ciucului (lagăr destinat legionarilor-n.m.)", p. 440.
14.11.1939. „Tânărul M.G. Constantinescu, ginerele lui Mociorniță, vine să mă roage să-l susțin pe lângă prof. Fințescu să i se dea o conferință la Facultatea de Drept. Mare tupeu", p. 448.
15.11.1939. „Col. Petraș de la Justiția Militară îmi expune cazul căp. Mândrețu, pe care vreau să-l scap dintr-o greșeală", p. 449.
27.11.1939. „La 9 seara, la mine la masă, N. Ottescu (fost ministru al Internelor în perioada 28 septembrie – 23 noiembrie 1939-n.m.) cu d-na și M. Lăzeanu. Îmi expune ce a făcut el la minister și îmi cere sprijinul fie pentru o reintrare în guvern, fie pentru un bun loc (consiliu de administrație). Promit să vorbesc cu Urdăreanu și eventual cu M.S. Regele", p. 456.
30.11.1939. „Redactorul Tăslăuanu de la ˂˂Universul˃˃ vine la mine să-l ajut. Îi dau 5000 lei", p. 458.
1.12.1939. „Prof. C. Oțiu, rectorul Politehnicii din Iași, vine să-și ia în primire postul din Comisia Tehnică, în care l-am numit. Îmi cere câteva consilii de administrație", p. 459.
4.12.1939. „Primesc pe C. Băicoianu, care îmi cere să-l scap pe fiul său de povara unui contract de neexecutat", p. 460.
8.12.1939. „G. Rotică, de la Cernăuți, stăruie mereu să intervin pentru a fi senator regal, numit de Rege, pe temeiul meritelor sale naționale și literare", p. 463.
14.12.1939. „Mă vitizează de Wenck (René de Wenck, ministrul Elveției la București-n.m.), ministrul Elveției, pentru a-mi propune pânză contra yperitei", p. 465.
20.12.1939. „Primesc pe doamna Puia Constantinescu, care îmi cere să intervin la Sadoveanu (Ion Marin Sadoveanu, subsecretar de stat la Culte, fost director al TNB-n.m.) pentru a-i da un rol mare pentru reintrare în teatru", p. 467.
22.12.1939. „Prof. C. Oțiu, de la Politehnica din Iași, vine să-mi ceară locuri în consilii de administrație", p. 468.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu