dupa sociolog si artist, e randul unui politician sa ne spuna cum este/trebuie sa fie!

Un cititor imi atrage atentia cu ultimul text al Gabrielei Cretu, fost europarlamentar roman.  Este al doilea text cu care rezonez in secventa scurta, il republic si comentez aici.  Dupa sociologul Barbu si actorul Puric, ma bucur sa descopar si un politician roman ce stie ce spune:



Ipohondrie şi confort sporit!

In cea mai buna dintre lumile posibile Dreapta si Stânga nu sunt necesare. Acolo nu exista bogaţi putini si săraci mulţi, munca si capital, discriminare si excludere sociala, trafic si prostituţie, minorităţi oprimate si majorităţi abuzive, sexism sau rasism; nici distrugerea mediului nu este o practica si, in loc de înarmarea stelelor, se va fi atins pacificarea oamenilor. Intr-o asemenea lume ne-am putea permite luxul administrării lucrurilor; lupta pentru drepturile cetăţenilor ar fi sarcină secundă pentru că aceştia se descurcă singuri…

Din păcate, deşi unii par sa o creadă, noi nu trăim in cea mai bună dintre lumile posibile. Trăim in Romania. Inegalităţile economice si sociale sunt profunde si in creştere continuă; accesul la educaţie si sănătate (si aşa de calitate slabă!) este redus sau chiar inexistent pentru parţi din ce in ce mai largi ale populaţiei; drepturile internaţional recunoscute ale muncii se afla in pericol de dispariţie; de jure; de facto nu sunt demult respectate. Tara se confrunta cu traficul de persoane, de droguri, de arme; instituţiile democratice sunt fragile. Serviciile sociale, in schimb, sunt sublime dar numărul creşelor si grădiniţelor este foarte departe de a răspunde necesitaţilor; asta, in capitala bogata si dezvoltata; despre restul tarii, nu facem comentarii…

Un atipic proces de re-ruralizare s-a petrecut fără un program consecvent de reducere a disparităţilor si creare de oportunităţi economice la sate; 47% dintre romani trăiesc intr-un mediu fără perspective previzibile si fără posibilităţi de munca; nu este de mirare ca si-au luat lumea in cap si au plecat sa muncească in alte tari; de respectarea drepturilor lor, ar trebui sa se ocupe cineva. Trenurile au ajuns sa meargă cu 45 de kilometri pe ora, in medie; tara merge si mai încet iar sensul este discutabil.

Ce am scris mai sus nu este cântec de bocitoare, nici dovada unei viziuni negativiste asupra realităţii. Sunt doar argumente ca in Romania este loc destul pentru ca Stânga sa se audă; are ce spune si ce face; poate sa propună schimbări de substanţa, sa aibă sprijin popular si sa reuşească; nu doar in alegeri; in proiectul unei societăţi mai echitabile si mai solidare; una in care fiecare are drepturi si responsabilităţi; deocamdată, unii au toate drepturile iar alţii plătesc pentru oalele sparte..

In ciuda acestui câmp de acţiune foarte larg, Stânga româneasca nu este vocala pe temele grave si importante; curajul politic si optimismul social nu impresionează prea mult cetăţenii; nici pe adversarii politici. Când spun Stânga mă gândesc la Partidul Social Democrat; alta Stânga, mai la stânga, la noi nu exista; una mai la dreapta nu si-ar mai justifica numele

In PSD se produce o europenizare paradoxala, după regula conform căreia răul se învăţa mai uşor. Atunci când se plâng camarazii din Germania, Franţa sau chiar tarile nordice despre dificultăţile cu care se confrunta, ne plângem si noi. Doar ca societatea noastră este in cu totul alta situaţie iar plânsul nostru seamănă a ipohondrie din dorinţa de solidaritate europeana.

“In Suedia, social democraţia pierde electoral, deci nici noi nu o ducem prea bine”; cam aşa suna raţionamentul care poate fi utilizat si ca scuza; urmam trendul, ce putem face…. Diferenţa este ca, in Suedia, social democraţii isi pot permite sa moara fericiţi pe baricada pentru ca au reuşit aproape tot ceea ce si-au propus; statul suedez a devenit un stat social in sensul cel mai propriu al cuvântului si e meritul lor; din păcate, pentru noile generaţii, drepturile par de la sine intelese, s-au născut cu ele; nu au memoria eforturilor prin care, pas cu pas, societatea lor a atins standardele actuale si nu le mai identifica cu social democraţii… In plus, partide de stânga mult mai radicale exista ca opţiune; si ele sunt in creştere electorala.

La fel se întâmpla in Franţa, unde menţinerea socialiştilor in zona confortabila - cu obiective mici, pentru oameni medii - duce la creşterea permanenta a stângii radicale si a ecologiştilor. Pentru ca au ascultat prea mult cântecul de sirena al liberalismului, social democraţii germani au plătit; nu Dreptei, ci Stângii germane si Verzilor; voturi multe…

In Romania, realizările sociale, puţine, sunt anulate prin ordonanţe de urgenta; drepturile câştigate, abrogate prin lege; salariile pentru care s-a muncit, tăiate după bunul plac al guvernanţilor.

Un PSD cuminte, preocupat de problemele social democraţiei europene, nu va lăsa locul unei stângi autentice, capabila de schimbare. Mai curând, va avea de câştigat populismul cinic secondat de grupări de extrema dreapta; mediul intelectual este foarte deschis pentru trecerea de la teorie la practica, in aceasta direcţie. Social democraţii nu au timp de boli imaginare, daca nu vor sa fie răspunzători pentru ce va urma…

Autor:  Gabriela Cretu, sursa: blogul autoarei (http://www.gabrielacretu.ro/ipohondrie-si-confort-sporit.html)

peromaneste:

"Un PSD cuminte, preocupat de problemele social democraţiei europene, nu va lăsa locul unei stângi autentice, capabila de schimbare."

Ce sa mai adaug, nimic, totul este aici!

L-am anuntat initial pe Geoana, dupa aceea pe Ponta, ca lider al PSD-ului cu mult inainte sa li se fi urcat steaua pe cer.  Tot acum constat ca Ponta e junior si intr-o confruntare cu LUPII v-a ceda cum a facut-o si Saftoiu la atacul lui Voiculescu (asta o spun aici in premiera).  

Sper ca PSD-ul nu va fi tentat sa re-incerce esecul, mergand pe mana lui Ponta.  Citesc insa ce scrie Gabriela Cretu si ma intreb, De ce nu mai in fatza, de ce nu mai sus?!

Am sa postez comentariul cu blogpostul original la peromaneste, in caz ca nu-s probleme de copyright, caci progresistii romani trebuie uniti!