La Multi Ani Frumosi!

Da, istoric asa este! Este scornita de mintile infierbintate care confunda realitatea cu visurile desarte de marire! Ungaria asa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o gaselnita birocratica, a unui functionar oarecare, numit Buest, decizie luata in 1867, de azi pe maine, intr-un birou, in urma unor intrigi si aranjamente de culise. Ungaria asa zis Mare nu a fost o realitate istorica, implinita printr-un eveniment de anvergura.
Nici vorba sa se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea Romaniei Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de romani!
Prin jertfa se consolideaza tot ce este trainic in istorie. Unde este jertfa ungureasca la 1867?! Unde a fost jertfa ungureasca atunci cand, dupa un veac si jumatate de ocupatie turceasca totala, Budapesta este eliberata de armatele imperiale austriece? Sa le aducem aminte celor care calomniaza Romania cu atata pasiune, faptul rusinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit sa facem caz, ca in armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta si din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur! Repet: cand turcii, care transformasera Ungaria in pasalic, au fost alungati de armatele unei puteri europene, crestine, in acea armata nu a fost niciun ungur care sa fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiara! Nici unul! La fel cum, in cele aproape doua secole de ocupatie turceasca, nu s-a inregistrat niciun moment de rezistenta, de opozitie ungureasca la ocupatia musulmana.
Nota bene: principatul medieval ungar, creatie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnica comparabila cu a principatelor romanesti, intre care includ si Transilvania. Nu intamplator regii Ungariei de origine maghiara ii numeri pe degete, intr-o jumatate de mileniu! Asta pana la Mohaci, in 1527, cand statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu si Transilvania, care continua sa existe! De ce nu dispare si principatul Transilvania odata cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toata lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria si Transilvania erau lucruri diferite, entitati complet separate, care nu puteau fi gandite impreuna! Dimpotriva, in linii mari, Transilvania se afla in aceeasi situatie cu Moldova si Tara Romanesca, fiind toate trei partase in mod firesc la aceeasi istorie, la acelasi model de organizare politica.
Insistenta cu care ne ataca detractorii maghiari ne obliga la gestul cel mai firesc: comparatia intre cel calomniat si calomniator! Foarte usor si la indemana oricui este sa constate ca oportunismul si lipsa de demnitate este mult mai prezenta la liderii maghiari decat la cei care ne-au condus si reprezentat pe noi! S-o spunem pe sleau si pe intelesul omului de rand: momentele in care sa-ti fie rusine de tine ca esti maghiar sunt mult mai numeroase si mai jenante decat cele care i-ar indreptati cat de cat pe romani sa traiasca acest sentiment dureros… Nu mai intram acum in detalii, dar aceste detalii de urgenta trebuie adunate de istoricii specialisti si puse pe tapet, caci numai asa vom inchide gura celor care si-au facut o meserie din a calomnia tot ce este romanesc!
Tinem totusi sa punem o intrebare pentru bravii nostri detractori maghiari, mai activi ca de obicei in preajma zilei de 1 Decembrie: Cati sunt romanii care au facut istorie pentru Budapesta, si cati sunt maghiarii care au marcat istoria pentru romani? Cati sunt romanii al caror nume a fost maghiarizat si se falesc azi cu ei toti maghiarii, si cati sunt maghiarii cu nume romanizat ?… Sa mi se ierte simplicitatea, aproape penibila, a demersului pe care il propun! Dar nu avem incotro si trebuie sa ne coborim la nivelul cerebral al celor care ne agreseaza, agasanti si insistenti cu orice ocazie! Sa vorbim asadar pe intelesul mintii lor, imputinata de ura si naluciri desarte!
Avem nevoie, zic, de aceste doua liste, riguros alcatuite, ca sa le facem publice si sa transam odata si pentru totdeauna disputa artificiala, nefireasca, la care suntem obligati sa participam, oricat de neserioasa ni se pare noua, romanilor. Pentru cei ce vor face aceasta operatiune, de listare a romanilor care impodobesc Pantheonul unguresc, le recomandam sa verifice situatia din satul Buia, unde s-au nascut cei doi mari matematicieni Farkas si Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat ca tatal, Farkas din Buia, scris Bolyai, era roman, ca tot satul Buia era romanesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adica Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic romanesc, larg raspandit la romanii din Ardeal, din Maramures! Din pacate acel coleg se teme pentru persoana lui si pentru familie sa-si sustina ipoteza, adevarul!… Sa-l ajutam noi, daca nu pe domnul istoric, atunci macar pe domnul Adevar sa iasa in lume teafar, intreg, nemasluit!
Acelasi exercitiu nu ar strica sa-l facem si cu ceilalti vecini, intrebandu-ne cati ucrainieni, rusi, bulgari, sarbi sau greci au scris pagini de istorie romaneasca, si cati romani i-au fericit pe vecinii nostri si ar binemerita nu numai un cuvint de recunostinta din partea acestora!… Dar ar merita ca in toate aceste tari, in Grecia, in Bulgaria, in Serbia, in Ucraina, in Ungaria, sa inceteze prigoana impotriva celor ce simt romaneste si se considera romani! Oare cat vom mai tolera persecutarea si marginalizarea romanilor fara a face auzit macar protestul nostru, al romanilor din Romania, care nu riscam nimic demascand nerusinarea guvernantilor vecini, a guvernantilor nostri, complet surzi la suferinta romanilor din tarile vecine?!
Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamandu-i pe romani in toate felurile, sa le reamintim: la Trianon, in 1920, s-a decis crearea statului Ungaria !

Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevarat, suveran, inca din 1527, dupa dezastrul de la Mohaci. Abia dupa 400 de ani, la Trianon, a aparut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oara in istoria lor, ungurii erau majoritari in propria tara. Iar statul ungar era, pentru prima oara, un stat national! Comunitatea internationala le-a facut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, considera ca atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!… Care e logica acestor resentimente? Cum puteti deplange la nesfarsit disparitia granitelor care apartineau altora, adica habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu va deranjeaza ridiculul situatiei?!
Pana la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trait sub guvernarea si administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia dupa Trianon, ungurii s-au trezit fara stapan, liberi sa se guverneze cum vor! Si stiti dumneavoastra, frati maghiari, care a fost prima initiativa a politicienilor dumneavoastra de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gand de auto-guvernare maghiara, suverana si independenta pentru prima oara dupa 400 de ani? Nu stiti, caci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politica din Ungaria! Au decis sa trimita si au si trimis la Bucuresti o delegatie, de trei conti maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand si lui Ionel Bratianu ca Ungaria sa se lipeasca la Romania, intr-un stat dualist, dupa modelul dualismului austro-ungar instituit in 1867!… Nici mai mult, nici mai putin!
Asadar instituirea unui dualism romano-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranta cea mare a politicienilor maghiari!… Lipsiti de exercitiul guvernarii, al libertatii, fruntasilor unguri le-a fost teama de riscurile si provocarile la care te supune suveranitatea. S-au simtit singuri si neajutorati, neasistati! Nu stiau incotro s-o apuce! Cam la fel cum au reactionat tiganii nostri cand au fost eliberati din asa zisa robie: s-au trezit si ei dintr-odata neasistati si s-au intors pe capul boierului roman sa afle cu ce l-au suparat si sa ceara sa ramana mai departe sub pulpana sa!…
Unde era dispretul politicienilor maghiari fata de tot ce este romanesc atunci cand au venit la Bucuresti cu caciula in mana cersindu-ne intovarasirea?! Unde era dorul de libertate si neatarnare care anima, se zice, intreaga istorie a cavalerilor maghiari?!…
Prin ce impuneau romanii in fata vecinilor maghiari ? Prin faptul evident ca in aceasta parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi si mai stabil, cu o continuitate neintrerupta de peste 600 de ani, era statul roman. Nici in toata Europa nu gasesti multe popoare care s-au invrednicit de o asemena performanta politica! Semn de cumintenie si de intelepciune atat la nivelul domnilor, cat si la nivelul omului de rand de la talpa Tarii!… Nu intamplator romanii se numara si printre cele numai cateva popoare din Europa care au fost in stare sa elaboreze un cod juridic propriu, vestitul jus valachicum…
…Da, oameni buni, asa s-au petrecut lucrurile dupa Trianon! A fost un moment jenant pentru bietii unguri, iar guvernantii si mai apoi istoricii romani, ca niste veritabili domni, ca niste adevarati boieri, ca niste buni vecini, ca niste oameni adevarati, ne-am abtinut sa-l popularizam, sa-l mediatizam si sa-l comentam! Sa facem caz, ori, ferit-a Sfintul, sa facem haz! Caci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decat unul complet defavorabil ne-prietenilor nostri! Si poate ca asa ar trebui sa procedam si in continuare! Sa facem uitate asemenea momente de slabiciune ale Celuilalt!
Din pacate, abnegatia ungureasca sistematica, institutionalizata, de a lovi si calomnia tot ce este romanesc, ne obliga sa parasim indatinata noastra atitudine de a-i lasa pe neprieteni in plata Domnului. Bunatatea noastra si bunul nostru simt sunt considerate slabiciune, prostie chiar! E timpul ca aceasta impertinenta sa capete raspunsul cuvenit, iar cei fara rusine sa fie obrazniciti si pusi cu nasul la perete, sa nu si-l mai ridice asa de sus fara niciun temei! Daca nu se gasesc maghiarii de bun simt care sa-i traga de maneca pe conationalii lor mai zanateci – sau nu indraznesc!, sa ne ocupam noi, romanii, de aceasta trebusoara! Si s-o facem de data asta temeinic, cu sistema!
…Avem nevoie, asadar, de o strategie bine pusa la punct prin care sa contracaram eforturile sistematice ale celor care, cu fel si fel de minciuni, ne calomniaza si ne saboteaza cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca sa le raspundem, ci avem de partea noastra adevarul si nu mai putem intarzia cu punerea in functiune a acestei arme teribile: ADEVARUL!
Si adevarul este de partea noastra in cele mai multe cazuri! Numai detractorii nostri au motive sa se teama de adevar! Ceea ce inseamna ca il avem de partea noastra si pe bunul Dumnezeu, care este, in fapt, alt nume al adevarului. Numai ca trebuie sa avem grija mare: Dumnezeu, oricat ne-ar iubi, nu ne baga si in traista!… Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, si a vegheat Sfintul Duh la opera care se finaliza in acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se implinea prin fapte de vitejie si de daruire apostolica a carturarilor nostri, si datorita jerfei romanesti din acei ani teribili ai Marelui Razboi. 1 Decembrie s-a implinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!…
E 1 Decembrie! Tuturor romanilor asadar, pentru fiecare roman in parte si pentru intreg Neamul nostru cel romanesc, inima si fruntea sus! Avem de ce! La Multi Ani Frumosi!

Prof.univ.dr. ION COJA

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Dan Puric: Noi n-am luptat pentru fuga din ţară

S-a schimbat ceva în România de la ultimul nostru dialog, din decembrie 2009?

Dan Puric: Nu numai că nu s-a schimbat nimic, dar lucrurile s-au agravat. Oricum, în noul lagăr neocomunist, noi trăim un timp istoric relativizat. Adică trăim o simultaneitate unde trecutul nu mai are importanţă. Şi nici viitorul. Este un fel de „Trăieşte-ţi clipa şi aia este!" Memoria este exersată, cel mult, până la ziua de ieri sau până la ce-am făcut azi-dimineaţă. Am constat un lucru teribil. E o eroare - nu întotdeauna viitorul e legat de progres. De exemplu, eu când mă duc la cimitir la mama sau la tata şi văd că omul a murit în '45 zic „A fost fericit!" După '45 încolo a venit viitorul şi a fost o involuţie, o cădere în timp extraordinară. Se pare că s-a întâmplat un lucru atipic din 1989 încoace. Până atunci ne-au jefuit turcii, ocupaţiile străine, au fost Războaiele Mondiale, criza economică mondială, însă niciodată acest popor nu a fost jefuit de către cei din sânul lui. Clasa politică din 1990 încoace este, aşa cum a declarat-o domnul Florin Constantiniu, „cea mai criminală clasă politică" din istorie. Foarte bună remarca.

Asta pare a fi percepţia generală...

Nu. Clasa politică e criminală, inconştientă şi deci ea a jefuit. Să gândim în termeni economici! Hai să nu trântim aşa anumite chestii - cu datoriile plătite, cu trei miliarde de dolari pe care puteam să le recuperăm de la URSS, Liban şi Irak, iar noi, în 17 ani, am ajuns la peste 30 de miliarde de euro datorii. Şi datoriile cresc pe zi ce trece. Dar nu trebuie să judecăm această clasă politică, aşa, cu ură. Sunt totuşi români, sunt ai noştri, sunt din ghetou. Problema este de studiu de antropologie. Ei vor trece. Sunt nişte „ţepe", nişte „găuri" istorice. Cum au ieşit? Eu cred că ăsta este rezultatul experimentului comunist. Ăştia sunt oamenii.

„Omul nou"...

Spuneam undeva că domnul Mihail Manoilescu, în „Rostul şi destinul burgheziei româneşti" are o remarcă extraordinară. Spune aşa: „La prima generaţie se poate naşte un savant, se poate naşte un inginer foarte bun, chiar un artist". Asta nu merge la clasa politică. La clasa politică, zice domnul Mihail Manoilescu în cartea asta teribilă, scrisă prin 1942: „selecţia este fantastic de aprigă, îţi trebuie vechime". Eminescu dădea o vechime de aproape 250 de ani. Din clasa aia boierească îţi trebuie o vechime. Cei de azi au apărut dintr-o dată, a apărut această generaţie spontanee. Generaţia aceasta spontanee, din 1947 încoace, este din ce în ce mai involuată, mai rea. Pentru că, zicem aşa: Dej, cu toate crimele făcute, avea grijă să scape de ocupaţia sovietică. Ceauşescu trăia ideologia şi vroia să facă o forţă naţionalist-comunistă. Dar ăştia de după 1990 încoace sunt incalificabili, inscanabili. Deci este o involuţie, ei nu se rafinează în timp, precum clasa boierească. P.P. Carp spunea: „Nimic pentru noi, totul pentru ţară". La ăştia a fost o răsturnare de paradigmă: „Totul pentru noi, nimic pentru ţară".

Trăim o prăbuşire?

Nu numai prăbuşirea economică, nu asta e importantă, ci prăbuşirea factorului uman. Degradarea. Sufletul românesc a suferit o lovitură uriaşă. Acum, în România nu mai există încredere între oameni. Este o stare de degradare. Eu o văd ca pe o involuţie. Ştii, în „Principia Mathematica", Newton creează noţiunea aceasta de timp absolut, de trecut, de viitor, de prezent. Această noţiune a dispărut azi. Sunt realităţi paralele. Odată cu realitatea României mai este o clasă politică, virală, care macină totul. Ei sunt într-o realitate paralelă care, culmea!, ne costă pe noi.

Cu toate acestea, lumea merge înainte, societatea românească evoluează în anumiţi parametri...

Cu ce evoluează?

Apar individualităţi...

Nu, eu nu cred că societatea evoluează. Este într-o plină derută, într-o plină degradare, într-o plină degenerare extraordinară. E suferindă. A, da!, boala evoluează. E un cancer evolutiv. Asta este altceva! Dar eu nu văd nicio evoluţie. Cum să fie evoluţie când tinerii noştri sunt în străinătate, când puterea noastră de muncă este în străinătate!? Noi am luptat pentru libera mişcare. Noi n-am luptat pentru fuga din ţară. Ne depreciem la nivel demografic, mergem spre 16 milioane şi jumătate de oameni. Clasa politică nu are conştiinţa lucrurilor acestea sau poate nici n-o interesează. Pe ei îi interesează să le aducă valută, cei de acolo, din străinătate. Nu, societatea noastră nu evoluează... De aia am spus că mersul înainte nu înseamnă evoluţie, înseamnă involuţie. Biologic s-a şi explicat, la un moment dat. Există cazuri de genul acesta când din batracian a ajuns peşte...

Dar el nu evoluează, el se martirizează.

Umple săli cu spectatori şi mai sunt şi alţii asemenea lui...

Deci, el se martirizează. El este un artist care este marcat de conştiinţă jertfelnică şi este un spor din acela de ferigă, ridicat peste iarba asta călcată în picioare de dinozauri. Astea sunt excepţii! Excepţiile confirmă regula, din punctul ăsta de vedere. El este o bucăţică de ţesut sănătos într-un întreg aproape cianozat. Băiatul ăsta nu cunoaşte evoluţie, el s-a născut evoluat. Tot ce se naşte evoluat îşi cere drepturile. Alexandru Tomescu s-a născut evoluat şi la nivel de conştiinţă, în sensul că ştie că ţara asta trebuie ridicată într-un fel. Dar el este un caz...

Vorbeam recent cu dumneavoastră despre Mircea Tudor, cel care a făcut sistemul de scanare a maşinilor în vamă, un sistem apreciat, importat şi implementat de occidentali. Iată un alt „caz" de om care a ales să rămână în România...

Pe Mircea Tudor îl cunosc personal. Suntem chiar prieteni. El nu e inginer, el e o conştiinţă, domnule! Este un mare inventator şi o conştiinţă de român. Deci, este şi el o excepţie. Încă o dată spun: o altă bucăţică de ţesut sănătos. Oamenii aceştia sunt excepţii. Oamenii aceştia contrazic sistemul.

Dar din bucăţele acestea de „ţesut sănătos" nu putem regenera întreg organismul social?

Bucăţelele acestea de ţesut sănătos trebuie să se adune. Trebuie să se adune ca să facă întregul sănătos. Dar Mircea Tudor nu este rezultatul sistemului, este rezultatul lui Dumnezeu. Rezultatul sistemului e degenerarea, deprecierea. Să nu uităm, totuşi, că degradarea asta nu este numai la nivel românesc. Este şi la nivel european. Europa occidentală este plină de mediocri, mai ales la nivel de conducere, de preşedinţi de stat, de administraţie europeană. Ăia sunt nişte funcţionari, amărâţi şi mediocri... Nu vezi acolo un cortex luminat. Ei sunt învăţaţi să trateze România, şi în general ţările acestea din fostul ghetou, la nivel biologic - stimul-reacţie. Omul nu e o reacţie. În cunoaşterea ca dat biologic, se pare că suntem mai mult decât o reacţie. Jean Piaget, în cartea lui „Biologie şi cunoaştere", spunea un lucru uimitor: „Este stimul, este şi reacţie, dar este şi ceva mai mult". Se pare că subiectul care e înconjurat de mediu e mai mult decât o reacţie la mediu, e şi un răspuns. Mare atenţie! Prin urmare, cunoaşterea nu e nici în subiect, nici în obiect. Este în răspuns. Iar răspunsul este o interacţiune. „Iar interacţiunea - zice Jean Piaget - la nivel molecular se face aşa: el are o activitate spontană autonomă. Îi propune mediului". Adică un român primeşte o directivă de la Comunitatea Europeană şi nu reacţionează, el răspunde. Şi zice: „Chestia asta nu se potriveşte". Jean Piaget nu poate să remarce acolo un singur lucru - că poporul român, fiind popor creştin, are o chestie şi peste răspuns. Deci, un popor de oameni care reacţionează la nivel de economie de supravieţuire, cum vor ăştia să ne facă acum - consumerişti sau cerşetori. Noi reacţionăm acum, nu răspundem. Clasa politică n-are de unde să răspundă, pentru că ăştia, săracii, sunt ilegitimi. Mai e câte unul care răspunde, prin dat, ca Mircea Tudor sau ca Alexandru Tomescu. Ei răspund prin gena lor. Şi mai este o categorie inscanabilă care transfigurează mediul. Sunt cei care au fost în puşcărie, care au transfigurat puşcăriile în mânăstiri. Transfigurarea aceasta e un dat creştin. Este „gena-surpriză" - nu te fereşti din faţa loviturii, transfigurezi. Şi încă ceva: acumulările cantitative nu duc niciodată la salturi calitative decât la cooperativa lui Marx. De fapt, acumulările cantitative n-au făcut altceva decât să axfisieze calitatea.

Aşa s-a întâmplat în tranziţia românească...

Calitatea se naşte calitate. Şi din calitate iese calitate, mai departe. Dar, ne scremem mult cu această cantitate. De fapt, în România calitatea este suferindă din cauza cantităţii rebele. Calitatea în România nu are libertate, în schimb cantitatea are libertinaj. Poate să te înjure oricum, oricând, e revoluţia lor. S-a dat drumul la mitocani, pe toate posturile. Şi ăştia te sufocă, ei decid. Totuşi, calitatea supravieţuieşte. Supravieţuieşte... Asta e tot. Trăim vremuri curioase.
Românii nu şi-au pierdut simţul umorului pentru că, în clipa când românii şi-ar pierde simţul umorului, atunci ar însemna că noi am ieşit din istorie. Umorul nu e băşcălie. Am mai spus eu în conferinţele mele că băşcălia este de tip ateu. Ea nu are nimic sfânt. Poţi să râzi de Iisus Hristos, de mama, de Ştefan cel Mare. Exact ce fac ăştia acum, ca să desacralizeze, să încoloneze. Umorul nu răneşte. Umorul avertizează şi umorul trezeşte. Din când în când apare câte o străfulgerare de umor, românească, care rearanjează, rerostuieşte lucrurile. Umorul te salvează. Înseamnă că inteligenţa, gena asta de umor nu a fost poluată.

De ce credeţi că românii sunt atât de trişti, de încrâncenaţi şi de agresivi unii cu alţii?

Noi nu numai că trăim o degenerare a întregului metabolism, dar trăim şi o dereglare. Sistemul nervos, din punct de vedere anatomic, din punct de vedere fiziologic, se îngrijeşte de reechilibrarea noastră întotdeauna. Când se întâmplă câte o traumă, sistemul nervos este cel responsabil să reorganizeze lucrurile. Toată lupta societăţilor totalitare sau a societăţilor de tip secularizat, care vin peste noi, este ca să atace sistemul nervos. Se cultivă neliniştea. Prin ştiri, prin actualităţi speciale care se ocupă de lucruri de medicină legală în public. Publicul are un sistem nervos. El este îngrijorat peste măsură. Biserica spune că poţi să ai griji, dar să nu fii îngrijorat. M-a întrebat un şofer de taxi care este diferenţa. I-am spus: „Dumneata conduci acum, te uiţi în oglinda retrovizoare, îl vezi pe securistul ăsta cu jeep-ul care încalcă regulile, o mai vezi pe asta, îl mai vezi pe ăstălalt. Deci, dumneata ai griji". „Păi, da, asta înţeleg!", îmi răspunde. „Păi, fără griji nu poţi. Dar ce înseamnă să fii îngrijorat? Spre exemplu, îţi pun o pătură pe toate geamurile maşinii. Atunci ai tăiat contactul cu Dumnezeu. Eşti mort, eşti orb. Tu vrei să le rezolvi singur, pe monitoare, dar n-ai cum", i-am explicat taximetristului. Când eşti îngrijorat ţi-ai tăiat raportul acesta teandric cu Dumnezeu. Griji avem cu toţii. Cumulul acesta de griji nemăsurate şi de nelinişte îl duce pe om într-o spaimă teribilă. Era un genetician american care a spus că „schimbările genomice la nivel de moleculă, în timp, duc la aşezarea unei stări receptive la anumiţi viruşi". Adică, îl iei pe om şi îl oboseşti până îl termini. Şi atunci el dobândeşte o receptivitate morbidă la orice. Acum, poporului român poţi să-i spui orice. De asta sunt prolifice „ştirile" cum că în anul 2012 va fi cutremur.

„Ştirile" spun că va veni chiar sfârşitul lumii în 2012...

În termenii Securităţii, asta se numeşte diversiune. Ca să mute centrul de interes, să nu vezi cauzele. Şi atunci oamenii, asta spuneam, devin reacţii. Când ai un răspuns e deja o conştiinţă; când transfigurezi, eşti alt neam de om, eşti creştin. Şi atunci, izbăvirea aşa se face, prin răspuns. Acum este un experiment. La nivel majoritar, lumea are această tristeţe. Este setată pentru că aşa se lucrează: du-l pe om la deznădejde şi îi rupi lumea interioară. Un om care nu mai are lume interioară este supus tuturor ordinelor. Beria, în 1936, în „Psihopolitica", spunea că trebuie scoasă religia din sufletul omului şi că nu mai trebuie vorbit despre suflet. Să-l aduci pe om la dependenţă, la stadiul de animal. Animalul reacţionează pavlovian, biologic. Nu le-a ieşit sistemul, au omorât sute de milioane de oameni. Acum au încercat alt sistem.

Îl iei pe om şi îl oboseşti până îl termini. Şi atunci el dobândeşte o receptivitate morbidă la orice.

„Mârlanul nostru e mai vital pentru că ascultă manele"

Nu, epavele care au fost din sistemul comunist, au rămas epave - oameni terminaţi, familii distruse. Acum se merge pe linia consumerismului. Îi creezi omului dependenţe cât mai multe. Spre exemplu, sunt oameni nefericiţi în România pentru că nu se găseşte brânză franţuzească... Mai e unul nefericit pentru că el, în loc de 50 de canale de televiziune, are pe cablu doar 20. Sunt tot felul de noi „nefericiri". Cel care are un copilaş bolnav de cancer şi nu are cum să-i plătească operaţia, e cu adevărat nefericit. Acum s-au creat false necesităţi. De aia zicea Socrate: „E plină piaţa de lucruri de care nu am nevoie". Şi atunci fericit este omul care nu-şi doreşte.

E din ce în ce mai greu să nu-ţi doreşti...

Sistemele vor să cloneze. Mai nou, ăştia în clasa politică seamănă cu seminţele alea sinucigaşe - nu ştiu dacă aţi auzit de ele - care au distrus agricultura americană. Ele fac fructe mari, arătoase, dar sunt nocive, fără gust, distrug pământul şi sistemul ecologic. Prin polenizare le distrug şi pe celelalte. Seminţele sinucigaşe sunt ca şi clasa politică - apar tot timpul. Pe ăştia noi parcă îi fac în laborator. E un fenomen de „science-fiction".

E adevărat, dar parcă în Occident sunt mai puţini politicieni „de laborator" decât la noi.

Noi avem mârlanul autentic care e la fel de toxic ca şi „seminţele sinucigaşe" de care făceaţi vorbire...

Au şi ei mârlanul autentic, dar e mai spălat la creier. Mârlanul nostru cel puţin e mai vital pentru că ascultă manele. În comparaţie cu „fuck" şi „suck", maneaua mai are un lirism.

„Le Monde" a publicat recent un top al celor mai apreciaţi cântăreţi din Franţa, top în care manelistul Nicolae Guţă este prezent şi este considerat un exponent de seamă al muzicii din România. Ce spuneţi despre asta?

Nu se răspunde la aşa ceva. Eu am învăţat de la Iisus Hristos să nu le răspund tuturor. Unii vor ca eu să răspund şi de aici o întreagă înlănţuire de dezbateri. Pe urmă se face o masă rotundă şi se vorbeşte despre „săracul domn Guţă, care are lumea lui". Atunci nu le răspunzi, le urezi „succesuri". Cineva a spus o chestie genială: „Ferească Dumnezeu de eşece!" Lasă-i să „producă", nu se discută aşa ceva.

„Francezii îi tratează în mod fascist pe ţigani"

Ţigani sau rromi, cum ar trebui să le spunem?

Ţigani, evident, pentru că aşa e normal şi asta nu-i umileşte. E numele care li se dă în toate limbile Europei. Aia cu „rromi" creează confuzie şi a fost făcută special. Noi am coexistat cu ei foarte bine. Pe vremea domnitorului Caragea, dacă un ţigan fura o curcă era lăsat în pace. Se ştia că-i vai de capul lui. Acum, ei au păţit-o prin faptul că au minţit şi s-au dus la francezi, iar ăia îi tratează în mod fascist. Noi nu i-am tratat niciodată aşa. Dar nu sunt toţi aşa - între ţigani sunt oameni conştienţi, sunt oameni maturi care îşi dau seama de asta. Iată, au fugit din ţară, ne-au făcut pe noi fascişti şi uite ce-au păţit acolo. E o reacţie dură.

A, eram scoşi de pe hartă. Noi eram scoşi de pe hartă, dar ei uite că îşi permit. Dar ăsta nu e subiect de discuţie, ăsta e divertisment.

Vedeţi, astfel de subiecte, din nefericire, fac agenda zilei...

Niciodată să nu trăieşti din aşa ceva! În afară de la ordinea zilei, de „conştiinţele" astea politice care ţin prima pagină a ziarelor sunt unele mult mai modeste din punct de vedere mediatic, dar care au făcut „marea revoluţie". De pildă, când Edison a murit, America a stins toată lumina. În semn de omagiu. Pe mine asta mă interesează. Mircea Tudor mă interesează, destinul lui, cea a făcut omul ăsta.

Şi România e aproape de „a stinge lumina", din păcate...

Mie mi-a zis o doamnă o chestie extraordinară, la Turnu Severin, după o conferinţă: „Domnule Puric, dumneavoastră sunteţi o lumânare". „Sărut mâna, mulţumesc!", îi zic. „Nu, nu. Staţi un pic că n-aţi înţeles rostul lumânării - e o chestie genială! Domnule Puric, lumânarea e mai valabilă decât soarele", îmi spune. „Ei, doamnă, cum puteţi să spuneţi aşa!?". „Nu domnule Puric, lăsaţi-mă să spun până la capăt!". Era o doamnă din asta... „interbelică". „De ce vă repeziţi?! Lumânarea face ce nu poate face soarele". „Ce, doamnă?", o întreb. „Luminează pe întuneric!" Mihail Manoilescu, care urma să moară Sighet, a spus că românul are suflet, dar are şi spirit. „Din punct de vedere al sufletului, românul este conservator. Este fatalist, conservator şi tradiţionalist". Acolo el e bine aşezat şi boicotează istoria. „Dar din punct de vedere al spiritului, românul este cel mai vioi. Este de o mare repeziciune - un paradox, românul nostru", spunea Mihail Manoilescu. Păi, cum vă explicaţi altfel faptul că, la 70% analfabeţi, apare Spiru Haret. Acum e mai greu pentru că sunt 80% idiotizaţi. Dar analfabetul nu e idiot.

Acolo erau mai mulţi, ce-i drept... De Titulescu a zis un francez: „Voi aveţi unul, noi avem mai mulţi". Cu cât sunt mai mulţi, cu atât sunt mai culţi. Problema e că ei au altă istorie în spate. E ca la boală, cum spunea tata: nu există boli, ci bolnavi. Există o teologie a persoanei şi există o boală a persoanei. Gripa mea e diferită de a ta. Criza financiară în România e total diferită decât cea din Bulgaria.

La noi şi criza e atipică...

Ăştia vor s-o generalizeze. Ei ne fac criza şi ne dau şi reţete anticriză.

Nu prea merge „vaccinul" altora. Avem altă „tulpină"...

În general, presa străină a fost atrasă de aceste lucruri încă din anii '90...

Eu mi-am dat seama că suntem trădaţi a doua oară când am văzut, în 1992, ceva sinistru. Era o echipă a BBC-ului într-un sat de ţigani şi îi întreba cât au fost ei de umiliţi pe vremea regimului comunist. Satul ăla era un sat care atacase trenul de două ori. Asta nu înseamnă că toţi ţiganii au fost aşa. Dar cei de la BBC se duseseră tocmai în satul acela. Îi vedeai cum analizau şi cum vorbeau despre „exploatare". Nu s-a dus BBC-ul la Corneliu Coposu, nu s-a dus la Petre Ţuţea...

Nu, nu, nu. Pe noi n-a dat Churchill pe un şerveţel. Puteau să vină şi să spună: „Mai aveţi şerveţul?". „Da, îl mai avem". Ne-au băgat cu sutele de mii şi ne-au distrus. Una este să termini războiul, să plăteşti daune şi alta e să facă un experiment pe tine. Comunismul n-a fost istorie. E un vid, e o ieşire alături de istorie în care s-a făcut un experiment. Ei, dacă aveau gena conştiinţei, ne spuneau: „Domnule, ne pare rău de ce-am făcut". Conştiinţa nu trebuie echivalată cu morala. Este şi conştiinţa criminalului, şi conştiinţa martirului. Conştiinţa criminalului o recunoşti pentru că n-are niciun proces de conştiinţă. Minciunile sunt egale. Ei nu aveau nicio mustare. Nu ne-au vândut ei sovieticilor?! Ei erau virgini... Făceau „Discovery" pe un lot de săraci, de borfaşi... Dar conştiinţa martirică o recunoşti pentru că n-are nimic pe conştiinţă. Ea nici măcar nu face ceea ce fac eu acum, nu reproşează nimic. O conştiinţă martirică nu reproşează, îşi asumă. De aia la coadă s-a întâlnit un fost deţinut politic cu colonelul Crăciun - care a fost o bestie, un criminal - şi nu i-a zis nimic. Doar l-a întrebat: „Ce mai faceţi domnule colonel?". „Ei, cu viaţa şi cu fata..." Este epocal! Eu nu pot să înţeleg cum s-au sfinţit oamenii aceştia. Ăla a fost o bestie criminală, un mutant şi ăsta, căruia i-a smuls unghiile, l-a curentat, i-a omorât familia, i-a omorât destinul, i-a zis: „Ce mai faceţi domnule colonel?" Ce tărie, ce neam tare este aici!

„Diferenţa produce calitatea dialogului"

Îmi pare că, astăzi, avem o teamă în a discuta public despre religie. N-aţi sesizat?

Dar de ce ne e teamă?

Observ asta în dezbaterea publică, chiar vroiam să vă întreb...

Nu, nu. Păi, dacă ne e teamă e pentru că teama a fost inoculată de „eşalonul 6", de intelectualii de la noi. Ei n-au curajul lui Noica sau al lui Ţuţea. Ţuţea i-a spus unei tipe venite din Occident: „Domnişoară, eu sunt creştin pentru că sunt sărac". „Păi da' cum?" „Dacă-aş fi darwinist aş merge în patru labe, dar n-am bani decât de o singură pereche de încălţări". Intelectualii ăştia s-au dus şi atunci ceilalţi au creat un fel de teamă de a vorbi despre Dumnezeu, despre neam.

E vorba, mai degrabă, despre o reţinere, nu neapărat despre teamă...

Nu, nu, nu. Aceste lucruri sunt făcute special. Se creează „ţarcul de gândire" şi în acesta este şi „ţarcul de comportament". Nu te mai comporţi ca un român, te comporţi ca un „european". Ce-i aia Uniunea Europeană? E o abstracţiune. Comportă-te ca un bun român, ca un bun bulgar, ca un bun evreu, ca un bun polonez, ca un bun american. Pentru că diferenţa produce calitatea dialogului. De ce să mâncăm toţi acelaşi iaurt? Avem toţi aceleaşi reflexe?

De altfel, sloganul Uniunii Europene este „unitate în diversitate"...

Este un slogan, bine zis. Adică diversitatea este un fel de rezervaţie. Ne fac ăştia rezervaţie. „Pluguşorul! Hai, jucaţi-l!". Constructorii noii lumi, săracii, nu ştiu că diversitatea este un produs al fiziologiei, lăsată în libertatea ei. E ca în Dobrogea. Nu a trebuit să dea Uniunea Europeană niciun fond pentru multiculturalitate. Acolo nici nu era multiculturalitate, era o simbioză.

O „împreună-locuire", ca să folosim un termen teologic...

O „împreună-locuire" extraordinară! Fără fonduri. Dacă poţi să ne dai fonduri, dă-ne pentru prima generaţie de încălţaţi care au luat puterea - educă-i, învaţă-i să se spele, să poarte un costum, să se poarte cu ţara, să creeze. Ăştia au luat banii şi i-au băgat sub saltea şi au sufocat România. Toţi care sunt azi mari. Asta trebuie văzut. Ăştia sunt întreţinuţi de comunitatea europeană. Cu ăştia se stă de vorbă.

Dar să recunoaştem un lucru: Comunităţii europene nu-i este specific acest mecanism.

Nu, nu. Evident, sunt gânduri generoase, apărute după război. S-a vrut un bine. Nimeni nu zice să nu existe o comuniune europeană. Doamne fereşte! Dar de ce să stai de vorbă cu ăştia care au jugulat o ţară!? De ce i-ai ajutat să se convertească!?

Dar nu cumva e şi vina noastră? Ce să facă Comunitatea, să vină şi să ne plaseze alţi lideri?


Aşa cum i-au plasat pe ăştia - că ei i-au plasat cu tancurile sovietice! - puteau să-i scoată. Au zis: „V-am dat virusul, îl scoateţi voi!". Cum? Noi suntem ologi. Noi nu mai avem o reacţie. Nu mai putem. După 50 de ani de ghetou, tu stai de vorbă cu un fost pionier, utecist, membru de partid şi au vrut să mă facă şi informator. După atâtea ologiri, vrei o reacţie? De unde? Noi suntem obosiţi. Părinţii noştri au fost în închisori, au fost distruşi, au fost speriaţi.

Nu cumva ne lăsăm prea uşor prostiţi?

Îţi trebuie regenerare, îţi trebuie timp pentru recâştigarea tonului, iar ăştia nu-ţi dau voie. Cum să spun, e clar că aşa este făcut. Numai că în toată chestia asta nu trebuie să fim impacientaţi. Mai lucrează şi Dumnezeu. Şi când zic „Mai lucrează şi Dumnezeu" intrăm în emisiunea „Surprize, surprize". Vor avea multe surprize din partea societăţii. Oamenii au început să se trezească. Poporul român se trezeşte.

Iar o să fiţi acuzat de „ortodoxism" şi probabil de alte „-isme"...

Niciun fel de problemă. Ei cu etichetele, eu cu adevărul. Iar adevărul nu se lasă etichetat. Ei ce să facă, pun aşa cu pelicanol, jap!, câte o etichetă. Dacă îi scoţi din „ţarcul de gândire" sunt nenorociţi. Şi atunci vor să mă bage şi pe mine în „ţarc".

Mai avem şi intelectuali de forţă, domnule Puric, trebuie s-o recunoaştem.

Sunt specialişti în a trage artificii. N-au o idee fundamentală, care să ridice neamul ăsta. Cum a zis Ţuţea. A fost întrebat de nişte intelectuali de ăştia „de forţă": „Domnule Ţuţea, sunt personalităţi?". „Măi, ăştia sunt asistenţi universitari. Personalitatea se jertfeşte. Când i-ai văzut tu pe ăştia să se jertfească?" Linia de forţă duce o ţară, o transfigurează, o trage după ea. Constantin Noica, Mircea Vulcănescu - ei erau forţe.

Mai ţine şi de aria de adresabilitate pe care o ai la un moment dat...

Îl citam mereu pe Vasile Pârvan care spunea că „un popor care are conştiinţa procesului istoric prin care trece, are toate datele să se legitimeze în faţa universalităţii". Dacă îl iei pe un om politic şi-i zici: „Conştientizează-mi şi mie improvizaţia asta de 20 de ani, criminală, dă-i un titlu!", nu ştie săracul. El spune că e „tranziţie", „aderare". Bietul de el, nu mai are cultură politică, nu mai poate să identifice, merge pe „termeni europeni". A venit Comisarul şi a zis: „Vezi că eşti în tranziţie!" Eu nu sunt în tranziţie, sunt în cancer. „Tranziţie" e în căpşorul tău, acolo, cu dosarul tău! Eu trebuie să-mi gestionez ţara, avutul. Şi asta poate să facă un copil de 15 ani. Un copil de 15 ani poate să guverneze ţara de un miliard de ori mai bine decât ăştia pentru că are un cortex curat. Mie mi-a zis un puşti, la Timişoara: „Domnule Puric, dar emisiunea asta schizofrenică de la televizor cu «Cel mai iubit dintre români» de ce-au făcut-o, pentru că valorile sunt paralele? Un pianist este bun, un alergător este bun, un fotbalist este bun". El declina, la 15 ani, fără să ştie, paralelismul valorilor al lui Blaga. El făcea ca Lao Tze. Lao Tze a fost întrebat „Dacă aţi fi împărat, ce-aţi face?" „Aş numi corect lucrurile, nu circumstanţial".

Făceaţi apel la conştiinţă. Credeţi că, din acest punct de vedere, vom evolua într-un termen rezonabil? Vom căpăta reflexul de a trace prin filtrul conştiinţei anumite acte pe care le producem zilnic?

Vrei să-ţi dau un timp?

Nu neapărat. Suntem capabili sau nu să redobândim acest reflex de a trece prin filtrul conştiinţei modul în care ne raportăm la celălalt?

Dragul meu prieten George, discuţia de astăzi dintre noi e o asemenea evidenţă. Unii au pierdut pariul. Se uită pe contor, aleargă, şi totuşi, undeva, nişte oameni discută la nivelul acesta. Cel care ascultă şi înţelege e marele anonim în sensul lui Blaga, dar în sensul frumos, care aspiră. Dacă nu s-ar aspira la asemenea idei am fi o lume idioată. Eu mă duc la Olteniţa şi este sala arhiplină. De ce? Pentru că nu mă duc să le spun de pensii, de criză, de majorări. De ce vin oamenii ăştia? Ei vin tocmai din „lotul" ăla de conştiinţă neafectată. Unii au pierdut războiul. Poporul român e vechi. La suprafaţă vor fi multe lucruri mizerabile. Pe noi ne izbăveşte credinţa. Şi credinţa asta dă un comportament extraordinar, atipic pentru ceea ce se întâmplă. Să stăm cu faţa spre Dumnezeu pentru că Dumnezeu ştie ce să dea omenirii. Nu-i întoarce spatele! Zicea - ca să terminăm aşa, în mod creştin - Arsenie Boca: „Omul în genunchi în faţa lui Dumnezeu e mult mai mare". Păi, vezi şi tu unde pui genunchiul! Atâta tot. Să ieşim de sub teroarea ideilor generale! M-am săturat de comunism, mă satur de globalizare, vreau să fiu un om liber mâine. În călătoria asta a mea în viaţă - nu ştiu când se va opri ceasul - sunt în turneu în România.

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Craciun fericit si La multi ani!

Felice Natale a tutti voi!, originally uploaded by fiumeazzurro.

Cum se caleste constiinta de clasa

Într-o carte numită De ce, aproape întotdeauna, societăţile egalitare se descurcă mai bine, epidemiologii Richard Wilkins şi Kate Pickett încearcă să demonstreze că inegalitatea socială, indiferent de PIB-ul unei ţări, e problema numărul 1 a unei societăţi. Datele procesate de aceştia arată că aproape orice problemă a societăţilor moderne, problemele de sănătate, violenţa, drogurile, obezitatea, lipsa vieţii comunitare, bolile pishice, stresul, infracţiunile etc. sunt mai frecvente în ţările unde diferenţele dintre oameni sunt mai mari. Rata bolilor mentale, a obezităţii clinice, a criminalităţii e de cinci ori mai mare în societăţile inegale decît în cele în care diferenţele dintre indivizi sunt mai mici şi acestea îi afectează în aceeaşi măsură pe bogaţi ca şi pe săraci.


Oamenii, ca şi alte primate, sunt sensibili la poziţia lor pe scara socială. De cîte ori ne comparăm poziţia în societate cu cea a altora, ne simţim ameninţaţi, iar nivelul de cortizol, un hormon al stresului, creşte. Eliberarea cortizolului creşte tensiunea şi nivelul zahărului din sînge, conducînd la multiple probleme de sănătate. Primatele aflate pe o treaptă socială inferioară sunt mai predispuse la arteroscleroză şi boli cardiovasculare. Stresul provoacă aceleaşi simptome şi la oameni, iar creşterea cortizolului predispune anumiţi indivizi la boli psihice şi la comportament violent. Acelaşi mecanism grăbeşte instalarea pubertăţii, aceasta fiind o posibilă explicaţie pentru sexualitatea prematură şi numărul crescut de sarcini premature din societăţile inegale precum SUA sau Marea Britanie. Stresul se transmite şi la fetuşi, ceea ce poate duce la probleme de dezvoltare fizică şi emoţională. Acelaşi tip de stres, provocat de inegalitatea socială, poate influenţa consumul de droguri. Creierul primatelor de pe treptele de sus ale ierarhiei secretă mai multă dopamină, de unde şi senzaţia de bine dată de putere, în vreme ce primatele de pe treptele inferioare trebuie să recurgă la stimulente artificiale (inclusiv cocaina, în cazul maimuţelor care au acces la aşa ceva).

În societăţile inegale respectul de sine e mai scăzut şi aspiraţiile copiilor, ca şi motivaţia acestora scade. Şcolile particulare şi inegalitatea de şanse sunt responsabile pentru aceste fenomene.

Pentru că nimeni nu vrea să fie mai prejos decît alţii şi pofta de lux e virală. Cu cît creşte luxul pe treptele superioare ale ierarhiei sociale, cu atît se afundă mai mult mult în datorii ceilalţi. În 1998, economia Americii a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă a sa din istorie. Şi totuşi, o familie din 68 a dat faliment, de patru ori mai multe decît la începutul anilor ’80, cînd inegalitatea nu era atît de pronunţată. În statele în care inegalitatea socială e mai mare, americanii s-au îndatorat cel mai mult pentru a ţine pasul cu cerinţele sociale. Orele de muncă s-au înmulţit şi în aceeaşi măsură a crescut violenţa domestică. Una dintre campioanele egalităţii sociale, Suedia, a stat multe decenii şi în topul celor mai sănătoase ţări, din toate punctele de vedere. În ultimii ani, de cînd dreapta politică a început să-şi impună din ce în ce mai mult principiile, miracolul scandinav şi-a mai pierdut din aură.

Înainte de ’90, în România, diferenţele sociale erau relativ mici, dar societatea era închisă şi indivizii aveau prea puţină putere de decizie. Sugestia lui Richard Wilkins şi a lui Kate Pickett e că o societate echilibrată ar trebui să tindă spre împăcarea acestor nevoi. Indivizii nu pot pretinde că trăiesc într-o autonomie totală faţă de restul societăţii. Orice decizie a celor de pe treptele superioare ale ierarhiei sociale îi influenţează pe toţi ceilalţi. Această idee o redefineşte şi pe cea de responsabilitate. Să porţi la mînă un ceas de 50 000 de euro (sau să etalezi un brad de Crăicun de 11 milioane de dolari, precum cel din fotografia de mai sus) nu e doar un gest de prost-gust, e o acţiune antisocială. Care la un moment dat se întoarce şi împotriva ta.
__________________________________________

Lasind la o parte poezia de papagal dresat cu “sechelele propagandei comuniste” articolul atinge pe fond aspecte serioase si cine stie sa citeasca printre rinduri intelege ca esecul capitalismului e asa de flagrant ca nici macar un ziar eminamente de dreapta nu mai poate musamaliza situatia. Constatam si ESECUL USTURATOR al propagandei animalice ANTI-COMUNISTE din ultimii de 21 ani. Puteti sa va trageti palme, mercenari psudo-intelectuali de la asa-zisul institut de cercetare a “crimele comunismului” (!sic). De Tismaneanu, Liiceanu, and Co nu mai spun nimic, mi-e jena de jena lor …. (Un român)


sant muncitor si PE VREMEA LU CEAUSECU A FOST MAI BINE DE 1000 DE ORI TOTA LUMEA AVEA UN LOC DE MUNCA NU AVEA TAXE DE PLATIT PREA MARI AVEA O LOCUINTA SCOALA,VACANTA LA MUNTE AU MARE SI NU ERA STRESAT CA POATE A AJUNGA LA 50 DE ANI SI SA NU GASEASCA DE MUNCA SI FRIGIDERUL ERA TOT TIMPUL PLIN INGURUL LUCRU NU AVEM CUM SA PLECAM IN ALT TARA (ovidiu)

bre,tu ai fost ori in organizatia de baza,ori la sindikat;altfel ti-ar veni greu sa accepti sa stai intr-un dormitor-apartament-beton,sa vezi un nes la 2 ani,portocale de sarbatori doar daca cineva din familie avea vreo delegatie intr-un oras mare,etc.pe cind voi,astia de la nomenklatura,aveati lada de bere de la partid-de sarbatori,magazinul partidului,bilete cu preturi preferentiale la tratament in statiuni-si-cel mai important,nu purtati nici o responsabilitate,ca de orice raspundea sefu’;si acum asta va termina-responsabilitatea personala-lucrezi-ai,puturoshesti-nu ai ce pune pe masa;acum nu STAI la servici ci trebuie sa lucrezi,trebuie sa ai responsabilitatea prioritatilor in a decide ce faci cu banii pe care-multi sau putini-ii ai–aici e buba si va pare rau dupa epoca lu’ceashka; (orbidiu)

Aveam 27 de ani in 1989 si imi doream sa-l vad impuscat pe Ceausescu iar pe ceilalti guvernanti, pe aproape toti, in inchisoare. Astazi imi este rusine ca am iesit in strada si am luptat, efectiv, pentru rasturnarea celui mai eficient regim pe care l-a cunoscut Romania in evolutia sa mult intarziata fata de statele occidentale. Acum am posibilitatea sa fac comparatii si sa emit judecati de valoare mult mai pertinente decat in ’89. Acum vreau reintroducerea pedepsei capitale si condamnarea la moarte a tuturor responsabililor de distrugerea economiei Romaniei. CONDAMNAREA LA MOARTE A TUTUROR CELOR CE CONSTIENT SAU NU AU DISTRUS ECONOMIA ROMANIEI SI CONFISCAREA TUTUROR AVERILOR DOBANDITE DE ACESTIA, INDIFIRENT DACA ACESTE AVERI AU FOST INSTRAINATE CATRE TERTE PERSOANE, RUDE, PRIETENI SAU AMANTE! (Mihai D.)

Am trait si traim in minciuna. Comunismul nu a fost comunism decat cu numele. Democratia la fel. Adevarata forma de guvernare a fost si a ramas aceeasi din 45 incoace – LICHELISM… de atunci nimeni nu a urmarit cu adevarat bunastarea poporului, ci interesele meschine de imbogatire si obtinere de putere si control. Singura diferenta intre cele 2 forme de guvernare este ca inainte nu indrazneam sa criticam pe fata sistemul, acum ne lasa sa latram sau cel putin deocamdata. Banuiesc ca cei care deranjeaza prea tare au aceeasi soarta si acum… (Gabita)

Dar datoria publica actuala a Romaniei cine o va plati?!? Caci de platit cu siguranta o vom face. Daca inca nu ati murit de foame e pentru ca FMI a pus o valoare pe resursele Romaniei si deocamdata Guvernul nu a reusit sa se imprumute asa de mult. Deocamdata…. Situatia economica e mult mai rea ca in comunism, cat despre libera exprimare etc, etc – poti urla cat vrei si despre ce vrei ca oricum ii doare-n c…r. E jale (Remus)



Nostalgie comunista…..o vorba scoasa de cei care nu au ce spune si atunci se retrag in spatele unor cuvinte……Pai hai sa judecam o familie modesta de pe vremea aceea avea cel putin un venit de cca 4000 lei (familii de muncitori cu un grad scazut de calificare) …….cate familii din Romania prezenta au acest venit in ziua de azi? Preturile la alimente sunt mai mari , preturile locuintelor modeste (apartamente cu 2 camere) sunt de cel putin 3 ori mai mari ,preturile la medicamente asisderea , intretinerea unor copii in scoli este incomparabil mai grea decat atunci( costuri caiete , carti, internate , taxe scolare ) Domnilor cineva a spus Dragostea trece prin stomac ……ce intra in stomac devine din ce in ce mai greu de aprovizionat …cu ce incanta stomacul cetateanului ca in rafturile magazinelor vezi tot felul de bunatati iar in buzunar sufla vantul ? Cu ce incanta cetateanul de rand ca nustiu cine a cheltuit pentru asi face concediul sau asi cumpara o masina 200 000 euro cand 80% din populatia tarii pentru a face acesti bani (fara sa chetuiasca din ei ) trebuie sa muncesca 35- 40 ani ? Libera exprimare , libertate ? la ce ? la foame , la incultura , la lipsa de medicamente , la grija zilei de maine , la imposibilitatea de a muncii si la un venit sigur? Da se statea la coada atunci ….dar cand se cumpara carne odata pe saptamana se lua 4-5 kg , branza 2-3 felii (kg) salam 1-2 batoane (kg) Acesta este adevarul ……pe vremea aia cand stomacul cetateanului nu era indestulat unii spuneau ca cetateanul trebuie sa munceasca intai si intai din constinta ideologica si pe urma pentru asi asigura necesarul nuritionist pentru el si ai lui …..acum pentru ce ? pentru a auzi la tv de salariile obrajnice pe care si le pun alesii din banii contribuabilului ( 10 000 euro / luna). Un mare om al neamului a zis odata cica SA TRAITI BINE !…….fals ……undeva la tv a aparut SA SARACITI BINE ! …….adevar …… Oare asta sa fie sloganul in campaniile pentru viitoarele alegeri?(croitoru)




inainte de 89 am avut o calificare,un apartament,2 copii care aveau ce minca,dupa 89 ce am avut? o familie dezbinata,sotia sclava in italia ca sa poata urma facultatea copii,o pensie pe care mi-o iau guvernantii,copii care nu se pot casatori ca nu au unde locui,copii fara serviciu,RENUNTARI,RENUNTARI LA MULTE ,ASTA MI-A ADUS ACEST CAPITALISM SALBATIC,UMILINTA SOCIALA,LIPSURI MATERIALE,BATJOCURA STATULUI, ASTA AVEM IN “LIBERTATE”,CUM SA NU FII NOSTALGIC CIND DIN OM AI DEVENIT ANIMAL ! mi-e rusine ca m-am nascut roman! (cetateanul nostalgic)

da’ bani de calculator si net avusi?ca tinar pensionar,ce faci in -tot-timpul liber pe care-l ai?o gradina-cit de mica-lucrezi,ca sa nu cumperi tot?o mica activitate care sa-ti completeze venitul,ai?sau zaci si te vaiti,sa vina statul sa dea penzia mai mare,sa faca statul degeaba mai sanatos?nevasta ta e ”sclava”in Italia,pentruca in locul unei societati propulsoare spre dezvoltare,ai stat chitic in socialismul lipsit de stimulare spre progres-si te-ai complacut intr-o stare zilnica semimizera,care acum,firesc,s-a inrautatit;pune mina pe ceva util ,nu te mai vaita ci fa mici activitati care pot sa-ti aduca un surplus de bani,si vei fi in rind cu oamenii. (orbidiu)

pe ceausescu il regreta in genera aceia care atuci aveau un loc de munca stabil,aveau o familie pentru care grija zilei de maine nu era o problema asa mare,aveau posibilitate de a merge cel putin odata pe an in concediu 2 saptamani la mare sau la munte,cei care seara ieseau la o plimbare pe faeza fara grija de a fi atacati si jefuiti,toti oameni astia astazi se zbat in mizerie,nu mai au ce pune copiilor pe masa,vin de la serviciul pe care il au la patron pe 6 milioane si copilul intreaba:tati ce mi-ai adus?iar el cu lacrimi in ochi si srangand cu putere in mana factura la curent pleaca capul si se gandeste la sinucidere.O fi avut si comunismul greselile lui(cultul personalitatii,etc) dar capitalismul il intrece la mare distanta mai ales la capitolul dezastru social,cine vrea sa ma contrazica… (cili)

da lacrimi in ochi cind lasa sa arda toate becurile in casa,nu a avut?nu,pentruca nimeni nu l-a invatat ca e nevoie sa economiseasca si sa se consoleze cu gindul de-a consuma cit isi poate permite!eu nu stiu in ce parte a tarii stai,de vezi numai dezastru social-eu nu vad decit ca,in sfirsit,se face o diferenta treptat tot mai vizibila intre cei harnici,putori si hoti,ultimii stind cel mai bine financiar dar se vede si diferenta intre cel cu 2 joburi,care lucreaza 10-12 ore/zi si cei ca-unii de mai sus care stau,se vaita,si asteapta vesnicul ajutor de la stat; (orbidiu)

De ce regreta romanii comunismul???????De tot,de tot,de tot.21 de ani de jaf in Romania,si va intreb daca in comunism nu se acumulau averi, averi ale statului roman hotii de azi ce mai jefuiau.Dar cei care vin dupa astia nu o sa faca la fel ptr. ca sacul ramane gol si dispare si hotia…E greu de crezut in cazul romanilor dar ,asta e………………. (roman de ieri)


multe dintre cele scrise mai sus,denota profunda implicare a invatamintului socialist care a spalat creiere,nu a invatat oamenii sa se lupte cu viata,sa puna umarul la munca,chiar pe bani mai putini-ca asa e in toata lumea,sa vada valoarea in propriul potential creativ si nu in capacitatea(jalnica)de-a capata ajutor tot din impozitele celor fara de odihna;ura de clasa,radicalismul,arata mai sus unele capete cu creierul spalat bine si cu simt de raspundere,fara a putea intelege esenta unei societati capitaliste,pe care nu o sa o accepte,atit timp cit au alternativa primitului de la stat. (orbidiu)




MAI ORBIDIU , DE CE NU-TI VEZI TU DE LAPTICUL TAU ? SAU ESTI ADMIN ????LASA-NE !! LA CEI 25 DE ANI AI TAI AR TREBUI SA O LASI MAI MOALE ! NOI CEILALTI AVEM 35 DE ANI DE MUNCA , ASA CA NU NE MAI INVATA TU CEI MUNCA , MUCEA MIC . CREZI CA CINEVA CARE MUNCESTE 10 ORE PE ZI MAI POATE SA-SI IA UN AL DOILEA JOB ???? SI ASTA LA 55 DE ANI . MAMA TA ASA LUCREAZA CA SA TE TINA PE TINE IN FATA CALCULATORULUI CA SA VORBESTI PROSTII DE CEI IN VARSTA ?? BUNICUL SI TATAL TAU NU AU TRAIT IN ANII CEAUSISTI SAU TE-AI NASCUT DIN EPRUBETA ? SAU NU MAI VORBESTI CU EI ? BLOCUL IN CARE STAI E CONSTRUIT PE VREMEA CUI ?? (CEZAR)

Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Isărescu comentat peromaneste

isarescu, originally uploaded by simpaticu_x.

Isărescu: Românii sunt cei care au îndatorat România şi nu băncile

Si dumneata ce ai facut, ai tzinut de 6 pentru banci?



Românii sunt cei care au îndatorat România şi nu băncile comerciale care au atras resurse din exterior pentru a acoperi cererea de finanţare, a declarat miercuri guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu.

Si uite asa se justifica re-iobagirea la inceput de secol 21...




“3,7 milioane de debitori au credite de consum negarantate. Răspunsul meu este tranşant: este clar că decizia de îndatorare a fost democratică (… )"

Dupa cum democratica poate fi si o revolta populara... Oricum, daca nu-s garantate, romanii ar trebui sa nu le mai plateasca! Daca foarte multi oameni n-ar mai plati, ce ar face bancile? Sa-si ia ciurucurile inapoi!




Numai în 2007-2009 s-au cumpărat un milion de maşini noi, 17 miliarde de euro, deci eu cred că la întrebarea cine a îndatorat România trebuie să avem în vedere acest lucru. Băncile au fost intermediari, putem spune că i-au ademenit (…), dar nu s-au împrumutat ele ca să îndatoreze România, s-au împrumutat românii “, a spus Isărescu la seminarul “Forumul bancar” organizat de FinMedia la BNR.

Cate din astea erau romanesti? Mio-pule!




El a spus că din cele 22 de miliarde euro atrase din străinătate de băncile comerciale majoritatea sumelor a fost dirijată către creditare.
“Băncile au active externe de 2 miliarde de euro şi active interne de 50 de miliarde de euro. Cu alte cuvinte băncile şi-au făcut datoria pe plan intern, au luat economisirile temporar disponibile şi le-au plasat în active şi din pasive externe de 22 de miliarde de euro au dat credite, în principal (…) deci băncile din România ar fi vinovate, ca să folosesc cuvântul tare, de 22 de miliarde euro din 90 de miliarde euro total datorie externă”, a continuat Isarescu.
Oficialul BNR a arătat că din totalul îndatorării companiilor şi populaţiei de 310 miliarde lei, două treimi provin de la băncile comerciale autohtone, 9% de la instituţii financiare nebancare şi 24% de la creditori externi.

S-o mai destepta natiunea?



El a punctat că 4,5 milioane de persoane au luat credite în ultimii ani, ceea ce înseamnă jumătate din populaţia activă.
Isărescu a mai arătat că din totalul datoriei externe de la 31 octombrie, de 89 de miliarde euro, 17,6 miliarde euro sunt împrumuturi pe termen scurt, iar 71,6 miliarde euro pe termen mediu şi lung, aproximativ 40 de miliarde euro fiind împrumturi ale sectorului real.
“Grosul datoriei externe este în sectorul real, iar cea mai mare parte este către sectorul neproductiv. Vreo 5 miliarde euro în magazinele de tip supermarket.
Au fost utile, puteau fi evitate? Deschid doar o discuţie. 70% din datoria privată este în sectorul neproductiv”, a spus Isărescu.

Repet, voi ce ati pazit? Slugoilor! Nu stiati ca omu-i slab in fatza banului?






Mugur Isărescu a mai declarat că România are mare nevoie să absoarbă fondurile europene, fiind necesară chiar o “mobilizare naţională” în acest sens. “Noi am avut neşansa să fi avut acces la fonduri europene în acelaşi timp cu declanşarea crizei (…) Nu numai că nu e o iluzie, dar e o mare nevoie să absorbim fonduri comunitare şi aici trebuie o mobilizare naţională”, a precizat Isărescu, în cadrul unei dezbateri, ca răspuns la declaraţiile unor participanţi potrivit cărora accesarea fondurilor europene ar fi o iluzie.
Printre argumentele aduse de aceştia se numără faptul că Bruxelles-ul a devenit mult mai exigent în ceea ce priveşte proiectele depuse, iar accesul devine mult mai dificil, dar şi problema cofinanţării, care “în unele cazuri este insurmontabilă”.

Pai daca nu i-a dus capul decat sa se imprumute sau sa-l voteze pe Ba'secu, cum sa-i duca acum capul sa-si ceara dreptul? Is sa puna guvernul pe toti lucratorii din Ministerul de Finante sa ajute populatia sa acceseze fonduri! Sa li se dea norma...





“Eu cred că fondurile europene sunt o iluzie, o fata morgana. Irosim timp, resurse şi creăm iluzii inutile că România va absolvi fonduri europene”, a declarat Partener Principal, Capital Parteners, Doru Lionăchescu.

Doruletule, vrei si tu niste bani de consulting? Asa sa ne arati in principiu cum s-ar face treaba?




Pe de altă parte, potrivit lui Mugur Isarescu, fondurile europene sunt “marea noastră şansă contraciclică, nu avem alt element contraciclic”. Un alt argument adus de guvernator în favoarea absorbţiei fondurilor euroropene a fost acela că, prin accesarea acestora, se pot capitaliza întreprinderile româneşti.

L-a bagat e "contraciclu", ma scarpin deja la... cap.


1) Daca avem stanga adevarata,i nu paravan de hotzi, Isarescu ar trebui shimbat.
2) Mi-a fost greu sa inteleg cum necalificatii vestului o duc mai bine decat un cercetator la vreun insitut de cercetare romanesc. Acum mi se clarifica si schema asta...

dupa sociolog si artist, e randul unui politician sa ne spuna cum este/trebuie sa fie!

Un cititor imi atrage atentia cu ultimul text al Gabrielei Cretu, fost europarlamentar roman.  Este al doilea text cu care rezonez in secventa scurta, il republic si comentez aici.  Dupa sociologul Barbu si actorul Puric, ma bucur sa descopar si un politician roman ce stie ce spune:



Ipohondrie şi confort sporit!

In cea mai buna dintre lumile posibile Dreapta si Stânga nu sunt necesare. Acolo nu exista bogaţi putini si săraci mulţi, munca si capital, discriminare si excludere sociala, trafic si prostituţie, minorităţi oprimate si majorităţi abuzive, sexism sau rasism; nici distrugerea mediului nu este o practica si, in loc de înarmarea stelelor, se va fi atins pacificarea oamenilor. Intr-o asemenea lume ne-am putea permite luxul administrării lucrurilor; lupta pentru drepturile cetăţenilor ar fi sarcină secundă pentru că aceştia se descurcă singuri…

Din păcate, deşi unii par sa o creadă, noi nu trăim in cea mai bună dintre lumile posibile. Trăim in Romania. Inegalităţile economice si sociale sunt profunde si in creştere continuă; accesul la educaţie si sănătate (si aşa de calitate slabă!) este redus sau chiar inexistent pentru parţi din ce in ce mai largi ale populaţiei; drepturile internaţional recunoscute ale muncii se afla in pericol de dispariţie; de jure; de facto nu sunt demult respectate. Tara se confrunta cu traficul de persoane, de droguri, de arme; instituţiile democratice sunt fragile. Serviciile sociale, in schimb, sunt sublime dar numărul creşelor si grădiniţelor este foarte departe de a răspunde necesitaţilor; asta, in capitala bogata si dezvoltata; despre restul tarii, nu facem comentarii…

Un atipic proces de re-ruralizare s-a petrecut fără un program consecvent de reducere a disparităţilor si creare de oportunităţi economice la sate; 47% dintre romani trăiesc intr-un mediu fără perspective previzibile si fără posibilităţi de munca; nu este de mirare ca si-au luat lumea in cap si au plecat sa muncească in alte tari; de respectarea drepturilor lor, ar trebui sa se ocupe cineva. Trenurile au ajuns sa meargă cu 45 de kilometri pe ora, in medie; tara merge si mai încet iar sensul este discutabil.

Ce am scris mai sus nu este cântec de bocitoare, nici dovada unei viziuni negativiste asupra realităţii. Sunt doar argumente ca in Romania este loc destul pentru ca Stânga sa se audă; are ce spune si ce face; poate sa propună schimbări de substanţa, sa aibă sprijin popular si sa reuşească; nu doar in alegeri; in proiectul unei societăţi mai echitabile si mai solidare; una in care fiecare are drepturi si responsabilităţi; deocamdată, unii au toate drepturile iar alţii plătesc pentru oalele sparte..

In ciuda acestui câmp de acţiune foarte larg, Stânga româneasca nu este vocala pe temele grave si importante; curajul politic si optimismul social nu impresionează prea mult cetăţenii; nici pe adversarii politici. Când spun Stânga mă gândesc la Partidul Social Democrat; alta Stânga, mai la stânga, la noi nu exista; una mai la dreapta nu si-ar mai justifica numele

In PSD se produce o europenizare paradoxala, după regula conform căreia răul se învăţa mai uşor. Atunci când se plâng camarazii din Germania, Franţa sau chiar tarile nordice despre dificultăţile cu care se confrunta, ne plângem si noi. Doar ca societatea noastră este in cu totul alta situaţie iar plânsul nostru seamănă a ipohondrie din dorinţa de solidaritate europeana.

“In Suedia, social democraţia pierde electoral, deci nici noi nu o ducem prea bine”; cam aşa suna raţionamentul care poate fi utilizat si ca scuza; urmam trendul, ce putem face…. Diferenţa este ca, in Suedia, social democraţii isi pot permite sa moara fericiţi pe baricada pentru ca au reuşit aproape tot ceea ce si-au propus; statul suedez a devenit un stat social in sensul cel mai propriu al cuvântului si e meritul lor; din păcate, pentru noile generaţii, drepturile par de la sine intelese, s-au născut cu ele; nu au memoria eforturilor prin care, pas cu pas, societatea lor a atins standardele actuale si nu le mai identifica cu social democraţii… In plus, partide de stânga mult mai radicale exista ca opţiune; si ele sunt in creştere electorala.

La fel se întâmpla in Franţa, unde menţinerea socialiştilor in zona confortabila - cu obiective mici, pentru oameni medii - duce la creşterea permanenta a stângii radicale si a ecologiştilor. Pentru ca au ascultat prea mult cântecul de sirena al liberalismului, social democraţii germani au plătit; nu Dreptei, ci Stângii germane si Verzilor; voturi multe…

In Romania, realizările sociale, puţine, sunt anulate prin ordonanţe de urgenta; drepturile câştigate, abrogate prin lege; salariile pentru care s-a muncit, tăiate după bunul plac al guvernanţilor.

Un PSD cuminte, preocupat de problemele social democraţiei europene, nu va lăsa locul unei stângi autentice, capabila de schimbare. Mai curând, va avea de câştigat populismul cinic secondat de grupări de extrema dreapta; mediul intelectual este foarte deschis pentru trecerea de la teorie la practica, in aceasta direcţie. Social democraţii nu au timp de boli imaginare, daca nu vor sa fie răspunzători pentru ce va urma…

Autor:  Gabriela Cretu, sursa: blogul autoarei (http://www.gabrielacretu.ro/ipohondrie-si-confort-sporit.html)

peromaneste:

"Un PSD cuminte, preocupat de problemele social democraţiei europene, nu va lăsa locul unei stângi autentice, capabila de schimbare."

Ce sa mai adaug, nimic, totul este aici!

L-am anuntat initial pe Geoana, dupa aceea pe Ponta, ca lider al PSD-ului cu mult inainte sa li se fi urcat steaua pe cer.  Tot acum constat ca Ponta e junior si intr-o confruntare cu LUPII v-a ceda cum a facut-o si Saftoiu la atacul lui Voiculescu (asta o spun aici in premiera).  

Sper ca PSD-ul nu va fi tentat sa re-incerce esecul, mergand pe mana lui Ponta.  Citesc insa ce scrie Gabriela Cretu si ma intreb, De ce nu mai in fatza, de ce nu mai sus?!

Am sa postez comentariul cu blogpostul original la peromaneste, in caz ca nu-s probleme de copyright, caci progresistii romani trebuie uniti!

WIKILEAKS - Julian Assange

WIKILEAKS - Julian Assange Juillet 2010, originally uploaded by LeStudio1.com.

Politicienii sunt dispuşi să-şi dea cetăţenii pe mâna Washingtonului doar pentru a fi primiţi la recepţiile de la ambasada SUA, acordul pentru protecţia drepturilor de autor este un cal troian al industriei americane a copyright-ului, iar guvernele occidentale au creat o reţea financiară care face ca liberatea presei să nu ma valoreze mare lucru, pentru că nu mai afectează puterea politică. Acestea sunt câteva din afirmaţiile fondatorului Wikileaks, care răspuns cititorilor „The Guardian".

Guvernele occidentale pretind că au autoritatea morala de a garanta, prin lege, libertatea presei. Eşti de acord că aceste guverne riscă să-şi piardă autoritatea atacând Wikilieaks? Crezi că au autoritatea morală să facă acest lucru?

Julian Assange: Vestul şi-a fiscalizat relaţia sa de putere printr-o reţea de contracte, împrumuturi, acţiuni, active bancare şi asa mai departe. Într-un asemenea mediu este uşor ca exprimarea să fie "liberă", pentru ca o schimbare în politică va duce rareori la o schimbare în acest mediu. Libertatea de expresie din Vest este ceva care rareori are efect asupra puterii politice. În state precum China există cenzură, deoarece cuvântul încă are putere şi puterea politică este speriată. Trebuie să privim cenzura ca pe un semnal economic care arată potenţialul pe care libertatea de expresie îl are în acel domeniu. Atacurile SUA supra noastră ne dau o mare speranţă: cuvântul este suficient de puternic pentru a sparge blocada fiscală.

Deţii paşaport australian. Îşi doreşti să te întorci în ţară sau îţi este teamă că vei fi arestat?

J.A: Sunt cetăţean australian şi mi-e foarte dor de ţara mea. Dar, în ultimele săptămâni, premierul australian, Julia Gillard, şi procurorul general au arătat clar că nu numai reîntoarecrea mea este imposibilă, dar că ei ajută SUA în atacurile asupra mea şi a oamenilor mei. Aceasta mă face să ma întreb ce înseamnă să fii de fapt cetăţean australian-mai înseamnă asta ceva? Sau urmează să fim trataţi cu toţii că David Hicks (australian acuzat de terorism în SUA, închis la Guantanamo, condamnat şi apoi trimis în Australia, unde a fost eliberat-n.r), astfel încât politicienii şi diplomaţii australieni să poată fi invitaţi la cele mai importante petreceri de la ambasada SUA.

Ai documente secrete despre Acordul privind protejarea proprietăţii intelectuale?

J.A: Da, avem scurgeri despre acest acord, un cal troian conceput de la bun început pentru a servi interesele marilor jucători din industria americană a copyright-ului. De fapt, Wikileaks a atras primul atenţia asupra acestui fapt, printr-o scurgere de informaţii.

Ai publicat telegrame care conţin numele unor informatori? Doreşti să cenzurezi numele pentru a-i feri de eventuale pericole?

J.A: Wikileaks are o istorie de patru ani. Nu a existat niciodată vreo informaţie, nici măcar din partea Pentagonului, că o singură persoană a avut de suferit de pe urma activităţii noastre. Aceasta în ciuda manipulărilor prin care s-a încercat inducerea unei concluzii contrafactuale. Nu ne aşteptăm la o schimbare nici acum.

Cum crezi ca ai schimbat afacerile internaţionale? Nu ar trebui şi ca sursa ta să fie lăudată, după cum tu ai atras atenţia întregii lumi?

J.A: În ultimii patru ani, scopul nostru a fost să celebrăm curajul sursei care îşi asuma riscul în fiecare investigaţie jurnalistică, efort fără de care jurnaliştii nu ar însemna nimic. În acest caz, dacă, aşa cum arată Pentagonul, acel tânăr soldat Bradley Manning este în spatele dezvăluirilor, atunci el este un erou de neegalat.

Te-ai aşteptat la acest nivel de impact al documentelor. Te temi pentru siguranţa ta?

J.A: Mereu am crezut că putem avea influenţă la nivel mondial şi aceasta încă din 2007, când am schimbat rezultatul alegerilor dinKenya. Am crezut însă că ne va lua doi ani până să ajungem la recunoşterea de acum, nu patru ani. Asa că suntem într-o mică întârziere. Ameninţările la adresa vieţii mele sunt deja o chestiune publică şi luam măsuri de precauţie, însă în măsura în care le poti lua atunci când ai de a face cu o superputere.

Un fost consilier al premierului canadian, Tom Flanagan, a declarat: "Cred că Assange ar trebui asasinat...cred că Obama ar trebui să încheie un contract pentru asta...aş fi bucuros dacă Assange ar dispaăea." Cum comentezi?

J.A: Este corect ca domnul Flanagan şi alţii care fac asemenea afirmaţii să fie acuzaţi de instigare la crimă.

În unele telegrame, identităţile unor persoane sunt cenzurate, iar altele, foarte importante, sunt făcute publice. Cine poate lua aceasta decizie în afară de guvernul SUA? Există o ordine de publicare a telegramelor sau aceasta se face la întâmplare?

J.A: Telegramele corespund unor relatări publicate de partenerii nostri media şi de noi înşine. Ele au fost redactate de jurnalişti care au lucrat în acel domeniu, astfel încât ei cunosc bine materialul. Articolele sunt apoi citite de cel puţin un al jurnalist sau editor, iar mostre din aceste materiale sunt verificate şi de noi.

Departamentul de Stat insistă asupra întrebării dacă eşti sau nu eşti jurnalist? Eşti jurnalist?

J.A: Am semnat prima mea carte la 25 de ani. Am fost implicat în documentare, ziare, televiziune şi site-uri începând de atunci. Oricum, nu trebuie să dezbatem pe marginea a ceea ce sunt sau nu, sau despre cum cei care încep să scrie pentru noi încetează, în mod misterios, să mai fie consideraţi jurnalişti. Deşi mai scriu şi mai investighez, rolul meu este în primul rand cel de redactor-şef sau de publisher, care îndruma alţi jurnalişti.

Un fost diplomat britanic l-a întrebat pe Julian Assange, prin intermediul "The Guardian": "De ce nu te-am face personal responsabil pentru incapacitatea diplomaţiei de a mai funcţiona, când va izbucni următoarea criza internaţionala?"

J.A: Assange răspunde laconic, cu aluzie la lunga introducere care a precedat întrebarea de mai sus: "Dacă îţi vei reduce lungul editorial la o singură întrebare, îi voi acorda bucuros atenţie".

Domnule Assange, aţi primit documente despre OZN-uri şi extratereştri?

J.A: Mulţi ciudaţi ne scriu despre OZN-uri şi cum au descoperit că sunt antihristul. Aceste scrisori nu satisfac două dintre regulile noastre editoriale: ca documentele să nu fie scrise de cel care ni le trimite şi ca ele să fie originale. Este însă de reţinut că unele telegrame pe care urmează să le publicăm fac referire şi la OZN-uri.