Scrisoarea transmisă, din Franta, de Nicolae Titulescu generalului Ion Antonescu („conducătorul României” incepând cu 6 septembrie 1940), in care explică atitudinea sa, in calitate de ministru de externe, fată de Germania, Italia si URSS. In august 1936, Titulescu fusese demis din guvern. A incercat să explice politica sa externă intr-un volum ce nu a putut fi publicat decât după 1989, sub egida Fundatiei Europene Titulescu. Tot in 1940 ii transmisese un memorandum secret lui Carol II, in special pe tema relatiilor cu URSS.
Sursa: Arhiva MAE, via Adrian Nastase
Un comentariu:
Apararea colectiva si congruenta regionala: Nicolae Titulescu, fost ministru roman de Externe interbelic (1932-1936) a avut, incontestabil, geniul diplomatic al arhitecturilor de securitate, bazate pe cea mai functionala particularitate: convergenta regionala. El s-a materializat in proiecte privind micile vecinatati, dar si in tentative vizand mari vecinatati sau vecinatati indepartate. Tentativele din ultimele doua cazuri, vizand Germania si URSS, au lasat in urma lor o idee germinativa de securitate. Miezul ei este convergenta regionala, care izvoraste din unitatea geografica, continentala. Prin prisma preocuparilor de azi, as numi-o europenism. Sau paneruropenism. Ori eurasianism, in varianta extinsa a unitatii masei geografice. Aliatii si Axa nu s-au intemeiat pe baze de convergenta regionala. Incongruentele regionale le-au prabusit. Ce a urmat mai tarziu, dupa 1948, are in sine acelasi sambure al propriei negari. Cred ca identificarea titulesciana a particularitatii de congruenta regionala a apararii colective a orientat abordarea comprehensiva a germanilor si sovieticilor, ca parti ale aceluiasi intreg, continental. Aici aflam, in nuce, ceea ce politicienii romani vizionari din zilele noastre definesc, ca cerinta obiectiva, o politica si o diplomatie in toate azimuturile. Drumul spre vecinatatea geopolitica trece obligatoriu prin vecinatatea nemijlocita. Reluand ideea geopolitica a razbunarii geografiei, i-as adauga un argument, care mi se pare decisiv. Cauza razbunarii geografiei este, cred, tocmai incongruenta regionala. Apropierea si departarea sunt cele care dau asemanarile si deosebirile de cultura, civilizatie, obiceiuri, traditii, din care deriva congruentele si incongruentele regionale. In regiunea comuna poate fi citita atat o nota generala, de casa europeana comuna, cat si una specifica, de integrare europeana diferentiata, cu doua viteze sau pe doua inele. Ambele descriptoare ofera posibilitati diferite, care exprima si conserva diversitatea, in ultima instanta congruenta regionala. Unitatea in diversitate trebuie amendata cu corolarul unicitatii europene (la limita euroasiatice). Da, suntem simultan si uniti si diversi, dar aceasta unitate si diversitate se datoreaza unicitatii regionale europene, cu multiplii ei determinanti culturali si civilizationali. Nu putem decat sa speculam raspunsurile la intrebarea de istorie contrafactuala ce ar fi fost daca tentativele diplomatiei titulesciene de angrenari de securitate cu germanii si sovieticii s-ar fi finalizat. Esecurile nu s-au datorat lui Titulescu, ci sistemului in care acesta era prins. In primul rand, de catre cel de acasa. Dar si noilor tendinte din sistemul international. Nu avem naivitatea sa credem ca Hitler fusese adus pentru altceva decat pentru razboi. Dar atunci era greu de vazut acest lucru. Cei care l-au vazut, precum vizionarul Titulescu, au fost indepartati. In 1935/1936, cand mai erau 3-4 ani pana la razboi, nu existau indicii de evolutii contrare. Ma gandesc ca cele doua tratate de securitate propuse germanilor si pactul de asistenta mutuala cu sovieticii, ultimul agreat, dar anulat de carlisti si tataresti, pe un input evident berlinez, nu au avut in ele niciun gram de alternativa sau de concurenta, ci au fost turnate intr-un format exclusiv de coexistenta. Ideea de securitate europeana integrala, bazata pe congruenta regionala, a fost precursoare. Cea mai mare recunoastere a memoriei autorului ei, un geniu al diplomatiei romanesti si universale, ar fi sa fie preluata de urmasi si sa fie facuta o idee de succes.
Trimiteți un comentariu