Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

21.3.11

herta muller & gabriel liiceanu/andrei plesu




Reactia salii este reactia viitorului.



Andrei Plesu nu-i chiar logic, insa nu i-a cauzat, ba chiar i-a mers bine.
Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

4 comentarii:

Paul Everac spunea...

Dl. Liiceanu si lichelele

Am aflat ca dl.Liiceanu ar fi luat o leapsa de la dl.Michnik, celebru dizident polonez, care l-ar fi facut “procuror bolsevic” fiindca i-a numit lichele pe cei convertiti urgent la democratie dintre dregatorii, apologetii sau activistii comunisti. Nestiind ce au mai zis altii, as vrea sa comentez si eu, nesimtindu-ma catusi de putin implicat in vreuna din aceste categorii.
Asadar, dl.Liiceanu devine paladin al demo­cratiei noastre si ridica un cuvant peremptoriu impotriva concetatenilor care acapareaza “revo­lutia”. Eu zic ca, respectand cateva conditii, are tot dreptul s-o faca, in virtutea lui jus gladii (dreptul sabiei) care il lasa pe invingator sa taie capul invinsului, fara multa discutie. Si ce capete? Or fi si unele mai mititele, de actori care s-au dat mari zelatori-recitatori comunisti si sunt acum factori decisivi prin teatre (numai eu cunosc vreo cinci), dar pe astia sa-i numim “des pauvres Sires”, niste mici pacatosi constransi sa laude ce vor scuipa mai tarziu, mestecatori de paie, facatori de giumbuslucuri. Insa sunt si capete luminate de politicieni, finantisti, militari, sefi de orice, incepand cu dl.Ion Iliescu, dar si cu alde Brucan, Roman, Vacaroiu, Constantinescu, Basescu si intreaga pleiada nr.1 a Revolutiei. Toti vin de acolo in pas gimnastic. Numai dl. Diaconescu Ion vine de la inchisoare. Si nici dnii Ion Ratiu si Radu Campeanu, venind din Apus, n-au facut multi purici, ca “oameni noi”.
Spuneam insa de niste conditii: Ca dl.Liiceanu sa improaste cu epitetul de lichele pe cine a facut stanga-imprejur si s-a pomenit in capul regimului de azi, ar fi cuviincios mai intai (1) ca el-insusi sa fi militat de ieri, aprig, pentru liberalismul-democrat, sa fi scris carti dizidente, sa fi raspandit manifeste, sa fi strigat in gura mare si cu orice risc “Jos comunismul!”. Eu nu-mi amintesc sa fi citit sau auzit asa ceva din directia domniei-sale. Nu s-a indarjit nici sa faca pe fata o teorie care sa-l aduca intre noii Inchizitori victoriosi. A umblat doar pe la Paltinis cu blajinul si compatibilul Noica, si au discutat despre Platon, Socrate, libertatea ateniana. De unde asadar “jus gladii” la dl.Liiceanu? Sa fi fost domnia sa un nou Rousseau sau un Voltaire si sa nu stim noi? Sa fi agitat domnia sa spiritele spre razmerita si sa ne fi scapat? Sa fi fost macar un Michnik mai mic? Un popandau revolutionar?
(2) A doua observatie: lichea s-ar chema cel ce face convertitia intr-un singur timp, venind de colo colo, cand miroase in aer a razmerita. Hai sa fim de acord! Dar exista si o conversiune in doi timpi: tatal e militant comunist, isi trimite (sau nu) copilul sa faca studii in strainatate, desigur in Apus, si acela se pomeneste convertit, vine cu mare manie burgheza asupra celor ce l-au trimis, si-i face imorali. Asa se intampla cu alde Tismaneanu, sau Patapievici, sau Cartarescu, prietenii dlui Liiceanu, avand fiecare pilonul comunist solid in casa. Cat despre domnia-sa insusi, cand a plecat la conversiune, ca sa devina din lichea om intreg, n-a mers cu binecuvantarea lui babacu, sau bibicu, ci cu a tovarasei Elena Ceausescu personal. Si dl.Paul Cornea ne-a plasat un urmas moral furios, ca si dna Ghizela Vass, si destui altii. Dizidentii vin spre libertate cu duiumul. Iar cei ce au crezut si cred consecvent in idealuri de stanga, se cheama imorali, lichele.

Paul Everac spunea...

Dl. Liiceanu si lichelele


Am aflat ca dl.Liiceanu ar fi luat o leapsa de la dl.Michnik, celebru dizident polonez, care l-ar fi facut “procuror bolsevic” fiindca i-a numit lichele pe cei convertiti urgent la democratie dintre dregatorii, apologetii sau activistii comunisti. Nestiind ce au mai zis altii, as vrea sa comentez si eu, nesimtindu-ma catusi de putin implicat in vreuna din aceste categorii.
Asadar, dl.Liiceanu devine paladin al demo­cratiei noastre si ridica un cuvant peremptoriu impotriva concetatenilor care acapareaza “revo­lutia”. Eu zic ca, respectand cateva conditii, are tot dreptul s-o faca, in virtutea lui jus gladii (dreptul sabiei) care il lasa pe invingator sa taie capul invinsului, fara multa discutie. Si ce capete? Or fi si unele mai mititele, de actori care s-au dat mari zelatori-recitatori comunisti si sunt acum factori decisivi prin teatre (numai eu cunosc vreo cinci), dar pe astia sa-i numim “des pauvres Sires”, niste mici pacatosi constransi sa laude ce vor scuipa mai tarziu, mestecatori de paie, facatori de giumbuslucuri. Insa sunt si capete luminate de politicieni, finantisti, militari, sefi de orice, incepand cu dl.Ion Iliescu, dar si cu alde Brucan, Roman, Vacaroiu, Constantinescu, Basescu si intreaga pleiada nr.1 a Revolutiei. Toti vin de acolo in pas gimnastic. Numai dl. Diaconescu Ion vine de la inchisoare. Si nici dnii Ion Ratiu si Radu Campeanu, venind din Apus, n-au facut multi purici, ca “oameni noi”.
Spuneam insa de niste conditii: Ca dl.Liiceanu sa improaste cu epitetul de lichele pe cine a facut stanga-imprejur si s-a pomenit in capul regimului de azi, ar fi cuviincios mai intai (1) ca el-insusi sa fi militat de ieri, aprig, pentru liberalismul-democrat, sa fi scris carti dizidente, sa fi raspandit manifeste, sa fi strigat in gura mare si cu orice risc “Jos comunismul!”. Eu nu-mi amintesc sa fi citit sau auzit asa ceva din directia domniei-sale. Nu s-a indarjit nici sa faca pe fata o teorie care sa-l aduca intre noii Inchizitori victoriosi. A umblat doar pe la Paltinis cu blajinul si compatibilul Noica, si au discutat despre Platon, Socrate, libertatea ateniana. De unde asadar “jus gladii” la dl.Liiceanu? Sa fi fost domnia sa un nou Rousseau sau un Voltaire si sa nu stim noi? Sa fi agitat domnia sa spiritele spre razmerita si sa ne fi scapat? Sa fi fost macar un Michnik mai mic? Un popandau revolutionar?
(2) A doua observatie: lichea s-ar chema cel ce face convertitia intr-un singur timp, venind de colo colo, cand miroase in aer a razmerita. Hai sa fim de acord! Dar exista si o conversiune in doi timpi: tatal e militant comunist, isi trimite (sau nu) copilul sa faca studii in strainatate, desigur in Apus, si acela se pomeneste convertit, vine cu mare manie burgheza asupra celor ce l-au trimis, si-i face imorali. Asa se intampla cu alde Tismaneanu, sau Patapievici, sau Cartarescu, prietenii dlui Liiceanu, avand fiecare pilonul comunist solid in casa. Cat despre domnia-sa insusi, cand a plecat la conversiune, ca sa devina din lichea om intreg, n-a mers cu binecuvantarea lui babacu, sau bibicu, ci cu a tovarasei Elena Ceausescu personal. Si dl.Paul Cornea ne-a plasat un urmas moral furios, ca si dna Ghizela Vass, si destui altii. Dizidentii vin spre libertate cu duiumul. Iar cei ce au crezut si cred consecvent in idealuri de stanga, se cheama imorali, lichele.

Paul Everac spunea...

Dl. Liiceanu si lichelele

Am aflat ca dl.Liiceanu ar fi luat o leapsa de la dl.Michnik, celebru dizident polonez, care l-ar fi facut “procuror bolsevic” fiindca i-a numit lichele pe cei convertiti urgent la democratie dintre dregatorii, apologetii sau activistii comunisti. Nestiind ce au mai zis altii, as vrea sa comentez si eu, nesimtindu-ma catusi de putin implicat in vreuna din aceste categorii.
Asadar, dl.Liiceanu devine paladin al demo­cratiei noastre si ridica un cuvant peremptoriu impotriva concetatenilor care acapareaza “revo­lutia”. Eu zic ca, respectand cateva conditii, are tot dreptul s-o faca, in virtutea lui jus gladii (dreptul sabiei) care il lasa pe invingator sa taie capul invinsului, fara multa discutie. Si ce capete? Or fi si unele mai mititele, de actori care s-au dat mari zelatori-recitatori comunisti si sunt acum factori decisivi prin teatre (numai eu cunosc vreo cinci), dar pe astia sa-i numim “des pauvres Sires”, niste mici pacatosi constransi sa laude ce vor scuipa mai tarziu, mestecatori de paie, facatori de giumbuslucuri. Insa sunt si capete luminate de politicieni, finantisti, militari, sefi de orice, incepand cu dl.Ion Iliescu, dar si cu alde Brucan, Roman, Vacaroiu, Constantinescu, Basescu si intreaga pleiada nr.1 a Revolutiei. Toti vin de acolo in pas gimnastic. Numai dl. Diaconescu Ion vine de la inchisoare. Si nici dnii Ion Ratiu si Radu Campeanu, venind din Apus, n-au facut multi purici, ca “oameni noi”.
Spuneam insa de niste conditii: Ca dl.Liiceanu sa improaste cu epitetul de lichele pe cine a facut stanga-imprejur si s-a pomenit in capul regimului de azi, ar fi cuviincios mai intai (1) ca el-insusi sa fi militat de ieri, aprig, pentru liberalismul-democrat, sa fi scris carti dizidente, sa fi raspandit manifeste, sa fi strigat in gura mare si cu orice risc “Jos comunismul!”. Eu nu-mi amintesc sa fi citit sau auzit asa ceva din directia domniei-sale. Nu s-a indarjit nici sa faca pe fata o teorie care sa-l aduca intre noii Inchizitori victoriosi. A umblat doar pe la Paltinis cu blajinul si compatibilul Noica, si au discutat despre Platon, Socrate, libertatea ateniana. De unde asadar “jus gladii” la dl.Liiceanu? Sa fi fost domnia sa un nou Rousseau sau un Voltaire si sa nu stim noi? Sa fi agitat domnia sa spiritele spre razmerita si sa ne fi scapat? Sa fi fost macar un Michnik mai mic? Un popandau revolutionar?

Paul Everac (partea a IIa) spunea...

(2) A doua observatie: lichea s-ar chema cel ce face convertitia intr-un singur timp, venind de colo colo, cand miroase in aer a razmerita. Hai sa fim de acord! Dar exista si o conversiune in doi timpi: tatal e militant comunist, isi trimite (sau nu) copilul sa faca studii in strainatate, desigur in Apus, si acela se pomeneste convertit, vine cu mare manie burgheza asupra celor ce l-au trimis, si-i face imorali. Asa se intampla cu alde Tismaneanu, sau Patapievici, sau Cartarescu, prietenii dlui Liiceanu, avand fiecare pilonul comunist solid in casa. Cat despre domnia-sa insusi, cand a plecat la conversiune, ca sa devina din lichea om intreg, n-a mers cu binecuvantarea lui babacu, sau bibicu, ci cu a tovarasei Elena Ceausescu personal. Si dl.Paul Cornea ne-a plasat un urmas moral furios, ca si dna Ghizela Vass, si destui altii. Dizidentii vin spre libertate cu duiumul. Iar cei ce au crezut si cred consecvent in idealuri de stanga, se cheama imorali, lichele.
(3) Si, nevrand sa abuzez, inca o ultima observatie: ca sa lichelesti trecutul, trebuie sa ai in mana un exemplu peremptoriu de regim democrat glorios, prosper si curat, necorupt (ca celalalt), fara mizerabili (ca celalalt), luat in mai mare consideratie (ca celalalt), cu ordine in el, si bineinteles cu un suflu cultural-moral superior, cu o filosofie mai buna, - mai ales daca esti filosof jurat! Trebuie sa racnesti tu-insuti sa se auda de progresele morale si filosofice care sa justifice schimbarea si sa infiereze trecutul. Trebuie sa-ti aduci tu-insuti contributii publice la dreptatea cetateneasca si stralucirea culturala a noului regim, punand in va­loare avantajele despartirii de lichele (nu de filosofie, ci de lichele!). Asta ar trebui sa fie, selbstverständig, conversiunea, fapta eclatanta, nu numai sputa acuzatoare, stranut polemic. Daca avem asa ceva acum in Ro­mania, adica o excelenta morala, sociala, economica si filosofica, ma plec, tac din gura si regret daca l-am suparat pe dl.Liiceanu...

Google
 

Postări populare