Editorul in pauza

Editorul este in pauza publicistica. Intre timp, citeste ce s-a publicat deja, comenteaza si continua sa trimiti mesaje la peromaneste. Vezi de asemenea sectiunile de poante, intelart si cafenea ale peromaneste!

Ca o consolare, vezi clipul de mai sus cu ideea ca sunt timpuri cand e mai bine sa intreb(am) sau sa ascult(am).

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

O poveste cu talc

Am un prieten roman, angajat intr-un laborator de proiectare american, caruia ii place foarte mult atat meseria proprie cat si a cunoaste din domenii fara legatura imediata cu meseria sa. In treacat fie spus, omul acesta e foarte bine apreciat la locul sau de munca si reuseste sa combine armonios profesia cu hobby-urile sale extra-profesionale.

Viata face ca nici grup de oameni, indiferent cat de performant, nu este imun la politica. Asta a facut ca si echipa din care face parte prietenul meu sa ajunga in mod repetat pe mana unor clientzi cu profesionalismul mult mai jos decat aptitudinile lor politice.

Si aici apare intorsatura. Contrar modelului comun, prietenul acesta al meu este promovat la conducerea echipei sale. Cine stie cum decurge viata in asemenea medii poate confirma ca omul acesta nu a facut decat sa-si creeze probleme pentru care nici macar nu era cazul sa-si bata capul. In alte cuvinte, ce motivatie sa-l fi facut pe el sa o rupa cu viatza relativ linistita?

Raspunsul este simplu. S-a saturat sa fie condus de incompetenti.

Unde-i talcul? Pai am scris de atetea ori la peromaneste ca oamenii destepti au cam plecat din Romania. N-au plecat toti, insa! Asa ca celor care inca sunt(em) in Romania oripilati de incompetenta sau neadecvarea lidershipului romanesc o sa pun urmatoarea intrebare: Cand o sa ne saturam sa ne conduca incompetentii?

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Nominalul si indolentza alegatorului, bate-le vina!

Fii-sa aluia de suda poarta in decembrie '89 la intreprinderea ploiesteana "1 Mai" ca sa nu iasa muncitorii in strada e safa Camerei Deputatilor. Nepoata lui Mizil, cum o dai tot ca la Ploiesti ajungi, casatorita cu un bogatan libanez a ajuns si ea in Parlamentul nominal. Se vede treaba ca tanarul Olteanu, nepotul anti-chiaburei Vass, nu era seful Camerei Deputatilor din greseala. Asa ca talcul punerii la fatza a acestor tinere sperante trebuie cautat la sforarii aia mai batrani care la vremuri noi instaleaza copii noi pe scaunele din fata pentru ca ei sa-si vada de treburile mai importante mai departe de vazul lumii. Cat de departe? Pai la Ministerul Economiei, unde nu poti decat sa te intrebi ce cauta penal(izabil)ul de Videanu. Cum de e posibil? Nominalul si indolentza alegatorului, bate-le vina!

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Cica Ba'secu trage cu urechea la Gionelu si Nea Nelu

Prin gura sotului doameni Saftoiu a vorbit Motanul Felix sau lipsurile celui dintai care l-au pus la dispozitia celui din urma? In orice caz, s-or da divortzuri si pe motiv de nepotrivire de coeficienti de inteligenta?

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Momentul Kodakde Eufrosin

Frati Romani!

Au trecut 18 ani, de cand speranta de schimbare in bine, pe care o nutream cu totii, a fost inselata. Din timp in timp, ne-am incolonat frumos la urnele de vot, pentru
a-i alege pe cei a caror promisiuni ne hraneau inca dorinta de mai bine.
S-a perindat la conducerea tarii, intregul alfabet de partide, dar promisiunile lor s-au dovedit a fi mincinoase, iar declaratiile politicienilor, pura demagogie.

In 1989, lucrurile pareau minunate:

- Scapasem de tiranul comunist si de acolitii sai de prim rang.

- Datoriile externe ale tarii erau platite, iar Romania era un stat creditor.

- Baza industriala era foarte dezvoltata, chiar daca solicita modernizare.

- Agricultura si zootehnia, puteau asigura suficienta hrana pentru toti, prin eliminarea sau reducerea exporturilor.

- Somajul era aproape inexistent.

- Romania beneficia de simpatia intregii lumi.

- Entuziasmul nostru era gata sa faca minuni, canalizat in bine.

Cu ce ne-a fost rasplatita speranta de catre cei pe care i-am ales, e greu de crezut, chiar si acum, cand incepem sa intelegem.

1 - Tara a fost jefuita de avutiile sale - industrii grele si usoare, infrastructura agricola, mine si centrale, furnizori de gaze si curent electric, pana si flota de pescuit oceanic a Romaniei, au fost toate instrainate, la preturi de nimic, fie unora din afara, fie clicii de securisti, care a preluat fraiele economiei tarii, manand-o spre dezastru.

Ce nu au preluat ei, s-a instrainat, iar restul a fost vandut unor nemernici, care-au profitat din plin si rapid, casand fabrici intregi la fier vechi si punand muncitorii pe drumuri.

Ca urmare, din luna in luna, incalzirea, curentul si mancarea, devin tot mai scumpe, in timp ce profiturile patronilor si salariile angajatilor agentiilor guvernamentale ce le “supravegheaza”, ating sume revoltatoare.

Muncitorii care castigau un salar decent, fie au plecat in strainatate, daca varsta le permitea, fie lucreaza pe mai nimic la “patron”, fie s-au pensionat, traind la limita saraciei.

2 - Politicienii de profesie care s-au erijat in conducatori ai tarii, n-au facut altceva dacat sa-si foloseasca pozitiile, pentru a facilita jaful, in mod direct sau indirect, sau in cel mai bun caz, sa doarma, in timpul sedintelor.

Astfel, indiferent de clica aflata la putere, lucrurile au mers din rau, in mai rau, leul a fost devalorizat prin furt de catre clasa conducatoare, care a profitat din greu ca sa cumpere proprietati reale, cu bani obtinuti fraudulos din afaceri gen Caritas, la preturile de ieri, in timp ce oamenii de rand, si-au pierdut apartamentele, iar economiile lor au fost devalizate, astfel efectuandu-se un transfer urias de bogatie de la clasa de mijloc, catre caracatita securista ale carei tentacule au cuprins intreaga tara.

In cautarea unui trai decent, Romanii au fost nevoiti sa plece din tara, lasand in urma sotii, copii si bunici, familii rupte si destine triste, situatie care convine de minune guvernantilor, caci cu cat mai multi plecati inafara, cu atat mai slaba este presiunea asupra lor, pentru o schimbare adevarata. Intre timp, cu banii munciti din greu, Romanii de-abia isi mai cumpara un apartament in propria lor tara.

Am devenit si noi sclavii indatorati pe viata, ai unor banci straine si puse pe capatuiala.

3 - Justitia corupta pana in maduva, nu face decat sa calce peste cetateanul de rand, a carui sudoare este risipita de avocati, fara ca sa-i aduca castig de cauza.

Pensionarul care de foame fura mancare din magazin este pedepsit aspru, soferul amendat abuziv nu are nici un recurs real in curti, iar omul expropriat din casa lui de vechiul regim, a imbatranit asteptand sa i se faca dreptate.

Aceeasi justite, ii lasa in deplina libertate pe marii jefuitori ai avutiei nationale, pe criminalii care au furat miliarde in valuta forte si pe copiii lor, atunci cand in goana limuzinei de lux, ucid pe cate unul dinte noi, cei de rand.

4 - Statul jupoaie pur si simplu pielea de pe noi, prin taxele oneroase pe care le platim, la ora actuala, cele mai ridicate din Europa.

Fiecare institutie a statului poate impune taxe fara ca acestea sa fie legiferate, aducandu-ne in jalnica situatie de a avea de platit peste 600 de taxe in total.

Inca ne mai aplecam de mijloc la ghisee pentru a fi repeziti de un birocrat plictisit, inca mai stam la cozi interminabile ca sa platim facturile, inca mai suntem tratati cu dispret si batjocura de catre cei ale caror salarii le platim din banii nostri.

Toate astea sunt absolut inacceptabile, dar noi mai rabdam.

5 - Intre timp, ministrii si functionarii aceluiasi stat au intors privirea in alta parte, sau mai rau, au colaborat activ, la distrugerea invatamantului si a sistemului medical, ambele aflate in plin colaps.

In ce tara s-a mai auzit ca pacientii sa-si aduca de acasa bandajele si sa trebuiasca sa dea plicul cu bani pentru a fi bagati in seama, pe cand liceele si facultatile produc pe banda absolventi care au dificultati ducand la bun sfarsit o fraza?

Cum e posibil ca scolile primare sa fi devenit oaze ale traficantilor de droguri, iar copiii nostri sa fie batuti si chiar violati in locuri in care ar trebui sa fie in siguranta?

De ce sunt incurajati cei mai buni ingineri si doctori sa emigreze in tari straine, cand la noi este atata nevoie de ei?

De ce ii toleram pe nemernicii care perpetuaza si permit toate relele astea, ca mai apoi sa alegem altii ca si ei, pentru noi batjocuri si tradari?

6 - Cei investiti cu pazirea integritatii si avutiei nationale, nu fac decat sa-si incaseze salariile grase, sau se imbogatesc imens profitand de informatiile la care au acces, ocupand toate posturile cheie din economia nationala, in vreme ce tara este destramata fie fizic de catre miscari iredentiste pentru autonomie, fie spiritual, prin atacarea pe orice cai a credintei, traditiilor si culturii noastre.

Cine le da lor consemnul ca sa ii urmareasca, spioneze si hartuiasca cei care se opun distrugerii tarii, pe cand cei care-o distrug, sunt lasati in liniste si buna pace?

Cum e posibil ca sfintele icoane si religia in scoli sa devina obiecte de atac intr-o tara Crestinata acum 2000 de ani de insusi Sf. Apostol Andrei, iar pornografia sa devina”arta”, subventionata de contribuabili, prin Institutul Cultural Roman ?

Cum ne-am lasat antrenati sa acceptam gunoiul ce se revarsa din televizor in camerele noastre, in timp ce noi ne credem informati si amuzati?

De cand au devenit “diversitatea”, drepturile speciale pentru perversii sexuali si toleranta pentru excrocii alogeni, mai importante decat apararea scumpelor noastre traditii?

Plange tara rupta-n doua, iar lor le pasa daca ne conformam politicului corect impus dinafara?

Ce fel de monstri au acaparat pozitiile din care isi permit sa improaste cu noroi, in tot ce-avem noi mai sfant?

Cand ne vom trezi odata sa punem mana pe lopata si sa facem curatenia atat de necesara in ograda noastra cea mare- cand vom alunga sobolanii care arunca cu gunoi, din varfurile pe care s-au cocotat, cand vom curata balegarul afara unde apartine,
cand vom inlocui gramezile de mizerie cu rasaduri de flori ?

Voi incheia cu aceasta analogie:

Cum sa ne asteptam ca balta mizerabila sa se transforme intr-un elesteu limpede si curat, atata vreme cat aceeasi pesti amortiti, permit acelorasi broaste raioase sa ii convinga ca mocirla rau mirositoare si algele putrede sunt bune pentru ei?

Desteapta-te Romane!

EUFROSIN

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Un chirias nou la Casa Albas-a scuturat tufisul

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Editorul in pauza

Editorul este in pauza publicistica. Intre timp, citeste ce s-a publicat deja, comenteaza si continua sa trimiti mesaje la peromaneste. Vezi de asemenea sectiunile de poante, intelart si cafenea ale peromaneste!

Ca o consolare, vezi clipul de mai sus cu ideea ca sunt timpuri cand e mai bine sa intreb(am) sau sa ascult(am).

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

IMMANUEL WALLERSTEIN SI SOARTA CAPITALISMULUI

Sursa: nraducanu


Intrebare : Cum plasati actuala criza economica si financiara in „timpul lung“ al istoriei capitalismului ?
Wallerstein : Fernand Braudel (1902-1985) vorbea despre timpul „marei durate“, perioada in care in istorie se succed sistemele ce regleaza raporturile omului cu mediul material. In interiorul acestuia, sunt niste cicluri sau perioade lungi conjuncturale, descrise de economisti ca Nicolai Kondratiev (1982-1930) sau Joseph Schumpeter (1883-1950). Astazi de pilda ne gasim in faza B a unui ciclu Kondratiev care a inceput acum 30-35 ani, dupa o faza lunga, de la 1945 la 1975, din cei 500 de ani ai istoriei sistemului capitalist. In faza A profitul e dat de productia materiala, industriala s.a.; in faza B, capitalismul trebuie, pentru a crea in continuare profit, sa se financiarizeze si sa recurga la speculatie. De peste 30 de ani firmele, statele si gospodariile private se indatoreaza masiv. Suntem azi spre sfarsitul unei faze B a lui Kondratiev, cand declinul virtual devine real si cand baloanele pleznesc unul dupa altul : falimentele se inmultesc, creste concentrarea capitalului, progreseaza somajul, iar economia intra in deflatie. In plus, acest moment coincide cu perioada de tranzitie intre doua sisteme de„lunga durata“ si deci criza se agraveaza. Eu cred ca de vreo 30 de ani am intrat in faza terminala a sistemului capitalist. Aceasta faza se deosebeste de succesiunea neintrerupta a ciclurilor conjuncturale anterioare prin faptul ca capitalismul nu mai reuseste sa se „constituie in sistem“, in sensul dat notiunii de fizicianul Ilya Prigogine (1917-2003), adica atunci cand un sistem biologic, chimic sau social deviaza de la starea lui de stabilitate, nu mai reuseste sa-si regaseasca echilibrul si se gaseste la o bifurcare. Situatia devine haotica, incontrolabila pentru fortele ce o dominau pana atunci, si apare o lupta, nu intre posesorii si adversarii sistemului, ci intre toti actorii, pentru a se stabili cine ii va lua locul. Suntem intr-o perioada de criza, caci capitalismului i se apropie sfarsitul. Eu cred in posibilitatea progresului, dar nu in inevitabilitatea lui. Capitalismul este sistemul care a stiut sa creeze, in mod remarcabil, numeroase bunuri si bogatii. Dar trebuie sa tinem seama si de pierderile pe care el le-a cauzat pentru mediul inconjurator sau pentru societate. Singurul bun este cel ce permite o viata rationala si inteligenta pentru cat mai multi oameni.
Intrebare : Dar poate ca este doar o mutatie a capitalismului, asa cum s-a trecut odinioara de la capitalismul comercial la cel industrial si de la acesta, la cel financiar ?
Wallerstein : Capitalismul e omnivor, el culege profitul acolo unde acesta e mai important la un moment dat. El nu se multumeste cu mici profituri marginale, ci le maximizeaza faurind monopoluri, ca de pilda recent in biotehnologii sau in tehnologiile informatiei. Dar eu cred ca posibilitatile reale de acumulare ale sistemului si-au atins limita. Capitalismul, de la nasterea sa in cea de a doua jumatate a sec. XVI, se hraneste din diferenta de bogatie intre centrul in care se strang bogatiile si periferiile (nu neaparat geografice) ce saracesc mereu.
Cursa de ajungere din urma a tarilor bogate, declansata de India, Asia de est, America latina, a devenit o provocare inacceptabila pentru economia occidentala, care nu mai reuseste sa controleze costurile acumularii. Cele trei curbe mondiale, ale preturilor mainii de lucru, materiilor prime si impozitelor, sunt de cateva decenii in crestere. Scurta perioada neoliberala care se sfarseste acum nu a modificat decat provizoriu aceasta tendinta : la sfarsitul anilor 1990 aceste costuri erau mai putin ridicate decat in 1970, dar erau mult mai mari decat in 1945. Ultima perioada de acumulare reala - cele „trei decenii glorioase“–nu a fost posibila decat pentru ca statele keynesiene si-au pus fortele in serviciul capitalului. Dar chiar si in aceasta privinta s-a atins o limita!
Intrebare : Cat timp ar putea dura tranzitia actuala si la ce va duce ea ?
Wallerstein : Perioada de distrugere a valorii care inchide faza B a unui ciclu Kondratiev dureaza de regula intre doi si cinci ani, inainte de a fi intrunite conditiile materiale de intrare intr-o faza A, descrise de Schumpeter, adica atunci cand un profit real poate fi extras din noile conditii materiale. Datorita insa faptului ca aceasta faza concorda cu o criza de sistem, face ca sa intram intr-o perioada de haos politic, in decursul caruia actorii dominanti din fruntea marilor firme si state occidentale vor face tot ce le e tehnic posibil pentru a regasi echilibrul. Probabil insa ca nu vor reusi. Cei mai inteligenti dintre ei au inteles ca trebuie pus ceva nou in loc, dar cea mai mare parte actioneaza in mod dezordonat si inconstient, bajbaind pentru gasirea unui nou sistem, fara sa stie in ce va consta el.
Suntem intr-o perioada, destul de rara, in care criza si neputinta celor aflati la putere lasa locul bunului plac : este un timp in care avem posibilitatea de a influenta viitorul prin actiunea noastra individuala. Dar cum acest viitor va fi suma unui numar urias de asemenea actiuni, este absolut imposibil a prevedea care este modelul ce se va impune. Peste zece ani poate vom vedea mai clar, dar peste 30-40 de ani noul sistem se va fi nascut. Cred ca e la fel de posibil sa vedem instalat atat un sistem de exploatare mai violent decat capitalismul, cat si din contra – un model mai egalitar si redistributiv.
Intrebare : Mutatiile anterioare capitalismului au dus deseori la o deplasare a centrului „economiei lumii“, de pilda din bazinul mediteraneean catre coasta europeana a Atlanticului, apoi spre Statele Unite. Oare sistemul viitor va avea centrul in China ?
Wallerstein : Criza pe care o traim corespunde si sfarsitului unui ciclu politic, cel al hegemoniei americane, ce a inceput tot in anii 1970. Statele Unite vor ramane un actor important, dar nu vor mai putea niciodata recastiga pozitia dominanta, datorita multiplicarii centrelor de putere in lume, in Europa occidentala, China, Brazilia, India. S-ar putea ivi peste vreo 50 de ani o noua putere hegemonica, dar nu stiu care ar putea fi asta. Pana atunci insa consecintele politice ale crizei actuale vor fi enorme, deoarece stapanii sistemului vor incerca sa gaseasca vinovati pentru prabusirea hegemoniei lor. Cred ca jumatate din poporul american nu va accepta ceeace este pe cale sa se petreaca. Conflictele interne se vor exacerba insa in SUA, care vor deveni tara cea mai instabila politic din lume. Si nu uitati ca noi, americanii, suntem toti inarmati…

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

LIBERALISMUL SI VIRUSUL UNEI BOLI POLITICE

VIRUSUL UNEI BOLI POLITICE O ADEVARATA MALADIE A PARTIDELOR


Ne aflam intr-un moment dekicat al existentei clasei noastre politice.
Gratie refuzului PN-L de a forma un guvern cu fratii lor din PD-L identitatea dreptei romanesti ramane asa cum o stim inca din 1989.
Conducatori aroganti sau incompetenti au ratat sansa construirii unei drepte romanesti fortand PD-L sa faca guvern cu aripa reformata a PSD,desi doar evenimentele recente ne arata cat de greu este sa colaborezi cu un PSD inca dominat de criptocomunisti.

Indiscutatbil ca putem vorbi de o boala a liberalismului care s-a erijat in mod fals in partid de dreapta in realitate fiind vorba de politicieni verosi,doritori doar de putere si nu de probleme ideologice.

PNL sustine ca are la baza o doctrina liberala,ceea ce teoretic si practic vorbin nu inseamna aproape nimic, deoarece astazi toate partidele din sfera politicii romanesti contin in programele lor masuri liberale.

Doctrina liberala a devenit astazi o doctrina universala si nici un partid nu poate pretinde paternitatea ei.

Deja,cum am mai aratat exista un liberalism de dreapta, unul de stanga si o varianta anarhica libertarismul.

Invocarea sorgintei liberale sau si mai rau ca ar fi aderat la miscarea liberala europeana nu sunt argumente pentru a fi un adevarat partid liberal.

Exista liberalism de dreapta si liberalism de stinga, liberalism economic si liberalism social, liberalism clasic si liberalism modern etc,ceea ce face rizibila insistenta unui partid de a detine patentul celui mai bun liberal.

Numai noua dizidenta liberala din PD-L promite o adevarata ideologie liberala si formarea unui pol de dreapta,si cel putin pana la proba contrarie, trebuie sa le acordam intentii bune,dat fiind profesionismul liderilor dizidentei.

Chiar traditia PNL ne-a dovedit ca acesta a avut o traiectorie sinuasa,strabatand toate sferele politicii si chiar dupa 1989 PNL a cochetat la guvernare cu PSD si chiar actualul mentor al PNL,dl.Patriciu este mai degraba inclinat a colabora cu PSD.

Deci si actualul PNL a oscilat frecvent in dreapta sau in stanga scenei politice si intentia actuala nu ne facem a ne indoi ca o va mai face.

Tocmai aceast comportament face irelevant insistenta PNL de a se declara singurul pastrator al doctrinei liberale,mai ales dupa guvernarea cu PSD din ultimii doi ani.

Aderarea la liberalismul europeean merge tot in sensul irelevantei doctrinare,acest grup europeean fiind o grupare eterogena si formta adesea din dizidentii socialisti sau populari.

De fapt,asa cum bine sublinia Dragos-Paul Aligica aici,in PNL, avem doar un capitalism radical,pe hartie ,substanta doctrinara a PNL, sint niste etichete lipsite de continut: ni se spune ca PNL este liberal" pentru ca este afiliat la ceva european ce are in titlu cuvintul liberal".

Discursul privind economia de piata este adesea contrazisa de deciziile practice,in timp ce prin conduita practica PNL se prezinta ca un partid tipic oligarh si care se apara cu disperare de reforma.
Practica ne desvaluie un totalitarism doctrinar,de la cenzura pe forumurile liberale pana la excluderea oricarui liberal care se opune oligarhiei sau incearca sa atraga atentia oligarhilor asupra drumului gresit pe care au apucat.
Politologii, jurnalistii si comentatorii politici romani au sesizat in mod repetat aceasta paradoxala carenta a PNL si contradictiile –liberalismulu-" pe care-l afiseaza,sustine aceelas autor.
Este paradoxal ca doar mass media,astazi,sau pe forumurile necenzurate de liberali se mai pot purta discutii privind doctrina liberala.
Din acest motiv,numerosi indivizii ai noii clase mijlocii,care practic ar apartine liberalismului prefera sa fie indecisi sau sa migreze spre alte partide.

Lipsa de imaginatie politica a actualului PNL si ascunderea oligarhismului sub mitul-doctrinei liberale- nu va putea ascunde vidul doctrinar care in realitatea il gasim la actuala conducere PNL.
Diferenta intre cuvinte (suntem de dreapta) si a fi intradevar liberali de dreapta este o mistificare a actualei conduceri PNL.

Ceata in care se afla asa zisul liberalism si asa zisa politica de dreapta a oligarhilor a determinat reactia grupului liberal sensibil si constient de mistificare.

Aceasta este marea criza de identitate in care a trait de fapt PNL timp de 16 ani,si nu este de mirare ca a mers din sciziuni in unire si iar in sciziuni,cea care se pregateste in prezent fiind una decisiva.
Confuzia identitara nu putea sa dureze la infinit fara a pune in discutie insasi existenta PNL,asa cum s-a intamplat cu PNTCD.

Interventia dlui Stolojan si Stoica vin deci pe un teren fertil,mereu in ultimii doi ani punandu-se problema revenirii acestora in conducerea PNL.
Stolojan a reprezentat in multiple ocazii trehnocratul adus de urgenta pentru a repara ceva(fie a forma un guvern,fie de a intui cine poate deveni presintele tarii intr-o formula de dreapta,in prezent luandu-si cea mai grea misiune,reinvierea liberalismului si anihilarea oligarhiei care a pus mana pe PNL).

Ceea ce ne mira este de cata energie ascunsa dispune acest personaj,in fond,materialmente desinteresat,dar care este motivat de ideea unui adevarat liberalism.

Reactiunea contra lui reprezinta tot ce are mai rau dreapta romaneasca care este gata acum de a se uni cu stanga comunista chiar,cu care are in comun sistemul oligarhiei de partid.

Alex. Pandrea

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Atentie la creditele ipotecare

Conform ziarului "Business Standard" Banca Naţională va putea decide joi sa relaxeze condiţiile de creditare în cazul unor categorii de împrumuturi la cererea bancherilor. Este vorba de cridite ipotecare, in care caz gradul de îndatorare ar creste la 60-65% (nivelul actual fiind între 30% şi 55%).

Imprumutaţii aduc ca garanţii ipoteci locative sau terenuri intravilane. Bancherii au motivat aceasta cerere insistenta ca fiind necesara pentru fluidizarea potentiala a creditării şi la deblocarea parţială a pieţei de case.

Sa ne intelegem, acesta este un cadou al bancilor pentru banci. Oamenii ar face bine sa se gandeasca de 2 ori inainte sa contracteze asemenea imprumuturi. Altfel risca, odata cu cea mai mica schimbare in situatia financiara la nivel personal si de familie, sa piarda totul. Trebuie spus ca situatia financiara la nivel personal si pe familie este foarte sensibila la ce se intampla la nivel de economie. La nivel de economie avem un Leu in cadere libera si somaj in crestere. Banii ce ne vin de la cei plecati la munca in strainatate se vor imputina si ei.

Concluzia este ca Banca Nationala persista in a face jocuri marunte pe termen foarte scurt (cum au fost si banii risipiti pe proptirea Leului) care ne vor costa foarte mult. La un astfel de timp, creditele nu trebuie contractate decat pentru productie, iar Statul ar trebui sa le incurajeze doar pe acestea. Se poate spune ca tot productie este si constructia de case, insa de acolo inca nu s-a iesit din bubble. Bubble-ul caselor romanesti este cel mai bine descris de imposibilitatea de a-ti cumpara o casa din salariu. Smecherii si baietii destepti nu-s destui de multi sa justifice preturile aberante la apartamentele atat de multe si obisnuite din mai tot locul in Romania.

Ce se va intampla? Banca Nationala va aproba cererea bancherilor, oamenii vor gresi si vor contracta credite, pierzand in felul asta terneuri si proprietati. Desigur, unul pe contra ar putea spune ca tocmai in felul acesta vom ajunge sa pornim morishca capitalista si vom putea separa bobul de neghina activitatii economice. Numai ca, as intreba, cine mai crede in povesti?

Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

turnul energiei contra nebunului NATO

"Noi nu suntem împotrivă ca România să participe la proiectul South Stream. Asta e primul aspect. În al doilea rând e problema firmelor intermediare care livrează gaze pe piaţa românească, iar preşedintele Băsescu a ridicat această problemă la ultima discuţie telefonică avută cu mine (în care Basescu lamenta sistarea livrărilor de gaz rusesc şi de problema intermediarilor). Noi suntem de acord să trecem la relaţii directe cu companiile naţionale.

Am pentru România o contraofertă care cred eu că va fi greu s-o refuzaţi. Vă rog să-i transmiteţi acest lucru preşedintelui Băsescu! Tot volumul de gaz rusesc de care Ucraina are nevoie într-un an suntem dispuşi să-l vindem companiei de stat din România şi după aceea să-l vindeţi mai departe Ucrainei. E bună oferta? Sper că aţi consemnat-o."

Sunt -15 grade Celsius in Romania. Putin, da sah Bucurestiului. Miza ar fi turnul energiei contra nebunului NATO. In caietul de sarcini al lui Basescu nu figureaza o astfel de mutare/schimb. Ce-i de facut? Basescu merge luni sa-l intalneasca pe Barroso la Bruxelles. Intre timp, pentru alte idei despre politica energetica, sa ne uitam la germani, francezi si chiar unguri...

In realitate, Romania nu-si poate permite sa construiasca o conducta directa cu Rusia. Mai mult, noi exploatam 3/4 din necesarul de gaze din Romania, ceea ce ar face foarte sa avem un randament foarte scazut dintr-o conducta nepartajata. Romaniei i s-a promis acces la proiectul Nabucco ce ar trebui sa alimenteze tari din UE, printre care si Romania, cu gaze ne-rusesti. Conducta South Stream ar trece gazele rusesti numai prin Bulgaria catre Europa, nu si prin Romania.

Ce-i lipseste Romaniei este o politica energetica, fara de care nu se poate alege optimal una din optiunile de mai sus.

In ceea ce priveste triangularea Ucrainei in chestiunea asta, acela e un razboi prea mare pentru noi. Am face bine sa invatam insa de la polonezi cum sa negociem conditii si garantii mai bune de la umbrelele noastre vestice in ceea ce priveste relatia cu Ucraina (vezi Insula Serpilor si teritoriile luate de Stalin de la Romania si Basarabia si adaugate Ucrainei).

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Romania in 2009,Cat de diferita fata de aceea de pana in 1989?

INTELect si ARTa: Mircea Cantor la MoMA, NY City

Recent am vazut o instalatie video a unui artist roman, Mircea Cantor. Este vorba acolo de un lup si o caprioara, amandoua animale jigarite, aflate intr-un spatiu pe care trebuie sa-l imparta nenatural firii lor si intr-o relatie ambigua. Initial, gandul m-a dus la relatia dintre calaii comunisti si victimele lor. Dupa aceea, m-am ganidt la relatia generala dintre calau si victima. Acum ma intreb daca nu cumva ceea ce se intampla in Romania de astazi este in continuare foarte bine descris de animalele lui Cantor. Ne aflam cu toti intr-un spatiu sanitizat de UE in care ne consumam dandu-ne sah si asteptand sa ne tragem matul final. Intre timp, toti ne jigarim si sub-functionam ca intr-o farsa istorico-biologica pana la replay. Fata de acum 19 ani, tratamentul spatiului este diferit.





Dincolo de metafora, 2008 va intra in istorie ca anul marilor averi, chiar daca temporare, ai celor mai mici si multi si inceputul unui timp de jale. Marea greseala din 2008 a fost instituirea pensiilor private pe fondul neobligativitatii reinvestirii banilor in economia romaneasca. Asta se poate rectifica la viteza, insa. O greseala mai mica, ce nu se mai poate repara, a fost atunci cand acelasi Isarescu i-a lasat pe speculanti sa zburde liber pe campia Leului. Reparatia ar fi constat in taxe pe specula; nereparatia ne-a costat miliarde de euro cheltuite pe proptirea Leului ce sa incapataneaza sa cada in continuare. In 2009 vom vedea cine a inotat fara chiloti in apa ce a ridicat atatea gunoaie la vivelul de mari jucatori economici. Tot acum vom incepe sa-i vedem si pe cei cu adevarat talentati in a pune bazele unei economii romanesti. De politica nu avem ce spune in plus fata de ce am spus deja.

Romane, oriunde te-ai afla, citeste, sa-ti fie bine, peromaneste!

La multi ani!