Oradeanul Mircea Drimba s-a sinucis pentru că era șomer. A primit telefon de angajare la o zi după ce a fost îngropat. Bărbatul avea un copil de patru ani bolnav de epilepsie, credite restante și era disperat că angajatorii nu-i dau nicio șansă. În ultimul an, numărul orădenilor care și-au pus capăt zilelor a crescut cu 50%.
Mircea Drimba a primit prima lovitură de la viață în anul 2008, când fabrica la care lucra s-a închis. În perioada care a urmat, bărbatul s-a reprofilat în funcție de joburile existente. Din aprilie 2010 însă, toate porțile păreau să-i fie închise. După două luni de căutări, în iunie, Mircea, în vârstă de 42 de ani, a apelat la Bursa Locurilor de Muncă Ruhama. „Jumătate din viață am fost forjor. După ce mi-am pierdut locul de muncă, am încercat să fac orice pentru a-mi întreține familia", mărturisea atunci Drimba pentru Adevărul de Seară Oradea. „Am fost muncitor în construcții, am lucrat în frig și în ploaie pe timp de iarnă, m-am angajat grădinar la casele bogătașilor, am fost muncitor și la o firmă de curățenie", povestea bărbatul. „Aș munci orice, n-am pretenții. Sunt disperat pentru că am o fetiță de patru ani, care face tratament pentru epilepsie", spunea Mircea. „Mă mulțumesc cu un salariu de 600 de lei și visez să primesc și bonuri de masă", spera bărbatul.
Învins de neputință
Din păcate, visul lui Drimba nu s-a putut îndeplini. Bărbatul a luptat cu sărăcia până în ultima clipă. „Săptămânal își depunea câte șase CV-uri. Venea acasă cu speranță, pentru că i se spunea că va fi sunat. Telefoanele nu mai apăreau însă", explică soția lui, Angelica. Unul din joburile de la care aștepta răspuns era de muncitor în depozit. Salariul ar fi fost de șase milioane pe lună, sau de șapte dacă lucra afară, plus bonuri de masă. „Luni s-a spânzurat, iar joi, cei de la depozit au sunat că vor să-l angajeze", a spus soția.
Situația ecomomică îi condamnă la moarte pe șomerii orădeni
„Ne confruntăm cu o situația destul de gravă din cauza problemelor sociale. Din ce în ce mai mulți vârstnici nu găsesc soluții pentru rezolvarea problemelor și recurg la disperatul gest de a se sinucide. Tentativele de suicid depășesc cu mult media lunilor trecute", explică doctorul Emil Boțcău, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Ambulanță Bihor. Față de aceeași perioadă a anului trecut, numărul sinuciderilor în rândul orădenilor de vârsta a doua a crescut cu aproape 50 de procente.
Grija creșterii copiilor, cheltuielile, dar în special ratele și dobânzile la bănci îi determină pe unii orădeni să-și pună capăt zilelor. Este și cazul unui bărbat de 42 de ani, rămas fără loc de muncă. Mircea Drimba ajuns la limita disperării pentru că nu reușea să își găsească un loc de muncă. A trimis zeci de CV-uri și a făcut nenumărate drumuri în speranța că într-o zi îl va angaja și pe el cineva. Un telefon primit de la firma de electrocasnice a fost picătura care a umplut paharul. „Mai zicea, din când în când, că el se omoară, dar nu l-am luat în serios. În ziua în care s-a sinucis, a primit dimineața un telefon de la firma de electrocasnice la care avem rată. A fost anunțat că trebuie să achităm ratele pe ultimele trei luni, dar era o sumă destul de mică, 60 de lei", a mărturisit Angelica Drimba, soția bărbatului. Pentru că nu avea banii necesari să plătească restanța pentru mașina spălat și aspiratorul cumpărat în urmă cu ceva timp, Mircea Drimba a decis să abandoneze lupta. Gândurile negre au pus repede stăpânire pe el, spune femeia, deoarece simțea că nu are cum să rezolve toate problemele.
S-a spânzurat în fața casei
„Când mergea la interviuri și majoritatea angajatorilor îi spuneau că îl vor contacta ei, dar soțul meu știa că șansele sunt mici. Din aprilie nu mai avea loc de muncă și era distrus pentru că ne descurcam foarte greu. Eu nu mai lucrez din luna ianuarie, de când fetița noastră în vârstă de patru ani a fost depistată cu epilepsie. În fiecare zi mergea să își caute un loc de muncă, dar pur și simplu nu găsea nimic disponibil", mărturisește văduva. Soția îndoliată își amintește că bărbatul a primit banii pentru rata electorcasnicelor de la mama lui, dar se pare că ajutorul primit tot nu l-au făcut să își schimbe decizia. „În ziua respectivă se plimba dintr-o cameră în alta și tot căuta soluții, dar nu mă gândeam că va face așa ceva. Eu am plecat apoi de acasă să vorbesc cu cineva pentru un loc de muncă la o fabrică de pantofi și l-am lăsat cu fetița și cu mama lui. Se pare că și-a luat rămas bun de la amândouă, a luat o frînghie și s-a spânzurat în fața casei", spune Angelica.
Jobul salvator a venit prea târziu
Soția îl descrie ca pe un om vesel și perseverent, căruia nu îi plăcea să renunțe ușor. A schimbat mai multe locuri de muncă și era dispus să lucreze în orice domeniu. „După ce și-a depus CV-urile nu a primit niciun telefon și cred că asta l-a deprimat cel mai tare. Cu fetița noastră era forte apropiat, se jucau împreună, chiar și cu o seară înainte de a se spânzura, ne-am uitat la un film și apoi s-au jucat în pat", își amintește cu tristețe femeia. Culmea ironiei face ca după ce s-a luptat luni de zile cu sistemul a renunțat la bătălie chiar înainte de a o câștiga.
Fetița cu epilepsie
Pe lângă grija unui loc de muncă și ratele la bancă, Mircea se simțea neputincios și în fata fetiței lui care suferea de epilepsie. „Tratamenul fetei este destul de costisitor și trebuie să îl primească zilnic, iar noi în fiecare lună îl cumpăram de trei ori, pentru că nu ajungea. Cred că și din această cauză a vrut să moară", mai adaugă femeia. Familia Drimba ajungea să plătească lunar credite bancare de aproape 350 de lei. „Acum avem noroc cu soacra, că ne ajută cu bani", a precizat Angelica.
Nesiguranța zilei de mâine duce la gesturi disperate
Specialiștii admit că rata sinuciderilor este mult mai mare și se datorează situației economice actuale. „Cu cât o persoană este mai înaintată în vârstă, cu atât îi va fi mai greu să își găsească un loc de muncă. Nesiguranța zilei de mâine și faptul că nu își pot planifica existența, îi determină pe mulți să își pună capăt zilelor", explică psihologul Gavriș Conuțiu.
De ce nu se pot angaja șomerii în vârsta și cu pregătirea lui Mircea Drimba
Monica Suciu, reprezentant al Centrului Cariere din cadrul Fundației Ruhama, spune că primul impediment pe care-l întâmpină oamenii ca Mircea Drimba la angajare este vârsta. „Oamenii care au trecut de 40 de ani au șanse mici de angajare. În general, la interviuri vin foarte mulți tineri care au ieșit de pe băncile școlii. Indiferent dacă au studii superioare sau nu, companiile îi preferă", explică Suciu. Chiar dacă mulți șomeri în vârstă aplică pentru posturi de muncitori necalificați, majoritatea nu au experiență. „Dincolo de vârstă, angajatorii se uită și la experiența pe care o au oamenii. Din păcate, pentru specializări ca forjor, nu există cerere pe piața de muncă", a mai precizat Monica Suciu.
CAPITALISMUL SALBATIC NU IARTA. DIN PACATE ASTA ESTE O LECTIE CE NU SE POATE INVATA DECAT PE VIU. SCAPA CINE POATE. TREBUIE SA INVATAM A NE PURTA DE GRIJA UNII ALTORA. FIECARE DE CAPUL LUI NU INSEAMNA DECAT GUGUSTIUCI PENTRU BANCI/CAPITALISTI. SOLIDARITATE SI SA NE VINA MINTEA LA CAP!
NU MAI DATI NICI O ATENTIE CELOR CE VA MINT, DISTREAZA SAU NU VA DAU SOLUTII, INCHIDETI TELEVIZORUL SI DISCUTATI CU OAMENII! TUTUROR NE ESTE GREU. NUMAI IMPREUNA GASIM SOLUTIA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu