Fotografii de sorin onisor
27.1.13
25.1.13
de (la) Mircea Platon celor care gandesc (pe)romaneste
"Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi se pare că s-a întrecut măsura. Şi m-am gândit ce se poate face. Concret.
1. Le propun doctoranzilor români din ţară şi din străinătate să scrie teze de doctorat şi articole în limbi de circulaţie internaţională pe tema românofobiei şi a stereotipurilor (din mass-media, din manuale, din monografiile de specialitate) referitoare la români şi la est-europeni. Mă refer la români şi la est-europeni înainte de instaurarea regimului comunist, în timpul regimului comunist şi după căderea regimului comunist. Cum observ că toată lumea e preocupată de filme, le sugerez criticilor şi istoricilor de film să analizeze stereotipurile referitoare la est-europeni (polonezi, români, maghiari, sârbi etc) vehiculate de cinematografiile (benzile desenate, romanele de spionaj) occidentale. Am vreo câţiva ani de când adun/analizez material în acest sens şi garantez că că se pot scrie zeci de teze pe acest subiect.
2. Propun ca statul român să obţină fonduri europene pentru a finanţa studii referitoare la discriminarea la care sunt supuşi cetăţenii români de orice origine etnică şi socială pe piaţa UEuropeană/globală a muncii. Trebuie făcute studii care să cerceteze corelaţia dintre discriminare-alcoolism/consum de droguri-sinucidere în rândul comunităţilor româneşti din străinătate. Există, de exemplu, studii referitoare la discriminarea imigranţilor italieni în Elveţia anilor 1950-60.
3. Trebuie ţinute - şi în ţară (în cadrul facultăţilor de Istorie, Sociologie, Antropologie etc), şi la universităţi din Occident (în cadrul Departamentelor de Istorie sau de Studii Est-Europene) - cursuri despre stereotipurile referitoare la români/est-europeni, cursuri unde să se studieze - cu instrumentarul analitic-conceptual al studiilor culturale-multiculturale din academia zilelor noastre - românofobia şi anti-est-europenismul.
Fac aceste propuneri în ideea că România post-comunistă ar trebui tratată ca orice societate post-colonială şi că traumele ei economice, identitare şi politice ar trebui studiate şi evaluate cu instrumentele studiilor post-coloniale."
Bravo!
P.S. Pentru cei care vor sa citeasca textul complet, iata linkul: http://focuriinnoapte.blogspot.ca/2013/01/argumente-pentru-o-noua-directie.html
P.P.S. Intre timp, o discutie intreaga s-a declansat pe marginea acestui articol la pagina de Facebook a lui Mircea Platon. Iata-i continutul, am sa incerc sa va tin la curent:
Smaranda Dobrescu E o contributie de seama care trebuie distribuita inspre Ministerul Culturii, ICR, presa. De data asta comparatia cu americanii (Faulkner in speta) ne avantajeaza si ne serveste. Imipare importanta teza de baza: "naţionalismul ne vine astăzi în mare măsură sub forma egalităţii – egalitatea naţiunilor unele cu altele, egalitate de stimă şi de prestigiu care decurge din faptul că nu eşti condus de alte naţiuni. Aceasta e una dintre forţele conducătoare ale lumii noastre. Şi, când discutăm despre naţionalism, cred că e legitim să îl asociem ideii de egalitate”.
Mircea Platon Va multumesc, dna Dobrescu. Meritul acestei defintii a nationalismului ii apartine Barbarei Ward. Dar am crezut ca e important sa vehiculam si aceasta intelegere a nationallismului - liberal -, diferita de cea a dlui Tismaneanu, de exemplu.
Pe Romaneste ...ministerele si institutiile oficiale sunt la oarece distanat temporala de a intreprinde mai orice in sensul national. Noi, cei din societatea civila fara stapani si sponsori, trebuie sa vehiculam aceste idei pana prin radacini. In fond, un asemenea mesaj nu-i decat exprimarea in cuvinte a unei frustrari ce trebuie ca a simtit-o oricare atunci cand s-a ridicat de jos si a privit inainte!
Alec Niculescu Thinking like a state? Națiunile nu există și nu au existat vreodată. Statul național și ideologia care-l susține, naționalismul, da. Naționalismul a produs milioane de victime promovînd ideea că noi sîntem buni și ceilalți răi. A sterilizat gîndirea stimulîndu-i pe cei care ar fi putut fi creatori să descopere ce statul știa deja: că sîntem determinați prin originile noastre, i.e. prin apartența noastră la stat, să fim oameni de un fel aparte, care au nevoie de un stat al lor care să le apere interesele. Statele naționale funcționează ca instrumente de discriminare și ceea ce propuneți statului să facă ilustrează bine acest lucru. Toată lumea dornică să arate cum bunii români sînt maltratați, împinși la sinucidere etc. să fie încurajată, i.e. să primească bani de la stat. Cei care cred altfel, de exemplu că statul face lucruri rele împotriva celor pe care pretinde că-i reprezintă, să nu primească nimic (este și asta o formă de "libertate personală prin independenţa naţională"). Cei care cred că statul este un instrument de discriminare să fie trimiși la plimbare (dacă este vorba despre un stat liberal, la închisoare, dacă este unul mai nervos). Treaba intelectualilor este să critice puterea nu să producă idei care să o legitimeze. Propunerea dumneavoastră vine într-un moment în care puterea recurge din ce în ce mai des la ideologia națională, printre altele din lipsă de cultură și de imaginație politică. Cei care s-au îmbogățit furînd de la cei săraci flutură tot mai des steagul național. Doriți bani de la ei? Sau credeți că statul este brațul cultural al națiunii?
Alec Niculescu O completare. Statele ar putea să încurajeze creația intelectuală, nu să indice teme de cercetare. Oamenii care-l constitutie, cu tradițiile lor de privilegiați, nu de savanți sau de artiși, n-ar trebui să le spună creatorilor ce ar fi bine să creeze. Acolo unde statul a fost mai rezervat față de creatori, e.g. în vestul Europei, lucrurile au mers mai bine decît în est, unde statele naționale au sprijinit creația științifică și artistică națională timp de 150 de ani, pînă am ajuns unde sîntem acum: statul național îi recompensează pe cei care scriu în engleză, iar apărătorii națiuinii scriu în limba care o definește fără diacritice
Pe Romaneste "Națiunile nu există și nu au existat vreodată" Mon cher, inainte sa incepem o lupta cu bulgari de zapada, vrei sa dai si o definitie, operationala macar, la ce vehiculezi? Altfel, e ca saltul broastei in apa.
"Statele naționale funcționează ca instrumente de discriminare" da, statul national francez ca instrument de discriminare improtriva tiganilor, cel american impotriva imigrantilor ilegali samd. Nu, Alec, statul national nu-i (numai) un obiect de discriminare, ci si unul de afirmare. Ca atunci cand se intoneaza imnul la JO sau Cimitirul Eroilor...
"Treaba intelectualilor este să critice puterea nu să producă idei care să o legitimeze" Frumos, direct din paginile '68-istilor. Parca s-au clasat si ideile astea...
" Statele ar putea să încurajeze creația intelectuală, nu să indice teme de cercetare" Adica pe banii unui stat national sa se faca chestii antinationale? Mai sa fie, poate-mi dai si un exemplu... Pana atunci hai sa te 'rezolv' eu: Statul American a dat teme de cercetare, inclusiv oamenilor de cultura, tuturor celor disponibili sa satisfaca agenda executivului american. De statele astea europene nici nu mai vorbesc, mai peste tot vezi cate un institut national de cercatere ale carui teme nu-s 100% independente de ce vrea executivul statului respectiv si care au un caracter national pana la urma.
Romana fara diacritice este funza de smochin, Alec; las-o jos ca stim ce-i in dosul ei, numai modestia ne previne s-o spunem.
Alec Niculescu Nu știu dacă are rost să vă răspund. Tonul dumnevoastră condescendent și capacitatea declarată de a descoperi adevăratele mele intenții mă descurajează. Sînteți un naționalist ca la carte: cine crede altceva decît mine... Încerc totuși să spun ce cred. Inexistența națiunilor, în formele prescrise de ideologiile naționale, este o banalitate printre sociologi. Vedeți, e.g., ce a scris Rogers Brubaker. Nu înțeleg ce doriți de la mine: să dau o definiție "operațională" (nice touch!) pentru ceva care nu există? Statul este un obiect care afirmă ceva. De acord. Ce? Simbolurile naționale. Ele folosesc la mobilizarea membrilor națiunii. Sîntem permanent mobilizați de 150 de ani și ne merge prost. De ce? Din cauza străinilor. Dacă funcția critică a intelectualilor s-a clasat am să mă apuc de grădinarit. Statul american dă într-adevăr teme ce cercetare. Rezultatele nu sînt însă prea grozave și mulți universitari au protestat împotriva acestui lucru. Româna fără diacritice este o realitate stupefiantă. Și franceza are diacritice și nu am întîlnit un text pe Facebook care să nu le folosească. Dacă americanii ar decide ca în cataloagele bibliotecilor lor textele românești să nu mai apară cu diacritice, am interpreta acest lucru ca fiind un act dușmănos la adresa națiunii română. Pînă cum cîțiva ani catalogul digital al Bibliotecii Academiei Române nu avea diacritice. Nici site-ul Consiliului Național al Cercetării Științifice. Dumnevoastră de ce nu folosiți diacriticele?
Pe Romaneste Domnule Niculescu, daca nu definesti statul national, despre ce ne ramane sa mai vorbim? Definitia operationala era un nivel mai jos decat definitia, tocmai in ideea de a vedea daca putem incropi un dialog.
Nu stiu ce-i aia un nationalist ca la carte, dar stiu clar ca sunt patriot. Pe de alta parte, cred ca-i simplu de vazut ca in functie de carte, nationalistul in cauza poate fi ceva pe care-l vedem mai degraba demonizat. Nice try.
Da, statul este o constructie care afirma ceva. Statul roman, francez, spaniol etc. afirma natiunea romana, franceza, spaniola etc. Maghiarii nostri, corsicanii francezi, catalanii spanioli pot sa-si faca numarul, tras linie si vazut ce ramane. Cu statul de imigratie lucrurile stau putin diferit, in sensul ca se afirma ceva mai voalat decat natiunea, dar in fond, tot pe afirmatii discriminatoare, cum le numesti, se bazeaza.
Daca cineva isi vede sfera personala (e.g. libertate, aspiratii etc.) atacata de ceea ce afirma un stat prin existenta sa, n-are decat sa actioneze in consecinta. Insa acel cineva nu ma poate convinge cu argumente, altfel decat umorile personale, ca statul national trebuie respins de toti. Mai trebuie spus ca statul national roman include cetateni de multiple etnii. Problema noastra aici este ca incerci sa pasezi niste teorii de imprumut ca adevaruri stiintifice, fara macar a vedea daca ele sunt aplicate undeva la emitent.
Rezultatele politicii executivului american conduse prin intermediul stiintei sunt colosale, dela emisarii culturali americani din anii 60-70 la Bucuresti si pana la Internet, teflon sau aselenizare.
Da, mi-as dori sa pot folosi diacritice, numai ca nu am o asemenea tastatura. Citeste fiecare ce vrea in asta.
Mircea Platon @Alec Niculescu: Am înţeles, naţiunile nu există. E o banalitate printre sociologi. Durkheim era convins că naţiunile există. Dar era probabil prizonierul secolului al XIX-lea. Sociologii de acum sunt prizonierii altor ideologii. Şi tot aşa. Totul se poate istoriciza, şi sociologia, nu doar naţiunea. Cât despre faptul că s-a ucis în numele naţionalismului, nu pot să spun decât că s-a ucis în numele atâtor lucruri încât, dacă ar fi să le abolim pe toate, ar trebui să abolim şi omul. S.a ucis în numele religiei, al ştiinţei, al progresului, al statului, al familiei, al provinciei, al imperiului, al pieţei libere,al proprietăţii private, al proprietăţii publice, al democraţiei, al anti-democraţiei etc. Istoria ne arată că s-a ucis în numele multor valori şi realităţi, dar şi al multor non-valori şi iluzii. S-a ucis atât de mult în numele onoarei, încât ar trebui să fim cu toţii acum mulţumiţi cu statutul de mişei. Mulţi dintre noi şi sunt.
Alec Niculescu @Pe Romaneste: statul național este ușor de definit, pentru că există; este un stat care se legitimează prin reprezentarea națiunii și face eforturi pentru a o crea. Nu înțeleg ce este cu "statul de imigratie". Eu nu resping statul national, spun doar că există și că nu face ceea ce pretinde că face. Teoriile sînt create de sociologi. Ei nu au cum să le aplice. Sociologii scriu mai ales despre ce se întîmplă în țările în care trăiesc, nu au creat teorii ca să ne necăjească pe noi. Statul american a încurajat cunoasterea științifică, ceea ce este foarte bine, dar a și dat teme de cercetare ceea ce nu este bine. Cu tastatura este destul de simplu. Pînă de curînd am folosit o singură tastatură US pentru română, germană și franceză. Se pare că nu este ușor să găesești o tastatură românească în România, am găsit una ieftină în 10 minute:http://www.pcgarage.ro/tastaturi/serioux/srxk-9400m-rocbsb-black-silver/. Încercați să găsiți o tastatură US în Franța. Este într-adevăr foarte greu. De unde diferența? Francezii nu acceptă decît tastaturi localizate. Pe noi nu ne interesează. De ce nu ne interesează? Pentru că la noi patriotismul nu merge pînă la apărarea limbii naționale. Este de ajuns să fim emoționați de imnul cîntat la Jocurile Olimpice.
Alec Niculescu @Mircea Platon. Totul trebuie istoricizat. Critica naționalismului nu a luat întîmplător amploare în anii 1980. Asta nu face însă ca națiunile să capete realitate. Există fără îndoială interese de putere care intră în conflict cu statele naționale și ar fi poate bine ca aceste state să fie autonome. Desigur dacă ele nu sînt conduse de vreo clică de demenți sau de tîlhari. Dar în condițiile de astăzi, cînd sute de corporații sînt mai puternice decît 90% din statele naționale de pe glob, ele se pot apăra doar asociindu-se, de exemplu în Uniunea Europeană, iar această asociere este o pierdere de suveranitate. Naționalismul care vede în această asociere un lucru rău face servicii marilor corporații care se descurcă mai bine cu o rezistență fragmentată decît cu una unită. Din păcate Uniunea Europeană este doar un proiect aflat la începutul lui, poate deveni un lucru bun sau nu. Statul național român pare foarte puțin dispus să opună rezistență marilor corporații. Poate nici nu are cum. Oricum, totul este acum incert, se poate dezbate, cu o excepție: "investitorii strategici", divinizați de tot spectrul politic, care este în același timp și mare amator de simboluri naționale. Așa ajungem la situația aparent paradoxală în care naționalismul intră în conflict cu interesele majorității locuitorilor statelor naționale.
Mircea Platon UE ne livrează la pachet corporaţiilor. Nu sunt împotriva proiectelor federative inter-naţionale. Investorii strategici vin în numele euroatlantismului şi al lui Pax Americana. Naţionalismul e secundar în povestea asta (naţionalism la Baconsksy, MRU, Udrea ?!). Deficitul de democraţie şi de responsabilitate al elitelor noastre nu va fi soluţionat delegând suveranitate şi mai departe, la Bruxelles. Existenţa naţiunilor se verifică şi la nivel empiric (au existat şi există comunităţi umane cu limbă, istorie, cultură, origini comune), şi la nivel metanarativ (au existat şi există comunităţi care şi-au spus că sunt naţiuni, adică grupuri cu limbă etc.). Nu văd de ce ar trebui să ocolesc evidenţa doar pentru a mă opune corporaţiilor. Care, culmea, sunt cele mai intersate în globalizare.
Pe Romaneste "Sociologii scriu mai ales despre ce se întîmplă în țările în care trăiesc, nu au creat teorii ca să ne necăjească" ehehei, si cum e cu 'white man burden' si alte dutevino de genul 'going native' samd? Stiu, totul in interes stiintific sau al celor colonizati (vezi Niall Ferguson).
Daca esti sociolog si de undeva din perspectiva asta nu exista stat national, pot sa te inteleg. Dar spune-o domnule clar sa stim ce si cum. Sau, ma rog, daca ne impartasesti ideile sociologilor despre statul natiune.
Daca vorbim de incurajarea stiintei, fie ea si sociala, de un stat, cu ce criterii masuram? Fie imi arati ceva pragmatic, fie iti declari axiomele morale ca atare. Eu iti spun din practica, nu din teorii.
Corporatiile cu pricina inca sunt intr-un stat anume unde platesc taxe si al carui aparat coercitiv se duce sa recupereze daca acea corporatie are de primit. Daca plimbi discutia in felul asta, teoreticianule, te avertizez ca glisezi pe unitatea de analiza ca Iosefini.
In incheiere, vad ca ai cedat la glumite, ori nu se cade sa faci asta dupa ce ai ridicat steagul alb pentru nu stiu ce condescendenta perceputa.
Alec Niculescu Ce înseamnă limbă comună? Că G. Becali și A. Pleșu vorbesc aceeași limbă? Au ei o cultură comună? Sigur, națiunile sînt coafate de intelectuali astfel încît lucrurile mai greu de integrat să rămînă pe dinafară. Din păcate, pentru mulți dl. Pleșu, cel mai bun vorbitor de limbă română pe care l-am auzit, ar rămîne pe dinafară, și G. Becali înauntru pentru este "din popor" și este ortodox. Ce înseamnă, e.g. că niște comunități au avut o istorie comună? Istoria anilor '50 a fost ceva pentru Ceaușescu, altceva pentru cei care au mers la canal. Merită să discutăm dacă istoria poate cuprinde totul într-o narațiune. Eu cred că subordonează totul unei narațiuni. Adică este o formă de violență facută celor care nu "au intrat în istorie", cum se spune pe la noi. Dacă nu recunoaștem rolul naționalismului în carierele celor menționați ne rămîne să continuăm adevarații naționaliști, care-și iubesc țara etc. După 150 de ani de căutare continuă. cu rezultatele pe care le știm, poate merită încercat altceva. Corporațiile trebuie înțelese, nu demonizate: lor le datorăm în bună măsură căderea comunismului. Ele pot fi foarte bine servite de state naționale slabe. Vezi noțiunea de glocalizare folosită de Z. Bauman și de alți sociologi.
Pe Romaneste " Pleșu, cel mai bun vorbitor de limbă română pe care l-am auzit" Mai oameni buni, supuneti-va voi insiva tratamentului pe care-l recomandati altora, putina decenta te rog!
Plesu va fi asezat si el la locul lui de altii care n-au avut privilegiul sa-l asculte pe viu, doar ca ii vor putea vedea fructele muncii. Nu m-ar mira sa aiba la scadenta istoriei mai multe in comun cu Becali deact cu nu stiu ce model intelectual. Ma rog, sa asteptam judecata de pe urma.
Pacat ca doar atat ai inteles (virtutea glocalizarii??!!) din Bauman, daca ne referim la acelasi Zygmunt.
Dupa cum ai scris, tinere domn Niculescu, mai ai de vazut pe lumea asta. Nu-ti scriu asta decat sa te ajut.
Alec Niculescu @Pe Romaneste. Cu aripile curajului pe care-l dă anonimatul vă avîntați spre o cunoaștere superioară, cea practică, asemenea activiștilor comuniști care disprețuiau teoria. Toate formele de cunoaștere științifică se întemeiază pe teorii, pe practică se întemeiază meșteșugurile. Nu sînteți atent la ce scriu: încă o dată, statele naționale există. Este adevărat, condescendență nu este un termen tocmai potrivit pentru felul în care vă adresați ciuva care spune ce crede. Am folosit un eufemism. Corporațiile sînt peste tot, nu doar într-un stat anume. Sper că nu doriți de la mine o introducere în cercetarea din științele sociale asupra națiunilor.
Pe Romaneste Omule, am batut si drumurile teoriei si p'ale practicii. Hai sa-ti spun o chestie, teoria are valoarea ei, dar nu acuza realitatea cand nu se conformeaza cu teoria.
In campul dumitale de cunoastere, ce rol are teoria, care-i sunt coordonatele ontologice si epistemologice?
Daca vrei s-o dam pe Academiei, adica pe teoretice, cat pret punea Heidegger pe teorie?
Cat despre chestii cu comunismul, las-o jos ca te-ai obraznicit deja etichetandu-l pe unul care a trecut si pe la Canal drept comunist.
Alec Niculescu @Pe Romaneste. Nu este nimic indecent în a spune ce crezi. Mă bucur că ati detectat tinerete in ce scriu. Și am înțeles că ar fi mai bine să mai uit mai bine la lume înainte să mai scriu ceva. Ar fi bine să o pot face. Am de evaluat doua articole științifice pînă luni, miercuri tin o comunicare, simbata viitoare voi trimite un rezumat la altă comunicare si saptamina urmatoare cred că mă așteaptă participarea la o comisie de doctorat. Anul ăsta trebuie să termin o carte. Pentru mine scrisul este obligație profesională (desigur, nu pe Facebook, dar, așa cum merg lucrurile, cine știe?)
Alec Niculescu Din păcate, chiar și unii dintre cei care au trecut pe la Canal au ajuns să gîndească precum activiști comuniști. Am înțeles că vă credeți superior. Poate chiar sînteți. Nu înțeleg de ce vă pierdeți timpul cu unul ca mine. Nu am citit Heidegger și nici nu-mi propun. Nu mă interesează epistemologia, ci sociologia cunoașterii. In acest domeniu nimeni nu-l citează pe Heidegger.
Mircea Platon Pt Alec Niculescu: Păi statul naţional slab e o dependinţă a imperiilor. Am înţeles, nu există naţiune română pentru că nu există nici limbă română. Există doar "limbi" vorbite de unii care se dau/cred/sunt siliţi să se creadă români. Aş zice că e un exces de nominalism. Agravat de excesul de realism care vă face să juraţi pe o singură sociologie. Bine măcar că vom putea face naţiunea sociologilor, cu istoria scrisă deja de Comte. Eu mă opresci aici, pentru că mi-e teamă că nu vorbim aceeaşi limbă.
Alec Niculescu Limba română există, desigur. Nu are însă rolurile pe care i le atributie ideologia națională. Vorbim aceeași limbă, într-un mod destul de asemnănător, dar credem lucruri diferite. Înțeleg că preferați discuțiile palpitante cu cei care cred ce credeți dumnevoastră. Am intrat în discuție tocmai pentru că cred altceva. Nu doresc să aflu de la dumnevoastră ceea ce știu deja și nici să aflu de pe Facebook că am dreptate. Nu am citit Auguste Comte și nici nu am de gînd. Am impresia că influența lui asupra gîndirii sociologice de astăzi este foarte redusă. Nu jur pe sociologie. Am găsit la unii sociologi, care fac parte din școli diferite, argumente convingătoare. Unii dintre ei scriu mai bine, mai frumos decît ideologii naționali. Speram de la dumnevoastră argumente împotriva afirmațiilor mele tranșante. De exemplu, să-mi spuneți de ce credeți că națiunile există. Altceva decît: "pentru că lumea crede așa". Cunosc acest argument.
Mircea Platon Nu va reproseaza nimeni ca credeti ceea ce credeti. E dreptul dumneavoastra. Argumentele referitoare la existenta natiunilor le-am schitat sau le-am gasit schitate de altii, cu bogate trimiteri bibliografice, in cartile si articolele pe care vi le-am s...Vezi mai mult
Mircea Platon Repet: http://constiinte.ro/natiunea-in-istoria-europeana-realitate-premoderna-sau-inventie-moderna Si partea a doua, tot acolo.
Naţiunea în istoria europeană: realitate premodernă sau invenţie modernă? » constiinte.ro – blog de
constiinte.ro
Publicăm mai jos studiul lui Mircea Platon – Naţiunea în istoria europeană: real...Vezi mai mult
Alec Niculescu Faptul că unii afirmă că există națiuni în antichitate sau în evul mediu nu este decît un argument foarte slab în favoarea existenței lor. Vă pot cita sute de titluri în care asemenea idei sînt respinse. Am citit foarte puțin Durkheim și pe sărite. Nu înțeleg de credeți că literatura de acum un secol este mai importantă decît cea care se scrie acum. Am să citesc articolul dumnevoastră. Vă mulțumesc pentru trimitere. Aș prefera, dacă este posibil, să citesc versiunea originală a textului dumneavoastră, cu toate trimiterile. Nu-mi vine să cred că A.D. Smith a scris ceva care să să vă permită să scrieți: "Cu alte cuvinte, Smith socoteşte naţiunea un fenomen modern, dar nu şi o realitate modernă. E o manifestare modernă a ceva ce există în longue durée. Naţionalismul nu e o “falsă conştiinţă”, aşa cum argumentează marxiştii, ci conştiinţa modernă a unui străvechi nucleu etnic". Un citat din A.D. Smith, Memory and modernity: reflections on Ernest Gellner's theory of nationalism, Nations and Nationalism 2(3), 1996, p. 385: "I, in no sense, subscribe to any of the forms of 'primordialism'. Nations are modern, as is nationalism...even when they are created out of pre-modern cultures and memories. They have not been there all the time. It is possible that something like modern nations emerged here and there in the ancient and medieval worlds. That is at least an open question, requiring more research. But, in general, nations are modern. ...There is too much discontinuity and change between pre-modern and modern communities to warrant the conclusion that modern nations are the product of slow, gradual, incremental growth..." Dintre sociologii pe care-i cunosc, A.D. Smith este cel mai "aproape", dacă se poate spune așa, de reprezentările naționaliste. Puțini sînt cei care susțin poziția sa. Majoritatea cred că acordă prea multă importanță originilor pre-moderne ale națiunilor, așa cum credea și profesorul său, E. Gellner. Sînt de acord că nu se poate face "operă științifică" pe Facebook. De aceea v-am propus organizarea unui simpozion. Nu ați comentat în nici un fel propunerea mea.
Pe Romaneste Neo-con vorbitor si de romana Nicolescu, dpdv intelectual, daca nu si altfel, esti noua intruchipare a diviziei Tudor Vladimirescu. Lasa aerele de om de stiinta, suficienta cu care imparti ganditorii denota fie un komisar al gandului, fie un group-thinker of narrow band.
Eu timpul nu mi-l pierd cand scriu in romaneste; o fac de cativa ani buni in ideea ca monopolul minoritatii mintii la romani trebuie sa aiba o alternativa. Adica punem ideile la piata de schimb a lor si lumea poate sa-si aleaga. Nu, nu-mi mai fac iluzii ca te pot(i) modifica, dar cei care vin trebuie sa afle cat mai multe puncte de vedere.
Acum, ca mi-o tot dai p'asta cu comunismul, din ce perspectiva o faci, de pe ce culme a vietii sau lumii? De pe aceea a corporatismului multinationalelor 'too big to fail'? Nu mai ofuscati sau va faceti ca nu stiti/intelegeti! Nu de comunisti va este voua frica, celor care agitati cuvantul asta de parca ar mai fi ramas ceva in el decat sperietoare de fraieri, ci de oameni cu ochii si mintea deschise.
Hai sa-ti mai spun una, asa ca intre noi: Ca sociolog impresionezi inca pe romani; nu te amagi ca ai face cine stie ce stiinta. Tot pe planul asta, citeste niscaiva autori fundamentali sa vezi ce greu e sa lasi o urma in gandirea lumii asteia. Daca ramai in vreo nisa incestuosa a cunoasterii, o sa ai probleme cand scoti capul in lume in a te lua lumea in serios.
Alec Niculescu @Pe Romaneste. Am sa scriu fara diacritice ca sa va fiu mai simpatic. Nu are rost sa va insultati interlocutorii. Nu cistigati nimic. Nu sint sociolog prin urmare, nu am cum sa-i impresionez pe romani din aceasta pozitie. Din pacate in general cunoasterea stiintifica nu-i impresioneaza pe romani. Nici pe americani, nici pe francezi. Ea a fost si a ramas preocuparea unui numar mic de oameni de la care multa lume nu vrea sa afle nimic. Va varsati nemultumirile pe un om pe care nu-l cunoasteti și nici nu doriti sa-l cunoasteti. Eu as dori sa inteleg cum ati ajuns sa ginditi si sa scrieti asa. Mai ales ca aveti probabil in jur de 80 de ani, avind in vedere ca ati fost la Canal (daca nu v-au dus acolo in copilarie). După felul in care scrieti nu aveti mai mult de 45 de ani; probabil cam 35, cu afinitati culturale cu Mircea Badea, cu care cred că v-ați înțelege mai bine decît cu mine. Cu regret va anunt ca nu mai raspund la comentariile dumnavoastra. Dialogul mi se pare inutil. Mi-au scapat citeva diacritice. Imi cer scuze.
Mircea Platon Dle Niculescu, A. D. Smith a scris ceva care sa-mi permita sa scriu exact ce am scris (acum vreo sapte-opt ani). Desigur ca exista multi autori care au respins ce au zis multi alti autori. Tocmai de aceea ne-a dat Dumnezeu minte, ca sa judecam. Ceea ce trebuie judecat nu e cati spun una si cati spun cealalta - pentru ca, uneori, se poate intampla ca un singur om sa spuna adevarul si toti ceilalti sa minta, si dumneavoastra, ca aparator al celor care refuza sa fie inregimentati de stat, stiti cel mai bine asta -, ci cum anume, cat de consistente sunt argumentele unora si celorlalti. Sincer sa fiu, ma asteptam sa reveniti asupra temei si asupra simpozionului dupa ce incercati sa digerati literatura pe care v-am sugerat-o. Pentru ca si eu am digerat literatura lui Gellner, Hobsbawam, Kedourie, Anderson etc. Si am scris ce am scris si cred ce cred tinand cont de aceste argumente, la care ma raportez substantial. Unul din argumentele cele mai tari e cel conform caruia modul cum definesc natiunea autorii de genul celor de mai sus e "eurocentric". Poftim de! Mi se pare ca sunteti prea incrancenat. Luati exemplu de la dl Plesu, pe care il admirati atat de mult si fiti mai jovial, invatati sa cititi si printre randuri. In alta ordine de idei, m-ati linistit cand ati scris ca nu sunteti sociolog. Pentru ca un socioog bun nu ar putea scrie niciodata ca: "Speram de la dumnevoastră argumente împotriva afirmațiilor mele tranșante. De exemplu, să-mi spuneți de ce credeți că națiunile există. Altceva decît: "pentru că lumea crede așa". Cunosc acest argument." Dpdv al unui sociolog, faptul ca lumea crede asa e de ajuns. Sociologul studiaza modul cum oamenii structureaza realitatea, cum isi tes valorile. Cel putin asa am invatat citindu-l pe Marcel Mauss si studiindu-i pe discipolii lui. Cred ca trebuie cititi Durkheim sau Comte pentru ca ei au scris vocabularul si gramatica sociologiei. Cred ca trebuie citit Durkheim despre natiune pentru ca mi se pare ca are un argument valid referitor la natiune. Ca si la sinucidere. Toate cele bune, MP
Smaranda Dobrescu Un curs despre formarea natiunilor tinut in anul 3 la istorie face diferenta clara: "Sociologii au
insistat pe ideea „eclipsei comunităţii” ca urmare a urbanizării, industrializării
şi instituţionalizării moderne, a aşa zisei „globalizări” planetare, ce ar estompa
importanţa identităţilor locale în construcţia mentală a indivizilor, integrându-i
social în pofida apartenenţei etnice diverse şi uneori, cu potenţial conflictual
(spaniolii din SUA, magrebienii din Franţa, albanezii şi românii în Italia etc.).
În schimb, antropologii s-au oprit asupra comunitarismului societăţilor
tradiţionale din zonele mai puţin dezvoltate ale lumii, societăţi omogene din
punct de vedere cultural şi caracterizate de puternice sentimente (şi
resentimente) de solidaritate, între care aceea etno-naţională ocupă un loc
privilegiat.
Acestea fiind spuse, D-l Alec Niculescu pare a fi sociolog sau un istoric atipic(in sensul bun). Am I right?
Alec Niculescu @Smaranda Dobrescu. Globalizarea este o realitate, ea generează identități locale, antropologii erau interesați de "comunitarismul" societăților tradiționale acum un secoil, nu în prezent. Are importanță situarea mea profesională într-o discuție în care sînt implicate mai multe moduri profesionale de a discuta ceva. Aici nu este însă vorba despre așa ceva.
Pe Romaneste Care-i meseria dumitale, domnule Niculescu? Pana acum o deduc doar pe aceea de 'Aplicator la granturi si facator de simpozioane pe teme sponsorate'.
Te simti jignit? Ce sa-i faci, daca ideile iti sunt expuse ca frauduloase... Nu-ti poti ancora argumentele intre cativa altii, veniti si ei tot pe schema de referinte, iar apoi sa strigi 'quelle horreur'! implorand simpatia cititorilor.
Daca vrei sa-ti stabilesti pozitia academica, ofera domnule un link catre cine esti--dela facultatea facuta, la indrumatorul pe care l-ai avut la teza de doctorat, titlul tezei de doctorat si la articolele/cartile publicate!
Alec Niculescu @Mircea Platon. Hic Rhodus, hic salta! V-am trimis un lung citat din A.D. Smith care este în contradicție flagrantă cu ceea ce îi atribuiți, speram un comentariu, o trimitere la unde a scris lucrurile pe care le invocați. Sociologii nu cred că lucrurile există pentru că lumea crede că ele există; orice investigație sociologică caută lucruri dincolo de ce cred oamenii că există, altfel sociologii nu ar face decît să transcrie interviuri. Lumea crede tot felul de prostii, de la horoscop pînă la vizitele extratereștrilor. Aceste prostii merită atenție, ele genereaza realitate, dar nu realitatea pe care o imaginează. Propunerea mea de simpozion a fost ignorată pentru că nu am citit ce mi-ati recomandat? Mă simt ca un student care încearcă să discute cu profesorul fără să aibă cunoștințe elementare și este trimis la bibliotecă. Probabil trebuia să-mi cunosc locul și să vă solicit eventual doar privilegiul de a fi prezent ca simplu spectator la un simpozion sau la o conferință, unde să mă bucur de dreptul de a aplauda. Am participat pînă acum la cîteva zeci de simpozioane. Nimeni nu a solicitat lecturi obligatorii nimănui. Nu trebuie să știi totul ca să știi ceva. Voi citi poate literatura pe care mi-ați recomandat-o. Pentru asta trebuie însă să ajung la o bibliotecă occidentală, unde voi avea multe alte lucruri de citit. Nu am mai folosit de 20 de ani bibliotecile din Bucureștii (prea mult timp consumat ca să afli ca nu au ce cauți; tocmai am mai pierdut 5 minute căutînd Susan Reynolds la BCU și la Biblioteca Națională). De ce nu doriți o discuție de la egal la egal? Senzația mea este că de fapt nu este o discuție. Dumneavoastră "ați digerat" deja, sper mai bine decît pe A.D. Smith, autorii pe care credeți că se întemeiază ce scriu, sînteți dincolo de ei, în timp ce eu sînt dincoace de Durkheim. Nu aveți nimic de aflat de la mine, în afară de ce știți mai bine decît mine, doriți doar să mă luminați, ceea ce nu ar trebui să mă surprindă, cîtă vreme discuția a pornit de la dorința dumnevoastră ca statul să se implice în temele de cercetare și să vă urmeze sfaturile în legătură cu natura acestora. Nu mi-aș fi pierdut timpul pe Facebook dacă ocaziile de comunicare consistentă ar fi mai dese în Romănia. Din păcate majoritatea oamenilor fie sînt dispuși fie să asculte cu deferență, fie să vorbească cu condescendență.
Mircea Platon @ Alex Niculescu: 1. Vă rog să-mi indicaţi şi mie un loc unde aş putea găsi argumentul dumneavoastră referitor la (in)existenţa naţiunilor expus coerent şi argumentat pe baza sociologilor la care faceţi aluzie. Nu de alta, dar o discuţie serioasă asupra acestui subiect impune nişte rigori pe care schimbul de franturi de enunţi pe facebook nu le permite. 2. Văd că vă bazaţi foaarte mult pe cât de recent e un argument. Faptul că ACUM unii sociologi spun ceva vă scuteşte parcă de a mai cântări validitatea argumentului lor. Argumentul recent primează. Funcţionează ca slogan publicitar. 3. Dacă aţi fi sociolog, părobabil că nu aţi reifica astfel sociologia (sau antropologia). Nu mai devreme de 2008, Inglis and Robertson făceau apel la sociologi să "abandoneze naţionalismul lor metodologic." Deci erau încă mulţi sociologi, pomeniţi în notele de subsol ale studiilor unor Beck, Urrz, Dubet şi Inglis, care îşi concepeau obiectul de studiu ca fiind cel al societăţii naţionale. Până şi acum, există mai multe tipuri de respingere a acestui subiect. Mulţi sociologi nu spun că naţiunea nu a existat vreodată, ci că globalizarea cere să se treacă de la definirea faptului social în termenii societăţii naţionale la definirea lui în termenii reţelelor transfrontaliere care erodează statul naţional (de exemplu) (vezi Robinson, Depelteau). Dar dispariţia naţiunii nu face să dispară din perimetrul sociologiei şi concepte/realităţi precum limba, etnia, cultura, istoria care definesc chiar şi identităţile migrante. Cu alte cuvinte, ingredientele naţiunii rămân, nu dispar odată cu naţiunea volatilizată, pe teren, de globalizare, şi în universitate de sociologie. În rest, a respinge ca insuficient de convingător argumentul că oamenii au identificat de-a lungul istoriei anumite naţiuni şi că oamenii s-au identificat de-a lungul istoriei ca naţiuni, că i-au perceput pe alţii şi s-au conceput pe sine ca naţiuni, că au trăit unii cu alţii în termeni naţionali, a respinge acest argument ca insuficient mi se pare o probă de solipsism . De unde ştim că există dl Pleşu? E cineva care îşi zice Pleşu. Sunt alţii care îl recunosc a fi Pleşu. Dar Pleşu de acum nu mai e acelaşi cu Pleşu de acum 50 de ani. Nu mai e vreo celulă de atunci în Pleşu de acum. Ce ne facem. Unde să-l găsim pe dl Pleşu. Cumputem dovedi că există cu adevărat? Poate ne lămureşte dl Pleşu cum e cu chestiunea asta, heracliteană, a identităţii şi cum e cu chetiunea, carteziană/kantiană, a dovedirii existenţei realităţii dincolo de percepţiile/ideile noastre. Dacă nu, va trebui să facem apel la extratereştri ca să vină cu un punct de vedere strict obiectiv, din "afară".
Mircea Platon Pt Alec Niculescu: Regret dacă v-am lăsat această impresie. Nu sunt condescendent, ci pur şi simplu vreau să mă asigur că suntem pe aceeaşi pagină. Ca să putem discuta. E greu să discutăm cu bibliografii paralele. Textul lui Smith la care, printre altele, fac trimitere a apărut într-o carte foarte bună cu titlul "Power and the Nation in European History". E un volum colectiv la care au contribuit şi sociologi, şi istorici. E editat de Len Scales şi Oliver Zimmer (Cambridge UP, 2005).
Mircea Platon În altă ordine de idei: eu nu am spus că statul trebuie să dicteze temele de cercetare. Ci că statul trebuie să încurajeze/susţină anumite direcţii de cercetare. E loc pentru toate. Şi, după cum am precizat, e loc şi pentru iniţiativa doctoranzilor şi a universitarilor noştri. Sigur că sociologii nu cred că lucrurile există pentru că lumea crede că există. Dar faptul că oamenii cred că există naţiuni şi că ei fac parte din ele, şi că alţi oameni - istorici, sociologi, etnologi, economişti - au identificat criteriile după care puteam spune că o naţiune există şi au constatat că aceste criterii pot fi folosite pentru a descrie anumite realităţi, comunităţi, construcţii politico-identitare pe termen lung ne ţine cât de aproape de imparţialitatea ştiinţifică putem fi.
Pe Romaneste Tara are doctori in stiinte, dela Antohi la Ponta.
Bag de seama ca esecul Romaniei este intr-o buna masura esecul intelectualilor din Romania. In momentul in care un intelectual roman din lume (se) mobilizeaza, cei din prima categorie sar in sus.
Sper ca primii sa-si primeasca si ras-plata, iar ceilalti sa dainuie.
16.1.13
Raport de ţară, in diferite versiuni
originally uploaded by Imagem.Mundo.
În urmă cu trei luni, Lordul Heseltine a pregătit un Raport, peste 200 de pagini (“No stone Unturned”), pentru guvernul britanic. Un raport cu 89 de recomandări, la care au lucrat, timp de şase luni, 550 experţi. Un raport despre nevoia şi căile de realizare a unei strategii pentru creştere economică şi asigurarea bunăstării. Un document extrem de ambiţios!
Sunt convins că şi noi avem nevoie de aşa ceva. Prezentarea situaţiei bugetare, de către premierul Ponta, a fost utilă pentru că ea a reprezentat, într-o anumită măsură, şi o Carte Albă a preluării guvernării – deşi acest lucru ar fi trebuit, poate, să fie realizat imediat după preluarea guvernării de la Mihai Răzvan Ungureanu.
Am impresisa însă că, în acest moment, există riscul ca “strategia” economică să vină în siajul abordării bugetare şi a negocierilor “contabile” cu FMI.
Din lectura raportului Heseltine se poate observa diferenţa de abordare între un guvern care – pe baza unor strategii precise – îşi fixează strategii ambiţioase pentru a depăşi criza economică şi dezbaterile de actualitate din România, unde acţiunea guvernamentală pare a fi subjugată ideii de a nu supăra MCV-ul şi pe cei care consideră că cea mai bună soluţie pentru a asigura independenţa justiţiei este numirea la vârful CSM a unui reprezentant al “Ministerului Public”, reprezentant ce are ca şef ierarhic Procurorul General.
Fără a-şi elabora propria viziune pe termen mediu şi pe termen lung, România riscă să-şi petreacă următorii ani rostogolind datoriile făcute de Traian Băsescu la FMI şi devenind un “satelit” al lumii occidentale (nu o parte a sa).
De aceea, în opinia mea, este nevoie de o ruptură cu modelul tranziţiei din ultimii 23 de ani şi de impunerea unor măsuri rapide de reformă. Acest lucru trebuia făcut din 2007, imediat după intrarea în Uniunea Europeană. Din păcate, altele au fost ţintele atunci. Pe Băsescu l-a interesat mai mult “justiţia” şi mai puţin economia.
Este timpul ca aceste lucruri să se schimbe. Să ne uităm la preocupările guvernelor din Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA şi nu la lecţiile pe care ni le dau unii dintre ambasadorii lor despre democraţie şi statul de drept.
Una dintre căi este, în opinia mea, atacarea cu mai mult curaj a proceselor de descentralizare – realizarea nu doar a unei mai mari autonomii bugetare locale ci, mai ales, crearea condiţiilor pentru mobilizarea resurselor umane şi de competitivitate, la nivel local. Administraţia centrală ar trebui să renunţe la o parte din atribuţii, adoptând un sistem de impozitare mai competitiv şi asumându-şi un rol mai mare în ceea ce priveşte strategiile industriale, de cercetare şi de educaţie, sprijinirea marilor proiecte, monitorizarea absorbţiei fondurilor europeene, energia şi realizarea intereselor de bază, gestionarea informaţiei de interes public ( crearea unor “silozuri” guvernamentale).
Ştiu că cei care, în anii anteriori, erau de acord cu procesul descentralizării încearcă acum să o blocheze, în numele clientelei de partid. Nu cred că trebuie acceptată, pe acest motiv, întârzierea acestui proces.
Consider, de asemenea, că trebuie să învăţăm că pentru o ţară ca a noastră, inovaţiile sunt de multe ori mai importante, ca efect economic şi social, decât invenţiile. Inventarea în România a motorului cu reacţie, de exemplu, a generat bani în alte ţări. Cel mai mare laser din Europa – ce va fi construit în România – va fi un motiv de mândrie pentru noi, dar rezultatele vor merge în ţările de unde vor veni cercetătorii respectivi. Aşa cum, în mod paradoxal, România a cheltuit mulţi bani pentru a forma ingineri în domeniul nuclear, specialişti în informatică sau medici – care lucrează acum în Occident - în timp ce reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale ne recomandă ca noi să ne ocupăm de câinii maidanezi.
Dilema actuală nu este dacă vrem să mergem spre Vest sau spre Est, ci dacă vrem să mergem înapoi sau înainte.
Adrian Nastase
_________________
“Mobilizarea resurselor umane si a competitivitatii pe plan local”…. Asta sa insemne oare “no stone unturned”?
Pe plan local, resursele umane sunt reprezentate de primar si rudele sale, in toata Romania, la care se adauga, in orase, magistratii si serviciile de forta, si ei cu rudele lor. Competitivitate in raport cu acestia, cum oare? Cum poate razbi un om simplu, presupus a fi scolit, in competitie cu toti astia si cu progeniturile lor? ASTA-I LIMBAJ DE LEMN! STEJAR 100%! Toti astia isi dau mana si iti iau afacerea, sau te obliga sa le platesti tribut. Pai din ce credeti ca si-au construit fiecare cateva palate, nu vile, si averi la care nici nu poate spera, dupa o viata de munca nu de ilegalitati, un oarecare? Vedeti bine, cand ajunge cate unul din asta prin parlament, toti se minuneaza cu declaratia lui de avere, case, terenuri, conturi, proprietati prin strainataturi exotice sau exorbitante… altminteri bugetari de Romania…
Astia ar trebui sa poarte toti atarnat de gat afisul ala al lui Basescu, “aici sunt banii dv.”…
Programul guvernului englez vizeaza sa ia la mana fiecare investitie si fiecare cheltuiala, adica fiecare bordura, piscina, patinoar, garofita la noi, si sa caute solutii de economisire, pana trece naibii criza asta. Acolo si statul strange cureaua, nu numai populatia. La noi, parlamentul extins cere mai multi bani, obligatiile fata de extern cer politici destructive, haosul mintal din societate genereaza regres… iar dl Nastase a descoperit esenta-minune, resursele umane competitive local… Care resurse umane, babele alea care se tarasc sa linga oase de om la biserici, sau colive la morti?
Nu stiu, poate cat dl Nastase a lipsit nu mai stie: din Romania au plecat 5 milioane de oameni pregatiti mediu si superior, la varsta performantei si a creativitatii, cat ati lipsit dvs. de la nivelul maselor fiind acolo sus! Era 25% din populatia tarii! Motorul uman al Romaniei! Atat ne-au costat politicile diletantiste impuse de hotomanii Revolutiei romane! Pe langa 1300 de fabrici si combinate anapoda create dar care trebuiau reorientate cu cap, talent si fler, nu distruse de o armata de politruci ticalosi plus afinii lor… Iar toate astea s-au petrecut pt a crea averi catorva dementi. Bogatii alora nu sunt dementi, ei investesc si fac locuri de munca, banul care sta creaza paguba, ai nostri cara tot afara si basta! Cand Romania va dispare efectiv, vor dispare si ei de pe aici luand calea depozitelor lor bancare precum nazistii de marca dupa WW2 sau precum securistii dupa Revolutie cand toata lumea se facea ca ii cauta iar ei se faceau ca nu mai exista…
Sincer, cred ca noi, romanii, nici nu ar trebui sa discutam despre un program precum no stone unturned… Noi nici nu mai existam, nu pricepe nimeni asta? Cand un popor nu-si detine, prin reprezentantii sai, tara, el nu mai exista iar tara este altceva al altcuiva! Ar trebui sa ne fie tot mai clar.
Altminteri, succes maxim cu programul de guvernare! As dori sa reuseasca, ma intreb insa cum oare s-ar putea intampla asta. Dar nu-i bine sa tee intrebi, e bine sa accepti si sa inghiti gogosi, chiar daca risti un diabet… cine iti ofera azi ceva cu adevarat bun?
Doru Coarna
___________________
„Dilema actuală nu este dacă vrem să mergem spre Vest sau spre Est, ci dacă vrem să mergem înapoi sau înainte.”
Mai sunt şi alte puncte cardinale, domnule. Mai la deal, spre Nord, ar fi modelul „Republcii Norvegiene”, care ungându-şi penele cu alifie anti-UE, înoată fără a se uda prin mai toate bălţile lumii. Ajunşi în vârful dealului, am lăsa ghemul datoriilor să se deşire la vale…
Pentru clasa politică românescă impregnată cu toate gudroanele capitalismului extenuat, aş avea, dacă permiteţi, şi o dedicaţie :
CATREN DEOCHIAT
Te uită-n ochii târfei ş-atunci când o plăteşti;
S-a dăruit din milă, bre, că nu poţi să iubeşti.
Ea ştie din instinct, că eşti un super-laş,
Că de-ar intra în grevă ajungi sigur „pălmaş”.
Iluminatu
__________________
Am crezut ca astia vor incerca sa faca altceva si altfel. Este gretos modul in care se imparte “ciolanul”. PSD-32 secretari de stat,PNL-24 etc.Va dati seama ca de la nivel central in jos este la fel? Ce competenta, ce meserie, povesti!
Sa-l pui la vama pe FATULOIU-cel mai sinistru conducator de politie care a facut praf aceasta institutie si sa mai fie si omul de casa a lui Blaga, este de noaptea mintii, vorba cuiva!
Numele asta mi-a venit repede. Cautati si veti gasi o gramada de PDL-isti si basisti ce nu vor fi clintiti.
Clientela,mafia si nepregatitii il vor minca pe Ponta. Algoritmul politic: cel mai mare cancer al societatii romanesti.
Asta este adevarul crud, domnule Nastase. In rest analizele, viziunile, programele bine facute pot exista dar nu vor fi puse niciodata in aplicare. Pentru asta iti trebuie “cojones”, o mina de oameni hotariti, priceputi si gata sa dea si-n ai lor pentru binele comun. Adica duritate si fermitate.
santinela
____________________
Iata cum EBA ne dezvaluie ca anul acesta se distruge integritatea teritoriala a ROMANIEI fratilor!
Scris de: Cristian Blănuță
http://www.ziuanews.ro/stiri/elena-basescu-a-trecut-de-partea-lui-ponta-88375
Elena Băsescu a trecut de partea lui Ponta…(in distrugerea tarii……)
Elena Băsescu a anunţat în Parlamentul European că actuala majoritate va reorganiza ţara administrativ – teritorial. Fiica cea mică a preşedintelui Băsescu a mai spus că proiectul USL va avea sprijinul opoziţiei.
„În acest an, în România, conform promisiunilor USL – coaliţia de stânga aflată la guvernare, va începe procesul de reorganizare administrativă a teritoriului naţional, pe regiuni de dezvoltare. Această reformă extrem de necesară a fost propusă şi de guvernele de dreapta, însă nu s-a putut realiza din lipsa unei majorităţi parlamentare solide. USL are acum majoritatea necesară pentru ca acest proiect să fie adoptat şi din promisiune să devină realitate. Şi noi, politicienii din opoziţie, susţinem acest proiect”, a afirmat Elena Băsescu.
Victor Ponta a anunţat, la începutul acestei luni, că pregăteşte o nouă organizare administrativă a ţării care va avea la bază opt regiuni.
Potrivit premierului, o parte din atribuţiile consiliilor judeţene vor fi transferate către regiuni, iar şefii noilor structuri vor fi aleşi de către consilierii judeţeni şi primari.
Marian Nicolae
__________________
Da click aici pentru Raportul Heseltine
si ecouri:
Lord Heseltine's vision had already been rejected by Osborne
Proposals from Lord Heseltine for devolution of money and power to the regions will receive short shrift from the government
Peter Hetherington, The Guardian
Lord Heseltine outlines his report at Birmingham town hall on 31 October. Photograph: David Jones/PA
Senior government ministers had already answered a central thrust of Lord Heseltine's formula for creating growth in England before he made a much-publicised pitch last week to transform the country's economic fortunes.
Heseltine thinks sweeping Whitehall reforms, leading to stronger localism and active support for business delivered by regional partnerships, will go some way toward narrowing the divide between an increasingly powerful London, the surrounding south-east, and the rest of England.
But barely two weeks before he launched what amounted to his alternative economic strategy, the government slipped through a growth and infrastructure bill designed to remove yet more power from town halls. So whatever the warm words of George Osborne and David Cameron, in welcoming Heseltine's bulky report, commissioned by Downing Street, the government thinks the opposite to Hezza.
As the Conservative-led Local Government Association (LGA) notes, the bill clashes fundamentally with the government's localism agenda with "sweeping new powers … to remove decision making from democratically accountable councils". This means a "massive shift of resources", says the LGA, from town halls to the Planning Inspectorate, a quango answerable to ministers. Instead of getting local approval, developers will be able to bypass town halls and make applications to this quango for, what the Department for Communities and Local Government calls, "economically essential development", yet to be defined but doubtless including more retail and business parks and much else.
Much of Heseltine's localist vision had been undermined before he even delivered his report. The Economist helpfully noted that the report underlined the "divide between tax-cutting centrists and regional devolvers" in the Conservative party – just as it did during Margaret Thatcher's reign, when Heseltine clashed with the former prime minister.
Heseltine and Cameron are poles apart. The government has already scrapped a regional structure that might have delivered some equity across the country: eight regional development agencies, regional planning and much else. Why? Because of a visceral dislike of all things "regional" by those in the zone occupied by communities and local government secretary, Eric Pickles. He will ostensibly oversee the new centralised planning regime.
England is now the only major economy without a regional strategy – except in one select corner. Greater London has not only kept its regional plan, powerful transport functions, development agency and interventionist institutions, but also had its powers strengthened in the Localism Act.
Having scrapped development agencies for the rest of England, the government created 39 institutions called Local Enterprise Partnerships (LEPs), non-statutory, business-led bodies with tiny budgets. But a survey by the Work Foundation thinktank finds business leaders are so disenchanted with these bodies that they are ready to walk away – unless ministers give them real powers and finance.
Heseltine wants to do just that. But dominant centrists in the government remain dismissive of the thrust of Heseltine's agenda for a coherent national industrial strategy backed by much stronger powers for large cities and surrounding conurbations.
There is, however, a glimmer of hope. Nick Clegg has unveiled "city deals" for 20 specific areas to complement eight approved in July. The aim is to devolve more power and funding, with councils working with LEPs to produce strategies for local growth.
A modest first step, perhaps – crucially, dependent on a changing mindset in the Treasury – but it seems to be the only show in town.
~~~~~~~~~~~~~~~~
Heseltine’s report is a return to an unsuccessful past
By Henry Overman, Financial Times
Former deputy PM argues for policies developed to tackle different challenges, writes Henry Overman
“No Stone Unturned”, Michael Heseltine’s report on economic growth, is an important and puzzling document. The UK economy, out of recession but still vulnerable, could do with some new ideas. Companies are demanding a clear plan from the coalition. However, from its Boy’s Own introduction title (“One man’s vision”) to its 89 recommendations, Mr Heseltine’s report is a plan that is more nostalgic than strategic.
It is worth quickly asking why David Cameron commissioned a report that is deeply critical of current policy. This could not have come as a surprise. A few months ago in Birmingham, I participated in an evidence-gathering session chaired by the former deputy prime minister. After a few hours of discussion, during which he was presented with facts about regional and urban policy, Mr Heseltine was asked to summarise. He observed that anyone who had read anything he had written in the last few decades already knew what the localism section of the report would say.
So why did the government subject itself to public scrutiny? On the first page of his report, Mr Heseltine provides an answer: “to invite criticism is a sign of strength; to accept it is a sign of confidence”. Quite right: British politicians are often too sensitive to criticism, too proud to admit when they are wrong. But given the botched history of the government’s “growth strategy”, perhaps it was simply grateful for any new ideas.
Yet there is a problem: many of the ideas are not new at all. To take one example, the report demands the government “set out a definitive and unambiguous energy policy, including the supporting financial regime”. If only it was that simple.
The theme of the report is the need to reverse a century of centralisation. It is careful not to overstate the problem – the international comparisons it uses are Italy and the Czech Republic, rather than, say, Cuba. And here, at least, the emphasis on Mr Heseltine’s own experiences – particularly in the Docklands and Liverpool – supports the report’s main argument.
That said, there is a tension, which is never resolved, about whether Mr Heseltine calls for the devolution or the decentralisation of decision making. Should cities be free to tax and spend how they like or are they instead to act as localised delivery merchants for some grand central government strategy conceived and developed in Whitehall?
This tension is apparent in the report’s suggested reforms to Local Enterprise Partnerships, business-led organisations introduced by the coalition in 2010. They should get more of a say in skills funding, Mr Heseltine says. But at the same time, his report recommends that central government dictates that all boards of governors at secondary schools should include two local employers.
More fundamentally, the report calls for the government to adopt a central strategy for growth and then to invite LEPs to bid for central funds to help deliver that strategy. This is hardly the radical devolution of powers that many in local and city government are calling for. Indeed, it sounds rather similar to the City Challenge policy of a previous (highly centralised) Conservative government.
It is not the only example of nostalgic policy making. Mr Heseltine calls for a strong sectoral component to UK economic policy, suggesting the Automotive Council might provide a model for other industries. This would take Britain back to a time before Margaret Thatcher’s premiership. The 1960s and 1970s are hardly replete with examples of successful industrial policy. The academic evidence also tends to dispute the rationale for special treatment for certain sectors. Instead, it suggests that “horizontal” policies, which favour no one industry in particular, such as tax credits for research and development, are better value for money.
Regional Development Agencies, introduced by Labour and abolished by the coalition, are resurrected by Mr Heseltine as “Local Growth Teams” structured around LEPs. Likewise, the recently abolished Regional ministers reappear as “LEP ministers”. Finally, a National Growth Council arises from the ashes of Labour’s National Economic Council (and previous incarnations).
It is, of course, important to learn from the past. But this means learning from mistakes as well as successes. On scale, the report gets this right. With RDAs, Labour went too big, with elected city mayors the coalition went too small. Mr Heseltine argues for a middle course -- “functional economic areas”.
On other occasions, however, it appears that Mr Heseltine (like many politicians) finds it hard to take a critical look at policies that they had a hand in developing. Many would suggest that the emphasis on “challenge funds” provides a particularly unfortunate example.
The Heseltine report isn’t all bad. But it is hard to shake the feeling that Mr Heseltine is arguing for a return to policies, many of them not particularly successful, that were developed in different times, to tackle different challenges.
The writer is Professor of Economic Geography at the London School of Economics
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări populare
-
Republican presidential front-runner Donald Trump visited the editorial board of The Washington Post on Mar. 21. Here is audio of the ful...
-
Autor: D.I.A.. Toti oamenii de casa ai lui Adrian Nastase s-au adunat sa sarbatoreasca botezul fiicei multimiliardarului Adrian Petrache Pen...
-
La batranete neimplinita pe masura aspiratiilor incercam cumva sa recuperam timpul nefructificat? Punem pe piata ideilor teorii foarte specu...
-
Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Atentate, vizite şi simboluri criptice de Ion Maldarescu Inceput de an împroşcat cu sânge. ...
-
În timpul documentării serialului „Prin cenuşa industriei", dedicat distrugerii unor fabrici de renume ale României comuniste, am au...
-
Victor a avut amabilitatea de a ne trimite spre publicare urmatorul text: Ani de zile m-am tot întrebat care este în folclorul nostru locul ...
-
Dmitry Orlov este un rus care traieste de cateva zeci de ani in SUA. Mai nou, el scrie despre experienta sa americana, mai ales din perspec...
-
Stereotipurile negative despre romani nu au aparut o data cu mass-media de sfarsit de secol XX. Sunt mult mai vechi. Un prim caz este cel al...
-
Data fiind istoria plina de "semnalizez la stanga si o iau la dreapta" a romanilor de la formarea statului te poti intreba care va... -
Penitenciarul din Aiud. O sală mai degrabă austeră. O masă lungă, cîteva scaune şi fotolii. Este introdus Nicu Ceauşescu. Pare nesigur. I s-...
Criza, model de redistributie a avutiei sociale de la saraci la supere supra bogati
Asta! Si in versiunea franceza am intalnit asta :
[Acu’ niste explicatii :
piata de schimburi = Foreign Exchange adica Forex adica asta http://www.plus500.ro/?gclid=CNujj5K03rQCFUxY3godVxkAoQ : “tranzactionati ACUM! 50 de lei bonus! Fara depuneri!”
Pana in 1973 SUA isi asumau obligatia de a converti in aur dolarii emisi. La pretul de 35 $ uncia (29 grame) , modificat la 42. E drept numai ptr bancile centrale (care au drept de emisie). Si se zicea ca daca ai dolari in rezerba e ca si cand ai avea aur. Si brusc oeste noapte rezerva de dolari a devenit hartie .. ca si francu’ francez, lira italiana samd.
Schimburi flotante : daca pana atunci diferitele valute se schimbau la un curs fix raportat la dolar adica aur (1 uncie = 35, apoi 42 $) de atunci valutele s-au schimbat dupa cere si oferta … adica au « flotat ».
Asta din cauza deficitelor SUA. Enorme. Care erau in cea mai mare parte cauzate de .. razboiul din Vetnam. Plus asa-zisi eurodolari si exorbitantul prvilegiu’ al Bretton Woods ului :SUA emit moneda ca sa acopere schimburile comerciale ale altora (Daca Paflagonia dorea sa cumpere maglaweis din Lotofagia avea nevoie de dolari.. sa zicem de 100. Daca Lotofagoa dorea sa cumpere de 110 # lapte de pasare din Cibolaland mai trebuia sa faca rost de 10.) Dar in special Vietnamul ,, si de multe ori la jurnale am vazut iesind camioane blindate iesind din Fort Knox ptr a sustine dolaru’ . Adica SUA cumpara dolari hartie dand aur. ]
Hm astea de mai sus imi aduce aminte de unu’ care zicea ca e ceva putred in Dania lui natala ...Si parca imi aduc aminte de niste cestii . Ca de pilda in 1973 a fost un rezbel al Kippurului urmat de Primul Soc Petrolier care a dus la o crestere spectaculoasa a pretului petrolului. Cestie care a dus la mari incurcaturi economice (si in SUA la ..cozi mari da’ mari la benzina!!) concretizate printr-o criza profunda . Asta i-a facut si pe americani sa doreasca masini care sa consume mai putin de 2 galeti pe suta .. si pe europeni sa ramana la masini de 1000-1200 cmc. Arapetii s-au umplut de petrodolari (a nu se confunda cu eurodolarii din anii 60!) , s-au destrabalat in cumparaturi si .. in mod auxiliar au depus banii in niste banci . Care banci au imprumutat din plin tarilor care erau in dificultate de a cumpara petrolul necesar . In timpu’ asta in SUA – emitentu’ dolarilor – se intampla o stagflatie . Adica aveau ceva inflatie (aveau si in anii 6o ca rezbelu’ din Vietnam costa !!) care era considerata ca fiind benefica ptr economie , adica asigura creditu’ ptr industrie samd si care teoretic trebuia sa asigure cresterea. Insa de data asta teoretic nu mai insemna si practic ca economia stagna. V-ati prins?Stagnare si inflatie = stagflatie. Si dolaru’ scadea ( 5 franci parca in 1978, mai putin ca 2 DM) da pe degeaba ca exportu’ SUA juca sarba pe loc .. Geaba costa Cadillacu’ 80.000 franci (mai ieftin decat un Mercedes 280) ca tot nu prea se cumpara (pai da! Aproape 2 galeti si numa 180 km/h. Mai rau nu prea avea succes nice Oldsu’ V8 diesel care era mai ieftin ca un 300D si mai rapid). Vazand asta guvernu’ SUA a schimbat macazu’ si in 1979 a umblat la politica monetara marind dobanzile . Asa a jugulat inflatia marind si rata de schimb a dolarului .. facilitand astfel .. importurile!! Insa pe plan intern s-a soldat cu o recesiune..
In plus cresterea dolarului a belit din plin pe aia care facusera credite in dolari ieftini si a urmat Criza datoriilor Americii Latine. In mod auxiliar zic ca ne-a belit si pe noi .. ca in 1980 brusc nu am avut dificultati sa ne platim datoria (normal . Ca daca inainte vindeam in RFG de 2 DM ptr 1 $ acu’ trebuia sa vindem de 3 . Ma rog nu sunt chiar sigur pe cifre .. au trecut 30 de ani!). Dolarul a ajuns sa aiba aceiasi cotatie ca in 1971 (cand era garantat in aur – e drept numa ptr bacile centrale)
In timpu’ asta (dupa Primul Soc Petrolier pana prin 84) japonezii au vandut in draci , s-au umplut de bani (dolari) si au cumparat masiv in SUA firme si imobile (nu’ le facem pantofii .. sunt prea politicosi sa ne ceara asta! Se zicea prin multe localitati SUA unde niponii cumparasera uzinele. Si era de bon ton ca orice companie americana respectabila sa aiba unu’ doi angajati de origine japoneza sa ca niponii din Japonia sa se simta ca acasa). Nici nemtii nu o duceau mai rau .. insa deficitu’ SUA devenise cam prea mare. Asa ca in septembrie 1985 dracii din G7 s-au intalnit la Plazza Hotel si au decis sa scada cursu’ dolarului. Si pana in 1987 dolaru’ pierde din greutate si ajunge la nivelul din 1979! Asa ca dracii cei mari iar fac un acord – acordu’ de la Luvru (febr 1987) Si apoi din nou se umbla la dobanzi ca dolaru’ sa se intareasca. Si din acest dus scotian a rezultat Lunea Neagra (1987) cand toti si-au adus aminte de povestile batranilor cu aia de sareau pe ferestre dupa Joia Neagra. Sa va povestesc cum.
Ca urmare a manarelii la sfârșitul verii, randamentul ratelor ptr imprumuturi pe 10 ani au crescut cu 300 „puncte de bază”, ceea ce a dus blocare vanzarilor de actiuni si provoaca care un trend descendent baban al vanzarilor . La 19 octombrie, randamentu’ ratelor ptr imprumuturi pe 10 ani pe același an a ajuns la 400 de puncte de bază pentru scurt timp și provoacă în cele din urmă crahul cel mai spectaculos înregistrat vreodată într-o singură zi pe o piață de valori.Banca centrală americană decide să intervină masiv ca un creditor de ultimă instanță, pentru a evita falimentul societăților de valori mobiliare și a băncilor de investiții.
Da’ ce credeti ca s-au invatat minte?!
Insa trebuie sa ma intorc inapoi cu cativa ani. In 1981 s-a ales Ronald Reagan Promitand terminarea stagflatiei si redobandirea elanului intreprinzator al Americii prin intoarcerea la valorile capitaliste traditionale plus alea morale . A fost deceniul de aur al monetaristilor scolii de la Chicago.
“Marea revolutie conservatoare” zisa si Reageconomic’s a constat in general on preluarea ostila a unor firme conservatoare si dezmebrarea lor in scopul vanzarii activleor . A inceput perioada de raiduri de OPC si achiztii ostile Moda zilei era sa sa „ataci” o intreprindere (de preferinta solida) si dupa ce o obtineai (cel mai bine folosind bani imprumutati!) sa o vinzi la bucata. Nu este vorba de firme in incapacitate de plata ! Ci de firme care aveau un profit autolimitat DAR, CARE aveau un viitor sigur ptr inca 30-40 de ani. Firme care aveau mari active administrate "gospodareste" , rezerve bancare, fonduri solide de pensii dar care plateau dividente modice (cazul unei firme ce se ocupa de cherestea si mobila . Avea si mari fonduri forestiere pe care le folosea parcimonios , avand materia prima asigurata daca nu ptr totdeauna cel putin ptr un secol ! Piata exista..A fost preluata, dezmembrata ,…). Firmele acestea au fost “vanate” , dezmenbrate pe active , activele vandute cui ofera mai mult (unuia cladirea cu birouri, altuia un depozit, unui antreprenor cele 3 ha de parcare , altuia altceva.) Activele bancare (fonduri) au fost trecute la dividende si praduite. Fondurile de pensii s-au transformat in beneficii ptr “investitori”. Productia a cam incetat , iar daca a continuat fost restransa si a trebuit sa se bazeze pe credit bancar.
Pe termen scurt o “investitie” ( de multe ori credit ) in astfel de preluari asigura profituri spectaculoase pentru initiatori si niste dividente crescute ptr unii dintre actionari. Insa creditele cu care se achiztionau intreprinderile praduite , ei bine deveau datorii ale firmei achizitionate. Si astfel o intreprindere productiva (adica care producea marfa) si avea fonduri proprii si nu avea datorii se trezea ca nu are fonduri, ca are datorii si trebuie sa se imprumute ptr a acoperi cheltuilele de productie!!!
“Sistemul” acesta a asigurat si o profitabilitate sporita a bancilor …Adica niste profituri stabile pe termen lung au fost trasformate in profituri mari imediate , dar fara viitor . Multe afaceri solide au disparut in acesta goana dupa castig facil ...Au fost anii unuia zis Ivan cel Groaznic (de pe Wall Stret nu de la Kremlin) si al speculatiei nebune. Pana la urma s-a ajuns si la criza titurilor speculative (Junks Bonds) .
Insa asta a mai dus la faptul ca firmele au fost silite sa se concentreze asupra luptei impotriva preluarii ….. cumpararea propriilor actiuni , “lupte bursiere” care au secatuit fondurile proprii si mi se pare o anumita scaderea a nivelului de calitate a productiei, interesul mutandu-se de la dezvolatre la supravietuire ( va rog cautati caracteristicile automobilelor americane din anii 80 si comparati cu cele ale rivalilor europeni ! Penibile – sa ai un Cadillac si sa te vezi depasit de o Honda ?! Ca , dorind sa micsoreze consumul au “taiat” un sfert de motor V8 obtinand un V6 , fara sa mai aduca cam nici o modificare ….Pai sa nu iti iei un Mercedes? Sau si mai bine noul- pe atunci – BMW seria 7 ? Aia au fost anii cand a explodat BMW ul in Americhia. Si anii in care au ibnflorit Infiniti si Lexus ca marci de lux. Lux american).
Se zicea pe atunci ca firma cea mai indragita de speculatori era cea care se autolichida ca sa dea beneficii mari …
Pe acest fond de urmarire a unui castig facil de multe ori „din pix” a inceput delocalizarea, adica mutarea productiei din SUA in China
Bine-nteles ca toata cestia trebuia pana la urma sa se blocheze .. si s-a blocat (si dupa cateva scandaluri de rasunet pe Wall Street).
Ceva in genul "vinde-ti casa si traieste clipa" ! Insa cand termini banii …
Si totul s-a terminat cu criza Asociatiilor de Imprumut si Economii ("thrift") cestii nu chiar (pur) capitaliste ci cam cooperatiste. Zisele "thrift" acopereau, se zice, intre 30 si 40% din totalul economiilor populatiei si au fost atrase in operatiuni speculative .
Imi mai aduc aminte ca in anii aia incepuse sa se zica ca economia mondiala incepea sa semene tot mai mult cu un cazino .. unde se urmarea „lovitura”. La dracu’ cu vechile virtuti ale capitalismului – zgarcenie, prevedere si munca!
Insa ca urmare a manipualrii cursului de schimb prin acordu’ de la Luvru’ (febr 1987) si dezastului din Lunea Neagra (1987) niponii si-au lichidat multe din investittiile americane. Ca urmare Japonia a fost inundata de bani care au fost bagati in imobiliare producand un “balon” (buble) care in mod normal a plesnit in 1990. Si de aici anii pierduti ai Japoniei.
Dar unii au castigat. Iar cercurile finaciare amerloce au incept s acreada in marea lor inteligenta acu’ ca au “recuperat” ieftin propretatiele nipone din Amerlocia. Si se trage concluzia ca Speculatia este buna!! Productiva. Speculatia nu productia.
Asa ca in frunte cu Soros pornesc atacul asupra Sarpelui Monetar European si forteaza iesirea lirei sterline din sarpe. Si a fost Miercurea negra (16 septembre 1992) Apoi ataca francul francez si marca germana (astea 2 cam fara succes). Nu-I nimic daca nu ai resit din prima trebuie sa continui! Si in augst 1993 incearca , cu cu succes, sa faca sa cedeze paritatea franc francez/marca german. Urmare este ca limitele de fluctiatie ale Sarpelui Monetar devin mai largi ca sa preintanpine alte atacuri .
Dar pofta vine mancand. Si asa ca speculatorii financiari continua:
· 1994-1995 - 1994 atac speculativ şi implicit asupra datoriei mexicane. Criza economică în Mexic
· 1997-1998 - 1997 criza financiara din Asia – atac speculativ ce duce la devalorizare şi crize bancare în Asia. Criza economică a „micilor dragoni” (tari est-asiatice care cica „decolasera” , aveau ceva industrie usoara care vindea in vest – globalizare! – si unde oamenii reuseau ca sa isi cumpere un ventilator. Nu-i nimic a avut grija Soros si compania sa nu isi mai permita luxul asta desfranat!). Cum s-ar zice succesul capitalist poarta in sine dezastrul – dintai vine negustoru’ si apoi daca tui ai ceva castig da pontu’ la talhar.
Si urmeaza criza rusa in 1998. Ete na Rusia ce sa ceri? Eu’ nu cer nimic. Doar ca Rusia unde avusese loc marea privatizare devenita fraudatizare sub inaltul patronaj a lu’ Boris Balsoi Pianetz si a terapiei de soc numita Planul celor 500 de zile isi finanta agonia economica emitand Gosudarstvennoe Kratkosrochnoe Obyazatelstvo (GKO) foarte prizate nu numa de bancile rusesti ci si de investitori straini. Si fiecare noua emisiune promitea dobanzi si mai mari. Si pana la urma statu’ rus a zis nu mai pot si a incetat platile in augist 1998. Nu as pomeni asta daca :
1) Long Term Capital Management nu ar fi dat faliment cu aceasta ocazie. Era un hedge fund care la un moment dat avea „poziti” de 1.200 miliarde $!!! Si ca sa nu se duca dracului sandramaua mari banci au fost cam silite sa refinateze LTCM ul. Ins atanetie : LCTM nu detinea in mod direct GKO.
2) criza asta a fortat sau poate a permis guvernului rus sa devalorizeze rubla , contra sfaturilor FMI. Si a premis astfel economiei ruse sa redevina comptetitiva..
Credeti ca asta le-a fost de ajuns?! NU!!
Intre timp unii au decoperit ca a aparut Internetu. Prima data netu’ era induiosator de naiv .. se vorbea pa d’a moca , de bunavointa ca ptr toata lumea. Iubire si flori. Insa e destul de practic nu? Asa ca unii s-au gandit sa il foloseasca ca intermediar de comert. Unii au gasit gaselnita asta colosala si au incept sa vorbeasca prostii despre „noua economie” virtuala care urma sa deschida o noua era de prosperitate ptr toata lumea, sa aluange saracia samd samd (cum imi explica ,la un symposion de e-comerce, un domn :”Ghita de acu’ conteza numa economia virtuaa” in timp ce baga in le vreo 6-7 miniamandine extrem de nevirtuale. Lasati ca nici Jidveiu’ de-l sugeam cu spor nu era virtual!!). Si a fost asa o nebunie greu’ de inteles si actiunile ptr orice flecustet de e-comerce urcau mai dihai ca un F15 in fortaj ..si intr-o zi au picat!! Acu’ era si normal sa pice – caci pe bune mult laudatu’ e-commerc nu este decat o modernizare a vanzarii pe catalog (mai tinei minte Neckermanurile?) ? Si deci oricat o fi el de virtual are limite extrem de nevirtuale : vinde si produse sa zicem fizice ( sa zicem .. pantofi!) care necesita servicii la fel de nevirtuale care necesita o „logistica” pe care multi nu o aveau (adica ii omora succesul!! Ca puteau „trata” sa zicem 200 de cereri pe zi , insa nu 500!! Si aia 300 in plus erau nemultumiti..). Oricum a se retine economie fie ea si virtuala depanda de factori extrem de nevirtuali !! Si a fost criza dot-com.
Insa nu a fost asta tot .. ci , cam il legatura cu acesta, a urmat crahul bursier din 2001-2002 care a atins cu precadere sectorul telecom – si el cam noua economie. Unde pe langa speculatie pura, naivitate cretina, lacomie tampita alimentata de sperante imbecile a fost loc si ptr fraude – a se vedea Enron si contabiliatea sa „creativa”.
Si a mai fost 9/11.
Insa in legatura cu aceastea s-a declansant o oaresce recesiune asa ca FED a micsorat extrem dobanda la creditele pe termen scurt , injectand bani pe piata. Care erau cam abundenti si au fost plasati in special in imobiliare provocand o frenezie a preturilor si deci o bula imobiliara.
Oricum a fost nasol rau . de ex actiunile France Télécom au cazut de la 219 euro in 2000 la 6,94 euro in 2002.
Au mai urmat criza argentiniana, criza brasiliana dar astea au fost mai tinute sub control si nu au rabufnit in marile peiete financiare.
Nu-i nimic dupa 4 ani linstiti na de vezi ca rabufni criza subprimelor in 2007 provocata de “securitizarea” creditelor neperformante ale bulei imobiliare din SUA anilor 2000. Ea s-a manifestat printr-o scădere in domeniul imobiliar, un efect de domino care cauzează prăbușirea mai multor bănci importante din lume și o piață in declin..Adoptarea unui plan de salvare a sistemului bancar in Statele Unite ale Americii (TARP), precum și alte măsuri, in special in Europa nu au fost suficiente pentru a restabili increderea,si o scădere pe piețele bursiere mondiale au avut loc in octombrie 2008. Piața interbancară a fots la randul său aproape paralizata de ratele foarte ridicate ale dobanzii și de o criză de neincredere.Economia non-financiara incepe să fie afectată de criză. Fondurile de pensii din Statele Unite ale Americii, la acel moment au pierdut 2000 miliarde $ intr-un singur an!!.
O explicatie mai dezvoltata gasiti aici : http://crizafinanciara.com/.
Urmarile le simtim si azi …
Insa ma vad nevoit sa punctez:
1) in incurcuira cu subprimele o mare belea a fost faptul ca cei mai multi dintre cunparatorii lor nu stiau ca este vorba despre active riscante.. ci credeau ca sunt active “sanatoase”
2) Multi americani au fost momiti sa considere casa lor ca o “banca” si pe baza asteia sa se “finanteze” adica sa faca imprumuturi – ca sa isi ia inca o casa (imobiliaru fiind in gnl un plasament sigur si mai ale smai cota faptulca de decenii pretul imobilelor nu scazuse) . Insa . ca s avezi ceva : ratele erau nitel cam variabile si pana la urma multi debitori nu au mai putut sa isi plateasca retele. A urmat vanarea imobilelor ipotecate ins afiind cam multe preturile au scazut si de aici alte incurcaturi.
3) Daca in general prabusirea unei bule imobiliare are efecte sa zicem limitate la falimente personale si case pierdute su nu pune prea mari probleme bancilor de data aceatsa a iesit nasol. Nasulia a constat in faptul ca instotutiile care se ocvupau de creduitele imobilare nu au pastrat creantele in portofoliile lor ci le-au bagat in sa zicem “vehiocuile de p-lasamemt” le-au “impachetat” inn “fonduri ipotecare” pe care le-au vandut fondurilor de pensii (ca titluru sigire fara sa zica ca un procent din ipoteci erau cam .. dubioase) si bancilor. Si cand au inceput incurcaturile s-a ajuns la o neincredere generala intre institutiile financiare ce a dus la o criza de lichiditati …
E si se pare ca “revolutia conservatoare” a avut si ea un rol .. daca in 1980 diferanta de venit dintre un sef de intrepindere su un salariat era cam de 1 la 40 , in 2005 era de la 1 la 411. Adica pa de zece. A nu mai zic ca in aceasi perioada s-a cam “delocalizat” si s-a pierdut din productie .. deci creearea de valoare noua a scazut. Insa americanu de rand a continuta sa traisca .. fara mari pierderi . Cum ? Din imprumut! Si imprumuturile “subprime” a ajuta o parte a populartiei sa traiasca peste puteri adica sa consume – produse din import!- adica sa asigure profitul unora si luxul altora.
Acu insa o sa devin mai acru si imi permit s afac niste consideratii mai (foarte) personale.
Mai tineti minte cum s-au comportta bancherii dupa ce li s-au dat miliarde de dolari si pe gura , si pe nas si pe anus?! Unii si-ai dat prime (mari!!), altii si-auntars buisnes heturi mai mari si mai luxoase, altii ai chefuit. Din banii publici asa ca o rasplata ptr performantele lor!!
Fiindca acu sa o zice p’a dreapta .. sunt primnele se iau la procent. Procent din creditele acordate!! Si daca creditu’ nu este returnat … ei si ? Prima (babana) a fost luata !! Asa ca de ce sa fii rudent ca pe vremuri?! Va bancque!! Impurmuti orice sarantoc si zice mersi ca se va gasi o duzina de avocati sa zbiere despre “nediscriminare” ca sa iti justifice imprudenta!! Imprumuti 100 de milioane unora care nu pot sa returneze .. nu-I nimic ai o prima de succes de 1 milion!!!
In final arunci vona pe Stat care ar trebui sa se retraga. O da a fost si Freddue si Fannie si guvernu (inclus adtia Bush jr) .. insa ce nu se zice ca asta a fots si un ajutor catre “industria” creditelor cam lovita-n @@@@ cu ocazia crizei dot-com.
Caci undeva pe aici se afla si cestia aia bizara – adtia lu Billy Mincinosu (Clinton ala care putea cam cu prea multe muieri) apoape lichidase deficitu insa imediat ce castoga Bush jr (ala care nu se stie ce limba vorbeste) a bagat deficit masiv…. Cam curis ptr un guvern conservator …
Si mai tineti minte ca v-am zis ceva de economia cazinou ? La caznou unii pierd. Altii castiga INSA cazinoul castiga mereu (chiar si cand – rarsism- se pune doliu pe vre-o masa).
Oa sa vedem ce ma scis mai sus : Fondurile de pensii din Statele Unite ale Americii, la acel moment au pierdut 2000 miliarde $ intr-un singur an. Asta ca urmare a “subprimelor” … Fiindca trebe sa va zic ceva : a fots ceva numit baby boom … de dupa rezbel pana prin 65-66. Acestia se pregatreau(pregatesc) de pensie .. adica fac economii , baga bani in fondfuri de pensii. Fondurile de pensii cumuleaza sume uriase .. colosale. Foarte tentante … Ei bine undori sunt bune si crizele nu?! Ca hm si in criza Asociatiilor de Imprumut si Economii americanu de rand care avea economii a fost nitel cam jumulit (mult).
Deci ca o concluzie bizonica (adica a mea Ghita Bizonu’):
1) de prin 1973 pana acu am trecut dintr-o criza in alta
2) crizele au fost agravate (atunci cand nu au fost provocate) de “delocalizari” sub masca “globalizarii”
3) economia s-a “financiarizat” adica comertu’ cu bani a devenit prima “industrie” si manipularea pietei prima “resursa” de castig (ha! Mai tineti minte in 2008 a avit loc atacu asupra Romaniei? Atac financiar .. tocmia ce priomisera unii ajutor si s-au repezit ca castige ceva .. de la romani!!)
4) Avem de-a fcace cu um transfer de bogatie si de proprietati de la sectorul productiv catre cel speculativ. Si afaceri productive incep sa se bage in cestii din astea ..tot mai mult..(de exem-lu iti asiguri protaru ptr 1 milion. Da Al de Jis si da o masina peste protar .. ura ai castigat 1 milion!! Rtu a firma. Nu exagerz decat putin)
Insa la acesta cronica a crizelor mai trebuiesc pomenite niste evenimente politice.
In primul rand razboiul din Irac. Fiindca trebe zis razboiul este o activitate extrem de costisitoare . Si pretul razboiului din Irac se pare a a fost de vreo 3 trilioane $ (3.000 miliarde)- The Three Trillion Dollar War de Joseph Stiglitz .
Si banii dati pe razboi lipsec din alte parti …
Apoi mai tin mimte o cestiune interesanta : in vara lui 2008 inca nu se zicea de criza. La bursa pretul petrolului batea record duopa record si se zicea ca pana de Craciun va atinge 140 $ per baril!! Si totu mergea bine , speculatia imobiliara crestea , SUV urile si truck urile de 300 cp si 200 kmh se vindeau ca paine calda … insa polcovnicu Putin s-a apucat sa-l scarpine pe Sakasvili . In 2 saptamani balonul petrolier s-a dezumflat dramatic . Apoi a cazut si piata imobilara. Apoi s-a dus totu’ pe copca . Fiindca …. unii au pontat pe crestea pretului la baril peste 100 cu mult,. Si au luat angajamente la 90 (sperand sa vanda la 120-140). Cand pretul s-a prabusit la 50 a fost o pierdere imensa .. si nevoia imediata de lichiditati a prabusit si piata imobiliara. Si ca o culme a bizareriei – cand pretul petrolului a scazut s-a dus naibii si vanzarea truck urile de 300 cp si 200 kmh!! Complet anapoda as zice eu (adica daca maine wizikiul ar costa cat berea … m-as apuca sa beau apa plata sau?!)
Deci asa ca o observatie bizonica: desi mi se canta vina statului social si a statului socialist care se amesteca in economie de pe vremea lu’ Antoniu si Cleopatra totusi deficitele caele mai mari s-au acumulat ca urmare a unor decizii politice militare motivate de anticomunism (razboiul din Vietnam si cheltuielile legate de razboiul stelelor din timpu’ lu Reagan) si a luptei contra terorismului. Deci motivatii politice in cel mai inalt sens. Avand ca rezultat transferul bogatiei interne de la majoritate catre o minoritate!!