Elinor Ostrom

elinor-ostrom, originally uploaded by Fundación Neotrópica.

Ce perspective aveţi asupra politicilor agricole est-europene?

Elinor Ostrom: Nu sugerez soluții singulare. În fapt, mesajul central pe care am încercat să-l transmit de-a lungul timpului a fost legat de pericolul soluțiilor unice.

Dezmembrarea terenului agricol în loturi mici a fost o gravă eroare a multor state fost-comuniste din Estul Europei. Sunt mai multe metode prin care se poate crește interesul oamenilor pentru agricultură. După ce colectivizarea a reușit o creștere a productivității, așa cum s-a întâmplat în Europa Răsăriteană în secolul trecut, „privatizarea” agriculturii poate conduce la o scădere a productivității. Simpla împărțire a terenului agricol în mici loturi și cedarea lor către a patra sau a cincea generație de urmași a foștilor proprietari este, în mare măsură, ineficientă. Aceste politici transferă terenul agricol către un mare număr de oameni, din care mulți nu au avut nicio experiență anterioară cu agricultura. Existau mai multe opțiuni la dispoziție, mai eficiente decât împărțirea pământului - printre care organizarea în cooperative, în care fiecare proprietar să aibă un număr de acțiuni, în funcție de suprafața la care avea dreptul de a fi împroprietărit. Bineînțeles, acționarii ar fi avut probleme în a organiza și eficientiza activitatea agricolă, dar ar fi operat la o scară în care productivitatea crește.

Descentralizarea a părut întotdeauna a fi o idee bună, dar oamenii simpli nu sunt familiarizați cu guvernarea sau managementul. Ce riscă statul avansând cu implementarea modelui comunitar?

Dacă vrem să oferim cetățenilor posibilitatea de a lua decizii în ceea ce privește propria comunitate, trebuie să imaginăm o altă metodă decât „descentralizarea”. Construcția unui drum sătesc care să conecteze câteva comunități cu o piață este mai bine organizată la nivel local. Astfel, pot fi impuse taxe rezidenților acelor comunități pentru a susține construcția de drumuri de care ei înșiși pot beneficia. Pe de altă parte, construcția unui drum care interconectează orașe mari, permițând unui număr mare de oameni să meargă la lucru, nu are sens să fie susținută din bugetele locale. Întotdeauna va exista un număr important de oameni care nu vor folosi respectivul drum. Este mult mai logic ca taxele plătite de cetățenii unei țări să intre în patrimoniul statului, care poate planifica și construi mult mai eficient infrastructura sau alte proiecte naționale.

Când am scris Guvernarea bunurilor comune, prezumpția teoretică a fost că oamenii simpli nu pot rezolva probleme colective ca managementul unui lac, a unei păduri, a unui sistem de irigații sau a unei pășuni. Multe din studiile de caz s-au referit la modul în care oamenii, din toată lumea, au reușit să facă acest lucru. Dar după ce am cercetat numeroase cazuri și le-am centralizat, am observat că nu există nicio rețeta a succesului. Sistemele de succes au fost realizate de oameni care au găsit metode de a înțelege limitele resurselor la dispoziţie și ale posibilităților comunităţii, dar aceste reguli sunt diferite de la un caz la altul, fără a putea trage o concluzie lipsită de echivoc.

În mod similar, sistemele robuste, care au rezistat perioade îndelungate, au găsit metode de a crea un echilibru între costurile suportate de beneficiari și bunurile dobândite. Exista o proporționalitate între ele. Din nou, modul în care acest lucru s-a realizat, variază între tipul de resursă și regiune. Totuși, toate sistemele care au implicat bunuri guvernate în comun, cu succes, au găsit metode de a rezolva eficient potențialele conflicte, au creat un mecanism de ajustare a regulilor și au monitorizat comportamentul participanților și a felului în care resursa este exploatată. Am petrecut mult timp studiind principiile prin care aceste activități au fost optimizate. După o lungă perioadă de timp de cercetare, am conștientizat că abordarea mea a fost eronată. Sistemele de succes găsesc metode specifice de a rezolva problemele, adaptându-se la cultura și ecosistemul local.

Când oamenii provin dintr-un sistem extrem de centralizat, descentralizarea de sus în jos are rareori succes. Cetățenii ajung să se întrebe de ce după atâta timp în care guvernul național a avut timp să creeze infrastructură, să folosească eficient banii colectați, sunt acum rugați să se guverneze și managerieze singuri. Apoi, dacă cetățenii observă că guvernele sunt corupte sau au un comportament irațional, nu sunt dispuși să participe la acest proces.

Elinor Olstrom a câştigat Premiul Nobel pentru economie în 2009, pentru cercetările asupra guvernării economice – fiind prima femeia laureată a categoriei. Predă ştiinţele politice la Universitatea de Stat din Arizona şi la Universitatea din Indiana. Între altele, este autoarea cărţii "Guvernarea bunurilor comune" (Polirom, 2010).


______________________________________________

Stimata doamna n-are habar de ce productii faceau cap-urile... 2-3 mii de kg de grau la hectar era productia reala, din care jumatate furau presedintii si activistii de partid!!! De ce se fac greseli in continuare? Pt ca subventiile se acorda pt ferme de minim un hectar, fata de 3-5 hectare cat este suprafata minima din UE... De ce? Pt ca psd-ul avea nevoie de votanti!? De ce nu se vrea sa se recunoasca faptul ca ferma familiala in UE are 15-20 de hectare!? La fel, de ce nu se recunoaste ca de la fermierul particular, acela cu 15-20 de hectare, nu se primesc comisioane grase, ca nu-si permite sa se fure singur!? De ce nu se spune ca marii arendasi beneficiaza de ajutorul politicienilor pe care-i finanteaza in campaniile electorale!? Ar fi inca multe de spus... dar nici ziaristii nu-s interesati de subiect, desi ar iesi niste subiecte bomba!!!

Dar ce bine ca nimeni nu a fost tras la raspundere pentru dezastrul in care-a fost tirita tara asta ! Eu l-as inculpa pe Petre Roman si Ion Iliescu de subminarea economiei nationale .Va mai amintiti ce-au facut dobitocii astia imediat dupa revolutie ? Au pensionat pe cine-a vrut sa iasa la pensie , au platit partile sociale tuturo romanilor si in doi ani inflatia a ajuns de necontrolat .Pe linga dezinteresul manifestat de industria si agricultura din Romania , pe care efctiv le-au " demolat " si care nici azi nu si-au mai revenit !

distrugerea agriculturii romanesti a fost unul dintre cataclismele sociale si economice ce ne-au lovit dupa revolutie .multumim din suflet d-lui iliescu,roman si prietenilor din FSN!

DE CE uitâ toti cum am urlat prin 90, sâ se dea TOTUL înapoi, TOTUL sâ fie privatizat, TOTUL sâ fie desfintat. Si pe Iliescu si consortii Occidentul îi trâgea de urechi, cum câ nu se lasâ de ideile cooperativiste ale comunismului. Chiar ati uitat? Chiar nu vâ e rusine sâ urlati acum exact în directia opusâ?

Radu Soviani: 11 lucruri pe care Sebastian Vlădescu nu le va spune niciodată

1. Am câştigat într-un singur an, de la stat, aproape 100.000 de EURO.  Potrivit declaraţiei de avere, depusă în data de 6 ianuarie 2010, Sebastian Vlădescu a primit în anul fiscal precedent depunerii declaraţiei de avere, suma de  405.650 de lei, numai de la companii de stat, astfel : * de la CEC Bank, în calitate de membru în Consiliul de Administrație, a încasat 227.885 de lei * de la Romavia, unde a mai prins un Consiliu de Administrație, a încasat într-un singur an 34.119 lei * de la Fondul Proprietatea, unde a fost președinte de Comisie, a încasat într-un singur an 143.946 de lei. În total, cei 405.650 de lei, încasați într-un singur an, la un curs de 4,2 lei pentru un EURO, reprezintă circa 96.000 de EURO. 2. Într-un singur an, am câștigat, mergând la câteva ședinte, unde am fost numit politic, echivalentul a 266 de salarii medii pe economie (1509 lei pe lună în martie). Fraierilor, care munciți, veți face banii aștia în 22 de ani. Numai dacă țin banii aștia pe dobânzi, voi încasa anual, din dobânzi, echivalentul a 26 de salarii medii pe economie. 3. Nu îmi pasă că și mie îmi tai salariul cu 25%. În fapt, dacă pierd 250 de EURO lunar din salariul de ministru de circa 1000 de EURO, voi returna în 384 de luni (32 de ani), ceea ce am încasat într-un singur an, din consilii de administrație. Să strângem cureaua! 4. Am câștigat într-un singur an, de la stat, din consilii de administrație, echivalentul a 570 de pensii medii. Adică ceea ce voi nu veți câștiga niciodată din pensie. Pentru că, fraierilor, trebuie să încasați pensia medie timp de 47 de ani și 6 luni pentru ca să primiți aceiași bani ca mine, într-un an. Iar media de vârstă este de 73 de ani. Și dacă vă scot la pensie la 67 de ani, veți încasa cel mult 6 ani de pensie, pe medie, chit că ați muncit și contribuit 50 de ani. Pardon, vă tai pensiile cu 15%, aşa că banii pe care i-am făcut într-un vor reprezenta echivalentul a 671 de pensii. Adică 56 de ani de pensie! Categoric nu prindeţi asta! 5. Am duble standarde. Plătesc cât pot de puțin la fisc. Potrivit declarației de avere, în calitate de director al SC PVB Euroconsulting, am încasat 4.970 de lei într-un an. Adică, probabil că mi-am dat cel mai mic salariu cu putință astfel încât să plătesc minimum de taxe. 6. După propria evaluare, merit 4970 de lei pe an (1183 de EURO). În fapt, în același an, am încasat din consilii de administraţie, de 81 (optzeci şi unu) de ori mai mult. Ce fraieri! 7. Am fost ministru de finanţe şi acum sunt din nou ministru de finanţe. Între timp nu am avut nici o jenă să fentez statul, prin optimizări fiscale. Mi-am făcut şi cont de PFA. În contul de PFA deschis în anul 2009, am la BRD peste 275.000 de lei (65.500 de EURO). Dacă aş fi primit banii aştia pe carte de muncă, ar fi trebuit să virez la stat, cam 55.675 de EURO (calculul este aproximativ) . Aşa, cei care m-au plătit (nu vă spun cine şi pentru ce desi stiu) şi cu mine am plătit cam 14.625 de EURO. Am optimizat fiscal 40.000 de EURO. Echivalent al plăţii indemnizaţiei medii pentru creşterea copilului pentru 18 mame, timp de un an. 8. Deşi sunt ministru, nu am nici o jenă ca o societate la care mă declar asociat cu 25%, să nu plătească dările către stat. Să nu plătească banii pentru bugetul de pensii. Nici pentru bugetul de sănătate. societatea EOL Renewable Energy  figurează în postura de a face obiectul procedurii de executare silită, cu datorii de 25.278 de lei la bugetul de stat, cu datorii de 836 de lei la bugetul asigurărilor de sănătate (unde vă bag coplata, sâc!), şi cu datorii de 5537 de lei la bugetul de pensii. 9. PVB Euroconsulting este o companie pe care am înfiinţat-o cu prietenii mei de pe vremuri, unii neamuri prin alianţă. "P" vine de la Popescu-Tăriceanu, "V" vine de la "Vlădescu" iar "B" vine de la Boureanu. Tăriceanu nu a fost prea tare, m-a dat afară pentru Vosganian,  iar Boureanu… cu Boureanu m-am certat, pentru că nu este dispus să accepte chiar orice. 10. Iubesc banii de la stat. Pe lângă banii de la punctul 1, din 2005 până acum, am mai făcut câteva zeci de mii de EURO. Ca preşedinte al Comisiei de Privatizare BCR, sau ca Preşedinte al Comisiei de Privatizare Ford, sau ca Preşedinte al Comisiei de Privatizare CEC (apropos, CEC nu s-a privatizat). Am luat bani şi de la AVAS, şi de la EXIMBANK, de oriunde am putut, de-a lungul carierei. 11. Timpul costă bani. Măsor timpul cu o pendulă, dobândită în 2008. O evaluez la 50.000 de EURO. Ştiţi câte pensii medii s-ar putea plăti cu 50.000 de EURO? Sau câte indemnizaţii pentru creşterea copilului? Sau câte salarii medii? Nici eu nu ştiu. Pentru că nu mă interesează. Hai pa! Datele care au stat la baza calculelor şi interpretărilor se găsesc în Declaratia de Avere a lui SebastianVladescu     Trimiteti mai departe sa vada poporul unde sunt banii nostri de pensii si salarii

Tigrul Europei miauna de foame

 

România iese din recesiune doar din când în când la tv

15 septembrie 2008 - ziua când istoria economiei mondiale s-a rescris. Este ziua în care banca americană Lehman Brothers, un colos cu active de 639 de miliarde de dolari active, a intrat în faliment. Decla­ra­rea falimentului pentru Lehman, a pa­tra bancă de investiţii din SUA, avea să aducă un "salt cuantic" în pro­pagarea crizei financiare la nivel mon­dial. Propagarea crizei a fost sto­pată prin pomparea puternică de bani de administraţia americană şi guvernele Uniunii Europene. Cuvinte precum mi­liarde, apoi triliarde de dolari sau euro au fost scoase din cărţile de eco­nomie, iar banii au invadat pieţele.

La 15 septembrie 2008, economia românească era tigrul Europei: leul era puternic, euro fiind cotat la 3,612 lei, băncile se întreceau în a acorda credite, politicienii vremii măreau pensiile şi salariile, statul părea puternic. Românii de-abia ce descoperiseră bunăstarea pe credit şi toată lumea investea în case, terenuri sau măcar nişte amărâte de plasme sau frigidere cu touchscreen.

La doi ani distanţă, criza şi-a lăsat amprenta puternic pe economia mon­dială. SUA de abia îşi revin după ce autorităţile au pompat 3,887 tri­lioane de dolari. Uniunea Europeană este dezbinată, euro tremură în faţa dolarului american, iar statele cu eco­no­mii puternice au ajuns să le sus­ţină pe cele aflate aproape de fa­li­ment. Grecia a evitat la mustaţă pră­bu­­şirea, Spania şi-a ajustat pu­ternic de­ficitul, Ungaria a ajuns şi ea la da­torii uriaşe. Tigrul Europei de acum doi ani, România se chinuieşte să supra­vieţuiască din împrumuturi de la FMI, UE şi de pe pieţele financiare internaţionale. De la o creştere economică de 7,1% în 2008, economia a aterizat forţat la minus 7,1% în 2009, o prăbuşire de 14,2%, comparată de guvernatorul Mugur Isărescu cu un avion care pică în nas la aterizare. Şocul a fost resimţit de toată lumea: statul a ajuns înglodat în datorii, românii se luptă cu şomajul şi sărăcia, leul s-a păbuşit faţă de euro cu 17,6% în doi ani, datoriile firmelor şi ale populaţiei au ajuns la 72 de mi­liarde de euro, cam cât 63% din PIB. Băncile au oprit robinetul cu bani, iar bună­s­ta­rea de acum doi ani s-a transformat în restanţe şi case scoase la lici­taţie de executori. Doar puternicii zi­lei ne mai scot din când în când la tele­vizor, fiindcă în practică n-au so­luţii, din recesiune. Singurul program anticriză adoptat de autorităţi a fost acordul cu FMI, mi­liardele de euro din "centura de si­guranţă" a preşedintelui Băsescu rămânând să atârne ca o piatră de moară de gâtul gene­raţiilor viitoare, care vor trebui să o ramburseze. (Daniela Ivan)



Uite criza, nu e criza
România este în criză şi iese din criză şi la interval de 24 de ore, preşedintele găsind explicaţii şi argumente în favoarea ambelor variante, în ciuda tuturor evidenţelor şi a contraargu-mentelor unor adversari, desigur, "răuvoitori".

În 2008, când premierul de atunci, Tăriceanu, şi guvernul său liberal strigau că România nu-şi permite să mărească salariile profesorilor cu 50%, Băsescu declara că România nu va fi afectată de criză mondială şi instiga profesorii şi personalul din sănătate să ceară creşteri salariale. Mai mult, spunea că în 2009 economia va creşte cu 5%-7%. În 2009, an electoral pentru el, a spus iniţial că România nu are nevoie de acordul cu FMI, apoi că are nevoie de acordul cu FMI ca o "centură de siguranţă", iar apoi, în campania pentru prezidenţiale, că România va ieşi din criză în primăvara lui 2010. Imediat după această declaraţie, şeful statului a afirmat că singura criză cu care s-ar putea confrunta ţara, într-un viitor îndepărtat, ar fi cea alimentară, raportată la evoluţiile globale ale omenirii. În primăvara lui 2010, Băsescu a spus că vine al doilea val de criză, în septembrie 2010 a ajuns la depăşirea crizei, iar peste numai 12 ore a anunţat că greul "de-abia acuma vine".

Jurnalul Naţional vă prezintă cronologia relaţiei lui Traian Băsescu cu criza economică.
25 septembrie 2008
Criza financiară internaţională nu va afecta profund economia României, deoarece pe piaţa bancară autohtonă nu există filiale ale băncilor americane, susţine Traian Băsescu. Şeful statului a precizat că în momentul de faţă există o singură instituţie bancară a cărei activitate pe piaţa românească este foarte scăzută, dar pozitivă. Nu în ultimul rând, preşedintele s-a declarat convins că şi în 2009 România va înregistra o creştere economică între 5 şi 7%.

16 octombrie 2008
"Criza financiară nu a lovit România, pentru că noi am plătit un cost în anii '90 şi noi avem norme prudenţiale mult mai severe pe care UE abia acuma le implementează", a subliniat preşedintele. "Etapa a doua - criza economică nu ne iartă, însă dacă nu suntem prudenţi, vor exista diminuări ale investiţiilor, va fi mult mai dificil să contractezi un credit extern. Resursele financiare care există trebuie dirijate către producţie, realizare de investiţii şi nu către consum, dacă vrem să evităm această criză economică", a precizat Băsescu.

30 octombrie 2008
"Nu spun că România nu este afectată de criza financiară", spunea Traian Băsescu, adăugând că ţara poate trece cu bine de criză, "dacă are voinţă şi cap". El considera că decizia Standard & Poor's, de scădere a ratingurilor României, a fost precipitată. "S&P s-a grăbit, nu a utilizat informaţiile cu acurateţe. Nu port războaie cu Standard & Poor's, însă la ultimul Consiliu European
s-a decis introducerea unui sistem de supraveghere a agenţiilor de rating. E uşor să dai rating României după ce nu ai reuşit să identifici ce se întâmplă în Statele Unite", a spus Băsescu.

17 martie 2009
"Trebuie ştiut că actuala criză va acoperi şi anul 2010 prin efectele ei şi e important să avem această centură de siguranţă oferită de către FMI. Sper doar ca actualul guvern să negocieze un nivel al dobânzilor de maxim 3%, pentru că trebuie ştiut că în primii ani vom plăti doar dobânzile", a spus Băsescu. Băsescu a explicat că pe viitor se estimează o contracţie a exporturilor cu implicaţii pe piaţa muncii, "mai ales că nimeni nu vede ieşirea din criză la finalul lui 2009". "De aceea e important să purtăm centura de siguranţă cel puţin doi ani, pentru că nimeni nu ne obligă să cheltuim banii FMI, dar e mai sigur să păstrăm această centură de siguranţă", a continuat şeful statului cu privire la împrumutul de la FMI. Acesta a precizat că, după evaluare, România arată mai rău decât era estimat. Băsescu a spus că economia ţării ar putea scădea mai mult de -1%.

25 martie 2009
"Probabil că următoarea criză va fi cea alimentară, din cauza creşterii explozive a populaţiei. România trebuie să se pregătească pentru astfel de vremuri", a declarat preşedintele Traian Băsescu la dezbaterea "Soluţii pentru scoaterea din criză a agriculturii româneşti şi absorbţia rapidă a fondurilor europene".

8 noiembrie 2009
Traian Băsescu a afirmat în discursul său electoral, la Piteşti, că din informaţiile pe care le deţine de la specialişti România va ieşi din criza economică în trimestrul doi al anului viitor. "Informaţiile pe care eu le am de la instituţii internaţionale, de la cei mai reputaţi specialişti români, arată că România va ieşi din criza economică şi îşi va relua creşterea în trimestrul doi al anului 2010. De asemenea, vreau să ştiţi că ce a fost mai greu a trecut. Acum începem uşor, uşor să ne ridicăm din nou. Şi ne vom relua din nou speranţa că vom trăi bine", a declarat în discursul său Băsescu. Şeful statului a comparat ţara cu o navă al cărei echipaj e format din 22 de milioane de români, care are nevoie de un comandant ferm, mai ales pe timp de furtună. "Pentru că până în trimestrul doi din 2010 mai sunt câteva luni, aş vrea să vă spun cum văd eu perioada asta. Este ca atunci când eşti în furtună cu o navă uriaşă care se numeşte România. O navă uriaşă care are un echipaj de 22 de milioane de români. O navă care este astăzi în furtună, dar care are pe puntea de comandă un comandant care ţine ferm cârma navei şi va duce nava într-un port liniştit", a mai spus Traian Băsescu.

11 mai 2010
"Vă rog să aveţi în vedere că se pare că va veni un al doilea val de criză. Spun se pare fiindcă nu am elemente să spun că da. S-a creat un fond de 750 de miliarde de euro pentru a fi gata să nu se mai întâmple ca în cazul Greciei. Să fie gata pentru Spania, Portugalia, Italia sau cine o fi. Este un semnal foarte clar că în Europa criza este departe de a fi gata. Vă rog să aveţi în vedere aceste măsuri în prisma a ceea ce se întâmplă în vecinătatea noastră. Să ştiţi că ne influenţează puternic amploarea crizei din Grecia", le-a spus preşedintele parlamentarilor Puterii, potrivit unei înregistrări obţinute de HotNews.

6 septembrie 2010
"Eu nu am făcut aprecieri până acum. Acum vă spun că a fost depăşit maximul crizei", a declarat Traian Băsescu în cadrul unei emisiuni la TVR. Băsescu a admis totuşi că suntem într-o perioadă de criză. Preşedintele a vorbit din nou despre "dezastrul" pe care îl generează deficitul de la fondul de pensii şi care blochează investiţiile şi dezvoltarea.

7 septembrie 2010
Preşedintele Basescu a declarat la RRA că maximul crizei, din punct de vedere social, abia acum urmează, deşi declara miercuri la televiziunea naţională că vârful crizei a fost depăşit. "Maximul social al crizei acum urmează", a declarat preşedintele la Radio România Actualităţi, adăugând însă că "totul are o limită şi la reducerea cheltuielilor bugetare, de exemplu în spitale şi cu armata". "2011 va fi un an de creştere economică, cât de mare vom decide noi după ce stabilim ce resurse avem", a declarat preşedintele Băsescu.

 

Datoria României s-a dublat faţă de septembrie 2008
15 septembrie 2008, criza nu se simţea încă în România. Moneda naţională era puternică, euro fiind cotat la 3,612 lei, băncile se întreceau în a acorda credite, politicienii vremii măreau pensiile şi salariile, statul părea puternic. Românii de abia ce descoperiseră bunăstarea pe credit.
15 septembrie 2010, criza imobiliară din SUA s-a transformat într-o criză a deficitului bugetar în România, ca şi în alte ţări europene. Statul este înglodat în datorii, românii se luptă cu şomajul şi sărăcia, leul s-a depreciat faţă de euro cu 17,6%, în doi ani, datoriile firmelor şi ale populaţiei au ajuns la 72 de miliarde de euro, cam cât 63% din PIB.

Nimeni nu a intuit în urmă cu doi ani că şocul prăbuşirii Lehman Brothers se va resimţi atât de catastrofal la Bucureşti. Că va schimba lumea noastră atât de radical! Prima undă a fost simţită în România la numai 20 de zile de la colapsul gigantului financiar de către moneda naţională, care s-a rostogolit până la 3,9410 euro sub presiunea speculatorilor, aflaţi în căutare disperată de bani. BNR a intervenit şi a sprijinit leul, însă nimeni nu bănuia atunci cât de diferită va fi viaţa noastră peste doar doi ani. Ceea ce a început ca o criză imobiliară s-a transformat într-o criză a creditelor şi mai apoi a ajuns o criză a deficitelor bugetare. Mult din povara creditelor neperformante a fost luată de pe umerii băncilor şi trecută pe spatele statelor care se confruntă cu o mare lipsă de bani. Nici România nu a făcut excepţie.

Salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, TVA a fost majorată cu 5 puncte procentuale, sute de mii de oameni şi-au pierdut locurile de muncă. În ciuda acestor măsuri bâjbâite, statul nu o duce deloc bine. Datoria externă a ţării a ajuns la 87 miliarde de euro, dublu faţă de septembrie 2008. Ministerul de Finanţe îşi acoperă deficitul bugetar din titluri de stat, iar licitaţiile sunt tot mai dese. În acest moment, Ministerul de Finanţe mai are şi o datorie internă care a trecut de 52 miliarde de lei, în creştere de 4,4 ori faţă de 2008. Fără umbrela FMI statul nu şi-ar fi putut acoperi cheltuielile şi ar fi intrat în incapacitate de plată. În cei doi ani de la falimentul gigantului financiar, investitorii şi-au schimbat comportamentul preferând plasamentele mai sigure precum obligaţiunile şi aurul, în locul acţiunilor companiilor din statele dezvoltate, scrie The Wall Street Journal.

Viaţa în România s-a schimbat dramatic. Băncile au oprit robinetul cu bani, iar iluzia bunăstării s-a spulberat. Oamenii nu se mai gândesc să-şi cumpere o casă, o maşină, să-şi facă un concediu, ci tremură să-şi ţină locul de muncă şi fac calcule cum să-şi achite datoriile şi să-şi ducă traiul până la salariul următor. Rata şomajului a crescut de la 3,9% în august 2008 la 7,43% în iulie 2010. Însă cifrele nu arată dimensiunea reală a fenomenului, pentru că o bună parte dintre cei care şi-au pierdut locurile de muncă în 2008 şi 2009 au ieşit din statistici. Un nou val de disponibilizări este aşteptat în sistemul public şi în companiile de stat, unde 74.000 de bugetari vor rămâne fără loc de muncă până la sfârşitul anului. Leul a slăbit puternic, ceea ce a atras o scumpire a tuturor serviciilor şi mărfurilor care erau legate direct sau indirect de cursul leu/euro, respectiv leu/dolar. Practic, cursul s-a depreciat de la 3,612lei/euro, cât era în septembrie 2008, la 4,2478 lei/euro. Calculul arată că moneda naţională s-a depreciat faţă de euro cu 17,6%, în doi ani. Şi asta spune mult! Datoriile firmelor şi ale populaţiei au ajuns la 72 miliarde de euro, care reprezintă 63 la sută din produsul intern brut, potrivit unui raport al Băncii Naţionale.

 


--

Francezii: Medici da, tziganii nu!

 

Tziganii sunt o problema europeana, nu romaneasca. Nimeni nu le datoreaza un trai mai bun, sa lase cioacele cu 'cultura' tziganeasca si sa-si castige existenta prin mijloace legale. Bahtalo!

target="_blank"

Da click aici ca sa vezi totul!VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

capitalismul care... UCIDE

Oradeanul Mircea Drimba s-a sinucis pentru că era șomer. A primit telefon de angajare la o zi după ce a fost îngropat. Bărbatul avea un copil de patru ani bolnav de epilepsie, credite restante și era disperat că angajatorii nu-i dau nicio șansă. În ultimul an, numărul orădenilor care și-au pus capăt zilelor a crescut cu 50%.

Mircea Drimba a primit prima lovitură de la viață în anul 2008, când fabrica la care lucra s-a închis. În perioada care a urmat, bărbatul s-a reprofilat în funcție de joburile existente. Din aprilie 2010 însă, toate porțile păreau să-i fie închise. După două luni de căutări, în iunie, Mircea, în vârstă de 42 de ani, a apelat la Bursa Locurilor de Muncă Ruhama. „Jumătate din viață am fost forjor. După ce mi-am pierdut locul de muncă, am încercat să fac orice pentru a-mi întreține familia", mărturisea atunci Drimba pentru Adevărul de Seară Oradea. „Am fost muncitor în construcții, am lucrat în frig și în ploaie pe timp de iarnă, m-am angajat grădinar la casele bogătașilor, am fost muncitor și la o firmă de curățenie", povestea bărbatul. „Aș munci orice, n-am pretenții. Sunt disperat pentru că am o fetiță de patru ani, care face tratament pentru epilepsie", spunea Mircea. „Mă mulțumesc cu un salariu de 600 de lei și visez să primesc și bonuri de masă", spera bărbatul.


Învins de neputință

Din păcate, visul lui Drimba nu s-a putut îndeplini. Bărbatul a luptat cu sărăcia până în ultima clipă. „Săptămânal își depunea câte șase CV-uri. Venea acasă cu speranță, pentru că i se spunea că va fi sunat. Telefoanele nu mai apăreau însă", explică soția lui, Angelica. Unul din joburile de la care aștepta răspuns era de muncitor în depozit. Salariul ar fi fost de șase milioane pe lună, sau de șapte dacă lucra afară, plus bonuri de masă. „Luni s-a spânzurat, iar joi, cei de la depozit au sunat că vor să-l angajeze", a spus soția.

Situația ecomomică îi condamnă la moarte pe șomerii orădeni

„Ne confruntăm cu o situația destul de gravă din cauza problemelor sociale. Din ce în ce mai mulți vârstnici nu găsesc soluții pentru rezolvarea problemelor și recurg la disperatul gest de a se sinucide. Tentativele de suicid depășesc cu mult media lunilor trecute", explică doctorul Emil Boțcău, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Ambulanță Bihor. Față de aceeași perioadă a anului trecut, numărul sinuciderilor în rândul orădenilor de vârsta a doua a crescut cu aproape 50 de procente.
Grija creșterii copiilor, cheltuielile, dar în special ratele și dobânzile la bănci îi determină pe unii orădeni să-și pună capăt zilelor. Este și cazul unui bărbat de 42 de ani, rămas fără loc de muncă. Mircea Drimba ajuns la limita disperării pentru că nu reușea să își găsească un loc de muncă. A trimis zeci de CV-uri și a făcut nenumărate drumuri în speranța că într-o zi îl va angaja și pe el cineva. Un telefon primit de la firma de electrocasnice a fost picătura care a umplut paharul. „Mai zicea, din când în când, că el se omoară, dar nu l-am luat în serios. În ziua în care s-a sinucis, a primit dimineața un telefon de la firma de electrocasnice la care avem rată. A fost anunțat că trebuie să achităm ratele pe ultimele trei luni, dar era o sumă destul de mică, 60 de lei", a mărturisit Angelica Drimba, soția bărbatului. Pentru că nu avea banii necesari să plătească restanța pentru mașina spălat și aspiratorul cumpărat în urmă cu ceva timp, Mircea Drimba a decis să abandoneze lupta. Gândurile negre au pus repede stăpânire pe el, spune femeia, deoarece simțea că nu are cum să rezolve toate problemele.

S-a spânzurat în fața casei

„Când mergea la interviuri și majoritatea angajatorilor îi spuneau că îl vor contacta ei, dar soțul meu știa că șansele sunt mici. Din aprilie nu mai avea loc de muncă și era distrus pentru că ne descurcam foarte greu. Eu nu mai lucrez din luna ianuarie, de când fetița noastră în vârstă de patru ani a fost depistată cu epilepsie. În fiecare zi mergea să își caute un loc de muncă, dar pur și simplu nu găsea nimic disponibil", mărturisește văduva. Soția îndoliată își amintește că bărbatul a primit banii pentru rata electorcasnicelor de la mama lui, dar se pare că ajutorul primit tot nu l-au făcut să își schimbe decizia. „În ziua respectivă se plimba dintr-o cameră în alta și tot căuta soluții, dar nu mă gândeam că va face așa ceva. Eu am plecat apoi de acasă să vorbesc cu cineva pentru un loc de muncă la o fabrică de pantofi și l-am lăsat cu fetița și cu mama lui. Se pare că și-a luat rămas bun de la amândouă, a luat o frînghie și s-a spânzurat în fața casei", spune Angelica.

Jobul salvator a venit prea târziu

Soția îl descrie ca pe un om vesel și perseverent, căruia nu îi plăcea să renunțe ușor. A schimbat mai multe locuri de muncă și era dispus să lucreze în orice domeniu. „După ce și-a depus CV-urile nu a primit niciun telefon și cred că asta l-a deprimat cel mai tare. Cu fetița noastră era forte apropiat, se jucau împreună, chiar și cu o seară înainte de a se spânzura, ne-am uitat la un film și apoi s-au jucat în pat", își amintește cu tristețe femeia. Culmea ironiei face ca după ce s-a luptat luni de zile cu sistemul a renunțat la bătălie chiar înainte de a o câștiga.


Fetița cu epilepsie

Pe lângă grija unui loc de muncă și ratele la bancă, Mircea se simțea neputincios și în fata fetiței lui care suferea de epilepsie. „Tratamenul fetei este destul de costisitor și trebuie să îl primească zilnic, iar noi în fiecare lună îl cumpăram de trei ori, pentru că nu ajungea. Cred că și din această cauză a vrut să moară", mai adaugă femeia. Familia Drimba ajungea să plătească lunar credite bancare de aproape 350 de lei. „Acum avem noroc cu soacra, că ne ajută cu bani", a precizat Angelica.

Nesiguranța zilei de mâine duce la gesturi disperate

Specialiștii admit că rata sinuciderilor este mult mai mare și se datorează situației economice actuale. „Cu cât o persoană este mai înaintată în vârstă, cu atât îi va fi mai greu să își găsească un loc de muncă. Nesiguranța zilei de mâine și faptul că nu își pot planifica existența, îi determină pe mulți să își pună capăt zilelor", explică psihologul Gavriș Conuțiu.

De ce nu se pot angaja șomerii în vârsta și cu pregătirea lui Mircea Drimba

Monica Suciu, reprezentant al Centrului Cariere din cadrul Fundației Ruhama, spune că primul impediment pe care-l întâmpină oamenii ca Mircea Drimba la angajare este vârsta. „Oamenii care au trecut de 40 de ani au șanse mici de angajare. În general, la interviuri vin foarte mulți tineri care au ieșit de pe băncile școlii. Indiferent dacă au studii superioare sau nu, companiile îi preferă", explică Suciu. Chiar dacă mulți șomeri în vârstă aplică pentru posturi de muncitori necalificați, majoritatea nu au experiență. „Dincolo de vârstă, angajatorii se uită și la experiența pe care o au oamenii. Din păcate, pentru specializări ca forjor, nu există cerere pe piața de muncă", a mai precizat Monica Suciu.


CAPITALISMUL SALBATIC NU IARTA. DIN PACATE ASTA ESTE O LECTIE CE NU SE POATE INVATA DECAT PE VIU. SCAPA CINE POATE. TREBUIE SA INVATAM A NE PURTA DE GRIJA UNII ALTORA. FIECARE DE CAPUL LUI NU INSEAMNA DECAT GUGUSTIUCI PENTRU BANCI/CAPITALISTI. SOLIDARITATE SI SA NE VINA MINTEA LA CAP!

NU MAI DATI NICI O ATENTIE CELOR CE VA MINT, DISTREAZA SAU NU VA DAU SOLUTII, INCHIDETI TELEVIZORUL SI DISCUTATI CU OAMENII! TUTUROR NE ESTE GREU. NUMAI IMPREUNA GASIM SOLUTIA.

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

DACA BASESCU TRAGE VANTURI, E UN MASCARICI JALNIC

Nicolae Popa este escrocul reputat pentru devalizarea FNI si FNA, arestat in Jakarta, Indonezia, la 2 decembrie 2009, in urma unei condamnari la 15 ani de închisoare pentru înşelăciune, alături de Ioana Maria Vlas, el fiind condamnat de Tribunalul Bucureşti în 2006, decizia rămânând definitivă în 2009.

Între autorităţile române şi cele indoneziene există un acord de cooperare privind extrădările. Popa urmeaza a fi adus in Romania.

Nicolae Popa a fost director al grupului de firme Gelsor şi membru al Consiliului de Încredere al Sov Invest, societatea de administrare a FNI. Potrivit relatărilor din presa anilor trecuţi, Popa ar fi fost interpusul prin care Sorin Ovidiu Vântu ar fi retras bani din Fondul Naţional de Investiţii. De fapt, în tot scandalul falimentului FNI, omul de afaceri a fost socotit nevinovat de Justiţie exact pentru acest motiv-nu a fost investitor la FNI şi nici nu a condus societatea de administrare a Fondului, SOV Invest, de aceasta ocupându-se Ioana Maria Vlas.

Cu 45 de zile înainte de prăbuşirea FNI, Popa ar fi scos din Fond peste 216 miliarde de lei vechi, răscumpărând mai multe unităţi de fond, suspiciunile fiind că aceşti bani, ca şi mulţi alţii, de la alţi interpuşi, ar fi ajuns în final în conturile lui Vântu.

FNI a dat faliment în anul 2000, iar circa 130.000 de investitori au fost prejudiciaţi cu aproape 4.000 de miliarde de lei vechi. Cea mai mare parte a sumelor vor fi plătite de stat, dat fiind că depunerile de la FNI erau garantate de CEC.

În timp ce Interpolul îl plasase la cei mai căutaţi români, Nicolae Popa stătea, fără griji, în Indonezia, iar Sorin Ovidiu Vîntu îi alimenta frecvent conturile. Patronul trustului de presă „Realitatea-Caţavencu“, Sorin Ovidiu Vîntu (54 de ani), a fost arestat preventiv pentru 29 de zile în dosarul dispariţiei lui Nicolae Popa.

Vîntu şi presupuşii săi complici în finanţarea lui Nicolae Popa (fugit de peste zece ani la Jakarta- Indonezia), şoferul Alexandru Stoian şi omul de afaceri moldovean Octavian Ţurcan au ajuns în arestul Poliţiei Capitalei. Avocaţii lor au declarat recurs la decizia Tribunalului Bucureşti de-ai trimite după gratii şi au acuzat procurorii că probele invocate sunt "nişte făcături".

Anchetatorii au cerut arestarea lui Vîntu şi a presupuşilor săi complici aducând drept probe mai multe transcrieri ale unor convorbiri telefonice din care reiese că omul de afaceri îi trimitea frecvent bani celui care este considerat "creierul" prăbuşirii, în mai 2000, a Fondului Naţional de Investiţii (FNI), "afacere" în urma căreia investitorii au fost păgubiţi cu peste 15 mii de miliarde de lei vechi. Nicolae Popa fostul preşedinte al Gelsor a fost condamnat definitiv pentru această megaescrocherie în iunie 2009.

Prins şi arestat în Indonezia, la 2 decembrie 2009, Nicolae Popa ar fi beneficiat de sprijinul material al lui Sorin Ovidiu Vîntu şi după capturare. Procurorii susţin chiar că Vîntu - prin interpuşi - ar fi încercat să îngreuneze extrădarea lui Nicolae Popa în România.

Conform interceptărilor telefonice realizate de SRI în acest dosar, Vîntu şi Popa aveau o înţelegere ca omul de afaceri să-l "sponsorizeze" pe cel din urmă cu 200.000 de euro anual. Banii ar fi fost livraţi dintr-un off-shore din Cipru, într-un depozit bancar din Nicosia şi, ulterior, într-un cont din Indonezia la care avea acces şi Nicolae Popa.

Conform propunerii de arestare preventivă formulate pe numele lui Sorin Ovidiu Vîntu, de ajutorul omului de afaceri ar fi beneficiat şi fratele lui Nicolae Popa, Virgil. Acesta ar fi primit de la Vîntu, la 11 noiembrie 2009, 20.000 de euro, precum şi bilete de avion pe ruta Bucureşti-Istanbul-Singapore-Istanbul-Bucureşti pentru perioada 6 decembrie 2009 - 7 ianuarie 2010.

Biletele de avion ar fi fost pentru rudele lui Nicolae Popa care doreau să-l viziteze. Printre acestea s-ar fi numărat părinţii fugarului, mai ales că Nicolae Popa dorea foarte mult să-şi revadă tatăl, care a împlinit 80 de ani. De altfel, fratele lui Nicolae Popa, Virgil, a plecat din România, în Indonezia, la 4 decembrie 2009, fix la o zi după ce procurorii îl dăduseră în consemn la frontieră.

În ultimele luni, înainte de a fi arestat la Jakarta, Nicolae Popa îl suna extrem de des pe Vîntu pentru a-i solicita sprijinul material. Conform procurorilor, Nicolae Popa o întreţinea şi pe fiica sa din România, Ioana Andreea Popa. De altfel, Vîntu l-a sfătuit telefonic pe Nicolae Popa să înceteze în a-şi mai sponsoriza fiica întrucât aceasta ar consuma "iarbă".

În una dintre discuţiile telefonice, de la 9 octombrie 2009, în care Nicoale Popa îi solicită bani lui Vîntu, fugarul subliniază că are nevoie de o sumă şi pentru salariul anual al unui anume general, fără a face alte precizări în acest sens: „Ajungem la partea cu banii (...) generalul, ai mei. Ce trebuie acum ... trebuie 43.000 de euro".

Cum ajungeau banii la fugarul Nicolae Popa

9 septembrie 2009, ora 12.12

Nicolae Popa îi transmite lui Vîntu cam de câţi bani ar avea nevoie anual pentru a se întreţine în Indonezia şi pentru a nu fi nevoit să revină în România, unde are de ispăşit 15 ani de închisoare.

Nicolae Popa: Păi, da, mă...cu ăsta... acum ajungem la partea cu banii. Generalul....ai mei...

Sorin Ovidiu Vîntu: Da. Deci ai tăi, când vrei să vină?

N.P.: Aş fi vrut să ajungă la mine înainte de 12 decembrie, când e ziua lu' taică-miu şi face 80 de ani.

S.O.V.: S-a făcut. Mă ocup. Mai departe.

N.P.: Cu generalul... dă semne, e... ţi-am zis, el nu...

S.O.V.: Da măi, trebuia să-mi dai... Băi bătrâne, trebuia să-mi dai nişte scoruri. Zi...

N.P.: Ţi-am zis, la el, ce trebuie acum... trebuie 43.000 de euro.

S.O.V.: Am înţeles. Ţi-ai fixat care e suma lunară, după aia, de care ai nevoie?

N.P.: O... sumă anuală. Sorin... m-am gândit că un 200.000 de euro ar acoperi inclusiv generalul, salariul lui lunar... anual.

"În data de 09.10.2009, la ora 12:12:27, Sorin Ovidiu Vîntu îl contactează, prin intermediul telefoniei mobile pe Popa Nicolae

Popa Nicolae:- Alo?
Sorin Ovidiu Vantu:- Salut.
Popa Nicolae- Salut.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Scuză-mă tati... Sunt locuri, şi-am spus, de unde nu pot vorbi din diverse considerente.
Popa Nicolae:- Da mi se pare normal, nu trebuie să te scuzi.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Da, golănaş mic. Spune, bătrâne.
Popa Nicolae: - Da... Păi, Sorin, în primul rând am aflat cum îl cheamă pe ăla,care acuma se duce pe la ai mei, a fost deja de două ori...
Sorin Ovidiu Vantu  :- Da... Cum îl cheamă?
Popa Nicolae:- COSTEA.
Sorin Ovidiu Vantu :- Da...
Popa Nicolae :- Am şi un număr de mobil pe care l-a lăsat el la ai mei, ca să i-l  dea lu' frati-miu, să-l sune frati-miu, dar frati-miu nu vrea să-l sune. Mi se pare normal.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Am înţeles. OK, să-mi dai un SMS cu numele şi cu telefonul lui.
Popa Nicolae:- OK, OK. Măcar am aflat de el. Ţi-am zis, a fost deja de două ori... Nu ştiu, e de capul lui... habar nu am.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Da... Deci să-mi dai un SMS cu telefonul... şi locul de unde este.
Popa Nicolae:- Asta nu ştiu exact. Ţi-am zis, e subcomisar la Poliţia Capitalei. Să-l f.. în gură.
Sorin Ovidiu Vantu  :- Păi da, dacă e la Capitală... Eşti sigur că e de la Capitală?
Popa Nicolae:- Ba da... Deci asta ştiu... Numai atâta ştiu. Numai numele şi numărul ăsta de telefon.
Sorin Ovidiu Vantu  :- OK. Mi-l dai pe...
Popa Nicolae:- Îţi dau SMS.
Sorin Ovidiu Vantu  :- ... pe SMS, da.
Popa Nicolae:- Zi-mi şi mie de fii-mea. Ştii ceva, cum este?
Sorin Ovidiu Vantu  :- Bătrânelule, ţi-am mai spus. E doar pe iarbă, nu e pe altceva...
Popa Nicolae:- ÎhÎ...
Sorin Ovidiu Vantu  :- Anturajul este prost, GIGELU cu care este combinată  nu are prea mare afecţiune pentru ea, e o prietenă de-a lui printre multe altele. GIGELU are 31 de ani... aaa... soluţia pe care o recomand văzând despre ce... şi o tapează de bani. Soluţia pe care... Ăla nu lucrează nicăieri. Soluţia pe care o am vizajez eu, prietene, este să nu-i mai dai nici 5 bani. De ce-ţi sugerez soluţia asta? Exact aceeaşi problemă am avut-o eu cu IOANA şi exact asta este soluţia pe care am mers. Nu i-am mai dat 5 bani. Şi după o perioadă de ură, revoltă şi furie, şi-a revenit şi totul este OK. Şi era tot la vârsta asta.
Popa Nicolae:- Am înţeles.
Sorin Ovidiu Vântu  :- De aceea, taie-i orice sursă de finanţare. Sugerez să-i ducă maică-sa mâncare, strict de mâncare, şi să-i lase bani foarte, foarte puţini, cât să aibă pentru ţigări. Deci nu-i mai da bani. Marea problemă a fiică-tii, s-a obişnuit cu bani mulţi, toacă bani mulţi, a ajuns să-şi plătească propria ei curte, şi de aici tot derapajul. Nedându-i bani,
o obligi să se angajeze, cum s-a angajat fiică-mea la LONDRA. Că nu i-am mai dat eu bani, şi s-a angajat. Şi-a găsit un serviciu şi a început să muncească. Când a început să muncească şi să câştige banii ei, brusc a devenit foarte cumpătată cu aceşti bani.
Popa Nicolae:- Na… bine… Ea munceşte. Înţeleg acuma că s-a înscris la altă facultate, să înceapă altă facultate. Ar fi pe un drum.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Ă… să muncească să-şi plătească. Nu-i mai da bani.  Toată povestea ei vine de la bani.
Popa Nicolae:- Extra bani nici n-am de unde, şi oricum hotărâsem să nu-i mai dau…
Sorin Ovidiu Vântu  :- E, las-o în p.. mea, că i-ai dat zeci de mii, sute de mii… Lasă-mă dracului în pace. am aflat mai multe. Deci, nu-i  mai da bani. Las-o să trăiască dintr-o leafă, şi-ţi garantez că în 6 luni de zile povestea asta va fi un vis urât. Mai departe.
Popa Nicolae:- Păi, na, mă… cu ăsta… acum ajungem la partea cu banii.      Generalul…, ai mei…
Sorin Ovidiu Vântu  :- Da. Deci ai tăi, când vrei să vină?
Popa Nicolae:- Aş fi vrut să ajungă la mine înainte de 12 decembrie, când e ziua lu’ taică-miu şi face 80 de ani.
Sorin Ovidiu Vântu  :- S-a făcut. Mă ocup. Mai departe.
Popa Nicolae:- Cu generalul… dă semne, e… ţi-am zis, el nu…
Sorin Ovidiu Vântu  :- Da măi, trebuia să-mi dai… Băi bătrâne, trebuia să-mi dai nişte scoruri. Zi…
Popa Nicolae:- Ţi-am zis, la el, ce trebuie acuma… trebuie 43 000.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Am înţeles. Ţi-ai fixat care e suma lunară, după aia, de care ai nevoie?
Popa Nicolae:- O… suma anuală, Sorin… m-am gândit că un 200 000 ar  acoperi inclusiv generalul, salariul lui lunar… anual.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Te referi la suma anuală, da?
Popa Nicolae:- Da, da, da.
Sorin Ovidiu Vântu  :- S-a făcut. Deal.
Popa Nicolae:- Preferabil de primit întodeauna cam în perioada asta, ca să fie şi înainte de sărbători, să nu stau de sărbători să aştept.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Bine, s-a făcut.
Popa Nicolae:- Cam astea.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Bine, golănaş mic. Hai, te sărută Sorin, golane, şi încep să iau măsuri pentru toate alea.
Popa Nicolae:- OK, s-a făcut. Mersi mult.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Bine, banditule. Te pup. Pa.
Popa Nicolae:- Bine, şi eu te pup.
Sorin Ovidiu Vântu  :- Pa, pa.


30 octombrie 2009, ora 12.29

Nicolae Popa se interesează la Sorin Ovidiu Vîntu de ce nu i-au intrat banii în cont.

Nicolae Popa: De ce n-au ajuns banii? Au venit şi de pe o zi pe alta uneori. Mă rog, asta e.

Sorin Ovidiu Vîntu: Da, mami. Stai puţin, nu ştiu când îţi ajung ţie, efectiv de la ultimul virament. Dar eu ca să ţi-i trimit, tati, fac mai multe transferuri, nu fac....Înţelegi tu? Şi de aceea zic, circuitul face zece zile. Dar, ţi-am mai spus şi acum vreo doi ani că ăsta e circuitul. Deci s-au trimis, golane, nu-ţifă probleme. Ştii că nu mă joc cu poveştile astea. Ştiu în ce situaţie eşti, nu mă joc cu d-astea. Au fost trimişi, tati, urmează să-ţi vină.

3 noiembrie 2009, ora 14.13

Sorin Ovidiu Vîntu şi Nicolae Popa discută aprins despre o sumă de bani pe care primul susţine că i-a trimis-o celui de-al doilea.

Nicolae Popa: Alo, da! Stai un pic. Dormeam. Lasă-mă să-mi revin un pic. OK! Sorin Ovidiu Vîntu, întrebare: când mi-ai trimis banii pe care zici că mi i-ai trimis?

Sorin Ovidiu Vîntu: Nu pe care zic. Pe care ţi i-am trimis, bă, băiatule. Deci azi, mâine, conform calendarului, trebuie să-i ai în cont.

N.P.: N-au ajuns şi...

S.O.V.: Asta este. Sunt trimişi, am verificat, cel târziu mâine, dacă nu cumva chiar astăzi trebuie să-i ai în cont.

N.P.: De ce te simt că eşti supărat pe mine?!

S.O.V.: Nu sunt supărat, băi. Sunt f... în toate părţile, am un milion de treburi, sunt bombardat cu cerinţe de bani din 7.000 de direcţii. E o criză uriaşă aici, nu sunt supărat, sunt întins în toate direcţiile, asta este tot, am şi alte treburi, nu sunt numai la dispoziţia ta. Nu pot să stau. Eu sunt cu 7.000 de oameni pe cap şi tu îmi dai 5.000 de telefoane pe oră. Băi, Vio (aşa îi spunea Vîntu lui Nicolae Popa), ce-i cu tine, te-ai tâmpit? Ce-i cu tine?

N.P.: Nu m-am tâmpit, dar înţelege că mi-e greu şi mie.

S:OV.: Băi, sunt de acord că ţi-e greu, dar până una-alta eu te întreţin, punct. Deci nu-mi crea o presiune mai mare decât cele pe care le am.

N.P.: Să ştii că, dacă strigi la mine, nu se rezolvă absolut nimic.

S.O.V.: Sunt nervos!

N.P.: Şi eu pot să fiu nervos. Tu nu ştii cât de nervos pot să fiu şi eu câteodată.

S.O.V.: Ei! Distinse Popa Nicolae, ştii ceva? Enervează-te! Banii ţi i-am trimis, azi-mâine trebuie să sosească. Punct.

N.P.: Auzi?

S.O.V.: Te rog!

N.P.: Când mi-ai zis distinse Popa Nicolae, m-ai făcut să râd. Sorin Ovidiu Vîntu, te iubesc, tu nu ştii cât de mult te iubesc eu pe tine. Eşti atât de tâmpit şi de... Ce dracului! Hai, mă...

S.O.V.: Deci am grijă. Şi ceea ce spun că fac, aia fac.

N.P.: Alo!

S.O.V.: Nu mai pune chestiuni suplimentare. Băi, tu habar n-ai ce este aici. Şi în ce situaţie reală sunt.

N.P.: Vrei să-ţi răspund şi eu asemenea? Tu habar n-ai ce este aici şi habar n-ai....

S.O.V.: Ştii ceva? Îşi dau cuvântul meu că aş prefera să stai să-ţi f... tu capul aici, să mă întreţii pe mine acolo.

N.P.: Dumnezeule, dar ştii că aş vrea să se poată întâmpla chestia asta? Aş vrea!

...

S.O.V.: Am un milion... Am şi alte treburi, ţi l-am trimis, bagă la cap să-ţi vină. O să chem şi pe frate-tu să-i dau şi pentru părinţii tăi. Gata! Nu mă mai f... la cap. Pa!

4 noiembrie 2009, ora 19.46

Vîntu şi cel considerat mâna lui dreaptă, Octavian Ţurcan, vorbesc despre contul lui Popa.

Sorin Ovidiu Vîntu: Păi mâine mă duc la Chişinău şi vreau să plec la opt dimineaţă de aici. Dar fac o altă chestie. Îţi dau... Băi, Octav, ceva nu mi se învârte rotund şi te-aş ruga să fii onest cu mine. Banii la Realitatea nu i-ai trimis la timp, la ăsta n-au ajuns banii că e contul greşit cu toate că în contul ăla am virat... S-a întâmplat ceva, ai vreo problemă?

Octavian Ţurcan: Nu. Cu mâna pe inimă îţi spun că nu s-a întâmplat, banii stau în cont...

...

S.O.V.: Eu am să scot acuma telefonul din memorie... Şi eu scot acuma numărul de telefon al omului. E 00628, ăsta este prefixul (n.r. al Indoneziei), şi de acuma îl caut mai departe. Te pup, pa, hai că te sun imediat înapoi. Cu toate că nu ştiu să scot telefonul, f... Bine, văd eu. Pa, pa!

4 ianuarie 2010, ora 15.19

Şoferul lui Vîntu, Alexandru Stoian, vorbeşte cu o persoană care, conform procurorilor, a fost trimisă în Indonezia pentru a interveni pentru eliberarea din arest a lui Nicolae Popa.

Alexandru Stoian: Ascul­tă-mă cu atenţie: tu ai fost trimis acolo ca să rezolvi o chestie cu alea trei cisterne, să-l scoţi şi după care să dai restul de cisterne. Şi ceva se întâmplă. Adică nu-i place ce se întâmplă.

Interlocutor- mobil Indonezia: Nu-i place ce se întâmplă?

A.S.: Da. Că ai avut sau ai cele trei cisterne şi n-ai reuşit să-l scoţi până acum şi consideră că ceva se întâmplă, ceva neplăcut. Acum, zice aşa: dacă consideri că nu poţi să faci ceva acolo, putem să aranjăm lucrurile în felul următor. Primeşti tu cisternele într-un alt cont şi trimitem pe cineva să se ocupe de chestia asta. Şi ne ocupăm pe urmă de restul. Şi de tine şi de tot.

IN ALTE CUVINTE, LUI S.O. VINTU I SE CAM FALFAIA--SAU ASA CREDEA EL. SA INTELEGEM CA ARESTAREA SA, CA SI ACEEA URMATA DE ELIBERAREA ESCROCULUI BECALI, ESTE O FASAIALA FUMIGENA MARCA BASESCU SAU CHIAR SE INTAMPLA CEVA? BASESCU E CLAR STRANS CU USA NEPOPULARITATII, DACA NU CUMVA I S-A COMUNICAT DE CATRE SERVICII UN VANT DE REVOLTA POPULARA. ASA CA ORICE MOTIV, CU ATAT MAI MULT UNUL JUSTITIAR, ESTE BUN PENTRU A ASMUTI FURIA POPULARA IN ROZA VINTULUI...

LA RECE PRIVIND LUCRURILE, MODUL IN CARE S-A FACUT DESCINDEREA LA LOCUINTA LUI VINTU POATE SA DEMONTEZE PROCEDURAL ACTIUNEA STATULUI.  S-A VRUT ASA CEVA PENTRU A I SE PUTEA DRUMUL LUI VINTU DUPA CE I SE ARATA PISICA SI SE RETIN NISTE PROBE DIN ACELE CALCULATOARE ASAINCAT SA AVEM DIN NOU traian-ba'secu-LINISTE?!

DACA NU AJUNGEM LA PEDEPSIREA VINOVATILOR PENTRU JAFUL FNI&FNA SI CONFISCAREA AVERILOR ACESTORA, BASESCU TRAGE VANTURI, E UN MASCARICI JALNIC.

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

anestezie la porci si vivisectie la poporul roman

Cu ceva timp in urma l-am descoperit pe Daniel Barbu.  Iata-l acum pe Dan Puric, care ne spune acelasi lucru, in cheie metaforica.  Priviti cu atentie si de mai multe ori!


Dan Puric




Dan Puric 2




Dan Puric 3




Dan Puric

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Fosta tipografie din Braila / The building of the old Braila typographic company

Fosta tipografie din Braila / The building of the old Braila typographic company, originally uploaded by cod_gabriel.

Daca nu ne dam seama ca asta-i deja pedeapsa pentru indolentza civica, ce vedem aici nu-i decat inceputul... sfarsitului.

Organigrama ADMINISTRATIEI CIMITIRELOR a desfiintat CIMITIRELE si a inventat SECTIILE TERITORIALE...

Organigrama ADMINISTRATIEI CIMITIRELOR a desfiintat CIMITIRELE si a inventat SECTIILE TERITORIALE..., originally uploaded by ioanvickdrag.

Organigrama ADMINISTRATIEI CIMITIRELOR a desfiintat CIMITIRELE si a inventat SECTIILE TERITORIALE...

TRAIM IN PRIN ABSURD COMUNISTO-BIROCRATIC:
Prin Organigrama - Cimitirele nu mai sunt cimitire - BELLU,REINVIEREA,IZVORUL NOU ....ci sunt Sectii Teritoriale BELLU,REIVIEREA,IZVORUL NOU,etc

De pe urma sistemului de management al calitatii si mediului traiesc bine 3 sefi cu birouri de audit intern,managementul calitatii si protectia mediului

Unii dintre ei, cand mor nu vor fi ingropati la Cimitir , ci la o sectie teritoriala a Administratiei Cimitirelor Municipiului Bucuresti!!!
Traiasca tricolorul,URMUZ si KAFKA pastoriti de doctorul primar profesor conferentiar OPRESCU la sectia lui teritoriala...

Comments and faves


ioanvickdrag (3 hours ago)
ASTAZI 31.08.2010 ,pe la pranz- in sectia teritoriala REINVIEREA - avea loc o filmare langa un cavou renovat cu auriu.

Cateva utilaje ale CASTEL FILM (printre care si o rulota cu doua cabine pentru actori ) parcasera pe aleea principala ce duce la Capela.
Vorba aia : TE-AM VAZUT CUM TE MACHIAI PRINTRE MORMINTE !
Interesant daca sau cat sau cum sau cui i-a platit CASTEL FILM chiria pentru o treime din aleea principala ocupata pret de cateva ore.
PRIMARELE OPRESCU NU JUCA IN ACEST FILM DECAT CA FIGURANT !

ioanvickdrag (3 hours ago)
POSTARE SI PE vechiulbucurestivazutacum.blogspot.com/2010/0 8/administra...

peromaneste:
...in tzara in care banii se fac numai din politica sa ne mai miram ca se aloca asa de prost creativitatea oamenilor? In alte cuvinte, intreprinzatorii s-au adunat in politica. pentru ca numai asa se fac banii.

Pe cat saraceste tzara mai tare, pe atat vom asista la scheme din ce in ce mai absurde.