La peromaneste s-a avansat ipoteza unei Mari Tocmeli care ar explica mult din nefirescul ce ne inconjoara. Iata inca o piesa:
Emil Constantinescu, in primavara lui 1999, considera, impreuna cu consilierii sai, ca bombardarea Serbiei de catre NATO este "legitima si necesara". Recent, profesorul Constantinescu a incercat sa-si justifice pozitia de atunci afirmand ca, in perioada respectiva, Romania purta "convorbiri importante politice, economice si financiare" cu SUA si alte cateva state occidentale "foarte binevoitoare noua". "A trebuit sa ne achitam cumva". Acum insa, Constantinescu sustine pozitia adoptata de presedintele Traian Basescu privind suvernitatea Serbiei si afirma "ca regreta ce s-a intamplat", observand "ca totul s-a deformat in zona si ar fi nedrept si gresit ca provincia Kosovo sa se proclame independenta". Fostul presedinte mai spune ca majoritatea romanilor nu a fost de acord cu decizia sa din 1999 si, ceva mai tarziu, a constatat ca acela a fost momentul in care a inceput "sa piarda contactul cu electoratul roman". De atunci, Constantinescu a pierdut aproape orice influenta asupra vietii politice din Romania. (Sursa: ziarul Ziua)
Da click aici ca sa vezi totul!
Un comentariu:
Clinciul ruso-american incinge Marea Neagra
-- Romania incearca sa-si promoveze propriile interese in zona in contextul politicilor antagoniste ale Rusiei, UE si SUA pentru Kosovo si Transnistria
Editura si ziarul ZIUA au organizat la Targul de Carte o noua lansare-dezbatere pe tema situatiilor regionale care preocupa forurile avizate insarcinate cu apararea tarii si trasarea strategiilor romanesti viitoare. La conferinta prilejuita de lucrarile "AXA - Noua Romanie la Marea Neagra" si "Eroi pentru Romania - Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra", au participat academicieni, parlamentari din Comisiile pentru politica externa, ambasadori, diplomati si atasati militari ai statelor NATO/UE si Rusiei/CSI, reprezentanti ai tarilor din regiune, experti ai structurilor de informatii si aparare, profesori universitari, jurnalisti. Prezentam aici cele mai importante parti ale dezbaterii patronate de Miruna Munteanu, directorul Editurii ZIUA si redactorul sef al suplimentului ZIUA "Dosarele Ultrasecrete".
Prof dr Gheorghe Zbuchea, Universitatea Bucuresti: Incep prin a va spune ca viata neamului romanesc este strans legata de Marea Neagra. N-as vrea sa spun ceea ce s-a mai spus odata de un mare diplomat si se poate lua si cu titlu de inventar, si anume ca singurul prieten din jurul granitelor este Marea Neagra. Dar as vrea sa va spun ca Marea Neagra a fost, este si cred eu ca va fi vitala pentru Romania. Aceste doua volume pe care le avem aici si, care, intr-un fel, se urmeaza in mod firesc, cred eu ca sunt o mina de stiri, de informatii, din trei puncte de vedere. As spune mai intai ca Victor Roncea a ales, in aceste pagini, texte esentiale scrise in secolul 20 de academicieni romani, in legatura cu Marea Neagra si implicatiile ei. Iar din acest punct de vedere dl Roncea are dreptate. In anii '42 - '43, Gheorghe Bratianu, dupa ce fusese in spatiul transnistrean dincolo de Odesa, a scris ceea ce familia sa, deocamdata, nu permite sa se publice: volumul al II lea al Sintezei despre Marea Neagra, de circa 800 de pagini dactilografiate, si dl Roncea a publicat, in acest al doilea volum, paginile despre perioada 1918 - 1941, care au o tulburatoare actualitate. In al doilea rand, se discuta foarte mult despre doua chestiuni - despre Transnistria si Insula Serpilor. In acest al doilea volum, dl Roncea publica concluziile finale, de fapt esenta, unei monografii de 800 de pagini a profesorului constantean dr Domninut Padurean, despre Insula Serpilor, cu toate datele concrete. Iar colegul meu, profesorul Dan Dungaciu, publica vreo 70 de pagini, Dosarul transnistrean, ceea ce este extrem de instructiv pentru toata lumea. Avand in vedere acestea, eu, in general, nu sunt un adept al ceea ce se cheama istoria imediata, dar sutele de pagini publicate mai cu seama in volumul I si volumul II cred ca vor sta marturie peste ani in legatura cu implicarea spatiului romanesc in Marea Neagra, acum, si de ce nu, in viitor. Multumesc pentru atentie.
Victor Roncea: Trebuie sa va spun ca acest al doilea volum despre Rusia si Romania dupa 2004 a fost realizat special dupa eliberarea ultimilor doi detinuti politici din Transnistria din fostul grup Ilascu, pentru a le fi oferit din partea presei romane la momentul la care li s-a decernat Steaua Romaniei. Doi dintre acesti eroi au infiintat Fundatia pentru Romania si ma bucur ca isi vor continua astfel activitatea pentru romanitatea rasariteana. Reputatul jurnalist Corneliu Vlad s-a aflat chiar in sala la desfasurarea procesului grupului Ilascu si ne-a oferit un reportaj marturisitor despre acele momente. Problema Basarabiei este cea care ne framanta cel mai tare in momentul de fata. As vrea sa ii dau cuvantul dlui Corneliu Vlad, pe care il cheama si Basarab, dupa care, avand in vedere ca se contureaza o noua disputa - cea privind relatiie Bisericii Ortodoxe Romane cu Biserica Ortordoxa Rusa, am sa il rog pe dl Bogdan Teleanu, de la Patriarhie, sa intervina.
"Cei care au fost inchisi in Transnistria sunt niste eroi in viata"
Corneliu Vlad, jurnalist, analist de politica internationala: Avem de discutat, intr-un timp foarte scurt, despre politica rasariteana a Romaniei. O politica sublima, dar care nu exista dupa '89. Inainte de '89 macar era o politica. De ostilitate fata de Moscova sovietica atotputernica. Acum noi nu avem o politica rasariteana, asa cum au avut germanii inainte de a se reunifica. Demersurile noastre sunt bilaterale si incoerente sau lipsesc si relatiile cu Moscova si cu Kievul si cu Chisinaul. Am vorbit de aceasta politica rasariteana inexistenta de 17 ani sub diversi presedinti si sub diverse guverne, tocmai pentru a putea fi prinse cele trei teme care se presupune ca vor fi abordate aici. Vorbind despre eroii din Transnistria as povesti o intamplare. Alaltaieri, la un stand apropiat, cu un nivel mai jos, un scriitor pentru copii spunea ca la o intalnire intre el si colegii lui cu niste elevi ai unei scoli, o domnisoara s-a aratat foarte uimita: "Cum? Scriitorii traiesc?" Si asta pentru ca, la ea in clasa si in scoala, pe coridoare, erau scriitori care aveau, sub nume, un an al nasterii si unul al mortii. Iar din cei in viata nu se pun in scoli, ca si asa sunt destule probleme in scoli. Iar fata, care a vazut acum in viu cativa scriitori, s-a mirat cum de scriitorii pot sa fie si in viata. Cam asa e si cu eroii. Prea multi eroi in viata nu stiu daca putem sa omologam, noi romanii. Dar cei care au fost inchisi in Transnistria sunt niste eroi in viata. Aceasta carte, la care mi-am adus si eu modesta contributie, a fost rodul unei experiente de viata: am fost singurul ziarist roman care am asistat la sedintele procesului Ilascu si nu imi fac din asta un titlu de lauda, ci dau un blam colegial peste cei din presa romana care nu au catadicsit sa urmareasca macar ca un eveniment senzational acest proces. Vorbind despre Marea Neagra si ce inseamna pentru Romania, am sa-l contrazic pe ilustrul pe care l-a citat dl prof. Zbuchea. Si am sa spun ca, uite ca nici Marea Neagra nu e cel mai bun prieten. Nu doar din cauza poluarii si pentru ca nu avem cum sa o valorificam, dar si pentru faptul ca ne asumam, ca sa nu spun arogam, niste posibilitati prea mari de a actiona geopolitic in acest spatiu care devine tot mai interesant. Fara a vedea daca avem partener pentru acest dans in grup si fara a vedea daca initiativele noastre sunt bine vazute de ceilalti doi riverani importanti, Rusia si Turcia, si, pe de alta parte, daca aliatii nostri politici, militari si economici si diplomatii din Occident sunt dispusi sa se implice direct in acest demers al nostru. Cred ca genericul acestei intalniri este ironic atunci cand vorbim in continuare despre axa Washington - Londra - Bucuresti. Washington - Londra mai inteleg, Bucuresti - Washington, fie. Cred ca mai curand Bucuresti - Roma e o axa mai infierbantata la ora asta. In orice caz, initiativele romanesti oficiale in Marea Neagra sa spunem ca sunt binevenite, dar, pe de o parte, vedem ca pentru occidentalii zona Marii Negre este inca cenusiu colorata si pe hartile de la Pentagon, si pe cele de la Bruxelles. Zona Marii Negre abia acum incearca sa se desluseasca ca o regiune interesanta si din cauza ca atat de tarziu au avut cei din Vest revelatia Marii Negre. Faptul ca totusi, si ca de la nivelul Palatului Cotroceni, dar si presa romana - Victor Roncea, prin vectorul ZIUA - s-a reusit in mare masura sa sensibilizeze opinia publica asupra acestui subiect, mi se pare un lucru de laudat, dar suntem abia in preistoria unei abordari realiste a problematicii Marii Negre. Si la nivel oficial, si la nivel de public.
Bogdan Teleanu, Patriarhia Romana: In privinta aspectului religios nu pot sa spun altceva decat ca Biserica Ortodoxa Romana si-a castigat un rol in acest spatiu, un rol de punte intre Orient si Occident. Nu ii este usor sa-si mentina aceasta calitate, uneori aceasta punte are de suportat anumite dificultati, alteori nu trece nimic peste ea.
Basarabia, primul test de politica externa al Romaniei
Conf Dan Dungaciu: Vreau sa spun despre aceasta lansare ca este meritul ei ca are loc. Sigur ca Romania este prinsa in foarte multe probleme si toate sunt esentiale, dar putine sunt importante in realitate, si faptul ca nu se vede realitatea din jurul Romaniei sau Romania in acest context din cauza problemelor interne poate sa fie chiar un semnal de alarma pe care, probabil, aceasta discutie il trage. In al doilea rand, faptul ca se discuta o tema despre care ar fi trebuit sa se vorbeasca cu ceva timp in urma, pentru ca tema pe care o ridica in aceasta carte dl Roncea este o tema care e cu noi, chiar daca ne facem ca nu o vedem. Cine se uita si in jurul Romaniei si vede ce se intampla in acest context in care securitatea e o problema destul de prost definita in acest spatiu, cred ca s-ar putea sa ne asteptam la foarte multe surprize intr-un context in care marile probleme de securitate nu sunt lamurite. Si ingrijorarile exista si la Kiev si la Chisinau, la Moscova mai putin din punctul asta de vedere, dar cu siguranta exista si la Belgrad. Tema Marii Negre poate sa ridice foarte multe semne de intrebare. Si, din acest punct de vedere, disputa este binevenita. Ar mai trebui spus ca Romania, intrata in UE si NATO, are cateva teste de trecut. Primul test este de politica externa si se numeste in primul rand Republica Moldova, si asta pentru ca s-a vorbit aici despre Transnistria. Cred ca intr-o politica externa eficienta trebuie sa ai trei lucruri: un angajament de ordin afectiv, si nu sunt deloc patetic cand spun asta, un angajament de ordin informativ si o capacitate administrativa de a face lucruri. Din acest punct de vedere, testul cel mai important este Republica Moldova. Iar daca aceste lucruri nu sunt testate nici pe Republica Moldova, ma intreb unde va putea sa fie performanta in Romania, in momentul in care nu este in stare sa isi indeplineasca si sa isi aplice aceste trei comandamente. Nici in cazul Republicii Moldova Romania nu a demonstrat ca are cel putin o cota afectiva. Si din punctul acesta de vedere cred ca lucrurile ar mai trebui discutate, pentru ca ce discutam aici este, in ultima instanta, un test pe care Romania tot se chinuieste sa il treaca. Din pacate, nu cred ca pe termen scurt si mediu va reusi sa faca asta, daca ne uitam cum stau lucrurile in jurul nostru. Va multumesc foarte mult si il felicit pe dl Roncea, care, sunt convins, nu va fi la "ultima abatere" de acest fel.
Viorel Patrichi, jurnalist, analist politica internationala: Eu as vrea sa spun ca nu cred in Axe, nu cred in aliante de stat, dupa cum nu cred in prietenii intre state. Cred doar in interese perisabile, in functie de perioadele prin care trec acele tari. De aceea, noi, romanii, trebuie sa ne elaboram foarte atent strategia de politica externa, in si in afara aliantelor prezente si viitoare. Din aceasta perspectiva as evalua si raporturile cu Federatia Rusa si raporturile Romaniei cu Ucraina, care nu sunt deloc bune azi, inclusiv raporturile cu oficialii de la Chisinau. Pot constata ca reactiile lui Vladimir Voronin nu sunt decat reactiile unui om speriat, ale unui regim care este depasit de realitatile prezentului. Cred intr-o schimbare politica la Chisinau, asa cum cred ca si relatiile noastre cu Federatia Rusa si cu Ucraina se vor dezvolta pe o baza noua, fiindca, mai devreme sau mai tarziu, Kievul si Moscova vor intelege ca Bucurestiul trebuie sa devina partenerul lor de colaborare in UE si in NATO.
"Nimeni nu isi va sacrifica interesele personale de dragul intereselor Romaniei"
Prof Vasile Buga, coordonator al Laboratorului de Studii Ruse si Sovietice din cadrul Institutului de Istorie "Nicolae Iorga": Ma voi referi la unele chestiuni in calitate de fost diplomat, pentru o scurta perioada, la Moscova, si ca cercetator la Institutul pentru Studierea problemelor totalitarismului. Este advarat ca poltica Romaniei fata de est, concret fata de Federatia Rusa, Ucraina si Moldova, nu exista. Avem impresia ca exista. Este o politica conjuncturala, se schimba de la o garnitura politica la alta. In ce priveste Federatia Rusa, consider ca relatiile sunt atat de reci si au ajuns la un asemenea punct de unde ne putem cu foarte mare greutate intoarce. Ce ar trebui facut pentru stimularea acestor relatii? Dialog, pragmatism, dar de fiecare data uitam sa ne onoram angajamentele. Cred ca, din experienta cu Federatia Rusa, s-ar fi putut face mai mult daca nu am fi tratat Rusia nu ca un adversar. Referitor la politica Moscovei fata de noile state NATO, sigur ca la Moscova a fost ceva suparare, dar nu s-a opus. Vorbind despre acest asa zis santaj energetic al Rusiei, sigur ca trebuie sa fim foarte atenti. Dar, daca incercam sa motivam un santaj la adresa Ucrainei sau a Georgiei nu o sa intelegem foarte mult pentru ca aceeasi politica a promovat-o si fata de la Belarus, aliatul sau principal. In economia de piata, si gazul si petrolul sunt o marfa. Vrei sa o cumperi, bine, nu, nu. In schimb, Romania a acuzat tot timpul santajul energetic, dar, daca ne uitam la alternativele de care vorbim ramanem totdeauna in afara acestor coridoare. Uitati-va la ultima intelegere dintre italieni si rusi, cu acest South Stream care ocoleste Romania. Intelegerile cu Bulgaria, suntem in calea lor si ne ocolesc. Visam in continuare la Nabucco si Constanta - Trieste, visam la petrolul si gazele din Asia Centrala. Dar Nazarbaev, in ziarul Adevarul, a spus ca tara sa, Kazahstanul, este interesat sa patrunda in piata din est, insa nu sa fie competitor cu Rusia pentru ca aceasta este un partener. In situatia de fata nu ar fi mai util pentru Romania, asa cum face si Bulgaria, sa isi rezolve direct problemele cu Rusia sau sa nu irite in mod inutil Rusia? Sa nu ne facem iluzii nici in priveste aliatii din alte zone. Suntem aliati, dar fiecare isi vede de interesele lui. Iar Romania se alege, probabil, doar cu un batut amical pe umar. In ce masura se vor implica in zona Marii Negre, ramane de vazut, desi la nivelul declaratiilor e totul foarte sfrumos. Sa ne gandim ce spunea Titulescu la vremea sa: ca nimeni nu isi va sacrifica interesele personale de dragul intereselor Romaniei. Experienta m-a convins: nu exista prietenie intre state, ci intre oameni.
Marea Neagra, "lacul UE" si problema Kosovo
Prof dr Viorel Roman, consilier academic Universitatea din Bremen: Sunt surprins ca acest "lac turcesc" , care a devenit un "lac rusesc" la ora actuala, devine incet-incet un lac european. Romania este deja in Occident, Georgia va intra, Turcia asteapta, Ucraina bate la usa, asa ca maine Marea Neagra va fi un lac al UE care se extinde, care isi va radia norme de civilizatie si in aceasta zona. Pentru ca geopolitica este legata in primul rand de religie, de incredere intre oameni si intre culturi. Faptul ca romanii sunt ortodocsi si, in acelasi timp, in spatiul cultural occidental, ii fac la ora actuala timizi sa recunoasca aceasta ambivalenta, dar am convingerea ca aceasta stare va fi depasita in curand.
Viaceslav Samoskin, jurnalist rus, corespondent permanent Moskovskie Novosti: Am constatat ca in aceasta carte au folosite si materiale din agentia "Rusia la zi", unde am avut si eu o modesta contributie. Asta largeste mult baza de date si obiectivitate a acestei lucrari. Adica atentionarea opiniei publice fata de aceasta problematica extrem de importanta. In ceea ce priveste Marea Neagra as vrea sa spun ca, dupa destramarea Uniunii Sovietice, zona Marii Negre se prezinta ca lumea in momentul facerii. Pentru ca e un cazan care inca fierbe. In jurul Marii Negre s-au format niste republici noi, iar toata zona se afla in zona de devenire. De aceea, cand vorbim despre aceasta zona trebuie sa evitam niste formule, verdicte definitive si acuzatii. De exemplu in cazul conflictelor inghetate la intrebare cine este de vina se spune "Federatia Rusa". De ce? De ce nu este acuzata populatia Transnistriei, ca nu vrea sa fie in componenta Republicii Moldova, de ce nu poporul abhaz, care nu vrea sa fie in componenta Georgiei dupa destramarea Uniunii Sovietice? Cu atat mai mult ca ei, istoriceste vorbind, nu au facut parte niciodata din Georgia istorica. De ce nu am zice ca si poporul din Osetia de Sud ar avea si el dreptul sa locuiasca acolo unde vrea el? Aceste acuzatii s formule definitive in ceea ce priveste zona Marii Negre nu sunt bune pentru aceasta zona. De ce acest cazan fierbe? Intre Ucraina si Romania este problema canalului Bastroe, a platoului continental, intre Rusia si Ucraina este problema flotei de la Sevastopol si cea a stramtorii Kerci, iar restul conflictelor sunt inghetate. In plus, planeaza pericolul problemei Kosovo. In momentul in care se va anunta independenta Kosovo, vor fi consecinte directe asupra acestei zone, care este intr-o situatie instabila. Ce se va intampla, dupa independenta Kosovo, cu Abhazia? Si ea are populatie musulmana, iar ei, spre deosebire de albanezi, au argumente istorice. Daca Kosovo facea parte din Serbia istorica, Abhazia nu facea parte din Georgia istorica. Ce se va intampla cu Transnistria si cu Nagorno - Karabah? Pentru Marea Neagra, consecintele imediate ale proclamarii independentei Kosovo vor fi teribile. As vrea sa mai spun un lucru: s-a dovedit ca cei care nu cunosc zona, ca este vorba de Balcani, de Caucaz sau de Marea Neagra, nu au ce sa caute aici. Viata a aratat ca problemele zonei Marii Negre trebuie rezolvate prin consensul celor care stau aici si cunosc aceste probleme. Orice amestec extern nu este sesizat uneori si sprijinit. Un diplomat roman m-a intrebat cum este vazuta Romania din Rusia. Iar eu i-am spus simplu: ca un instrument de promovare a intereselor americane in spatiul Marii Negre, adica in estul Europei.
"Cel mai mare port al Serbiei este Constanta"
Milan Petrovici, jurnalist sarb, corespondentul permanent al ziarului Politika: Eu sunt un biet gazetar, care scrie de 60 de ani. Adevarat ca scriu intr-un ziar care coincide cu istoria Serbiei din ultimii o suta de ani - ziarul Politika este considerat ca fiind Serbia. Eu scriu la acest ziar. Voi incerca in doua minute sa arunc o privire asupra Marii Negre din punctul de vedere al Belgradului. In primul rand, vreau sa spun ca eu sunt un martor viu al ultimilor 80 de ani. Istoria am invatat-o nu din carti - eu sunt de educatie tehnica, sunt topograf, iar gazetaria am facut-o prin forta lucrurilor - ci am vazut-o prin perspectiva proprie, de peste 80 de ani. Am vazut ca Marea Neagra, de-a lungul istoriei, si-a schimbat importanta - uneori a devenit foarte importanta, pe urma a scazut... Eu am observat ca in ultimii 80 de ani Marea Neagra, cel putin vazuta din Belgrad, a crescut in ultimul timp enorm de mult. Noi nu am apreciat mult Marea Neagra pentru Serbia decat in acesti ani. In acesti ani s-a schimbat brusc pentru noi importanta acestui bazin din doua puncte de vedere: din punct de vedere al securitatii si din punct de vedere economic. Este cunoscut ca Serbia, prin despartirea de Muntenegru, nu mai are iesire la mare. Singura iesire adevarata la mare a Serbiei este Dunarea si am si scris ca cel mai mare port al Serbiei este Constanta. Vreau sa mai spun ca zona Marii Negre devine una din zonele extraordinar de expuse pe plan mondial. Cuplata cu Marea Caspica, va deveni un punct extraordinar si probabil va deveni epicentrul unor evenimente mondiale. Sa ne fereasca Dumnezeu ca acest epicentru sa nu erupa.
Ambasador Nicolae Ecobescu, director Eurisc-IRSI: Intamplarea face ca exact cu o saptamana inainte noi am avut o discutie de circa trei ore la Fundatia Titulescu, pe aceasta tema, dar oarecum largita si as spune largita pana la limitele ei firesti: Dunarea-Marea Neagra - pentru ca asta este spatiul geografic si geopolitic care prezinta un interes special pentru Romania, un interes traditional, dar nu numai pentru Romania si care, mai ales in imprejurarile actuale, prezinta un interes aparte pentru UE, doar facem parte din aceasta organizatie. Sunt foarte multe lucruri de spus aici si nu vreau sa ma refer decat la doua-trei aspecte, fara sa ma refer neaparat la politica externa, la MAE, unde sunt multe lucruri de criticat... Dar, nici sa nu fim sententiosi, de pilda, sa spunem "domnule, nu dam sentinte in ceea ce priveste o tara riverana, o mare putere - Rusia", dar in acelasi timp dai sentinte popoarelor care traiesc in zonele conflictelor inghetate... E nevoie de echilibru in aceasta chestiune, dupa cum e nevoie de echilibru si din partea unui sef de stat, care se duce la Lisabona, la presedintia UE, si stiti bine ce fraze de incitare a avut la adresa Romaniei. Din acest punct de vedere se impune un echilibru extraordinar. Fiind de acord cu faptul ca atat din partea UE, cat si din partea NATO si a SUA s-a constatat o impardonabila intarziere in ceea ce priveste abordarea acestui spatiu, totusi in ultimii doi-trei ani s-au produs niste mutatii. Nu putem sa nu le vedem. Daca ne adresam UE, exista un document extraodinar - Sinergia Marii Negre. Recent, s-a elaborat un alt document - Politica maritima a Marii Negre -, de interes pentru noi. Mai e si Politica de Vecinatate a UE. Din alt unghi privind lucrurile, sunt interese manifestate de NATO, din care facem parte - e organizatia careia ii apartinem. A fost lansat, precum stiti, Forumul Marii Negre. Eu zic ca a fost lansat nefericit si e de discutat in aceasta privinta. Totusi, sunt dezvoltari noi, carora, in opinia mea, ar trebui sa le acordam o si mai mare atentie.
Alexander Brown, diplomat, consilier politic: Multumesc pentru invitatie. In primul rand felicitari Victor, felicitari ZIUA pentru ca ati atras atentia asupra problemelor in regiune. Va intrebati, probabil, ce voi spune eu aici, ca reprezentant al Ambasadei Marii Britanii, si aveti dreptate. Acum doi ani, cand am venit in Romania, vazuta din Londra, Marea Neagra era foarte departe. Astazi, nu este, este la granita UE si sper ca aceasta va fi reflectata si in concluzia dumneavoastra de astazi.
"Rusia are la ora actuala un alt Petru cel Mare"
Academician Eugen Mihaescu, vicepresedinte Comisia pentru Politica Externa din cadrul Senatului Romaniei: Eu consider ca Marea Neagra apartine unei foarte mari puteri si riveranilor. Toti ceilalti, la granita Europei sau in alta parte, nu au ce cauta pe marginea Marii Negre. Atata vremea cat politica romaneasca externa, in general, nu are o viziune de cel putin 50 de ani inainte, ca sa nu mai vorbesc de viziunea ruseasca, care continua de la tar la comisar, politica noastra externa cu Marea Neagra, mai ales in ultimii 17 ani, si cu vecinii nostri, este o politica superba, ca sa spun asa, ca nenea Iancu, dar lipseste cu desavarsire. Este o politica in zig-zag, in care am amestecat tot felul de interese temporare. Este ca si cum noi ne-am baga in Canalul Manecii, in insula L'Ile de Man, sau in Jersey. Astea sunt niste lucruri care le rezolva Marea Britanie si nu are nici o legatura Romania, care este in UE, cu probleme din jurul Marii Britanii. Deci noi trebuie sa ne vedem de treaba noastra si sa intelegem ca Marea Neagra va ramane un lac rusesc, pe care il tine in mana, la Dardanele, Turcia. Atata vreme cat o sa fim "nombrilisti" si o sa credem ca suntem buricul pamantului, nu o sa facem absolut nimic. Parerea mea este ca trebuie sa incercam o apropiere cu Rusia. Rusii nu vor sa ii iubim, vor sa ii respectam si trebuie sa avem cu ei o politica de vecinatate si sa fim o zona de tampon, sa terminam cu placile strategice, pe care le aveam noi, care se misca precum niste placi tectonice, si sa ne vedem de vecinii nostri si de legatura pe care o avem cu ei, asa cum a facut Finlanda, care s-a batut, de era numita de rusi "moartea alba", cand venea peste lacul Ladoga, dupa care Mannheim, ofiter tarist al unei tari care a fost o gubernie a Rusiei, a fost ridicat de jos, cu o mana intinsa, ca dupa o bataie. Nu s-a terminat asa cum s-a terminat, cu o tradare nationala, darea pe mana unor oameni a maresalului Antonescu, pe care eu, personal, cred ca Stalin il respecta. In situatia in care suntem totdeauna, de la faimosul Buzel, Niculescu-Buzesti, ministrul de Externe al Romaniei dupa 23 august, si adevaratul ministru de Externe al Romaniei, pe vremea lui Ica Antonescu - deci de acolo lucrurile se incurca intr-un mod ingrozitor -, eu cred ca oamenii ar trebui sa nu mai repete greselile pe care le-am facut inainte, sa mergem, cum se spunea pe vremuri, cand eu eram un copil abia nascut, cu popoarele tinere. N-aveam ce cauta sa trecem Nistrul, in partea cealalta, si chiar Prutul si lucrurile s-ar fi aranjat. Eu poate ca vad lucrurile intr-un anumit fel - sunt un mare rusofil pentru ca ne inchinam cu trei degete si marea cultura romana iese din ortodoxie, iar marea cultura rusa iese tot din ortodoxie. Trebuie sa ne intoarcem la timpurile cand consilierul, nu cartograful - rusii si astazi tin secrete rapoartele lui Dimitrie Cantemir catre marele Petru cel Mare... Rusia are la ora actuala - nu e o chestie de statura - un alt Petru cel Mare. Deci noi trebuie sa ne apropiem firesc si sa terminam cu antipatia pe care o avem.
Axa Bruxelles -Londra-Washington si retur
Prof Iulian Fota, directorul Colegiului National de Aparare: In primul rand felicitari organizatorilor. E o initiativa mai mult decat binevenita, mai ales ca este un mare deficit de dezbatere publica in zona politicii externe, intr-o perioada in care foarte multe chestiuni sunt puse in discutie si noi, din pacate, ca tara bajbaim in multe privinte. Sunt o serie intreaga de politici extrem de importante care nu mai dau rezultate, care ar trebui remodelate, ar trebui reevaluate si primul pas il reprezinta dezbaterea publica, de abia ulterior vin deciziile politice mari. Si, in general, deciziile politice mari luate fara dezbatere publica stim ca sunt pline de imperfectiuni si, de obicei, nu duc la rezultate. Doua-trei idei mari vreau si eu sa subliniez. In primul rand, Marea Neagra va fi ce vor hotari popoarele din jurul Marii Negre sa fie. Si este un element important aici pentru ca eu cred ca este pentru prima data, cel putin in istoria ultimilor sute de ani, cand, datorita unor factori pe care cu totii ii stim, popoarele din jurul Marii Negre au posibilitatea si dreptul sa se explice. Stim ca Marea Neagra nu a fost o zona a democratiei pentru ca nici romanii, nici bulgarii, nici turcii, nici rusii, nici ucrainenii, nici altii nu prea erau lasati liberi sa se exprime. De obicei, deciziile erau luate de catre marile puteri si la nivelul conducerii fiecarui stat, de catre regimurile sau conducerile respective. Si este un element foarte important aici pentru ca populatiile din jurul Marii Negre, care au si acces acum la informatii publice, pot si deja isi exprima punctele de vedere. Deci Marea Neagra in viitor va fi in primul rand ce vor hotari aceste popoare. Nu vreau sa intru sa enumar popoarele pentru ca aici e o dezbatere in sine si deja am aflat cu surprindere si astazi ca exista si unele popoare noi in jurul Marii Negre si ar fi interesant sa discutam lucrul asta, dar alta data. Al doilea lucru... S-a vorbit de axa. Eu am alta parere decat dumneavoastra si vreau sa va spun ca axa a fost corecta. De ce spun lucrul asta? Ideea de a ne orienta si de a avea o politica cu mare deschidere catre doua capitale importante - Washingtonul si Londra - a fost corecta, pentru ca, daca ne uitam in presa internationala in ultimele saptamani, observam aceeasi deschidere catre aceste doua capitale, si in special catre Washington. Domnul Mihaescu stie, ca umbla mult prin Europa, revista americana Newsweek a avut acum vreo cateva saptamani chiar a avut pe prima coperta un articol de fond cu titlul "Sfarsitul antiamericanismului in Europa" - era inainte de vizita la Washington a presedintelui Sarkozy sau a cancelarului german Merkel - si tocmai asta scotea in evidenta: faptul ca noile conduceri atat la Berlin, cat si la Paris, vor avea o orientare mult mai proatlantica in politicile lor si vor strange relatiile cu SUA pe niste motive care nu tin de Marea Neagra, ci de globalizare si de gestionarea ei. Cand vine vorba de Marea Neagra, doua lucruri vreau sa va mai spun. In primul rand, s-a spus - eu am citit de la domnul academician Papacostea, dar lucrurile si Bratianu le prezinta... Pentru Romania, Marea Neagra, atunci cand Marea Neagra este o zona internationala, deschisa comertului si schimburilor comerciale, pentru Romania istoric a fost intotdeauna bine. Satul dac centralizat, formarea voievodatelor romanesti, Romania moderna, daca vreti, Romania moderna este facuta - o stim de la Zeletin - pe liberalizarea comertului cu grane in Marea Neagra si pe Dunare. Deci, pentru noi, este esential ca Marea Neagra sa fie o zona internationala, libera pentru comert, sa nu fie sub dominatia unuia sau altuia, pentru ca totusi, eu cred ca Lovinescu are dreptate cand spune, cu imperfectiunile de rigoare, modelul european a pus Romania pe un fagas mai bun decat cel turco-rusesc sau cel local traditional - si noi, din fericire sau din nefericire, le-am experimentat pe toate - stiind ca ceea ce este important in perioada imediat urmatoare nu este ca Romania sa aiba o politica proprie la Marea Neagra, avand in vedere asimetria de resurse si putere intre Romania si Rusia sau intre Romania si alte state de la Marea Neagra. Ceea ce important pentru Romania este ca in cadrul politicii Occidentului care usor-usor se formuleaza si care va fi din ce in ce mai vizibila si mai pregnanta - pentru ca stim ca o problema ca asta trebuie sa se coaca, ia un timp pana ia se contureaza , pana dospeste, dar la un moment dat cred ca, la acest moment, este clar ca Occidentul are deja o politica pe Marea Neagra (UE are, NATO are, SUA au) si cred ca pentru noi este important ca, in acest context occidental mai larg, sa identificam acele interese ale noastre particulare si, folosind contextul si ansamblul, sa ne promovam interesele. Pentru ca niciodata Romania nu va reusi sa avanseze nici pe relatiile cu Moldova, nici pe relatiile cu Ucraina, nici pe Marea Neagra, fara sprijinul Bruxelles-ului si al Washington-ului. Si aici este una din marile noastre provocari in viitor. Despre Rusia, ce vreau sa va spun? Rusia este intr- revenire de putere, se stie, intr-o cautare de influenta din ce in ce mai mare. Rusia are, totusi, o problema - si asta nu este vina nici a Romaniei, nici a Bulgariei, nici a Ucrainei, nici a Poloniei. Nu este vina noastra ca Rusia nu este atractiva din punct de vedere economic, ca modelul de societate pe care ei il dezvolta noi nu il consideram potrivit pentru noi. Nu este vina noastra ca incercam sa construim niste societati in care prosperitatea sa se distribuie cat mai echitabil, chiar daca in Romania mai e mult de facut, iar in Rusia se construieste o societate bazata pe oligarhie. Nu este vina noastra ca ne simtim mai in largul nostru in Occident decat in Est. Faptul ca suntem Occident nu inseamna neaparat ca Romania vrea sa fie agresiva fata de Rusia. Suntem prea mici si noi istoric ne-am invatat lectiile. Pe de alta parte, daca vrem sa redimensionam relatiile romano-ruse, cred ca si Rusia are lucruri de facut. Deocamdata Romania pastreaza invatamantul limbii ruse si, daca va uitati, interesant o sa vedeti ca din ce in ce mai mult se invata limba rusa, din motive economice si asa mai departe, in timp ce vedem alte spatii unde limba romana nu se doreste a se mai invata, unde ne sunt inchise scolile doar pentru faptul ca acolo se preda limba romana si stim foarte bine cine inchide scolile in Transnistria sau in Republica Moldova si in alte zone atunci cand vine vorba de invatarea limbii romane. Eu cred ca o relatie echilibrata s-ar putea face cu Rusia, dar nu in termenii pe care ii propune astazi.
Kosovo nu poate fi independent
Academician Dinu C Giurescu: Ceea ce voi spune sunt propriile mele reflectii si nu am deloc de gand sa dau cuiva lectii sau sa spun ca trebuie sa gandeasca asa. Ma voi referi intai la Romania, Rusia si la UE. Suntem parte din UE, politica noastra fata de Rusia sigur ca se va ghida dupa liniile generale ale UE fata de Rusia, dar Romania are si interese nationale proprii, care trebuie armonizate cu cele ale UE. Rusia este aici, Rusia este o mare putere, ponderea ei in geopolitica globala va creste cu fiecare deceniu. O permanenta a politicii externe romanesti ar trebui sa fie aceste relatii cu Rusia. Avem o experienta mult prea grea in trecut si recent pentru ca sa ne mai permitem luxul sa facem tot felul de declaratii la adresa Rusiei. Asta e una. A doua: Rusia si Marea Neagra. Pentru Rusia, Marea Neagra are aceeasi importanta ca Golful Mexicului pentru SUA. Lucrul asta trebuie bine inteles de toti riveranii, inclusiv de noi. Vrem sa tinem seama de asta, bine; nu vrem sa tinem seama, o sa tragem consecintele. UE are o anumita politica fata de Marea Neagra si fireste ca Romania se va inscrie in aceasta politica. Ca atare, am definit si politica fata de Marea Neagra a Romaniei. Kosovo... Am ramas, ca istoric, extrem de mirat si de socat de faptul de 21 de natii europene vor sa recunoasca de indata independenta Kosovo. Cum s-a obtinut aceasta independenta o stim foarte bine. Nu vreau sa intru in detalii ca sa nu mai sochez audienta. Pe de alta parte, inteleg faptul ca o etnie care este majoritara intr-o provincie doreste o dezvoltare cat mai completa... pana la un singur punct: despartirea teritoriala. Aici ma blochez complet ca istoric, pentru ca partea curioasa este ca cei care vor sa acorde imediat independenta Kosovo sunt cei care nu sunt loviti in nici un fel de acest act politic. Ei nu au nici un fel de primejdie. Toti recunosc pentru ca o dam altuia, nu ne priveste pe noi si nimic nu se va desparti din tarile noastre. S-ar putea sa gaseasca si alte formule, dar, pentru Romania, a recunoaste independenta Kosovo este nu putem. Eu, ca istoric, nu voi subscrie niciodata la acest lucru - vorbesc in nume propriu. In sfarsit, SUA, Marea Britanie, UE si Rusia sunt puteri globale, au interese globale, ca atare sa le lasam sa-si dezvolte punctele de contencios sau punctele de acord, sa le rezolve, in primul rand. Noi nu suntem indreptatiti sa luam partea nimanui. Suntem insa indreptatiti sa ne inscriem in politica UE fata de Rusia. Aceasta este parerea mea. Aveam 17 ani in 1945, cand a venit comunismul, am avut 62, cand s-au produs evenimentele din decembrie, sunt istoric, ma ocup de istoria contemporana a Romaniei, in ultimii 20 de ani, sunt concluziile mele proprii. Nu am nevoie sa iubesc Rusia, am nevoie sa o respect si sa gasim o modalitate de conlucrare, fiindca, in momentul de fata, niciodata nu au fost relatiile mai jos decat acum. E adevarat, e o reflectie emotionala. Ca unul care a facut parte din regimul comunist, stiu ca nu am iubit Rusia, dar mi-am schimbat parerea fata de ea in urma ultimelor desfasurari.
Constantinescu, regrete si riscuri
Prof Emil Constantinescu, fost Presedinte al Romaniei: Sunt dator sa explic si pozitia mea fata de Kosovo pentru ca, la un moment dat, am influentat politica regionala si nu numai, prin deciziile personale pe care le-am luat in acel moment in care ma gaseam aproape singur. A fost un context in care erau doi presedinti - Milosevici in Iugoslavia si Constantinescu in Romania - care, daca nu aveau probleme asemanatoare trebuiau sa rezolve probleme de o gravitate asemanatoare, la o alta scara. Dupa cum se stie, in acel moment am sprijinit interventia NATO in Kosovo, pentru ca eram presedintele Romaniei si urmaream interesele Romaniei. Iar Serbia avea un presedinte care urmarea sa apere interesele ei. De aceea am actionat intr-un anume mod, care, sigur, a dus si la inceperea negocierilor la Helsinki, la intrarea noastra in NATO si in UE si, mai mult decat atat, imediat in 1999 la o clementa care a scapat Romania de o incetare de plati si o prabusire economica. Pentru ca am negociat foarte dur acea pozitie a noastra, cerand plata inainte, nu dupa, pentru ca stiam ca plata dupa nu mai exista. Si spun asta pentru ca acum, in cazul Kosovo, asa cum am spus la Departamentul de Stat, consider si eu ca nu este corect ca independenta Kosovo sa fie recunoscuta. In mod clar, Romania, in noua ei pozitie, nu trebuie sa faca acest lucru. Am exprimat de ce: pentru ca, in acel moment, era un alt context, si personal mergand in Serbia, in Kosovo, in Croatia, dupa ce n-am mai fost presedinte, am constatat ca eram foarte popular la sarbi pentru ca ei au vazut ca eram impotriva lui Milosevici, nu a Serbiei, si i-am sprijinit foarte mult pentru schimbarea puterii, iar albanezii se simteau amenintati. Acum insa contextul este complet diferit. Daca, in acel moment, si pentru noi si pentru altii a existat proiectul largirii UE si largirii NATO ca spatiu de securitate si care a reusit problema Europei centrale sa o stabilizeze pentru ca minoritatile s-au simtit aparate in NATO si in UE, acest proiect este singurul care poate sa asigure pacea in Balcani. Deci trebuie sa se dea garantii de intrare in UE a tuturor statelor din Balcani. Numai astfel albanezii se pot simti in siguranta in cadrul statului sarb. Pentru ca altfel se declanseaza un joc periculos, care a si inceput. De ce nu Republica Srpska sa iasa din Bosnia - Hertegovina, care este o alta creatie artificiala, numai ca este o creatie artificiala occidentala, dar este exact ceea ce se intampla in Kosovo ceea ce poate sa ceara Republica Srpska. Si sunt o serie de tari care au probleme asemanatoare. Si exista riscul unei reactii in lant extrem de periculoasa, care poate afecta un organism elastic creat cum este cel al UE. De aceea, cred ca acum politica romaneasca trebuie sa se exprime cu demnitate maxima, luand act de noul statut pe care il are. Sunt stupefiat ca astazi, presedintele, primul-ministru, ministrul de externe nu isi dau seama ca Romania are cu totul alt statut. Ca in NATO si in UE exista niste regulamente bazate pe unanimitate, pe pozitia fiecarei tari. N-am observat nici un gest de unanimitate pana acum. Inclusiv problema romilor nu s-a pus pe agenda Consililui European din decembrie. Era primul lucru pe care trebuia sa il ceara diplomatia romaneasca. Problema Kosovo este un bun prilej ca sa ne exprimam punctul nostru de vedere. Nu ca pe o tradare, ci armonizarea unei pozitii la un context geopolitic si economic nou in care Romania trebuie sa isi afirme demnitatea.
Milan Petrovici, jurnalist sarb: Pot sa-i spun domnului presedinte pe care, la timpul sau, cand a fost de acord cu bombardarea Serbiei, l-am criticat dur. Astazi il felicit pentru schimbarea de pozitie, pentru ca regreta si afirma ca problema Kosovo trebuie tratata altfel. Milosevici era un foarte prost sahist, nu vedea nici o mutare. Domnul Constantinescu demonstreaza prin recunoasterea de astazi ca si dansul a fost un prost sahist, ca si Milosevici.
Romania Unita in Europa Unita
Victor Roncea: Intr-adevar, Kosovo ramane punctul cel mai fierbinte de pe harta UE, la ora aceasta, urmat de Transnistria. In concluzie, cred ca avem nevoie de sprijinul aliatilor strategici ai Romaniei, Marea Britanie si Statele Unite, si avem nevoie si de prietenia Rusiei. Cred ca un prim semn ca aceasta prietenie se poate contura ar fi sa lase Romania sa se intregeasca firesc, pana la Nistru, intr-o Europa cu adevarat Unita.
Au consemnat: Anne Marie LUPASCU si Luciana POP
Trimiteți un comentariu