Sunt doua posibilitati. Este asa si n-avem ce-i face. Sau e intoxicare pro-Ponta. Afganistanul e plin de minerale, mult mai la suprafata, fara bataie de cap (vezi aici, vezi aici...)
De ce s-a dus Ponta la Berlin? Ce a avut să-i comunice Angela Merkel politicianului român? Surse din zona serviciilor secrete ne sugerează lucruri care ne fac pielea de găină. E foarte adevărat că majoritatea premierilor români din ultimii ani au fost chema
ţi la Berlin, însă atunci pentru diverse afaceri "mărunte". Atât Boc, cât şi Tăriceanu de două ori, au fost chemaţi de c
ătre Merkel pentru a primi diverse instrucţiuni.
De astă dată, Ponta a stat la o întâlnire formală, în biroul cancelarului German în spatele uşilor închise doar 7 minute. 7 minute în care i s-a comunicat ceva. Conform relatărilor oficiale, discuţia lui Ponta cu Merkel a durat doar 4 minute, însă martorii oculari spun că 7 minute. Mai trebuie amintit că Ponta a fost primit neobişnuit de protocolar, cu gardă de onoare şi tot dichisul specific vizitelor la nivel înalt.
După întâlnirea formală, a urmat un dineu oferit de Angela Merkel în contextul vizitei premierului român. Dineul a început aşa cum era programat la orele 19:30, urmând ca acesta să dureze până la 20:45, însă s-a prelungit cu aproape o oră. Premierul român şi cel german au discutat tête-à-tête pe terasă, între 4 ochi aproximativ 30 min. Apoi, cei doi s-au întors în sala dineului şi au luat loc alături de consilieri.
Mai trebuie spus că dineul a fost de fapt un work diner, întrucât la el au participat şi consilierii ambelor părţi, iar în urma discuţiei de pe terasă, s-au semnat anumite acte.
"După discuţia de pe terasă (la care nu a avut nimeni acces), Ponta a fost terminat", spun martorii oculari. Din ceea ce a răzbătut din sala dineului, se pare că pe terasă Merkel ar fi spus ceva despre Roşia Montană. Discuţia pe această temă a continuat şi înăuntru, însă foarte voalat, cu referiri dese la Transilvania. De asemenea s-au făcut dese referi la autonomie.
Acum începe partea extrem de interesantă a poveştii. Şi îi spun poveste pe bună dreptate. Dacă până acum m-am menţinut în a relata fapte care pot fi verificate, de aici intrăm pe un teren pur speculativ, în care se încurcă informaţii contradictorii.
Vă rog aşadar - ca îndemn general - să nu credeţi nimic din ceea ce auziţi şi doar jumătate din ceea ce vedeţi cu proprii ochi.
Sursele noastre pretind că adevărata miză a întâlnirii din iunie de la Berlin ar fi Roşia Montană, cu implicaţii geopolitice ameţitoare.
Pe scurt, Merkel l-a anunţat pe tânărul politician român că personaje supra-statale şi supra-politice sunt interesate de resursele de la Roşia Montană şi că ele vor fi luate oricum. Dacă devine necesar - deşi cancelarul ar fi specificat că momentan nu se pune problema - Transilvania capătă în întregime calitatea de stat suveran, cu un guvern propriu instalat la Cluj. O altă variantă doar de pedepsire, ar fi declararea unei Regiuni Autonome Maghiare (RAM) cu un guvern propriu la Tg. Mureş, recunoscut rapid de ţările NATO şi în special de Statele Unite, dacă oficialii României nu găsesc căile potrivite pentru exploatarea zăcămintelor.
Partea bună e că nu interesează pe nimeni cine anume operează acele resurse, important e ca ele să ajungă acolo unde trebuie indiferent de costuri. Astfel s-a dat undă verde României să opereze zăcământul aurifer, dar mai ales pe cel de metale rare, inclusiv wolfram.
Ponta şi-ar fi exprimat îngrijorarea pentru cariera sa politică, dat fiind faptul că în rândul cetăţenilor români, Roşia Montană a devenit un subiect extrem de delicat. Fără menajamente i s-a spus că dacă nu face ceea ce trebuie, chiar pe timpul mandatului său, România se va destrăma, iar cei interesaţi vor discuta problema direct cu noile oficialităţi ale Transilvaniei.
De asemenea s-a discutat problema politică a împingerii graniţei NATO (UE) pe Nistru, iar Ponta a primit asigurări că acest lucru e aprobat deja de către Kremlin. În mod firesc există o opoziţie puternică din partea Ucrainei, însă această opoziţie e neglijabilă din punctul de vedere al Berlinului şi Washingtonului.
S-a abordat în acest context şi noul proiect Nabuco - Nabuco West. Acesta ar urma să fie semnificativ mai mic şi să traverseze doar Bulgaria, România şi Ungaria, ajungând în Austria, Turcia şi Georgia fiind lăsate pe dinafară. În acest context Turcia s-a îndreptat spre alt proiect - TANAP (Conducta Trans Anatoliană), care în viziunea Turciei ar putea fuziona mai târziu cu Nabuco Vest.
Germania are astfel un interes absolut pentru Nabuco, în orice context, astfel că l-a îndemnat pe premierul român să facă lobby pentru trecerea la realizarea proiectului.
Mai multe detalii despre acest proiect aici
În acest context Ponta a luat act de realităţile politice la nivel înalt şi de lupta fără scrupule pentru resurse. A promis că va susţine toate proiectele Germaniei în regiune şi a lăsat să se înţeleagă că Merkel poate transmite superiorilor domniei sale acordul său pentru ORICE PROIECT ÎN ORICE FORMULĂ, câtă vreme România e lăsată în graniţele sale.
Drept recompensă Merkel l-a mângâiat uşor pe cap cu posibilitatea ca Dimler Benz să construiască o fabrică în România, unde să se producă cutii de viteze pentru Mercedes. Deja constructorul german are o filială la Cugir, unde a promis să investească 300 mil. euro. Ponta a discutat şi cu Deutsche Bank care doreşte să deschidă un serviciu financiar la Bucureşti, oferind astfel 700 de locuri de muncă.
Întrebat fiind la întoarcere, unde a afişat o mină macabră dacă o poate considera prietenă pe Angela Merkel, Ponta a spus "Sunt premieri în Europa pe care nu m-aş feri deloc să-i numesc prieteni: e prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, cancelarul Austriei sau premierul Slovaciei, a răspuns Ponta. Nu pot să spun acelaşi lucru despre Angela Merkel, însă ea este un om foarte pragmatic şi foarte raţional în ceea ce face şi nu ştiu dacă are prieteni sau neprieteni în România, dar în mod sigur vede relaţiile româno-germane într-un mod extrem de raţional. Faptul că am discutat în viitor, care va fi poziţia României sau care e poziţia Germaniei, înseamnă că m-a considerat un partener de discuţie" – sursa .
Rezumat: Ponta a fost anunţat că harta Europei de Est se poate modifica în orice moment dacă România nu face ceea ce trebuie. Alipirea Moldovei la România, dar şi pierderea Transilvaniei întregi sau crearea unei enclave maghiare în interiorul Statului Român sunt raţiuni care depăşesc o Românie în metastază. O Românie fără armată, fără economie în general, fără agricultură sau elite intelectuale.
Se pare că din raţiuni care nu au nici o legătură cu România sau Moldova, această unire formală se va face, întrucât UE şi SUA sunt interesate de împingerea spre Est a graniţei NATO. Ceea ce l-a "terminat" însă pe premier a fost exact posibilitatea ca odată cu unirea Moldovei cu România, să aibă loc desprinderea Transilvaniei.
În contextul în care cererile UE pentru crearea unui stat ţigănesc în Sudul României devin tot mai vocale, misiunea lui Ponta e extrem de complicată. El are de ţinut în frâu o Românie gata să se destrame prin ea însăşi.
Indiferenţa poporului român la valorile reale ale vieţii şi îmbuibarea sa cu cârnaţi timp de peste două decenii ne-au adus aici. Ca România să nu mai însemne absolut nimic în relaţiile internaţionale. Ea poate face acum doar politică şi răspunde cu "Da, să trăiţi, aşa vom face" celor interesaţi de resursele sale excepţionale.
--
9 comentarii:
După debarcarea de la șefia guvernului și a PDL, Emil Boc a ieșit din lumina reflectoarelor și a tulit-o înapoi, la Cluj, de unde nu se mai prea aude de el, cu excepția opiniilor unora legate de șansele sale la președinția României, în 2014.
Pînă la a ajunge, însă, președintele tuturor românilor, Boc se implică în niște manevre cel puțin dubioase, care lasă loc unor speculații de cu totul altă natură.
Un eveniment care a scăpat atenției presei de la noi s-a petrecut în luna octombrie, la Munchen. Mai precis, despre el s-a scris în cîteva articole de business, dar fără anumite detalii demne de luat în seamă.
Între 7 și 9 octombrie, Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană a organizat pentru a doua oară standul comun al României la EXPO REAL München - cel mai mare târg european pentru proiecte imobiliare şi investiţii la nivel internaţional.
În calitate de expozant s-au aflat firme românești, primării de municipii șamd
scopul fiind promovarea de programe investiţionale. În plus, la ediţia din acest an EXPO REAL și-a propus să aducă în centrul atenţiei ţările din Europa Centrală, Europa de Est şi Sud – Est, ceea ce a făcut ca, în programul de conferinţe al Forumului de Investiţii, aceste ţări să fie plasate în prim-plan.
Potrivit presei de la noi, „România ca destinaţie investiţională” a fost tema majoră propusă pentru conferinţă de Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană, prin intermediul căreia s-a dorit trezirea interesului investitorilor străini pentru piaţa românească. Din partea Guvernului României, la conferinţă a participat Costin Mihalache, consilier de stat la Cancelaria Primului Ministru, care a transmis participanţilor disponibilitatea şi dorinţa României de a atrage şi sprijini investitorii străini.
Numai că, în timp ce reprezentantul guvernului și cei ai C.C.I. Româno-Germană vorbeau despre oportunitățile de investiții în România, cîțiva pași mai încolo, un stand expozițional măricel avea o cu totul altă viziune (vezi foto).
Mai precis, o serie de companii, plus reprezentanți ai administrației locale și județene clujene și ai mediului academic din Cluj s-au reunit într-un stand comun, sub numele generic ”Transylvania Evolution” (Evoluția/Dezvoltarea Transilvaniei) girat de însuși Emil Boc, primarul orașului de pe Someș și de Horea Uioreanu, președintele CJ.
Tot în cadrul evenimentului, a fost organizată o conferință comună cu tema "Transylvania - building an Innovation Region".
Scenariul fusese pregătit din timp, cu grijă, odată ce o decizie a consiliului local Cluj din septembrie aloca bani de la bugetul primăriei lui Boc pentru organizarea standului ”Transylvania Evolution”.
Dacă firmele clujene ar fi promovat strict imaginea municipiului condus de Boc ori a județului în cauză, ar mai fi fost cum ar mai fi fost.
Numai că brandul promovat de ardelenii sus-pomeniți a fost al întregii Transilvanii, lucru mai greu explicabil.
De altfel, pe siteul oficial al Transylvania Evolution sunt aruncate, ca într-o doară, informații precum cea conform căreia PIB-ul pe cap de locuitor din Transilvania este cu 10 procente mai mare decît media țării, ori că Transilvania are un aport la PIB-ul național de peste 35% din totalul acestuia.
Încă mai grav, la standul de la Munchen și în pliantele publicitare distribuite zecilor de mii de vizitatori, harta Transilvaniei era atent decupată și mărită în raport cu restul țării(vezi foto).
Vasăzică, noua strategie de imagine a României este promovarea pe bucăți?
Interesant, mai ales din partea unui politician, Emil Boc, căruia în mod oficial (și neconstituțional) i s-a cedat acum un an de către șeful statului dreptul de primi onorul de Ziua Marii Uniri.
Situația este cu atît mai delicată cu cît Estul Europei a reînceput să fiarbă, și se vorbește tot mai intens de revenirea Moldovei la România, dar și de un posibil referendum prin care Transilvania ar putea deveni provincie de sine stătătoare, după modelul referendumului scoțian, programat anul viitor.
Cînd la un eveniment de dimensiunile Expo Real Munchen, ultramediatizat în cercurile economice mari ale lumii – și încă la o ediție care urmărea oficial promovarea aparte a statelor din Est - se face un asemenea lobby pentru provincia istorică Transilvania în dauna României, în ansamblu, ceva nu e în regulă oricît de relaxat ai privi situația.
În aceste condiții, se pune întrebarea legitimă: ce jocuri oculte se fac în Transilvania? (Bogdan Tiberiu Iacob)
La iniţiativa Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germane (AHK România), care a organizat pentru a doua oară un stand comun al României în cadrul târgului imobiliar Expo Real München, desfăşurat în perioada 7-9 octombrie, în programul de conferinţe al Forumului de Investiţii a fost inclusă tema „România ca destinaţie investiţională”.
Obiectivul urmărit a fost ca, prin intermediul acesteia, să se trezească interesul investitorilor străini pentru piaţa românească.
Din partea Guvernului României la conferinţă a participat domnul Costin Mihalache, consilier de stat la Cancelaria Primului Ministru, care a transmis participanţilor disponibilitatea şi dorinţa României de a atrage şi sprijini investitorii străini.
Mihalache s-a referit de asemenea la perspectivele dezvoltării macroeconomice a României, reconfigurarea cadrului legislativ pentru investiţii străine, la legea parteneriatului public-privat, dar şi la achiziţiile publice.
Markus Neurauter, Managing Director Raiffeisen Evolution şi Dietmar Reindl, Director Office, Logistics, Hotel, Immofinanz Group au conturat pe parcursul dezbaterii o imagine pozitivă asupra dinamicii pieţei imobiliare din România, în special pentru segmentele retail şi spatii de birouri.
Conform afirmaţiilor arhitectului Şerban Ţigănaş, Preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România, calitatea construcţiilor pe piaţa internă s-a îmbunătăţit constant în ultimii 5 ani, iar numărul clădirilor verzi a crescut exponenţial.
Ţigănaş a subliniat importanţa sprijinului oferit de autorităţile locale prin acordarea de facilităţi fiscale investitorilor străini şi prin simplificarea procedurilor de obţinere a autorizaţiilor necesare. Astfel de măsuri sunt necesare pentru atragerea de capital străin în diferitele oraşe şi regiuni ale ţării.
EXPO REAL München este cea mai mare expoziţie europeană pentru proiecte imobiliare şi investiţii la nivel internaţional.
Standul României a fost reprezentat la aceasta ediţie, pe lângă Primăria Municipiului Bucureşti, de companii private din sector cu activitate în proiectare, construcţii şi dezvoltare de proiecte civile şi industriale: Lupp Projekt Transilvania, Plana-Innova şi WDP Development Romania.
Primăria Municipiului Bucuresti a prezentat în cadrul târgului oportunităţi de investiţii care privesc construirea în zona centrală a trei parcaje subterane, investiţii care pot fi realizate utilizând parteneriatul public-privat.
Construirea viitorului Patinoar şi a Arenei Multifuncţionale sunt alte două iniţiative ale Municipiului Bucureşti care au fost aduse la cunoştinţa participanţilor de specialitate interesaţi.
De asemenea au fost prezentate proiecte de infrastructură care sunt în curs de realizare sau urmează a fi implementate, oferindu-se astfel posibilitatea viitorilor investitori de a dezvolta proiecte în zonele astfel viabilizate.
Eu sunt convins de a doua variantă, anume că e intoxicare pro-Ponta.
Nu-l văd pe Ponta aşa un mare caracter încât să se sacrifice pe tăcute pe altarul patriei şi nici nu cred că are nevoie să-i sucească mâna la spate Merkel ca să facă porcării.
Emil Boc, despre care s-a comentat mai sus, nu a promovat proiectul RMCG cât a fost premier, aşa cum a făcut-o Ponta, iar la Cluj există o opoziţie faţă de acest proiect cel puţin la fel de mare ca la Bucureşti. Mai mult decât atât, şi Budapesta se opune.
Deci sperietoarea cu ungurii, din partea cui o fi lansat-o pe piaţă, mi se pare puţin aşa ... chutzpah, pe evreieşte.
Ce-i drept însă, povestea are rădăcini în realitate, şi anume în folosirea Transilvaniei ca instrument de şantaj atât la adresa României, cât şi a Ungariei. Iar şantajul a fost exercitat (într-un mod atestat istoric) de Germania şi URSS.
De aceea Hitler nu le-a dat toată Transilvania în 1940: a dorit să poată şantaja în continuare cele două ţări.
La fel au procedat ruşii cu regiunea autonomă: nu au satisfăcut în totalitate doleanţele niciunei părţi, păstrându-şi pârghiile de şantaj.
Nu este atestat istoric, dar sunt convins că occidentalii au folosit în acelaşi mod problema după 1989.
De exemplu, în anii '90, România nu era chiar aşa pro-occidentală cum se crede. Puţină lume îşi aminteşte sau recunoaşte teama provocată de aderarea Ungariei la NATO înaintea noastră, care cred că a contribuit mult la orientarea politicii româneşti în perioada următoare, în condiţiile în care pe atunci Rusia lui Elţîn nu putea fi luată la modul serios în considerare ca alternativă, iar China nu era ce-i acum, nici pe departe.
Indiferent însă dacă este sau nu adevărată povestea, pentru mine mai importantă este întrebarea: dacă ar fi adevărat, ar merita? Adică menţinerea frontierelor vestice actuale chiar merită orice sacrificiu, în lumina atitudinii românilor ardeleni faţă de restul ţării?
Această atitudine este ce-i drept produsul unui război psihologic neîntrerupt vreme de 95 de ani, dublat de proasta guvernare de la Bucureşti şi slaba apărare a Bucureştiului faţă de acest război.
Deci această atitudine a ardelenilor nu le poate fi imputată în totalitate.
Totuşi, parcă prea uşor au căzut pradă acestei propagande, şi asta încă din anii '20 ai secolului trecut, nu de azi, de ieri.
Prea uşor şi cu prea mult entuziasm, pentru a nu lua în calcul şi varianta lipsei de patriotism şi de fidelitate.
Gabriel, iti multumesc pentru acest comentariu, care este in mod evident si expresie a framantarilor tale de ceva vreme.
N-am cum sa nu fiu de acord cu analiza ta, insa la o privire mai atenta lucrurile par a se precipita. Ponta nu a putut sa se achite decoamdata de ce a promis, nici la intern, nici la extern. Vin alegeri... Da, Ponta a pus masinaria in miscare pentru a ridica $2 miliarde de pe piete, insa ce naiba poate face cu acesti bani mai mult decat sa plateasca amenzile la FMI, sa tzina lumina aprinsa si sa faca pe darnicul cu alegerile. Asta daca promisiunile lui mai valoreaza ceva...
Sa revenim, mai e ceva de facut (d)in Romania sau asteptam resemnati mutarile?
Gandindu-ma un pic mai mult la problema transilvana, pana la urma, ORICE se va cere in numele Transilvaniei daca romanii nu-s dispusi sa arate cat valoreaza Transilvania pentru Romania.
Se spune deja ca mult au fost acceptate dela Iliescu incoace pentru ca altfel s-ar fi rupt Transilvania. Numai ca in alte timpuri, cand Romania si Finlanda au fost somate sa cedeze in fatza celui mare si rau, Romania s-a supus, Finlanda s-a batut si castigat respectul bestiei.
Asa ca trebuie spus, cu pretul pe care romanii sunt dispusi sa-l plateasca, Transilvania nu-i articol de negociere.
Românii s-au bătut pentru Transilvania şi în 1916-1918, şi în 1920, şi după 23 august 1944.
Poate am arătat suficient şi vine acum timpul să arate şi ardelenii cât de mult valorează pentru ei România - dacă valorează ceva.
Timpul chiar s-ar putea să vină, pentru că, după independenţa Scoţiei de anul ăsta, am senzaţia că, vorba lui Preda, timpul nu o să mai aibă rabdare.
Jertfele acelea au fost atunci. Acum totul este din nou pe masa de joc.
In ceea ce ne priveste, nu cred ca Scotia e momentul adevarului, ci Ucraina, pe care o vad deja partitionata--mai ales daca lui Putin ii convine o fractiune.
Nu cred că Ucraina e momentul adevărului. Cu Ucraina nu se ştie ce se va întâmpla.
Referendumul pentru independenţă din Scoţia, în acest an, e o certitudine (18 septembrie 2014).
Au mai avut cică unul prin anii '70 în care au votat pentru independenţă majoritatea celor care s-au prezentat la urne dar a picat pentru că trebuia ca minim 40% din electori să voteze "DA".
Independenţa Scoţiei şi nu tulburările din Ucraina va fi fitilul care va arunca în aer frontierele europene (Belgia, Spania, poate chiar Italia, nu mai vorbim de noi).
De aici, răspunderea ardelenilor. Dacă ei n-o cer, puţin probabil să se întâmple. Dacă vor adera în mod majoritar la mitul Regatului care trăieşte pe spinarea lor, se va întâmpla.
La un moment dat, se va ajunge nu la arme, ci la urne.
Şi nu ştiu de ce nu trebuie să conteze trecutul. Până la urmă, nu doar regăţenii trebuie să dorească România Mare. Aş vrea să aud de acolo şi altceva decât ifose şi jigniri.
După independenţa Scoţiei problema se va pune aşa: iată, o mare putere economică şi militară, dotată chiar şi cu un arsenal nuclear, a respectat voinţa cetăţenilor dintr-o parte a teritoriului său.
Voi cum vă permiteţi să interziceţi asta Ardealului? Cu siguranţă atât Marea Britanie, cât şi Scoţia vor susţine cauza pe plan internaţional.
Trimiteți un comentariu