ELECTORALE 2019

G-ral (r) Rogojan  În cazul particular al României, au existat situații nefericite, în care un prezidențiabil sau altul și-a manifestat disponibilitatea la trădare. Un candidat, de exemplu, era preferatul americanilor, iar contracandidatul, deși creditat și el ca mare prieten al Americii, având oarecare temeri că oponentul său ar fi mai mult dorit la Washington, a dorit să asigure Moscova de avantajele de care va beneficia Rusia dacă el va deveni președintele României. Un magnat autohton, cu vechime în relațiile cu rușii atestată de U.M. 0110 – Departamentul anti-K.G:B., i-a dat acestuia lista viitorului guvern al României. Acest candidat a câștigat alegerile prezidențiale. „Marja erorilor de soft“ l-a declarat însă victorios pe candidatul care, în realitate, fusese învins.

Actualul președinte, Klaus Iohannis, și-a lansat candidatura pe data de 27 septembrie 2014, dar despre faptul că va fi în mod cert președinte am aflat cu șapte luni înainte, în februarie. În aceeași lună, Crin Antonescu este părăsit de directorul său de campanie, Niels Schnecker, și s-a spart Uniunea Social-Liberală, după o vizită nereușită în S.U.A. a lui Victor Ponta. Anterior, în 2013, Niels Schnecker și-a îndeplinit exemplar ordinul de misiune de a-l decredibiliza irevocabil pe prezidențiabilul U.S.L. Crin Antonescu, cu prilejul unei vizite, care trebuia să fie de susținere, în S.U.A.

Avem exemple și pentru alte celelalte decât cele la care ne-am referit.

Trebuie spus că au fost și implicări ce exclud legitimitatea. Serviciile, când s-au implicat, au făcut-o la ordinul sau cu acceptul explicit ori tacit al președintelui, parte sau nu a campaniei prezidențiale. Ion Iliescu, de exemplu, pe fondul aversiunii sale față de Adrian Năstase, a refuzat ideea unui „sprijin discret“, real, pentru campania prezidențială a acestuia.

Nu trebuie excluse implicările la sugestia, mai mult sau mai puțin discretă, a unor puternici parteneri externi.

Nu pot rămâne neobservate complicitățile la securizarea unor manopere de deturnare a voinței electoratului și atitudine pasivă chiar față de fraudarea masivă a rezultatelor votului.

Este, în continuare, de actualitate complicitatea la falsificarea datelor statistice privind numărul populației votante. Cu un ecart de 2-3 milioane, 500.000 de C.N.P.-uri ale nimănui și circa 180.000 marja erorilor de implementare și operare în sistemul informatic, plus controlul și posibilitatea imixtiunii furnizorului cheii de criptare, toate acestea constituind premisele ca între turul I și turul II (citez Traian Băsescu): „Să se basculeze 2-3 milioane de voturi“.”

Mirel Palada    O echipă de rugby, oricît de bine ar juca, nu are nici o șansă în fața adversarului dacă arbitrul e de partea celorlalți. Nici o șansă.

În politică e ca în sport. Cînd două tabere se luptă, nu contează cît de bun ești, dacă arbitrul ține cu ceilalți.

Din 2004 încoace, asta se vede în România aproape în fiecare zi. Cine controlează justiția controlează arbitrul și regulile jocului și cîștigă întotdeauna.

2004, Năstase a cîștigat alegerile. N-a contat. Arbitrul a ținut cu ei. 2009. Gioană a cîștigat alegerile. N-a contat. Arbitrul a pus în sac cît trebuia. 2012. Băsescu a fost demis la referendum de către milioane de români. N-a contat. Noaptea, ca hoții, arbitrii au dat erată.

Mereu și mereu și mereu. Videanu fură? Nu contează. Nu e arestat. Blaga e prins cu sute de mii de euro în portbagaj? Nu contează. E bun, e de partea cui trebuie. Nu pățește nimic. Băsescu e dovedit că a încălcat legea privind poliția politică și a fost Petrov de cînd lumea și pămîntul? Nu contează. Președintele să trăiască.

Modelul dictatorial nu este o invenție nouă, românească. Naziștii l-au folosit. Sovieticii l-au folosit. Americanii l-au folosit.

Toți hegemonii știu un lucru foarte simplu. Cine controlează justiția controlează arbitrii. Controlează regulile jocului.

Își poate aresta adversarii politici cu legea în mînă. Își poate demoniza adversarii politici, acuzîndu-i de corupție, ca mai apoi justiția să-i "dovedească" imediat, întocmai și la timp, confirmînd propaganda.

E simplu. E dumnezeiesc de simplu. O rețetă aplicată în toată America de Sud. În Italia. În Grecia. În Turcia. O rețetă infailibilă.

Problema este că adevărata corupție este atunci cînd pervertești judecătorii și procurorii și întreg actul de justiție și construiești un stat dictatorial. Atunci cînd încalci Constituția și alterezi procesul democratic, pișîndu-te pe el de rezultat al votului și scoțînd din urnă ce trebuie.

Problema este că adevărata trădare de țară este cînd dărîmi guverne legitime, rezultate prin vot, singurul lucru care contează într-o democrație, și pe bază de operațiuni speciale specifice aduci la conducere pe unii pe care nu i-a votat lumea. Colectiv 2014. Comisarul european 2019.

Problema este că adevărata trădare de țară este atunci cînd dărîmi guvernul propriei tale țări pentru interese străine. Atunci cînd ții mai mult cu Merkel și cu interesele germane decît cu țara. Atunci cînd capitala ta este la Berlin, nu la București. Atunci cînd fidelitatea ta este către străini, nu către români.

Și mai și te bucuri și te lauzi în cadru oficial cum ți-ai vîndut țara nemților. Și mai și ai tupeul să-i acuzi pe ceilalți că sînt cu rușii, cînd tu de fapt pui țara pe tavă străinilor!

Problema este că nu se va întîmpla nimic. Justiția nu va acționa, pentru că este de partea lor. E cumpărată, e pervertită, e la ordin. Arestează doar pe cine trebuie.

Problema este că instituțiile de forță fac parte din această problemă. Armata. Serviciile. Justiția. Toți o miliție care controlează un teritoriu și un popor în interesul străinilor.

Problema este că au transformat țara într-o colonie, în care doar străinii au voie să decidă ce se întîmplă în această gubernie mediocră.

Problema este că românilor nu le pasă de asta. Avem așa un suflet de slugă în noi, încît nu ne pasă. Ținem mai mult cu străinii decît cu românii.

Îi considerăm superiori, semizei, ubermenschi, care au tot dreptul să ni se pișe în cap și să ne dikteze cum să ne trăim viața.

Cum să ne guvernăm țara. Cui să dăm peșcheșul de plus valoare și să ne și bucurăm că nu-i zice peșcheș, îi zice productivitate și globalizare și insulele Seychelles.

Problema este că va trebui să treacă o generație pentru a ne da seama cît de slugi sîntem.

Ca evreii în pustie, cînd au hălăduit 40 de ani pentru a pieri cei care se născuseră sclavi. Moise a fost un mare înțelept.

Ca turcii care au trebuit să aștepte 40 de ani, fix o generație, pentru a-și recupera țara.

Ca grecii care și ei au avut nevoie de o generație pentru a încerca să se lepede de hegemonie.

Problema este că trăim într-o țară care nu e nici liberă, nici democrație. Și populată de un popor cu suflet de slugă. O întreagă generație cu suflet de slugă. Care, evident, are mereu dreptate.

Pentru că, nu-i așa, poporul are mereu dreptate. Chiar și cînd e în minoritate, nu-i o problemă. Rezolvă băieții situația. Transformă din butoane minoritatea în majoritate.

Și ne place. Să vedeți voi mîine ce ne place..

Dan Diaconu    Înainte de a înjura vă rog să vă gândiţi bine. Tot circul pe care l-am trăit în ultimii treizeci de ani a culminat cu evenimentele de aseară. Un retardat care refuză o confruntare directă cu contracandidata sa urmează să fie ales preşedinte. Un retardat care, pentru a para momentul jenant în care se află, îşi organizează o chermeză mediatică jalnică unde nişte servitori îi pun întrebări atât de facile încât şi-un copil ar putea „trece peste moment”. Un prostovan care abia articulează bine, un sec, fără capacitatea de a raţiona, repetând ca un robot slogane golite de sens, iată actualul şi viitorul preşedinte al României. N-o simţiţi ca pe un afront personal? Nu vă simţiţi jigniţi de aşa o situaţie?

Absolut tot ceea ce se întâmplă cu noi are o cauză profundă, ţinând strict de sistemul politic instaurat după 89. Voi spune direct, fără ocolişuri: vinovăţia pentru stagnarea în acest hal a societăţii o poartă ceea ce generic numim democraţie. E un sistem abject în care permanent o ţară e nevoită să-şi reducă aspiraţiile la cel mai mic numitor comun. Simţim aceasta nu doar la noi, ci peste tot pe unde „democraţia funcţionează”.

Uitaţi-vă la Anglia, la Franţa sau Germania. Toate conduse de papiţoi mestecând concepte goale de sens. Uitaţi-vă la SUA - patria cea mai avansată în domeniul democraţiei - ce spectacol macabru înfăţişează. Uitaţi-vă peste tot şi veţi vedea doar state eşuate sau cotropite de forţe ilegitime care mimează aşa-zisa „egalitate deplină în faţa legii”.

Democraţia e virusul care a omorât societăţile tradiţionale rupându-le de tradiţie şi care, prin aceasta, a reuşit să înscrie lumea pe un drum fără întoarcere. Mai circumspecţi, englezii şi-au menţinut monarhia. Însă climatul democratic a detonat-o programatic astfel încât, în prezent, şi monarhia britanică e tot o formă fără fond.

În condiţiile în care este imposibilă întoarcerea în trecut, iar prezentul e din ce în ce mai obsedant, care ar fi soluţiile? În mod sigur continuarea în aceeaşi direcţie de permanentă „reducere la cel mai mic numitor comun” nu are decât o finalitate: prăbuşirea societăţii. La ce altceva te poţi aştepta de la o societate care se auto-prosteşte programatic pentru a respecta „canoanele stricte ale democraţiei”? Căci, nu-i aşa, pentru a fi toţi egali trebuie să fim toţi la fel de proşti.

Gândiţi-vă puţin la ceea ce v-am spus acum. E clar că nu mai merge aşa, că iluzia cu „fiecare are dreptul la opinia sa” costă prea mult. La ce bun ca un analfabet care nu înţelege nimic din această viaţă să influenţeze prin „dreptul lui” opinii fundamentate ale unor oameni care, cel puţin, au avut bunul simţ de-a studia o problemă. Un prost nu face altceva decât să voteze ce-i spune propaganda. Ori, a transforma propaganda în motor de canalizare socială e cea mai mare jignire pentru fiinţa umană.

În realitate democraţia nu există şi nu e funcţională. Terminaţi cu şabloanele şi priviţi realitatea în faţă: democraţia înseamnă un retardat incapabil în fruntea statului. Nu v-aţi plictisit de asemenea spectacole macabre? Hai mai bine să privim realitatea-n faţă şi să încercăm să găsim altceva mai bun care, cel puţin, va promite să împingă în faţă oameni oneşti nu proşti histrionici şi dominaţi de reacţiile maladiilor psihice care-i chinuie.

Constantin Gheorghe    Ludovic Orban, la Congresul PPE de la Zagreb, declară cu nonșalanță că în România a fost dată o lovitură de stat, pentru a oferi delicatei doamne Ursula von der Leyen majoritate PPE în Comisie. Iar românii sunt muți de fericire că au scăpat de Ciuma Roșie, și o să curgă laptele și mierea!

”„Cetățenii europeni au votat pentru popularii europeni și au oferit o victorie în alegeri pentru PPE la nivel european. Am obținut majoritatea în Parlamentul European. Socialiștii au sperat că vor pune președintele Comisiei chiar dacă nu au câștigat alegerile, însă în cele din urmă PPE a reușit să își impună președintele. Totuși, când am numărat comisarii, am descoperit o situație injustă. PPE nu avea majoritate în Comisia Europeană. Socialiștii aveau 10 comisari și popularii europeni aveau 9 comisari. Am decis în România să nu acceptăm această situație injustă, pentru că cetățenii au vrut să ofere majoritatea popularilor europeni. Așadar, am schimbat guvernul socialist cu unul popular european și am numit un comisar PPE din partea României, pe Adina Vălean”, le-a transmis Ludovic Orban liderilor PPE.”

Cum ceea ce s-a întâmplat în Parlament nu era posibil fără intervenția serviciilor secrete românești, care au ”cumpărat” prin șantaj voturile necesare aprobării Moțiunii și apoi aprobării noului Guvern, putem spune că am asistat la o lovitură de stat militară. Care este începutul fascizării Europei. Ceea ce s-a întâmplat în România se poate întâmpla oriunde în UE, dacă interesele Germaniei cer asta. Pentru că PPE înseamnă, de fapt, Germania.

Să cred că va cerceta cineva afirmațiile lui Orban? Cu Hellvig șef la SRI și cu Coldea activ în ”piață”, cu controlul pe care-l exercită serviciile asupra scenei politice? Cine se mai poate opune acestei veritabile mafii, care și-a uitat misiune, jurământ de credință, obligații morale?

Oricum, prieteni, suntem pe cont propriu. Ce putem spera este să nu ne terminăm viața într-un lagăr de exterminare. Atât! În rest, România a încetat să mai existe, românii, la fel. Exagerez? Nici vorbă! Cine să se opună regimului instaurat de Iohannis, când el este produsul celor de la care așteptăm ajutor? Ne-am făcut-o cu mâna noastră, pentru că nu ne-a păsat de nimeni și de nimic. Și pentru că nu iubim nici libertate, nici națiune, nimic! Asta e, să ne fie țărâna ușoară!

Constantin Gheorghe    PSD nu are de ales: trebuie să-și retragă candidatul din cursa pentru Cotroceni, procesul electoral este profund viciat, și să ceară anchetarea declarațiilor lui Ludovic Orban, făcute la Zagreb, la Congresul PPE. Nu poți continua să te faci că nu înțelegi că în România a avut loc o lovitură de stat, la ordinul Germaniei, lovitură executată de serviciile secrete românești, care au trădat la modul cel mai ticălos țara, și națiunea română. Pur și simplu am încetat să existăm, ca stat. Parlamentul este doar o marionetă. Guvernul este ilegitim și neconstituțional. Alegerile sunt profund viciate. Ne-am pierdut independența și suveranitatea. Și nu ne pasă? Atunci primim ce merităm!

Ana Maria State     Asta era clar de la inceput, chiar am si citit-o la mai multi oameni destepti, ca miza circului era comisarul. Problema nu e ce au facut ei, problema e lipsa de reactie de la noi, inclusiv a populatiei care mai intelege ce se intampla...

Constantin Gheorghe     Eu am scris primul asta, de multă vreme. Era evident că și madam Ursula e o marionetă, care habar n-are de viața ei. Oricum nu contează. Suntem pe cont propriu, și-i avem împotriva noastră exact pe cei care trebuie să apere statalitatea și continuitatea statului român.

Ana Maria State    mie imi place cum, in acelasi timp cu servilismul nostru, ii dam exemplu pe unguri si polonezi, cum se lupta ei pentru tarile lor. Suntem in aceeasi zona de “s-a stricat, nu s-a facut”, impersonala, in care doar bocim ca niste babe, pe ulita...

Cristina Zdritea    Cu regret constat că nimeni din PSD nu a spus niciun cuvânt.
Să ne scutească cu victimizarea dacă nici la aceste afirmații nu iau atitudine. Europarlamentarii erau plecați?
Ăsta este motivul pentru care Polonia si poporul polonez "pot" si noi nu. Pentru că niciun deputat sau senator NU SPUNE ADEVĂRUL, ci doar ce TREBUIE pentru alții.
Am mai zis, la locale si parlamentare să zică merci dacă vor lua 10%.

Gabriela Savitsky    Vezi să nu. E vina Viorichii (sic) că nu a numit pe altcineva, Bostinaru, Pascu. Ce nu înțeleg oamenii (unii) e că pe oricine ar fi desemnat, tor nu era bun că n-avea bască.

Dan Diaconu     A fost nevoie de un beţiv prost ca Orban pentru ca lucrurile să capete înţeles chiar şi pentru cei mai puţini la creier dintre mioritici. Gângurind pe un ton de beţiv sfătos, într-o engleză aproximativă în care acordul şi timpul erau scoase în afara legii, premierul nostru de carton a spus cu subiect şi predicat că dărâmarea Guvernului PSD a fost o operaţiune menită a asigura majoritatea PPE în Comisia Europeană.

De-aici însă încep problemele. Aşadar nu „performanţa”, nu „mişcările politice”, nu „votul românaşilor” sau „guvernarea dezastruoasă” au fost cauzele forţării schimbării de macaz politic, ci necesitatea ca PPE-ul să obţină majoritatea în Comisia Europeană. Ceea ce-a spus nea Ludo e deja un autodenunţ deoarece nu mai avem de-a face cu o mişcare politică, ci cu instrumentarea unei lovituri de stat coordonată din afară.

A fost nevoie de securiştii lui Ponta, alături de cei ai lui Tăriceanu, cărora li s-au adăugat acoperiţii rămaşi în PSD pentru a pune în scenă operaţiunea „căderea Guvernului”. Prin prisma informaţiilor lui Sică, lucrurile capătă sens. Să-l luăm pe Ponta. Mai ţineţi minte cum s-a întors el cu „foaia de parcurs” de la Barroso şi a cotit-o astfel încât să-l menţină pe băsescu - alt beţiv inconştient - în funcţia de preşedinte? Şi aia tot o operaţiune PPE a fost. Însă, dincolo de treburile care se văd la suprafaţă, de-a dreptul fascinant este mondul în care sunt puse la cale subteran aceste mişcări.

Cum lesne se observă, de fiecare dată când PPE are vreun interes, înainte de paiaţele aflate la vedere, se activează băieţii veseli din subteran. Astfel toţi acoperiţii din politică încep să devină nervoşi, în timp ce mâncătorii de căcat profesionişti - a se citi presaşii - intră în trepidaţie. Întreaga maşină a statului subteran se aprinde şi amplifică asurzitor fiecare eveniment. S-a împiedicat o babă pe stradă? „Nemernicii sunt de vină!” A nins? „Proştii e dă vină!”. Şi tot aşa. Zgomotul devine asurzitor şi, la momentul oportun, se dă lovitura. Ba un „Colectiv”, ba o „Moţiune”, ba mai ştiu eu ce.

Problema e că tot jocul e ilegal după orice standard. Chiar şi-n lumea de azi în care golanii din spatele scenei îşi fac de cap, un asemenea partizanat denotă unui provincialism incalificabil. Să dai o lovitură de stat - instrumentalizată de facto de către serviciile secrete ale propriei ţări - pentru beneficiul unui partid politic european e ceva incalificabil. E un comportament tipic de ţară africană, în care cu câţiva ţăcănei îţi poţi asigura controlul serviciului de securitate şi al armatei respectivei ţări.

Jocul aceste e de un atât de mare prost gust încât depăşeşte orice imaginaţie. Pur şi simplu ne descalifică. Nu mai suntem ţară, nici măcar colonie, ci o adunătură ineptă a cărei constantă este lupta împotriva bunului simţ. Este cât se poate de clar că suntem într-o disoluţie profundă a statului. Altfel nu poţi forţa aducerea la putere a unor amatori jalnici doar pentru că nişte prostovani din Europa aveau nevoie de un post în plus într-o construcţie cvasi-inutilă.

Nu-ţi trebuia minte multă pentru a înţelege că nu e nimic în spatele sloganelor de rahat repetate de gaşca de retardaţi care-l are pe prostul naţional în frunte. Însă acum, când se dovedeşte că în fapt tot tărăboiul n-a fost decât o altă pagină jenantă de tipul „a vrut sufleţelul tău comisar european?”, acum socoteala a devenit de-a dreptul obsedantă.

O spun de multă vreme, dar poate o s-o priceapă odată şi-odată toată lumea. De peste 150 de ani statul român este unul eşuat. Nu mai merge aşa. Pur şi simplu trebuie schimbat ceva în profunzime. N-ai cum să supravieţuieşti ca naţiune în condiţiile în care serviciile de securitate sunt penetrate de interese jalnice, iar armata se află în slujba duşmanilor poporului. N-ai cum să fii o naţiune în condiţiile în care Finanţele ţării sunt puse la dispoziţia multinaţionalelor, iar justiţia se comportă precum câinele turbat pus să-l devoreze pe cel care-ar trebui să-i fie stăpân. Ţara asta nu mai e ţară decât după ce o deparazităm cu totul. Trebuie să nu mai rămână piatră pe piatră, să readucem în prim-plan curţile marţiale care şapte zile pe săptămână, 24 de ore din 24 să nu facă altceva decât să condamne pe bandă rulantă toţi trădătorii care nu doar că au transformat ţara într-o epavă, ci s-au luptat pe viaţă şi pe moarte s-o menţină aşa.

Reţineţi constanta istoriei naţionale de până acum: după Cuza, de fiecare dată decontul a fost plătit de români, în ciuda faptului că am fost împinşi acolo unde nu ne doream de străinii de neam şi ţară pripăşiţi pe-aici. De fiecare dată cei care ne-au împins în dezastru au fost străini, dar de plătit am plătit noi. Nu v-aţi plictisit de acest joc stupid? Nu v-aţi plictisit să munciţi pentru a plăti pensii - care oriunde în lume echivalează cu salarii ale executivilor de rang A - în timp ce-i învinovăţiţi pe părinţii voştri pentru pensiile de rahat pe care le încasează? Nu v-aţi plictisit să vă ploconiţi în faţa unor funcţionari ai statului care-ar trebui să fie slujitorii voştri? Nu v-aţi plictisit să priviţi pasiv cum sunteţi jefuiţi „cu legea-n mână”? Nu vi s-a luat să vedeţi casta golanilor din justiţie comportându-se ca stat în stat pe banii voştri? Să vedeţi casta securiştilor jefuindu-vă pentru că „le dreptul legea”? Nu vi s-a luat de toate aceste mizerii?

O să vă repet un lucru simplu: Partidul Popular European e o gaşcă de proşti. La fel cum gruparea Socialiştilor Europeni e o altă gaşcă de proşti. La fel cum gruparea nu-ştiu-cum a lui Macron e tot o gaşcă de proşti. Toate aceste construcţii sunt de o inutilitate crasă. Ori, să ajungi tu ca ţară să dai jos un guvern doar pentru că o asemenea gaşcă de prostovani inutili avea nevoie de un comisar într-un organism castrat, asta deja nu mai e decât oligofrenie pe faţă. E ca şi cum te-ai hotărî să schimbi conducerea ţării pentru că un securist beat a pariat pe asta într-un cazino.

Vă rog să vă gândiţi bine la ceea ce vedeţi în faţa ochilor şi să nu mă mai întrebaţi „ce-i de făcut?”. Dacă nici acum nu realizaţi ce e de făcut, atunci e grav!

Gheorghe Piperea    Musiu Orban L. a spus la Zagreb, la congresul Partidului Popular European, ca guvernul PSD trebuia dat jos pentru a asigura majoritatea PPE in Comisia Europeana.

Gura pacatosului mahmur după șlibovița în exces adevăr grăiește.

Deci, de aia dl Johannis (prezent si el la congres, in respectul deosebit al Constitutiei, care spune ca presedintele in functie este independent politic) vrea sa scape tara de pesedeu si de aia este in război cu ciuma rosie. O Românie normală este un instrument al unor jocuri politice si sekuristice făcute “afară”, adica în acel tărâm magic si vag definit din visul românilor care vor “o țară ca afară”.

Trump dislike this.
Macron n’est pas d’accord avec cette strategie.
Путин абсолютно в восторге.

Noi, cei de-acasă, însă, suntem “lămuriți”. Alegerile de mâine sunt “libere”, iar votul nostru chiar contează. Cam ca în zicala lui Mark Twain...

Constantin Gheorghe    Să zicem că scoaterea PSD în afara legii ar fi un act acceptabil, prin motivații. Nu e, dar să zicem. Ce probleme ale României rezolvă acest act extrem, fără precedent în UE, pentru că nu este vorba despre nu știu ce grupuscul extremist, ci despre un partid absolut constituțional și legal, votat de milioane de oameni, care dus România exact în direcția intereselor sale fundamentale: UE și NATO.

Scapă Iohannis de o bătaie de cap. Fie! Își pune guvernele lui. Fie! Își aranjează majoritățile lui parlamentare. Fie și asta! Dar pentru ce? Care este planul lui pentru România? S-o bage în UE? Păi e acolo! S-o bage în NATO? e acolo! S-o bage în Schengen? Pentru asta nu e nevoie de cvasi război civil!

S-o ofere drept ofrandă zeilor Berlinului și Bruxellesului? Or fi ăia cum or fi, dar astfel de lucruri se fac mai subtil, nu cu parul. Și oricum au dovedit că, indiferent care ar fi culoarea guvernului de la București, au suficiente mijloace să îl aducă pe drumul cel bun, fără să se compromită.

Mie mi se pare mai degrabă o operațiune privată, în care se amestecă ”armonios” grupuri de interese economice din Germania, Austria, Olanda, poate și Franța, ceva americani, oameni din serviciile de informații, din România și din afara ei, indivizi din PPE, care s-au mai folosit de acoperirea partidului pentru a atinge interese strict private. Au la dispoziție o întreagă mașinărie propagandistică, o fabrică de fum, care îi ține ascunși privirilor românilor.

Toată povestea asta poate compromite grav UE, într-un moment extrem de delicat pentru ea. De fapt, și asta nu înțeleg cei de la Bruxelles, viitorul Uniunii nu se joacă în Marea Britanie. Viitorul ei se joacă în România. Iar dușmanii Uniunii stau la pândă, și vor folosi cazul ”România” împotriva Uniunii. Trump de mult îi așteaptă la colț. Faptul că s-a oprit la Ucraina nu e neapărat pentru a-l lovi pe Jo Baiden. Ci pentru a lovi mai ales Germania, cea care a declanșat criza din Ucraina, după care n-a mai știut ce să facă. Sincer, cât de greu le va fi americanilor să arate cu degetul spre Germania, în cazul unei crize grave în România? Având consolidată prezența în Polonia și în Ungaria, alte țări fericite cu prostiile Berlinului și Bruxellesului?

E doar o parte a problemei lui Iohannis, dacă se lasă purtat de val și depășește niște limite. Să fim serioși: ca să ne stoarcă de bani pentru armament, Washingtonul nu are nevoie de Iohannis, și nici de liberali la Palatul Victoria. Pesediștii au luat deciziile referitoare la achizițiile de armament. Și oricine ar face la fel, adică va plăti stoic taxa de protecție! Și atunci? Atunci americanii vor un singur lucru: stabilitate politică și socială. Cine bagă bățul prin gard, la București, va simți palma grea a Unchiului Sam, mai devreme sau mai târziu. Grav este că am ajuns un stat atât de slab, încât o mână de combinagii îl poate trece pe numele ei...