Elinor Ostrom

elinor-ostrom, originally uploaded by Fundación Neotrópica.

Ce perspective aveţi asupra politicilor agricole est-europene?

Elinor Ostrom: Nu sugerez soluții singulare. În fapt, mesajul central pe care am încercat să-l transmit de-a lungul timpului a fost legat de pericolul soluțiilor unice.

Dezmembrarea terenului agricol în loturi mici a fost o gravă eroare a multor state fost-comuniste din Estul Europei. Sunt mai multe metode prin care se poate crește interesul oamenilor pentru agricultură. După ce colectivizarea a reușit o creștere a productivității, așa cum s-a întâmplat în Europa Răsăriteană în secolul trecut, „privatizarea” agriculturii poate conduce la o scădere a productivității. Simpla împărțire a terenului agricol în mici loturi și cedarea lor către a patra sau a cincea generație de urmași a foștilor proprietari este, în mare măsură, ineficientă. Aceste politici transferă terenul agricol către un mare număr de oameni, din care mulți nu au avut nicio experiență anterioară cu agricultura. Existau mai multe opțiuni la dispoziție, mai eficiente decât împărțirea pământului - printre care organizarea în cooperative, în care fiecare proprietar să aibă un număr de acțiuni, în funcție de suprafața la care avea dreptul de a fi împroprietărit. Bineînțeles, acționarii ar fi avut probleme în a organiza și eficientiza activitatea agricolă, dar ar fi operat la o scară în care productivitatea crește.

Descentralizarea a părut întotdeauna a fi o idee bună, dar oamenii simpli nu sunt familiarizați cu guvernarea sau managementul. Ce riscă statul avansând cu implementarea modelui comunitar?

Dacă vrem să oferim cetățenilor posibilitatea de a lua decizii în ceea ce privește propria comunitate, trebuie să imaginăm o altă metodă decât „descentralizarea”. Construcția unui drum sătesc care să conecteze câteva comunități cu o piață este mai bine organizată la nivel local. Astfel, pot fi impuse taxe rezidenților acelor comunități pentru a susține construcția de drumuri de care ei înșiși pot beneficia. Pe de altă parte, construcția unui drum care interconectează orașe mari, permițând unui număr mare de oameni să meargă la lucru, nu are sens să fie susținută din bugetele locale. Întotdeauna va exista un număr important de oameni care nu vor folosi respectivul drum. Este mult mai logic ca taxele plătite de cetățenii unei țări să intre în patrimoniul statului, care poate planifica și construi mult mai eficient infrastructura sau alte proiecte naționale.

Când am scris Guvernarea bunurilor comune, prezumpția teoretică a fost că oamenii simpli nu pot rezolva probleme colective ca managementul unui lac, a unei păduri, a unui sistem de irigații sau a unei pășuni. Multe din studiile de caz s-au referit la modul în care oamenii, din toată lumea, au reușit să facă acest lucru. Dar după ce am cercetat numeroase cazuri și le-am centralizat, am observat că nu există nicio rețeta a succesului. Sistemele de succes au fost realizate de oameni care au găsit metode de a înțelege limitele resurselor la dispoziţie și ale posibilităților comunităţii, dar aceste reguli sunt diferite de la un caz la altul, fără a putea trage o concluzie lipsită de echivoc.

În mod similar, sistemele robuste, care au rezistat perioade îndelungate, au găsit metode de a crea un echilibru între costurile suportate de beneficiari și bunurile dobândite. Exista o proporționalitate între ele. Din nou, modul în care acest lucru s-a realizat, variază între tipul de resursă și regiune. Totuși, toate sistemele care au implicat bunuri guvernate în comun, cu succes, au găsit metode de a rezolva eficient potențialele conflicte, au creat un mecanism de ajustare a regulilor și au monitorizat comportamentul participanților și a felului în care resursa este exploatată. Am petrecut mult timp studiind principiile prin care aceste activități au fost optimizate. După o lungă perioadă de timp de cercetare, am conștientizat că abordarea mea a fost eronată. Sistemele de succes găsesc metode specifice de a rezolva problemele, adaptându-se la cultura și ecosistemul local.

Când oamenii provin dintr-un sistem extrem de centralizat, descentralizarea de sus în jos are rareori succes. Cetățenii ajung să se întrebe de ce după atâta timp în care guvernul național a avut timp să creeze infrastructură, să folosească eficient banii colectați, sunt acum rugați să se guverneze și managerieze singuri. Apoi, dacă cetățenii observă că guvernele sunt corupte sau au un comportament irațional, nu sunt dispuși să participe la acest proces.

Elinor Olstrom a câştigat Premiul Nobel pentru economie în 2009, pentru cercetările asupra guvernării economice – fiind prima femeia laureată a categoriei. Predă ştiinţele politice la Universitatea de Stat din Arizona şi la Universitatea din Indiana. Între altele, este autoarea cărţii "Guvernarea bunurilor comune" (Polirom, 2010).


______________________________________________

Stimata doamna n-are habar de ce productii faceau cap-urile... 2-3 mii de kg de grau la hectar era productia reala, din care jumatate furau presedintii si activistii de partid!!! De ce se fac greseli in continuare? Pt ca subventiile se acorda pt ferme de minim un hectar, fata de 3-5 hectare cat este suprafata minima din UE... De ce? Pt ca psd-ul avea nevoie de votanti!? De ce nu se vrea sa se recunoasca faptul ca ferma familiala in UE are 15-20 de hectare!? La fel, de ce nu se recunoaste ca de la fermierul particular, acela cu 15-20 de hectare, nu se primesc comisioane grase, ca nu-si permite sa se fure singur!? De ce nu se spune ca marii arendasi beneficiaza de ajutorul politicienilor pe care-i finanteaza in campaniile electorale!? Ar fi inca multe de spus... dar nici ziaristii nu-s interesati de subiect, desi ar iesi niste subiecte bomba!!!

Dar ce bine ca nimeni nu a fost tras la raspundere pentru dezastrul in care-a fost tirita tara asta ! Eu l-as inculpa pe Petre Roman si Ion Iliescu de subminarea economiei nationale .Va mai amintiti ce-au facut dobitocii astia imediat dupa revolutie ? Au pensionat pe cine-a vrut sa iasa la pensie , au platit partile sociale tuturo romanilor si in doi ani inflatia a ajuns de necontrolat .Pe linga dezinteresul manifestat de industria si agricultura din Romania , pe care efctiv le-au " demolat " si care nici azi nu si-au mai revenit !

distrugerea agriculturii romanesti a fost unul dintre cataclismele sociale si economice ce ne-au lovit dupa revolutie .multumim din suflet d-lui iliescu,roman si prietenilor din FSN!

DE CE uitâ toti cum am urlat prin 90, sâ se dea TOTUL înapoi, TOTUL sâ fie privatizat, TOTUL sâ fie desfintat. Si pe Iliescu si consortii Occidentul îi trâgea de urechi, cum câ nu se lasâ de ideile cooperativiste ale comunismului. Chiar ati uitat? Chiar nu vâ e rusine sâ urlati acum exact în directia opusâ?