Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

7.1.13

Scrisoare deschisa: Guvernul Oprea, Pandele, Onţanu şi... Ponta


Mail, originally uploaded by ClarissaWAM.




Nu ştiu în ce măsură zvonurile privind cele 30 de milioane de euro (câte 10 milioane de căciulă pentru personajele din titlu - minus Ponta) - bani la valiză aduşi la două noaptea, ca taxă de protecţie, sau mai bine zis de trădare înainte de alegerile locale de anul trecut, la sediul PSD din Şoseaua Kiseleff-se adeveresc, însă un lucru este clar: Oprea, Onţanu şi Pandele sunt pe "cai mari" în guvernul Ponta. La vedere, doar "şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase" Gabriel Oprea, reevaluat de Băsescu, reciclat apoi şi redat Patriei ca super-şef al Apărării şi Internelor, îl poate suplini pe Ponta, ca vicepremier al României, în cazul unei indisponibilităţi a lui "Victoraş- mamă". Pandele şi-a făcut nevasta senator în fieful lui, acolo unde statul de drept a încetat să mai existe de ceva vreme, Onţanu va avea fonduri la îndemână să mai dea şi el zeciuiala de două fasolici şi-un concert pentru "alergătorii" din sectorul 2.

Coloneii şi generalii lui Oprea "făcuţi" peste noapte parcă nu mai există - memoria colectivă este scurtă -, afacerile imobiliare din Ilfov s-au pierdut în negura timpului, Udrea, Pandele, Onţanu şi Bucşaru nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase, doctoratele acordate de către nişte semidocţi unor sfertodocţi din SRI nu mai există nici ele. O mână spală pe alta şi împreună murdăresc ceea ce-a fost inocent şi pur în demonstraţiile din iarna anului trecut, dincolo de manipulări şi scenarii concepute în laboratoarele sfertodocţilor despre care vorbeam ceva mai devreme.

Băsescu doarme liniştit, Ponta aşijderea - protejat de afişele cu generali în rezervă -, Antonescu n-are ce face, tace, că n-a avut sânge-n instalaţie să dea cu Europa de pământ cât a fost interimar la Cotroceni. Tace complice şi pierde electorat pe zi ce trece. S-a speriat de butonul trei, de Merkel de Structuri, de Unchiul Sam, de faptul că vreo două luni eram în pericol să n-avem pensii şi salarii - deşi ne puteam împrumuta la o dobândă mai mare, dar ce mai conta la suta de miliarde împrumutată prin diminuarea intenţionată a PIB-ului? N-a ştiut săracul că dacă venea în faţa românilor şi spunea toate aceste lucruri, başca vânzările - mai bine zis cedările - resurselor strategice despre care a fost informat prompt, revoluţia din Islanda ar fi rămas de râsul curcilor. Toţi ne facem acum că nu-l vedem pe Fenechiu la Transporturi, un ministru care are aplecare în domeniu cât are Baba Safta pe Facebook. Facem programe, stabilim bugete, la ministere e coadă la angajări useliste pe bază de "contribuţii" în campanie, "sforăim" vârtos la televiziuni şi le mai dăm românilor o doză de lehamite.

Domnule Ponta, dacă aţi citit acest fonfleu, vă rog să procedaţi în consecinţă!

Cu stimă, Marcel Bărbătei

2 comentarii:

peromaneste spunea...

Acum imi dau si mai bine seama de nevoia unui om de stat in Romania. Astia nu-s oameni fara insusiri, cei de care aflam in literatura cel putin dela Musil incoace. Timpul nostru produce oameni cu putine insusiri, iar acestea sunt si ele ambigui. Cum spunea, parca, Brecht, nefericit e poporul care are nevoie de eroi!

Ioan Vieru spunea...

O clasă politică şi o administraţie fără responsabilizare socială


Excluzând clientela politică, de la cei care au pus afişe electorale la senatori şi deputaţi, restul electoratului român cu adevărat implicat în mecanismele reformei este unul foarte politizat, inerţial, primitiv interesat. Singura schimbare adusă, de obicei, de alegeri în România se constituie din înlocuirea unor personaje prin altele. Lipsa de responsabilizare a celor care ocupă nenumăratele poziţii, oriunde s-ar afla acestea, a dus la o veritabilă corupţie. Aşa au fost paralizate sistemul public de învăţământ, de sănătate, serviciile, siguranţa publică. Aproape orice problemă pentru a fi rezolvată urmează o cale sinuoasă, practic o expunere la absurdul administrativ. România este blocată nu numai într-o legislaţie incompletă, dar şi în mentalităţi constituind caste ale abuzului şi incompetenţei.

Este de domeniul oricărei evidenţe că omul politic s-a transformat, exclusiv, într-un profitor al unui sistem de organizare. Constituţia actuală, legile permit o societate abuzată de cei care ar trebui să dea un curs firesc şi funcţional lucrurilor. Reorganizările, de orice fel ar fi, precum regionalizarea, dacă nu vor fi acompaniate de responsabilizări ferme, pot fi doar o glumă sinistră. Europa care vrea, precum majoritatea românilor, o altă Românie ar trebui să impună alte standarde de calitate, de raportare la realitate.

Actuala relaţie politicianistă cu UE, fapt cumva şocant, dezamăgitor peste orice limită, ne poate menţine într-o colonie. Orice incompetent (lipsa moralităţii fiind o bază a incompetenţei), deviat psihic, în situaţia în care se află în sistemul public, poate să facă tot ceea ce vrea fără a suporta consecinţe.

Spitalele României au ajuns nişte staţionare ale lipsei de implicare profesională, şcolile nişte simple maidane cu gardieni la poartă, primăriile, nişte clădiri în care se pun la cale afaceri cu statul în defavoarea comunităţilor. Competenţe dobândite pe hârtie devin incontrolabile prin practică, deschizând orizontul unui coşmar generalizat. Malpraxisul este în acest moment principala direcţie a sistemului public de sănătate. Un asemenea sistem nu permite emulaţia ştiinţifică, atractivitate, slujirea celor aflaţi în suferinţă. Orice mediocru se poate prevala de legislaţie în a-şi susţine incompetenţa. Şi ce uşor se poate instala aceasta, dacă nu există un sistem de siguranţă!

Ceea ce nu au înţeles politicienii în ultimii zeci de ani, cu rezonanţe din regimul anterior, ţine de responsabilizare. Viaţa publică nu poate fi decât riguros definită. Instituţiile, la fel. Până la urmă, poate o “lege a zâmbetului“, precum în Japonia, ar contribui, împreună cu obligaţiile curente bine definite, să schimbe lumea românească. Orice persoană care bate astăzi la o uşă publică din România va fi întâmpinată de ostilitate, de indiferenţa bine protejată legal!

Se pot întoarce tinerii, specialiştii în România? Nu doar neperformanţa şi corupţia îi împiedică, ci, fără dubiu, dezagregarea umanului implicată de acest spectru. Nicio ţară europeană nu se află într-o hăituire cotidiană precum România. Este vina polticienilor. Sistemul legislativ este dereglat în totalitate, fiind aşezat după sistemul unei dictaturi în curs. Sigur, limitele europene în acest sens nu pot fi depăşite. Însă efectul s-a instaurat peste tot. Nimic nu mai poate funcţiona corect, liniştit, calitativ, benefic. Toxicitatea este maximă. La acest punct ar trebui să mediteze juriştii, jurnaliştii de serviciu şi, în primul rând, oamenii politici. Datorită contextului, societatea a uitat valorile stabilităţii.

Restabilirea normalităţii pe cale constituţională, juridică, este cheia ieşirii din coşmarul istoriei prezente.

Google
 

Postări populare