Mai sunt sperante in cartier(e)

Editia online a NYTimes din 26 februarie 2005, mi-a dat o speranta in plus pentru exportul (cultural si nu numai) romanesc. In articolul "Internet Fame Is Cruel Mistress for a Dancer of the Numa Numa" ni se spune povestea lui Gary Brolsma, un tip de 19 ani, din New Jersey USA, pe care probabil l-ati vazut pe internet pana acum sincronizandu-si buzele pe "Dragostea din tei".

Oameni buni, nu ma imbat cu apa rece, dar daca un tanar american, cu tot ce (n-)are in cap la 19 ani, ajunge sa se maimutareasca pe un produs muzical al Romaniei contemporane cu atata succes, mai e speranta--cel putin pentru balansarea vreunui deficit...

Altfel, pot spune de muzica pop romaneasca, nu fara a aprecia acest lucru, ca e lipsita de inhibitii, are un stil si caracter aparte (ingredient esential pentru succes), desi gasesc cateodata ca face un haz de necaz excesiv. Se observa de asemenea o tendinta de a termina cuvintele in vocale. Probabil ca eliminarea, in felul acesta, consoanelor (dure) dela sfartsitul cuvintelor face limba romana mai cantabila...


Pentru un link la reprezentatia lui, click aici.

Pentru link la articol, click aici. NYTimes cere inregistrare pentru acces, dureaza numai cateva minute si e gratis.