Am asistat cu toti la o saptamana foarte agitata in politica romaneasca. Caracterele, odata cu intrarea in UE, ar fi comice daca pasul tot pe loc n-ar fi trist. Orice sens de civilitate pare a fi disparut odata cu a) iesirea sforarului sef (zis Iliescu) de la Cotroceni si b) intrarea Romaniei in UE.
Presedintele Basescu si opozitia sa au reusit sa deturneze oficial politica romaneasca de la ceea ce ar fi de asteptat la un fel de ping-pong politic ce se ramifica pana la blocurile socialist, respectiv liberal, de la Bruxelles, de la cei care ii dau intr-una cu axa in carul cu fan la cei care vor o lume multi-polara.
Problema este ca la atenta examinare a evenimentelor din saptamana ce se incheie, se poate ajunge la concluzia, chiar daca tardiv, ca politica in Romania nu apartine noua, copiilor nostri sau urmasilor acestora, ci intereselor. O politica corelata cu interesul alegatorului ar fi ceva, dar nu de acesta este vorba.
Gandul ma duce in multe directii. Pe de-o parte, s-a tot scris la peromaneste de ofuscarea institutionala lasata de Iliescu mosternire celor dupe el. Basescu, avand un temperament total opus celui al lui Iliescu, trebuia sa munceasca de doua ori mai mult sa se descurce cu bine prin spaghetti-ul politic romanesc decat a facut-o. Fiind auto-conditionat sa demoleze, cel putin in ultimii 17 ani, este foarte greu sa formeze coalitii durabile. Liberalii, aceste doamne de consumatie din politica romaneasca de dupa Bratianu, daca nu li s-ar fi dat peste mana de la case mari (si dalbe?) ar fi fost deja de mult la guvernare cu PSD-ul. PD-ul, acest FSN reformat, odata ajuns al guvernare s-a bagat cu putine exceptii in tot felul de rahaturi, care desi nu-s pe masura tunurilor PSD-iste sau liberale, arata cat de putin poate si PD-ul pe ansamblu. PSD-ul are viitor si pe masura ce-si va construi un leadership credibil va redeveni o forta in politica romaneasca. UDMR-ul, acest PSD cu etnici maghiari ce pe vremuri dadeau cu subsemnatul si acum fac averi, vor fi pe rol atat timp cat ii pot tine in frau pe nebunatecii secesionisti din secuime, iar asta e girata si ea tot de departe. PRM-ul va avea si el un viitor asigurat in politica romaneasca cu conditia ca senatorul Tudor sa ramana in viata, dar nu de unul singur la conducere. De fapt, gandindu-ne la reactia omului obisnuit, fie ca e in Franta lui Le Pen sau Olanda lui Fortyun (desi exemplele pot continua pana la interbelicii nostri), PRM-ul va creste in preferintele electoratului odata cu politicianismul autohton.
Ce inseamna toate astea? Ca Basescu are o responsabilitate pe care n-o poate da jos de pe umerii sai cu una cu doua. El va obtine referendumul sau, iar cei care vor sa-l demita n-o vor putea face. Dar asta este mai putin decat treaba pe jumatate facuta, caci restul este cadoul ce i-l va face Parlamentul apropos de votul uninominal. De altfel, votul uninominal va ajunge in curand copilul cu mai multe moase, iar Basescu ii va fi nasul.
Da click aici ca sa vezi totul!
5 comentarii:
Ca veni vorba de Tudor si PRM, iata si un citat:
"Jean-Marie Le Pen is a friend. He is dangerous for the political set because he's the only one who's sincere. He says out loud what many people think deep down, and what the politicians refrain from saying because they are either too demagogic or too chicken. Le Pen, with all his faults and qualities, is probably the only one who thinks about the interests of France before his own."
asta o spune alain delon. pe cand si florin piersic la noi?
Pe cine mai intereseaza dramele?
Octavian Paler
Cica „Romania a decolat“. Ne-am fi „luat zborul“. Dar balciurile se tin „la sol“!
Hopa! E vorba de alt „biletel“ acum. Nu cel din „O scrisoare pierduta“. S-a trecut la „D-ale carnavalului“. Si, din cate se pare, „Bibicul“ a cam incurcat-o. Nu e amuzant?
O fi. Numai ca, inca o data, mie imi joaca feste lipsa umorului. Imi pun intrebari - inutile, fireste -, in loc sa ma amuz. Imi zic: la teatru, daca nu-ti place spectacolul, te ridici de pe scaun, la prima pauza, si pleci acasa; dar ce poti face in viata reala daca, intr-o zi, cand nu mai suporti balciul actual din politica, ai vrea sa nu mai auzi nici de Basescu, nici de cei care incearca sa-l evacueze de la Cotroceni? Ce scapare ai? Sa-ti iei lumea in cap?
Renunt sa caut un raspuns. Tot nu l-as gasi. Sa trec mai bine la fapte. Evident, nu m-am asteptat ca Traian Basescu sa se duca in parlament cu o ramura de maslin. N-am destula fantezie ca sa banui ca ar putea fi un Pisistrate de Dambovita, capabil de gesturi nu doar smechere, ci si inteligente. Dar, sincer sa fiu, nu m-am asteptat nici sa se duca in parlament cu o canistra de benzina, ca s-o toarne peste un foc deja generalizat. Va imaginati in ce incurcatura s-ar fi aflat parlamentarii pesedisti, peremisti si conservatori, care iesisera din sala ca sa nu se lase „jigniti“, daca mesajul ar fi avut un ton „european“? Ar mai fi putut spune Tariceanu ca „presedintele a comandat in parlament ca intr-o carciuma“? Nici bietul Boc (de care, realmente, imi e mila!) n-ar mai fi fost nevoit sa-si chinuiasca logica si slugarnicia pentru a ne mai dovedi o data ca PD e doar „un megafon“. Revin la intrebari. Oare Traian Basescu s-o fi luand in serios? Chiar va fi ajuns sa se creada, sub influenta lingusitorilor si acolitilor, un „om providential“?
Simpla ipoteza, nu mai mult. Dar, daca ea are vreun temei, ne pierdem vremea cei care vrem sa-i „ghicim“ intentiile. In locul nostru, ar trebui consultati psihiatrii. Doar ei ne-ar putea lamuri daca d-l Basescu se crede, cu adevarat, in comunicare subconstienta cu „Poporul“, la fel cum d-l Becali se imagineaza in comunicare cu Dumnezeu.
Deocamdata, eu nu m-as grabi sa vorbesc despre un „presedinte-trisor“ (aici l-am citat pe liberalul Crin Antonescu). Trisorii stiu ca se folosesc de carti masluite. Or, Traian Basescu parea sincer cand a zis in parlament „va consult“ cu aerul cu care ar fi zis „va arat eu suspendare“. De aceea mi-e greu sa spun ceva sigur. Sa fi folosit, oare, trucul cu „votul uninominal“ ca o diversiune, incredintat ca adversarii sai vor cadea in capcana? Sau cocheteaza cu gandul de a impinge criza spre ceva similar loviturii date de Carol al II-lea cand a desfiintat partidele, oferindu-le uniforme boc-ilor si stolojan-ilor din vremea sa?
N-am prea priceput nici la ce anume s-a referit Tariceanu cand a zis ca lui Basescu i s-a facut frica. Frica de ce? De suspendare? Pai, eu aveam impresia ca Traian Basescu chiar si-o doreste, pentru a le da cu „poporul“ peste falci parlamentarilor. Sa se teama, cumva, ca, fiind suspendat, risca o condamnare in dosarul „Flota“? M-as mira. Nu suntem in Italia pe vremea „mainilor curate“.
La fel de inexplicabil mi se pare tupeul cu care Traian Basescu a vorbit despre demnitarii care au pus mana pe diverse vile sau despre afacerile tulburi de la RAPPS. A bravat oare? Sau a inceput sa aiba pierderi de memorie? Din nou, ma simt pe un teren alunecos.
O certitudine, totusi, am. Sunt convins ca populismul n-ar avea nici o trecere intr-o tara cu o democratie normala. Si nici o sansa. Afirmatia „vai de tara care incape pe mana demagogilor“ e incorecta. Caci, singuri, demagogii arunca nisipul in vant. N-au nici o putere. Ei reprezinta un pericol doar daca au auditoriu. Afirmatia corecta ar fi: „Vai de tara care se preda demagogilor“.
Intrebare: ce contributie au televiziunile la „starea de balci non-stop“ in care ne gasim?
In timp ce noi toti stam cu gura cascata la televizor, din ceea ce numim „Romania reala“ vin foarte rar vesti. Si mai nimeni nu le da atentie. Pe cine mai intereseaza, de pilda, ca suntem din ce in ce mai putini? Nu mai suntem 23 de milioane, ci 21 de milioane si jumatate, din care vreo trei milioane „afara“. Pana si profesorii pleaca. Prefera sa spele vase undeva in Europa. A starnit ceva emotie „referendumul“ prin care se incearca reinvierea sub alt nume („Tinutul Secuiesc“) a defunctei Regiuni Autonome Maghiare. Pe urma, am uitat si de asta. Ne-am intors la grija noastra de baza: circul de pe scena politica.
Si de ce ne-ar preocupa altceva? Dramele nu sunt interesante. Iar cele nationale tin de soarta, nu?
D-le Paler,
cu tot respectul pe care cindva l-am avut pt parerile d-voastra (si trebuie sa recunosc ca l-am pierdut acu doi-trei ani cind va auzeam sustinind psd) atunci cind cineva se foloseste de un citat din crin antonescu sa-si sustina argumentele referitor la basescu, cred ca pot spune fara nici un pic de frica de a gresi ca acel cineva e partinitor! Odata asta deoparte, altceva reiese din tot ce scrieti aici: nu va intereseaza starea de fapt, cu toata peroratia gratuita "sa trecem la fapte". Daca ati fi trecut la ele atunci nu ati fi putut trece cu vederea un parlament al rusinii nationale, o stare generalizata de " dupa noi potopul" generata de "alesii natiunii", si daca nu ati fi trecut peste aceste fapte atunci poate ati fi putut realiza ca basescu nu s-ar fi putut duce la adunatura aceea altfel decit s-a dus! Sa ne amintim numai sedinta de condamnare a comunismului! Dumneavoastra, d-le Paler, daca ati fi fost atunci la tribuna in locul lui, sincer, v-ati mai fi putut duce dupa aceea in parlament, chiar si fara "ramura de maslin"? El a avut curajul s-o faca din nou! Cit despre trimiterea cuiva la psihiatru, ce-ar fi ca cei intr-adevar bolnavi din institutia rusine nationala sa fie trimisi acolo? Poate aveti pile la vreun spital si ne puteti face un pustiu de bine! Pina una alta, fara respect!
Pariu pe Basescu?
Ciprian CIUCU
Daca crezi in Dumnezeu si se dovedeste ca el nu exista,
nu vei fi pierdut nimic, dar daca nu crezi
si se dovedeste ca
exista, vei merge in Iad. Asadar, este iresponsabil sa fii ateu.
Pariul lui Pascal
E greu de intuit unde este adevarul, pe cine sa pariezi... pe sinceritatea lui Basescu sau pe incapatinarea politicienilor care nu se lasa calcati in picioare de acesta? Intelectuali precum Liiceanu si Patapievici au dat dovada de mult curaj (ca sa nu folosim un alt cuvint) cind s-au strins ei si au decis ca presedintele este personajul pozitiv, ca el este acela care are meritul „de a fi declarat razboi coruptiei“. Iar cei care nu sint de acord cu presedintele ar pune la cale o lucrare demna de conspiratiile premoderne, uneltesc o „rusinoasa tentativa de demitere“. Dar, deh, numele unora linga ceilalti da prea bine, asa ca s-au gasit repede vreo 50 de oameni care sa subscrie. Pe un site dedicat petitiilor au semnat inca 3.000 de concetateni!!
Daca te apleci putin pe scrisoarea celor 50, constati ca este tributara unor mituri istorice (de la salvator la conspiratie); contine chiar clisee si opinii discutabile ce se pliaza destul de bine pe niste perceptii generale, neformulate atit de sintetic pina acum. Incredibil, aceasta initiativa chiar ca vine din pixul unor intelectuali recunoscuti.
Eu insa i-as intreba pe acesti oameni cum de pot fi atit de siguri? Oameni buni, pe ce va bazati? De ce va puneti credibilitatea gaj pentru Basescu? Pe Andrei Oisteanu l-am auzit chiar la BBC in ziua cu pricina argumentind ca Basescu, spre deosebire de Iliescu si Constantinescu, va „rapune balaurul“: Iliescu nu avea intentia, pentru ca era de-al lor, iar Constantinescu nu a reusit pentru ca nu era de-al lor si nu stia cum sa-i ia. L-au invins! Dar, norocul nostru, il mai avem pe Basescu, care chiar poate, deoarece, chiar daca a fost de-al lor, acum este cu noi si ii va dovedi. Avem o sansa cu el. Cunoaste sistemul. Deci, prin consecinta, a fost parte a lui si nu mai este de cind s-a recunoscut fost comunist si dupa ce a condamnat aceasta oroare istorica.
Oameni buni... Stiti ceva ce nu stim noi, si daca e asa spuneti-mi si mie, sa semnez si eu sub dumneavoastra! De ce pariati pe Basescu?
Ca sa parafrazam, demersul celor 50 de intelectuali suna la fel de imperativ ca un celebru pariu bazat pe patru afirmatii din care cel putin a treia este falsa: (1) nu stim daca Basescu are intentii onorabile, (2) dar daca totusi are, faptul ca nu-l sustinem are consecinte negative fata de tara, fata de mortii de la revolutie si pentru viitor; (3) daca nu are intentii onorabile, nu conteaza deoarece oricum toate celelalte optiuni sint rele; (4) asadar, este in interesul romanului sa se increada in Basescu.
Pe de alta parte, PSD-ul iese dupa o campanie reusita de teasing cu un document legat si, dupa parerea subsemnatului, muncit si demn de citit, raminindu-i insa cititorului decizia de a-l lua in seama. Daca intentionati sa cititi de la cap la coada propunerea PSD de suspendare din functie a presedintelui Traian Basescu nu veti putea evita niste fiori... Pacat de introducerea de care are parte materialul, care este mai degraba un comentariu exagerat. Dar totusi, daca reusiti sa treceti de sofisme si de unele interpretari rauvoitoare, materialul nu e rau deloc. Daca alte efecte nu va produce, isi va cistiga cu siguranta un loc meritat, sub forma de studiu de caz, pe la facultatile de drept si de stiinte politice. Documentul PSD-lui ne ajuta sa ne definim ce vrem de la Constitutie: sa fie un cadru pe care „colosul de legitimitate al zilei“ sa-l foloseasca dupa cum il taie capul sau va fi un cadru la care sa se raporteze toata lumea, de la colosi de legitimitate si pina la pitici. Prezentul ne ofera exemple si pentru alti colosi de legitimitate, dintre care ne rezumam a-i mentiona pe Becali si Iliescu.
Daca am vrea sa invatam ceva si sa scoatem ceva bun din toata tarasenia asta care pare sa nu se mai termine, ar fi cazul sa militam pentru o reforma constitutionala de profunzime, radicala, si sa alegm o data pentru mult timp de acum inainte ce vrem: o republica prezidentiala in care sa pariem pe lumina conducatorului sau o republica parlamentara in care credem ca in loc sa ascultam un om e bine sa ascultam mai multi? Si trebuie sa mai facem o alegere foarte importanta: ne bazam decizia politica cu precadere pe institutii reglatoare sau pe oameni facuti din carne si oase? A concentra puterea politica in mina unui om si a-i decreta pe toti ceilalti ticalosi este periculos pe termen lung. in loc sa-i toleram acestuia derapajele mai bine ne-am ingriji sa punem presiune pe institutiile statului pentru a produce binele de care avem nevoie. Iar Stuart Mill spunea ca utilitatea unei institutii se calculeaza in binele pe care aceasta il poate produce pentru cit mai multi cetateni. Pentru ca oamenii vin si pleaca, institutiile dureaza ceva mai mult.
Destul!
Ovidiu SIMONCA
De ce trebuie sa ne cainam? in definitiv, de ce ar fi o asa de mare tragedie daca se ajunge in Parlament la dezbaterea privind suspendarea presedintelui si, apoi, la referendum? Chiar e o atit de mare catastrofa? A te da de ceasul mortii, vai, Basescu, dragul de el, cum este atacat, cum a zgindarit focarele de infectie si cum se intorc toti impotriva lui, inseamna a nu da doi bani pe omul politic Traian Basescu. Am urmarit trei campanii in care Traian Basescu a spulberat PSD (de doua ori in alegerile pentru primaria Bucurestiului, o data, in 2004, impotriva lui Adrian Nastase, la prezidentiale). De ce, acum, Traian Basescu n-ar mai repeta isprava? Unde este pericolul? Nu este toata dezbaterea din aceste zile un nimerit prilej pentru a vedea pozitionarile, abdicarile, tradarile si micile (sau marile) ticalosii ale scenei politice romanesti?
Nu vedem un PNL care vorbeste, luni, despre unitatea Aliantei, iar marti voteaza cu PSD, PRM, PC pentru modificarea Legii referendumului, asa incit sa se poata pierde functia prezidentiala cu jumatate plus unu din numarul celor prezenti si sa nu se poata face alegeri in termen de sase luni de la organizarea referendumului (asta ar amina alegerile pentru Parlamentul European).
Chiar ne strabate un fior de spaima la gindul ca PSD doreste suspendarea presedintelui? Trebuie sa ne inchipuim un PSD atit de puternic sau totul nu e decit o cacealma umflata de mass-media? Luni seara, grupurile parlamentare PSD s-au adunat la un restaurant din centrul Bucurestiului sa discute „prioritatile sesiunii parlamentare“. intre seriozitatea pe care a vrut sa o induca postul de televiziune Antena 3, care a difuzat stirea, si realitate se casca o prapastie imensa. in primul rind, restaurantul la care s-au adunat este unul „de fite“ – adica acolo vine cite o tinara si nurlie solista de muzica usoara si mai bea cite un suc. Pe urma, la aceasta intilnire a fost cooptat si Adrian Nastase, care avea o cravata roz-roz (fond roz cu picatele roz) si care ne spunea, pe un ton afectat, cum este el preocupat de treburile tarii.
Iar Nicolae Vacaroiu nega categoric ca ar fi discutat despre suspendarea presedintelui, afirmatie care arunca in aer declaratiile lui Mircea Geoana. intr-un asemenea „peisaj“, de ce ar trebui sa fim atit de nelinistiti? Cei de la PSD par destul de caraghiosi si nu credem ca au prea multe sanse sa convinga opinia publica de ce trebuie suspendat presedintele. Se fac singuri de ris; daca ii luam prea in serios vom ajunge sa-i legitimam.
Dincolo de comportamentul PSD, mai trebuie sa ne intrebam daca presedintele Basescu chiar merita mobilizarea noastra, daca e nevoie, din nou, de semnaturi, apeluri, petitii? Cum a aratat pina acum comportamentul presedintelui?
O teza des vehiculata in ultimele saptamini este ca presedintele Basescu a fost singurul politician care a incercat sa schimbe cite ceva, singurul care s-a luat la trinta cu structurile. A personaliza intr-un asemenea mod politica romaneasca este foarte daunator. Asta dovedeste ca evolutia societatii romanesti sta in puterea unui singur om. Asta mai inseamna ca noi, ca persoane civice, abdicam de la starea de individualitate si ii acordam presedintelui un nimb de autoritate disproportionat.
A spune ca presedintele Basescu este singurul politician capabil, neinfluentat, dirz, hotarit este o metafora. Ea nu are acoperire in realitate. Mersul justitiei n-a primit un raspuns multumitor de la Uniunea Europeana. Pestii cei mari n-au fost prinsi. Presedintele a fost, mereu, o natura conflictuala, a provocat si a intretinut permanent certuri, a tesut intrigi, s-a folosit de Elena Udrea, cu care a complotat raspindirea „biletelului“, s-a intretinut la Golden Blitz cu Becali, l-a felicitat pe presedintele magistratilor inainte ca acesta sa fie ales, a balmajit-o cu privire la romanii retinuti in Irak. in disputa cu premierul Tariceanu, in loc sa spuna clar, cu date precise, eventual cu propunerea de sesizare a Parchetului, care au fost „oligarhii“ protejati de premierul Tariceanu, Traian Basescu a exhibat natura conflictului, a vorbit despre regretul ca Tariceanu a ajuns premier, a transformat disputa sa cu premierul intr-o confruntare de orgolii, de vanitati, personalizind acest conflict in functie de propriile sale hachite.
In fapt, Traian Basescu nu l-a suportat, congenital, pe Calin Popescu Tariceanu. in loc sa caute un compromis institutional, care sa permita functionarea Aliantei, lucrul in echipa si o buna guvernare, Traian Basescu i-a cautat un inlocuitor, l-a incurajat pe Stolojan sa-si faca partid, a dinamitat Alianta. Nici cei din PNL nu s-au lasat mai prejos si au exacerbat conflictul. Avem o viata politica ravasita. Chiar sa fie Traian Basescu neprihanit? Nu culege el, acum, toate semintele de scandal semanate de un an si jumatate incoace? Traian Basescu n-are nevoie sa fie cocolosit. Ar trebui sa discutam despre greselile si meritele sale, deopotriva. Cu cit il vom menaja, cu atit va calca mai mult in strachini.
Trimiteți un comentariu