originally uploaded by Imagem.Mundo.
În urmă cu trei luni, Lordul Heseltine a pregătit un Raport, peste 200 de pagini (“No stone Unturned”), pentru guvernul britanic. Un raport cu 89 de recomandări, la care au lucrat, timp de şase luni, 550 experţi. Un raport despre nevoia şi căile de realizare a unei strategii pentru creştere economică şi asigurarea bunăstării. Un document extrem de ambiţios!
Sunt convins că şi noi avem nevoie de aşa ceva. Prezentarea situaţiei bugetare, de către premierul Ponta, a fost utilă pentru că ea a reprezentat, într-o anumită măsură, şi o Carte Albă a preluării guvernării – deşi acest lucru ar fi trebuit, poate, să fie realizat imediat după preluarea guvernării de la Mihai Răzvan Ungureanu.
Am impresisa însă că, în acest moment, există riscul ca “strategia” economică să vină în siajul abordării bugetare şi a negocierilor “contabile” cu FMI.
Din lectura raportului Heseltine se poate observa diferenţa de abordare între un guvern care – pe baza unor strategii precise – îşi fixează strategii ambiţioase pentru a depăşi criza economică şi dezbaterile de actualitate din România, unde acţiunea guvernamentală pare a fi subjugată ideii de a nu supăra MCV-ul şi pe cei care consideră că cea mai bună soluţie pentru a asigura independenţa justiţiei este numirea la vârful CSM a unui reprezentant al “Ministerului Public”, reprezentant ce are ca şef ierarhic Procurorul General.
Fără a-şi elabora propria viziune pe termen mediu şi pe termen lung, România riscă să-şi petreacă următorii ani rostogolind datoriile făcute de Traian Băsescu la FMI şi devenind un “satelit” al lumii occidentale (nu o parte a sa).
De aceea, în opinia mea, este nevoie de o ruptură cu modelul tranziţiei din ultimii 23 de ani şi de impunerea unor măsuri rapide de reformă. Acest lucru trebuia făcut din 2007, imediat după intrarea în Uniunea Europeană. Din păcate, altele au fost ţintele atunci. Pe Băsescu l-a interesat mai mult “justiţia” şi mai puţin economia.
Este timpul ca aceste lucruri să se schimbe. Să ne uităm la preocupările guvernelor din Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA şi nu la lecţiile pe care ni le dau unii dintre ambasadorii lor despre democraţie şi statul de drept.
Una dintre căi este, în opinia mea, atacarea cu mai mult curaj a proceselor de descentralizare – realizarea nu doar a unei mai mari autonomii bugetare locale ci, mai ales, crearea condiţiilor pentru mobilizarea resurselor umane şi de competitivitate, la nivel local. Administraţia centrală ar trebui să renunţe la o parte din atribuţii, adoptând un sistem de impozitare mai competitiv şi asumându-şi un rol mai mare în ceea ce priveşte strategiile industriale, de cercetare şi de educaţie, sprijinirea marilor proiecte, monitorizarea absorbţiei fondurilor europeene, energia şi realizarea intereselor de bază, gestionarea informaţiei de interes public ( crearea unor “silozuri” guvernamentale).
Ştiu că cei care, în anii anteriori, erau de acord cu procesul descentralizării încearcă acum să o blocheze, în numele clientelei de partid. Nu cred că trebuie acceptată, pe acest motiv, întârzierea acestui proces.
Consider, de asemenea, că trebuie să învăţăm că pentru o ţară ca a noastră, inovaţiile sunt de multe ori mai importante, ca efect economic şi social, decât invenţiile. Inventarea în România a motorului cu reacţie, de exemplu, a generat bani în alte ţări. Cel mai mare laser din Europa – ce va fi construit în România – va fi un motiv de mândrie pentru noi, dar rezultatele vor merge în ţările de unde vor veni cercetătorii respectivi. Aşa cum, în mod paradoxal, România a cheltuit mulţi bani pentru a forma ingineri în domeniul nuclear, specialişti în informatică sau medici – care lucrează acum în Occident - în timp ce reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale ne recomandă ca noi să ne ocupăm de câinii maidanezi.
Dilema actuală nu este dacă vrem să mergem spre Vest sau spre Est, ci dacă vrem să mergem înapoi sau înainte.
Adrian Nastase
_________________
“Mobilizarea resurselor umane si a competitivitatii pe plan local”…. Asta sa insemne oare “no stone unturned”?
Pe plan local, resursele umane sunt reprezentate de primar si rudele sale, in toata Romania, la care se adauga, in orase, magistratii si serviciile de forta, si ei cu rudele lor. Competitivitate in raport cu acestia, cum oare? Cum poate razbi un om simplu, presupus a fi scolit, in competitie cu toti astia si cu progeniturile lor? ASTA-I LIMBAJ DE LEMN! STEJAR 100%! Toti astia isi dau mana si iti iau afacerea, sau te obliga sa le platesti tribut. Pai din ce credeti ca si-au construit fiecare cateva palate, nu vile, si averi la care nici nu poate spera, dupa o viata de munca nu de ilegalitati, un oarecare? Vedeti bine, cand ajunge cate unul din asta prin parlament, toti se minuneaza cu declaratia lui de avere, case, terenuri, conturi, proprietati prin strainataturi exotice sau exorbitante… altminteri bugetari de Romania…
Astia ar trebui sa poarte toti atarnat de gat afisul ala al lui Basescu, “aici sunt banii dv.”…
Programul guvernului englez vizeaza sa ia la mana fiecare investitie si fiecare cheltuiala, adica fiecare bordura, piscina, patinoar, garofita la noi, si sa caute solutii de economisire, pana trece naibii criza asta. Acolo si statul strange cureaua, nu numai populatia. La noi, parlamentul extins cere mai multi bani, obligatiile fata de extern cer politici destructive, haosul mintal din societate genereaza regres… iar dl Nastase a descoperit esenta-minune, resursele umane competitive local… Care resurse umane, babele alea care se tarasc sa linga oase de om la biserici, sau colive la morti?
Nu stiu, poate cat dl Nastase a lipsit nu mai stie: din Romania au plecat 5 milioane de oameni pregatiti mediu si superior, la varsta performantei si a creativitatii, cat ati lipsit dvs. de la nivelul maselor fiind acolo sus! Era 25% din populatia tarii! Motorul uman al Romaniei! Atat ne-au costat politicile diletantiste impuse de hotomanii Revolutiei romane! Pe langa 1300 de fabrici si combinate anapoda create dar care trebuiau reorientate cu cap, talent si fler, nu distruse de o armata de politruci ticalosi plus afinii lor… Iar toate astea s-au petrecut pt a crea averi catorva dementi. Bogatii alora nu sunt dementi, ei investesc si fac locuri de munca, banul care sta creaza paguba, ai nostri cara tot afara si basta! Cand Romania va dispare efectiv, vor dispare si ei de pe aici luand calea depozitelor lor bancare precum nazistii de marca dupa WW2 sau precum securistii dupa Revolutie cand toata lumea se facea ca ii cauta iar ei se faceau ca nu mai exista…
Sincer, cred ca noi, romanii, nici nu ar trebui sa discutam despre un program precum no stone unturned… Noi nici nu mai existam, nu pricepe nimeni asta? Cand un popor nu-si detine, prin reprezentantii sai, tara, el nu mai exista iar tara este altceva al altcuiva! Ar trebui sa ne fie tot mai clar.
Altminteri, succes maxim cu programul de guvernare! As dori sa reuseasca, ma intreb insa cum oare s-ar putea intampla asta. Dar nu-i bine sa tee intrebi, e bine sa accepti si sa inghiti gogosi, chiar daca risti un diabet… cine iti ofera azi ceva cu adevarat bun?
Doru Coarna
___________________
„Dilema actuală nu este dacă vrem să mergem spre Vest sau spre Est, ci dacă vrem să mergem înapoi sau înainte.”
Mai sunt şi alte puncte cardinale, domnule. Mai la deal, spre Nord, ar fi modelul „Republcii Norvegiene”, care ungându-şi penele cu alifie anti-UE, înoată fără a se uda prin mai toate bălţile lumii. Ajunşi în vârful dealului, am lăsa ghemul datoriilor să se deşire la vale…
Pentru clasa politică românescă impregnată cu toate gudroanele capitalismului extenuat, aş avea, dacă permiteţi, şi o dedicaţie :
CATREN DEOCHIAT
Te uită-n ochii târfei ş-atunci când o plăteşti;
S-a dăruit din milă, bre, că nu poţi să iubeşti.
Ea ştie din instinct, că eşti un super-laş,
Că de-ar intra în grevă ajungi sigur „pălmaş”.
Iluminatu
__________________
Am crezut ca astia vor incerca sa faca altceva si altfel. Este gretos modul in care se imparte “ciolanul”. PSD-32 secretari de stat,PNL-24 etc.Va dati seama ca de la nivel central in jos este la fel? Ce competenta, ce meserie, povesti!
Sa-l pui la vama pe FATULOIU-cel mai sinistru conducator de politie care a facut praf aceasta institutie si sa mai fie si omul de casa a lui Blaga, este de noaptea mintii, vorba cuiva!
Numele asta mi-a venit repede. Cautati si veti gasi o gramada de PDL-isti si basisti ce nu vor fi clintiti.
Clientela,mafia si nepregatitii il vor minca pe Ponta. Algoritmul politic: cel mai mare cancer al societatii romanesti.
Asta este adevarul crud, domnule Nastase. In rest analizele, viziunile, programele bine facute pot exista dar nu vor fi puse niciodata in aplicare. Pentru asta iti trebuie “cojones”, o mina de oameni hotariti, priceputi si gata sa dea si-n ai lor pentru binele comun. Adica duritate si fermitate.
santinela
____________________
Iata cum EBA ne dezvaluie ca anul acesta se distruge integritatea teritoriala a ROMANIEI fratilor!
Scris de: Cristian Blănuță
http://www.ziuanews.ro/stiri/elena-basescu-a-trecut-de-partea-lui-ponta-88375
Elena Băsescu a trecut de partea lui Ponta…(in distrugerea tarii……)
Elena Băsescu a anunţat în Parlamentul European că actuala majoritate va reorganiza ţara administrativ – teritorial. Fiica cea mică a preşedintelui Băsescu a mai spus că proiectul USL va avea sprijinul opoziţiei.
„În acest an, în România, conform promisiunilor USL – coaliţia de stânga aflată la guvernare, va începe procesul de reorganizare administrativă a teritoriului naţional, pe regiuni de dezvoltare. Această reformă extrem de necesară a fost propusă şi de guvernele de dreapta, însă nu s-a putut realiza din lipsa unei majorităţi parlamentare solide. USL are acum majoritatea necesară pentru ca acest proiect să fie adoptat şi din promisiune să devină realitate. Şi noi, politicienii din opoziţie, susţinem acest proiect”, a afirmat Elena Băsescu.
Victor Ponta a anunţat, la începutul acestei luni, că pregăteşte o nouă organizare administrativă a ţării care va avea la bază opt regiuni.
Potrivit premierului, o parte din atribuţiile consiliilor judeţene vor fi transferate către regiuni, iar şefii noilor structuri vor fi aleşi de către consilierii judeţeni şi primari.
Marian Nicolae
__________________
Da click aici pentru Raportul Heseltine
si ecouri:
Lord Heseltine's vision had already been rejected by Osborne
Proposals from Lord Heseltine for devolution of money and power to the regions will receive short shrift from the government
Peter Hetherington, The Guardian
Lord Heseltine outlines his report at Birmingham town hall on 31 October. Photograph: David Jones/PA
Senior government ministers had already answered a central thrust of Lord Heseltine's formula for creating growth in England before he made a much-publicised pitch last week to transform the country's economic fortunes.
Heseltine thinks sweeping Whitehall reforms, leading to stronger localism and active support for business delivered by regional partnerships, will go some way toward narrowing the divide between an increasingly powerful London, the surrounding south-east, and the rest of England.
But barely two weeks before he launched what amounted to his alternative economic strategy, the government slipped through a growth and infrastructure bill designed to remove yet more power from town halls. So whatever the warm words of George Osborne and David Cameron, in welcoming Heseltine's bulky report, commissioned by Downing Street, the government thinks the opposite to Hezza.
As the Conservative-led Local Government Association (LGA) notes, the bill clashes fundamentally with the government's localism agenda with "sweeping new powers … to remove decision making from democratically accountable councils". This means a "massive shift of resources", says the LGA, from town halls to the Planning Inspectorate, a quango answerable to ministers. Instead of getting local approval, developers will be able to bypass town halls and make applications to this quango for, what the Department for Communities and Local Government calls, "economically essential development", yet to be defined but doubtless including more retail and business parks and much else.
Much of Heseltine's localist vision had been undermined before he even delivered his report. The Economist helpfully noted that the report underlined the "divide between tax-cutting centrists and regional devolvers" in the Conservative party – just as it did during Margaret Thatcher's reign, when Heseltine clashed with the former prime minister.
Heseltine and Cameron are poles apart. The government has already scrapped a regional structure that might have delivered some equity across the country: eight regional development agencies, regional planning and much else. Why? Because of a visceral dislike of all things "regional" by those in the zone occupied by communities and local government secretary, Eric Pickles. He will ostensibly oversee the new centralised planning regime.
England is now the only major economy without a regional strategy – except in one select corner. Greater London has not only kept its regional plan, powerful transport functions, development agency and interventionist institutions, but also had its powers strengthened in the Localism Act.
Having scrapped development agencies for the rest of England, the government created 39 institutions called Local Enterprise Partnerships (LEPs), non-statutory, business-led bodies with tiny budgets. But a survey by the Work Foundation thinktank finds business leaders are so disenchanted with these bodies that they are ready to walk away – unless ministers give them real powers and finance.
Heseltine wants to do just that. But dominant centrists in the government remain dismissive of the thrust of Heseltine's agenda for a coherent national industrial strategy backed by much stronger powers for large cities and surrounding conurbations.
There is, however, a glimmer of hope. Nick Clegg has unveiled "city deals" for 20 specific areas to complement eight approved in July. The aim is to devolve more power and funding, with councils working with LEPs to produce strategies for local growth.
A modest first step, perhaps – crucially, dependent on a changing mindset in the Treasury – but it seems to be the only show in town.
~~~~~~~~~~~~~~~~
Heseltine’s report is a return to an unsuccessful past
By Henry Overman, Financial Times
Former deputy PM argues for policies developed to tackle different challenges, writes Henry Overman
“No Stone Unturned”, Michael Heseltine’s report on economic growth, is an important and puzzling document. The UK economy, out of recession but still vulnerable, could do with some new ideas. Companies are demanding a clear plan from the coalition. However, from its Boy’s Own introduction title (“One man’s vision”) to its 89 recommendations, Mr Heseltine’s report is a plan that is more nostalgic than strategic.
It is worth quickly asking why David Cameron commissioned a report that is deeply critical of current policy. This could not have come as a surprise. A few months ago in Birmingham, I participated in an evidence-gathering session chaired by the former deputy prime minister. After a few hours of discussion, during which he was presented with facts about regional and urban policy, Mr Heseltine was asked to summarise. He observed that anyone who had read anything he had written in the last few decades already knew what the localism section of the report would say.
So why did the government subject itself to public scrutiny? On the first page of his report, Mr Heseltine provides an answer: “to invite criticism is a sign of strength; to accept it is a sign of confidence”. Quite right: British politicians are often too sensitive to criticism, too proud to admit when they are wrong. But given the botched history of the government’s “growth strategy”, perhaps it was simply grateful for any new ideas.
Yet there is a problem: many of the ideas are not new at all. To take one example, the report demands the government “set out a definitive and unambiguous energy policy, including the supporting financial regime”. If only it was that simple.
The theme of the report is the need to reverse a century of centralisation. It is careful not to overstate the problem – the international comparisons it uses are Italy and the Czech Republic, rather than, say, Cuba. And here, at least, the emphasis on Mr Heseltine’s own experiences – particularly in the Docklands and Liverpool – supports the report’s main argument.
That said, there is a tension, which is never resolved, about whether Mr Heseltine calls for the devolution or the decentralisation of decision making. Should cities be free to tax and spend how they like or are they instead to act as localised delivery merchants for some grand central government strategy conceived and developed in Whitehall?
This tension is apparent in the report’s suggested reforms to Local Enterprise Partnerships, business-led organisations introduced by the coalition in 2010. They should get more of a say in skills funding, Mr Heseltine says. But at the same time, his report recommends that central government dictates that all boards of governors at secondary schools should include two local employers.
More fundamentally, the report calls for the government to adopt a central strategy for growth and then to invite LEPs to bid for central funds to help deliver that strategy. This is hardly the radical devolution of powers that many in local and city government are calling for. Indeed, it sounds rather similar to the City Challenge policy of a previous (highly centralised) Conservative government.
It is not the only example of nostalgic policy making. Mr Heseltine calls for a strong sectoral component to UK economic policy, suggesting the Automotive Council might provide a model for other industries. This would take Britain back to a time before Margaret Thatcher’s premiership. The 1960s and 1970s are hardly replete with examples of successful industrial policy. The academic evidence also tends to dispute the rationale for special treatment for certain sectors. Instead, it suggests that “horizontal” policies, which favour no one industry in particular, such as tax credits for research and development, are better value for money.
Regional Development Agencies, introduced by Labour and abolished by the coalition, are resurrected by Mr Heseltine as “Local Growth Teams” structured around LEPs. Likewise, the recently abolished Regional ministers reappear as “LEP ministers”. Finally, a National Growth Council arises from the ashes of Labour’s National Economic Council (and previous incarnations).
It is, of course, important to learn from the past. But this means learning from mistakes as well as successes. On scale, the report gets this right. With RDAs, Labour went too big, with elected city mayors the coalition went too small. Mr Heseltine argues for a middle course -- “functional economic areas”.
On other occasions, however, it appears that Mr Heseltine (like many politicians) finds it hard to take a critical look at policies that they had a hand in developing. Many would suggest that the emphasis on “challenge funds” provides a particularly unfortunate example.
The Heseltine report isn’t all bad. But it is hard to shake the feeling that Mr Heseltine is arguing for a return to policies, many of them not particularly successful, that were developed in different times, to tackle different challenges.
The writer is Professor of Economic Geography at the London School of Economics
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu